23-12-2009, 01:17 PM
Profetia dragonilor
Ohayo tuturor! Sunt noua pe site, asa ca acesta este primul meu fic:D Nu stiu cat de bun sau de reusit e, dar eu voi incerca sa va ascult sfaturile, pentru ca nu sunt prea priceputa si omul invata din greseli....
~~Scurt Istoric~~
~Cu sute de ani in urma exista un singur Imperiu atotputernic:"Imperiul Dragonilor", acesta fiind condus de Akira, dragonul de foc si Kira, dragonul ghetii, care protejau intreg poporul de fortele inamice. Dar se pare ca Kira, alindu-se cu fortele raului a incercat sa distruga intreg Imperiul. Dragonul de foc, dorind pace a incercat sa-l opreasca pe Kira, dar conflinctul dintre cei doi a impartit maretul Imperiu in doua regate: Regatul Shinoni, pazit de dragonul focului si Jinno, regatul dragonului de gheata.
Razboaiele dintre cele doua regate devenind tot mai sangeroase.Se spune ca o ultima lupta data intre cele doua, ia faut pe dragoni sa dispara pentru totdeauna.Regatele ramase fara conducatori si protectori au dat vina unul pe celalalt, dar dragoni nu au mai fost gasiti nicioadata. Cele doua regate continua sa se lupte pentru suprematie.Legenda mai spune ca in urma celor doi dragoni a ramas o profetie sacra:
" Intr-o zi sfanta Dragonul Rosu si Dragonul Alb se vor reintalni cu ajutorul medalioanelor, pentru a aduce din nou pacea pe pamant! Dar atentie! Daca iubirea dintre ei va inflori, Steaua cu patru Colturi va renaste, iar lumea va fi spulberata!"
Acesta profetie punea semne de intrebari tuturor, de sute de ani incoace si nimeni na reusit sa dezlege ghicitorea care era scrisa sub profetie:
Cel ce dezleaga aceasta ghicitoare va fi stapanul absolut si-si va gasi dragonul:"Cheia pentru a gasi medalioanele se afla in inima ta! Cauta-ti iubirea iar puritatea ta iti va arata drumul spre dragoni!"~
~~Sfarsit Istoric~~
Capitolul 1
~ Privesc in jur: totul e in ceata.Stau plangand intre patru pereti.Unde ma aflu? De ce simt raceala si ura in camera asta? Totul in jur e negru asemeni unui abis... Deodata toata camera prinde o nuanta rosiatica...Fumul gros imi ingreuneaza respiratia.E foc? Da chiar e foc.Flacari puternice ard totul in jur, dar eu nu ma misc de la locul meu... pur si simplu plang. Caldura focului devine tot mai suparatoare, iar fumul gros ma face sa ametesc. Dar eu raman acolo, imi strang picioarele in jurul abdomenului si continui sa plang.De ce nu ma pot misca? Simt cum flacarile imi cuprind corpul... aceasta senzatie... era oarecum placuta. Focul imi cuprinde intreg corpul... acum simt ceva.. Oare e durere? Ploapele mi se ingreuneaza, iar ochii mi se inchid usor-usor. Ochii mi se deschid din nou, poate pentru ultima data...Dar simt cum corpul meu elibereaza toata acea caldura usturatoare.Simt in corpul meu o senzatie placut, de raceala. Ma desmeticesc de-a binelea si vad o lumina puternica, corpul meu fiind acoperit de ceva rece :e oare gheata? Nu-mi pot de seama... fiindca cad din nou intr-o transa adanca...~
Sunt treaza! M-am trezit din nou din acele cosmaruri ciudate... intotdeauna se termina la fel.. si niciodata nu stiu ce-i cu lumina acea puternica.... Ma uit melancolic pe geam cum mingea galbuie de foc rasare pe cerul cristalin. Razele palide ale soarelui imi lumineaza chipul obosit si parul balan. O bataie usoara la usa de lemn masiv ma trezeste din visare.In prag isi face apariti o femei de varsta mijlocie cu parul castaniu asemeni scoartei copacilor. Parul, prins intr-un coc usor cu cateva bucle libere ii evidentiaza ochii mici de un verde patrunzator.Numele ei e Manne, dadaca mea.
-Domnisoara, Ashime v-ati trezit! exclama femeia cu uimire in glas.Doriti sa va pregatesc baia ca de obicei?
Dau din cap, in semn ca da si ma dau, lenes jos din pat.Imi tarasc picioarele pana in baie, unde Menne pregatise deja baia, cu spuma si petale de trandafiri, asa cum obisnuia s-o faca in fiecare dimineata.Ramasa singura imi dau jos rochita de noapte si ma scufund in apa fierbinte cu miros placut de eventa de iris.Spuma pufoasa imi acopera intreg corpul, iar sarurile si esentele cu miros placut din apa ma relaxeaza.Fiecare picatura de apa ma revigoreaza si sterge urmele lasate de somnul meu agitat pe care il am noapte de noapte.Dupa aproximativ jumatate de ora ma dau jos din cada, si imi pun un prosop pe trupul meu firav, care acum emana un miros imbietor de irisi. Ma indrept spre dulapul imens de lemn masiv , care e plin de rochii scumpe, de tot felul.
Imi aleg o rochie alba -rozalie , de matase scumpa, fara maneci si cu un decolteu maricel, pentru a-mi evidentia sanii mari si rotunzi.Corsetul rochiei cu modele rosii si dantela de aceasi culoare, se termina cu o mica fundita roz.Pe toata rochia domina aceleasi modele mici, de culoare rosie si dantelute la baza rochiei.La gat imi pun un fel de lantisor, de matase fine, de culoare roz, care se termina cu un rubin rosu-aprins. Parul meu lung, pana mai jos de fund de culoarea spicelor coapte de grau, mi-l las liber pe spate.Doar doua suvite lungi mi le prind cu doua agrafe roz, una dintre ele avand o funda. Astfel, las cele doua codite sa-mi cad pe chip atarnand rebele pana la zona sanilor.Ochii mei marisi cu gene voluminoase sunt scosi in evidenta datorita culorii blande care imi acopera pupila: ciocolatii-galbui. In picioare imi pun niste pantofiori albi si delicati cu un mic toc.
Ies din camera si cobor treptele de marmuraale castelului, incercand sa nu ma impiedic, cum fac eu de obicei.Parintii mei sunt foarte stricti cand vine vorba de conduita.Numele meu este Ashime Mihetori, am 16 ani si sunt printesa regatului Shinoni, regatul de foc.Termin de coborat infinitatea de trepte, anjungand in salonul imens unde parintii mei ma asteapta tacuti la masa.Tata, Shobuto Minetori, un om intelept si aspru, dar cu o inima mare sta ingandurat cu barbia in palme.Parul lui galben, ca al meu cu cateva firicele albe sta ciufulit, iar ochii ageri, de un albastru patrunzator, privesc in gol.Mama la fel de tacuta, desi nu-i sta in fire, e fiind mereu vesela si amuzanta.Parul ei lung de culoarea abanosul statea prins in coada aproape de genunchi.Rochia lunga, de un albastru placut sta mulata pe corpul ei perfect, in timp ce ochii galbui ma privesc zambind.
-Buna dimineata, tata, mama!spun eu , facand o plecaciune gratioasa.Dar surprinzator, nimeni nu-mi raspunde.Ma asez cuminte la locul meu, iar servitorii imi aduc platoul mare de argint, pentru a lua micul-de-jun. Masa noastra decurge tacut, foarte tacut, lucru total ciudat.Intr-un sfarsit imi fac si eu curaj si-l intreb pe tata:
-Nu vreau sa deranjez, dar tata, s-a intemplat ceva?Tata ezita sa-mi de-a un raspuns, dar intr-un final imi zice cu un glas destul de stins:
-Ashime, n-ar trebui sa stii.. esti doar un copil... dar se pare ca Jinno si-a marit armata considerabil, alindu-se cu alte forte inamice...Sunt cam de o suta de ori mai multi ca noi si ma tem ca nu le putem face fata.. Ma tem ca v-a trebui sa ne predam...
La auzul acestor cuvinte, ochii mi se impaienjenira, din totdeauna am urat razboaiele si am urat acest conflict...
-Dar tata, nu ne putem preda! Trebuie sa ripostam! Te rog lasa-ma si pe mine sa lupt! O sa reusim sa-i invingem daca strangem toti sateni care pot lupta!Sunt sigura ca le putem face fata!
-Nu Ashime! se rasti tata la mine. Nu putem! Jinno ne-a dat termen pana la urmatoarea luna plina! Adica peste 2 saptamani! Nu ne putem permite sa pierdem atatea vieti, cand stim ca nu le putem face fata!Nu intelegi, Ashime, esti doar o copila nevinovata care nu stie ce e greul vietii sau ce inseamna o lupta.
Cuvintele acestea ma dor, nu sunt doar o fetita.. dar involuntar tip cat ma tin plamanii, incat tot castelul aude:
-Lasule! Nu asa se comporta un adevarat rege! Esti un las! Te urasc! Dar nu termin ca ma trezesc cu o palma zdravana din partea tatei, care ma face sa intorc capul intr-o parte. Obrazul meu incepe sa ia o culoare rosiatica, iar lacrimi cristaline incep sa navaleasca din ochii mei, asemeni sirurilor de margaritare.
-Copila imatura ce esti! Nu stii macar ce vorbesti, nu stii cum e sa lupti sau sa tii o sabie in mana! tipa tata cu o voce aspra si rece care te face sa te cutremuri. Ma ridic de la masa si fug pe scarile castelului plangand.
Aceste cuvinte ma dureau... toate vorbele lui... pot sa lupt... pot sa-l ajut... De ce nu vrea sa inteleaga? Pentru ca sunt fata? Gandurile imi navalesc in minte, in timp ce ma indrept spre camera mea plina de ura. Ii voi arata eu tatei! Nu sunt doar o copilita nevinovata! Vei vedea tata si cealalta parte a mea! Nu-mi voi lasa niciodata tara in mainile raului.Se pare ca e timpul sa-i arat tatei ce pot face! El nu stie cealalta parte a mea...
Cam atat.. sper sa primesc sfaturi, critici si pareri sincere, asa voi incerca sa ma perfectionez:D
Ja ne:*:*:* :-H
Ohayo tuturor! Sunt noua pe site, asa ca acesta este primul meu fic:D Nu stiu cat de bun sau de reusit e, dar eu voi incerca sa va ascult sfaturile, pentru ca nu sunt prea priceputa si omul invata din greseli....
~~Scurt Istoric~~
~Cu sute de ani in urma exista un singur Imperiu atotputernic:"Imperiul Dragonilor", acesta fiind condus de Akira, dragonul de foc si Kira, dragonul ghetii, care protejau intreg poporul de fortele inamice. Dar se pare ca Kira, alindu-se cu fortele raului a incercat sa distruga intreg Imperiul. Dragonul de foc, dorind pace a incercat sa-l opreasca pe Kira, dar conflinctul dintre cei doi a impartit maretul Imperiu in doua regate: Regatul Shinoni, pazit de dragonul focului si Jinno, regatul dragonului de gheata.
Razboaiele dintre cele doua regate devenind tot mai sangeroase.Se spune ca o ultima lupta data intre cele doua, ia faut pe dragoni sa dispara pentru totdeauna.Regatele ramase fara conducatori si protectori au dat vina unul pe celalalt, dar dragoni nu au mai fost gasiti nicioadata. Cele doua regate continua sa se lupte pentru suprematie.Legenda mai spune ca in urma celor doi dragoni a ramas o profetie sacra:
" Intr-o zi sfanta Dragonul Rosu si Dragonul Alb se vor reintalni cu ajutorul medalioanelor, pentru a aduce din nou pacea pe pamant! Dar atentie! Daca iubirea dintre ei va inflori, Steaua cu patru Colturi va renaste, iar lumea va fi spulberata!"
Acesta profetie punea semne de intrebari tuturor, de sute de ani incoace si nimeni na reusit sa dezlege ghicitorea care era scrisa sub profetie:
Cel ce dezleaga aceasta ghicitoare va fi stapanul absolut si-si va gasi dragonul:"Cheia pentru a gasi medalioanele se afla in inima ta! Cauta-ti iubirea iar puritatea ta iti va arata drumul spre dragoni!"~
~~Sfarsit Istoric~~
Capitolul 1
~ Privesc in jur: totul e in ceata.Stau plangand intre patru pereti.Unde ma aflu? De ce simt raceala si ura in camera asta? Totul in jur e negru asemeni unui abis... Deodata toata camera prinde o nuanta rosiatica...Fumul gros imi ingreuneaza respiratia.E foc? Da chiar e foc.Flacari puternice ard totul in jur, dar eu nu ma misc de la locul meu... pur si simplu plang. Caldura focului devine tot mai suparatoare, iar fumul gros ma face sa ametesc. Dar eu raman acolo, imi strang picioarele in jurul abdomenului si continui sa plang.De ce nu ma pot misca? Simt cum flacarile imi cuprind corpul... aceasta senzatie... era oarecum placuta. Focul imi cuprinde intreg corpul... acum simt ceva.. Oare e durere? Ploapele mi se ingreuneaza, iar ochii mi se inchid usor-usor. Ochii mi se deschid din nou, poate pentru ultima data...Dar simt cum corpul meu elibereaza toata acea caldura usturatoare.Simt in corpul meu o senzatie placut, de raceala. Ma desmeticesc de-a binelea si vad o lumina puternica, corpul meu fiind acoperit de ceva rece :e oare gheata? Nu-mi pot de seama... fiindca cad din nou intr-o transa adanca...~
Sunt treaza! M-am trezit din nou din acele cosmaruri ciudate... intotdeauna se termina la fel.. si niciodata nu stiu ce-i cu lumina acea puternica.... Ma uit melancolic pe geam cum mingea galbuie de foc rasare pe cerul cristalin. Razele palide ale soarelui imi lumineaza chipul obosit si parul balan. O bataie usoara la usa de lemn masiv ma trezeste din visare.In prag isi face apariti o femei de varsta mijlocie cu parul castaniu asemeni scoartei copacilor. Parul, prins intr-un coc usor cu cateva bucle libere ii evidentiaza ochii mici de un verde patrunzator.Numele ei e Manne, dadaca mea.
-Domnisoara, Ashime v-ati trezit! exclama femeia cu uimire in glas.Doriti sa va pregatesc baia ca de obicei?
Dau din cap, in semn ca da si ma dau, lenes jos din pat.Imi tarasc picioarele pana in baie, unde Menne pregatise deja baia, cu spuma si petale de trandafiri, asa cum obisnuia s-o faca in fiecare dimineata.Ramasa singura imi dau jos rochita de noapte si ma scufund in apa fierbinte cu miros placut de eventa de iris.Spuma pufoasa imi acopera intreg corpul, iar sarurile si esentele cu miros placut din apa ma relaxeaza.Fiecare picatura de apa ma revigoreaza si sterge urmele lasate de somnul meu agitat pe care il am noapte de noapte.Dupa aproximativ jumatate de ora ma dau jos din cada, si imi pun un prosop pe trupul meu firav, care acum emana un miros imbietor de irisi. Ma indrept spre dulapul imens de lemn masiv , care e plin de rochii scumpe, de tot felul.
Imi aleg o rochie alba -rozalie , de matase scumpa, fara maneci si cu un decolteu maricel, pentru a-mi evidentia sanii mari si rotunzi.Corsetul rochiei cu modele rosii si dantela de aceasi culoare, se termina cu o mica fundita roz.Pe toata rochia domina aceleasi modele mici, de culoare rosie si dantelute la baza rochiei.La gat imi pun un fel de lantisor, de matase fine, de culoare roz, care se termina cu un rubin rosu-aprins. Parul meu lung, pana mai jos de fund de culoarea spicelor coapte de grau, mi-l las liber pe spate.Doar doua suvite lungi mi le prind cu doua agrafe roz, una dintre ele avand o funda. Astfel, las cele doua codite sa-mi cad pe chip atarnand rebele pana la zona sanilor.Ochii mei marisi cu gene voluminoase sunt scosi in evidenta datorita culorii blande care imi acopera pupila: ciocolatii-galbui. In picioare imi pun niste pantofiori albi si delicati cu un mic toc.
Ies din camera si cobor treptele de marmuraale castelului, incercand sa nu ma impiedic, cum fac eu de obicei.Parintii mei sunt foarte stricti cand vine vorba de conduita.Numele meu este Ashime Mihetori, am 16 ani si sunt printesa regatului Shinoni, regatul de foc.Termin de coborat infinitatea de trepte, anjungand in salonul imens unde parintii mei ma asteapta tacuti la masa.Tata, Shobuto Minetori, un om intelept si aspru, dar cu o inima mare sta ingandurat cu barbia in palme.Parul lui galben, ca al meu cu cateva firicele albe sta ciufulit, iar ochii ageri, de un albastru patrunzator, privesc in gol.Mama la fel de tacuta, desi nu-i sta in fire, e fiind mereu vesela si amuzanta.Parul ei lung de culoarea abanosul statea prins in coada aproape de genunchi.Rochia lunga, de un albastru placut sta mulata pe corpul ei perfect, in timp ce ochii galbui ma privesc zambind.
-Buna dimineata, tata, mama!spun eu , facand o plecaciune gratioasa.Dar surprinzator, nimeni nu-mi raspunde.Ma asez cuminte la locul meu, iar servitorii imi aduc platoul mare de argint, pentru a lua micul-de-jun. Masa noastra decurge tacut, foarte tacut, lucru total ciudat.Intr-un sfarsit imi fac si eu curaj si-l intreb pe tata:
-Nu vreau sa deranjez, dar tata, s-a intemplat ceva?Tata ezita sa-mi de-a un raspuns, dar intr-un final imi zice cu un glas destul de stins:
-Ashime, n-ar trebui sa stii.. esti doar un copil... dar se pare ca Jinno si-a marit armata considerabil, alindu-se cu alte forte inamice...Sunt cam de o suta de ori mai multi ca noi si ma tem ca nu le putem face fata.. Ma tem ca v-a trebui sa ne predam...
La auzul acestor cuvinte, ochii mi se impaienjenira, din totdeauna am urat razboaiele si am urat acest conflict...
-Dar tata, nu ne putem preda! Trebuie sa ripostam! Te rog lasa-ma si pe mine sa lupt! O sa reusim sa-i invingem daca strangem toti sateni care pot lupta!Sunt sigura ca le putem face fata!
-Nu Ashime! se rasti tata la mine. Nu putem! Jinno ne-a dat termen pana la urmatoarea luna plina! Adica peste 2 saptamani! Nu ne putem permite sa pierdem atatea vieti, cand stim ca nu le putem face fata!Nu intelegi, Ashime, esti doar o copila nevinovata care nu stie ce e greul vietii sau ce inseamna o lupta.
Cuvintele acestea ma dor, nu sunt doar o fetita.. dar involuntar tip cat ma tin plamanii, incat tot castelul aude:
-Lasule! Nu asa se comporta un adevarat rege! Esti un las! Te urasc! Dar nu termin ca ma trezesc cu o palma zdravana din partea tatei, care ma face sa intorc capul intr-o parte. Obrazul meu incepe sa ia o culoare rosiatica, iar lacrimi cristaline incep sa navaleasca din ochii mei, asemeni sirurilor de margaritare.
-Copila imatura ce esti! Nu stii macar ce vorbesti, nu stii cum e sa lupti sau sa tii o sabie in mana! tipa tata cu o voce aspra si rece care te face sa te cutremuri. Ma ridic de la masa si fug pe scarile castelului plangand.
Aceste cuvinte ma dureau... toate vorbele lui... pot sa lupt... pot sa-l ajut... De ce nu vrea sa inteleaga? Pentru ca sunt fata? Gandurile imi navalesc in minte, in timp ce ma indrept spre camera mea plina de ura. Ii voi arata eu tatei! Nu sunt doar o copilita nevinovata! Vei vedea tata si cealalta parte a mea! Nu-mi voi lasa niciodata tara in mainile raului.Se pare ca e timpul sa-i arat tatei ce pot face! El nu stie cealalta parte a mea...
Cam atat.. sper sa primesc sfaturi, critici si pareri sincere, asa voi incerca sa ma perfectionez:D
Ja ne:*:*:* :-H