19-12-2009, 08:03 PM
Interesanta dezbatere...
In primul rand, din ce in ce mai putini oameni au incetat sa creada in Dumnezeu sau oricare alta entitate divina inca de la aparitia teoriei evolutioniste a lui Charles Darwin, conform careia noi, oamenii, am evoluat din maimute(ceea ce mi se pare absolut stupid pentru ca stiintific, e imposibil ca la cat de complexa este alcatuirea celulei, conditiile sa fie atat de favorabile, incat de la maimute sa fi ajuns oameni. Daca da, atunci cum se poate ca inca mai exista primatele... nu se presupune ca am evoluat ? ) Deci... eu nu cred deloc in teoria asta "geniala" a lui Charles Darwin.
Iar in al doilea rand... un singur lucru e sigur: de cand e lumea, omul a incercat sa-si explice toate fenomenele bizare si mereu a simtit nevoia de a crede in ceva superior lui(spre exemplu... eu cel putin, ma simt mult mai in siguranta crezand ca "acolo" este cineva care intotdeauna ma vegheaza si gandindu-ma ca nu este, ma simt ciudat, ca si cum la ce naiba m-am mai nascut... doar ca sa mor?)
Nu merg la biserica si nici nu imi face placere, nu prea suport preotii pt ca pana la urma, sunt tot pacatosi ca noi si multi pretind ca au nu-stiu-ce chemare(desi mai mult ca sigur ca multi dintre ei umbla doar sa faca bani... totusi, sunt sigura ca mai sunt cativa care chiar merita sa fie numiti "preoti"). Totusi, cred in existenta unei foarte superioare pt ca daca e ceva ce stiinta nu poate explica, acelea sunt sentimentele si sufletul in care am deplina incredere ca exista si nu imi pasa cum(caci pana la urma... caile Domnului sunt misterioase :3... iar daca ar veni cineva si mi-ar spune ca suntem doar "apa si pamant" cred ca as innebuni de mila pt persoana respectiva ca inca nu a descoperit complexitatea fiintei umane(gandim, regretam, ne traim vietile cum vrem sau nu[desi parca suna mai bine prima varianta ], simtim durerea, iubirea, dezamagirea si tot asa).
ToRnAdO- fiecare cu modul sau de a gandi si e evident ca multi se folosesc de religie pt a manipula(un exemplu ar fi chiar cei care ne conduc... multi dintre ei masoni[exemplu: Bush] si adevarati adepti ai satanismului) dar daca ne pierdem credinta in existenta lui Dumnezeu, lui Allah sau a oricarei entitati... atunci ce ne mai ramane?
Sau pictorii, scriitorii, sculptorii... adica artistii(de orice fel ar fi) cauta prin arta lor sa se apropie de divinitate, de sufletul lor, prin urmare de ei insisi si sa il inalte(sufletul). Daca i s-ar spune unei astfel de persoane ca nu exista aceasta forta divina... cred ca saracul om s-ar sinucide fara dar si poate :]] Eminescu, Platon, Blaga, Arghezi, Voiculescu, Hugo, Dumas, DaVinci si multi altii pentru ce au trait? Oamenii s-au nascut cu talente, iar acestea trebuie sa fi venit de undeva, nu?
*Eu cred ca Dumnezeu ne pedepseste pentru pacatele noastre in felul lui, cand suntem in viata sau chiar dupa aceasta. Si eu mi-am intrebat profesorul de religie in legatura cu partea cu "pedepsele" si imi amintesc ca mi-a raspuns razand cum ca "da", iar ca cel mai ingrozitor lucru pt o fiinta umana ar fi ca la sfarsitul vietii, Dumnezeu sa ii arate toate pacatele sale si efectele lor asupra celorlalti(si cica chiar o face).
Sunt mult prea multe intrebari fara raspuns, dar daca asta ne opreste sa credem... atunci... ei bine, nu conteaza ce vroiam sa zic(mai bine sa nu jignesc pe nimeni^^, pt ca pana la urma, cu sau fara credinta, toti suntem egali...) dar adevarata bogatia spirituala rezida in cei ce cred(asta nu ii face persoane mai bune... dar ii ajuta sa treaca peste lucrurile grele din viata mai usor, gandindu-se ca fiecare moment al vietii isi are propriul rost si ca nimic nu e la intamplare, insa mai ales ca toti suntem speciali[I mean absolutely everybody])
Si destinul este doar un termen abstract pt alegerile pe care le facem in viata si lucrurile la care aspiram(cel putin eu asa il consider)... oricum, in cele din urma, murim. Cand eram mai mica speram incontinuu sa cresc mai repede, dar acum ma gandesc cu parere de rau sau chiar cu groaza ca voi imbatrani si voi ajunge sa regret riscurile pe care nu mi le-am asumat si multe altele... iar printre singurelele lucruri care imi aduc alinare este si faptul ca Dumnezeu exista(poate pt unii nu, dar pt mine da ) si ca asa cum orice sfarsit este un inceput si vice-versa, si viata e la fel^___^
Presupunand ca nu exista Dumnezeu, crezand in el nu avem nimic de pierdut... insa daca exista Dumnezeu cu adevarat, atunci, necrezand in el, vom pierde totul
cam atat am avut de zis... de fapt mai e ceva: suntem speciali pt ca suntem unici, ne asemanam, insa suntem si diferiti, iar oamenii nu ar trebui sa fie judecati dupa acest criteriu(credinta), caci crede sau nu crede cine vrea
Chiar si-asa, eu am ales sa cred(& nobody will ever change that :] )
bye bye:bye:
P.S: pt cei care inca mai sustin teoria evolutionista si curiosii, cautati pe net documentarul "Discovery ne minte"(e destul de interesantgt
In primul rand, din ce in ce mai putini oameni au incetat sa creada in Dumnezeu sau oricare alta entitate divina inca de la aparitia teoriei evolutioniste a lui Charles Darwin, conform careia noi, oamenii, am evoluat din maimute(ceea ce mi se pare absolut stupid pentru ca stiintific, e imposibil ca la cat de complexa este alcatuirea celulei, conditiile sa fie atat de favorabile, incat de la maimute sa fi ajuns oameni. Daca da, atunci cum se poate ca inca mai exista primatele... nu se presupune ca am evoluat ? ) Deci... eu nu cred deloc in teoria asta "geniala" a lui Charles Darwin.
Iar in al doilea rand... un singur lucru e sigur: de cand e lumea, omul a incercat sa-si explice toate fenomenele bizare si mereu a simtit nevoia de a crede in ceva superior lui(spre exemplu... eu cel putin, ma simt mult mai in siguranta crezand ca "acolo" este cineva care intotdeauna ma vegheaza si gandindu-ma ca nu este, ma simt ciudat, ca si cum la ce naiba m-am mai nascut... doar ca sa mor?)
Nu merg la biserica si nici nu imi face placere, nu prea suport preotii pt ca pana la urma, sunt tot pacatosi ca noi si multi pretind ca au nu-stiu-ce chemare(desi mai mult ca sigur ca multi dintre ei umbla doar sa faca bani... totusi, sunt sigura ca mai sunt cativa care chiar merita sa fie numiti "preoti"). Totusi, cred in existenta unei foarte superioare pt ca daca e ceva ce stiinta nu poate explica, acelea sunt sentimentele si sufletul in care am deplina incredere ca exista si nu imi pasa cum(caci pana la urma... caile Domnului sunt misterioase :3... iar daca ar veni cineva si mi-ar spune ca suntem doar "apa si pamant" cred ca as innebuni de mila pt persoana respectiva ca inca nu a descoperit complexitatea fiintei umane(gandim, regretam, ne traim vietile cum vrem sau nu[desi parca suna mai bine prima varianta ], simtim durerea, iubirea, dezamagirea si tot asa).
ToRnAdO- fiecare cu modul sau de a gandi si e evident ca multi se folosesc de religie pt a manipula(un exemplu ar fi chiar cei care ne conduc... multi dintre ei masoni[exemplu: Bush] si adevarati adepti ai satanismului) dar daca ne pierdem credinta in existenta lui Dumnezeu, lui Allah sau a oricarei entitati... atunci ce ne mai ramane?
Sau pictorii, scriitorii, sculptorii... adica artistii(de orice fel ar fi) cauta prin arta lor sa se apropie de divinitate, de sufletul lor, prin urmare de ei insisi si sa il inalte(sufletul). Daca i s-ar spune unei astfel de persoane ca nu exista aceasta forta divina... cred ca saracul om s-ar sinucide fara dar si poate :]] Eminescu, Platon, Blaga, Arghezi, Voiculescu, Hugo, Dumas, DaVinci si multi altii pentru ce au trait? Oamenii s-au nascut cu talente, iar acestea trebuie sa fi venit de undeva, nu?
*Eu cred ca Dumnezeu ne pedepseste pentru pacatele noastre in felul lui, cand suntem in viata sau chiar dupa aceasta. Si eu mi-am intrebat profesorul de religie in legatura cu partea cu "pedepsele" si imi amintesc ca mi-a raspuns razand cum ca "da", iar ca cel mai ingrozitor lucru pt o fiinta umana ar fi ca la sfarsitul vietii, Dumnezeu sa ii arate toate pacatele sale si efectele lor asupra celorlalti(si cica chiar o face).
Sunt mult prea multe intrebari fara raspuns, dar daca asta ne opreste sa credem... atunci... ei bine, nu conteaza ce vroiam sa zic(mai bine sa nu jignesc pe nimeni^^, pt ca pana la urma, cu sau fara credinta, toti suntem egali...) dar adevarata bogatia spirituala rezida in cei ce cred(asta nu ii face persoane mai bune... dar ii ajuta sa treaca peste lucrurile grele din viata mai usor, gandindu-se ca fiecare moment al vietii isi are propriul rost si ca nimic nu e la intamplare, insa mai ales ca toti suntem speciali[I mean absolutely everybody])
Si destinul este doar un termen abstract pt alegerile pe care le facem in viata si lucrurile la care aspiram(cel putin eu asa il consider)... oricum, in cele din urma, murim. Cand eram mai mica speram incontinuu sa cresc mai repede, dar acum ma gandesc cu parere de rau sau chiar cu groaza ca voi imbatrani si voi ajunge sa regret riscurile pe care nu mi le-am asumat si multe altele... iar printre singurelele lucruri care imi aduc alinare este si faptul ca Dumnezeu exista(poate pt unii nu, dar pt mine da ) si ca asa cum orice sfarsit este un inceput si vice-versa, si viata e la fel^___^
Presupunand ca nu exista Dumnezeu, crezand in el nu avem nimic de pierdut... insa daca exista Dumnezeu cu adevarat, atunci, necrezand in el, vom pierde totul
cam atat am avut de zis... de fapt mai e ceva: suntem speciali pt ca suntem unici, ne asemanam, insa suntem si diferiti, iar oamenii nu ar trebui sa fie judecati dupa acest criteriu(credinta), caci crede sau nu crede cine vrea
Chiar si-asa, eu am ales sa cred(& nobody will ever change that :] )
bye bye:bye:
P.S: pt cei care inca mai sustin teoria evolutionista si curiosii, cautati pe net documentarul "Discovery ne minte"(e destul de interesantgt