19-12-2009, 12:50 PM
Hola :]] . Mulţumesc tuturor pentru comentarii şi pt. aprecieri. Sper să vă placă şi capitolul acesta D: O să vedeţi cum stau treburile şi ce se întâmplă :]]. Enjoy please.
<3
- Deci te-a atacat.
- Am mai zis asta odată.
Am răspuns sec şefului meu. Se părea că analizează problema, ştiam că îl deranja şi faptul că dădusem buzna la el acasă. Plus că nu îi plăcea să lucreze în timpul zilei, nu că eu eram prea fericit de treaba aceasta. Stăteam în biroul din casa lui, unul destul de spaţios. Rafturile pline de cărţi mi se păreau monotone şi puteam simţi că praful era şters constant. Masa de birou era construită din lemn gros şi rezistent. Ferestrele mari aduceau destul de multă lumină în încăpere, dar Înălţimea Sa era un înnebunit după întuneric, aşa că avea draperiile trase. Nu mai trecusem pe aici de multă vreme, dar am înţeles că schimbările aduse întregii case erau datorită partenerei sale. Era încă un mister; nu lăsa pe nimeni să o cunoască. Dar asta nu mi-a oprit niciodată curiozitatea, deşi nu îi ştiam identitatea puteam ştii ce fel de vampir era. Şi chiar era curios de ce o creatură ca şi Înălţimea Sa adora o astfel de companie; poate era dragoste, interes sau ? Motivele pe care le poate avea un vampir sunt infinite, la fel ca şi viaţa acestuia.
M-a studiat din cap până în picioare. Trecându-şi o mână prin părul cenuşiu, a adăugat.
- Văd că îţi merge bine Briar.
Am tăcut. Ochii săi negrii mă scânteiau cu privirea.
- Mda. Bine, mi-a fost sete rău în ultima vreme aşa că nu am stat de-o parte. M-am simţit obligat să continui. Şi nu, nu mi-am găsit o sursă permanentă de sânge.
Părea că se simte mai uşurat.
- Åži totuÅŸi, miroÅŸi a om.
Am rânjit.
- M-am îndrăgostit.
Asta i-a provocat un mârâit cât se poate de serios. În fine, nu era împotriva regulilor aşa că mă durea în paişpe. Deşi , Domnul de faţă probabil că ar fi vrut să fie o regulă strictă – din câte ştiam eu despre acesta.
- Însă nu îi beau sângele , vreau să zic nu o muşc , direct sau indirect. Doar îmi place de ea. Şi nu e greşit. Lasă asta, plec după Jonathan?
Nu vroiam să schimb subiectul, dar se apropia seara, întunericul începuse să se lase şi eu mai aveam ceva de făcut după asta. Plus că Înălţimea Sa trebuia să meargă la birou.
- Evident.
- ÃŽÅ£i aduc capul?
Am zis plictisit înainte să deschid uşa biroului şi să ies. A părut că se gândeşte la problema asta.
- E treaba ta. Îl vreau mort, şi presupun că e şi în interesul tău. Doar nu vrei să îţi rănească noua „ iubire†. Tonul îi era dispreţuitor, dar nu mă aşteptasem la susţinere sau sentimente asemănătoare din partea lui. Pentru că oricum legătura noastră nu se baza pe asta. Înainte să dispar din casă, am dat ochii cu ea. Am amuţit, înţelegând de ce el o ţinea ascunsă.
- Salut.
Am reuşit să scot, dar tonul meu de abia putea fi auzit. Aceasta îl putea deduce, desigur. Mi-a zâmbit şi am văzut că nu s-a schimbat deloc. Adică, normal. L-am auzit pe Kalah ieşind din birou şi am dispărut.
Era mai bine să nu ştie că o văzusem. Pentru moment.
Am început să fug simţind mirosul lui Jonathan aproape, mai erau trei vampiri dar nu am putut sesiza nicio legătură între aceştia. Probabil că nu se aflau în acelaşi loc cu J. dar le puteam simţi urma. Imediat am localizat gang-ul în care mă aştepta. Cel mai probabil nu pe mine, dar deja era târziu pentru elementul surpriză. Prezenţa mea trebuia să fi fost deja simţită.
- Ia te uită, într-un final apari. Nu credeam totuşi că o să vii după mine în seara asta. Măria Sa se pare că nu doarme, cum s-a auzit destul de des prin zonă . E pus pe treabă domnu’. Briar, îmi pare rău dar nu ai nicio şansă.
Am ştiut că ceva se ascunde în tonul lui. Ştiu pe dracu că e împotriva Codului Moral, dar trebuia să aflu.
- Şansă? Despre ce vorbeşti Johnny băiete? Ai uitat că eu te-am crescut?
- Care va să zică, apare şantajul? Nu e de bine.
A rânjit superior. Asta m-a enervat într-atât încât m-am năpustit asupra sa, totul s-a petrecut într-o fracţiune de secundă. Dar s-a ferit iar eu nu am reuşit să îl muşc. Am simţit mirosul a două creaturi apropiindu-se. Lilith! La naiba, ştiam că se apropie dar celălalt nu ştiam cine este.
- N-ai venit singur. Am reuşit să scot în timp ce mi-am forţat colţii să iasă şi ochii s-au înroşit . Dar a fost prea târziu, pentru că fiind condus de instincte, animalul din vine a vrut să îl distrugă pe Jonathan, atunci din spate am simţit că vine cineva. Un vampir. Şi .. Lilith. M-am întors imediat, însă era cu mult prea târziu. Un cuţit foarte mare îi străpungea trupul. L-am scos cu grijă şi am mârâit, cei doi s-au năpustit asupra mea şi m-am întrebat ce vroiau să îmi ia din trup, din moment ce foloseau un cuţit. Ochii mei s-au făcut mult mai roşii, colţii mi-au ieşit la maxim. Lilith era rănită . Nu a durat mai mult de 30 de secunde când am terminat cu cei doi vampiri. S-a întâmplat rapid. M-am năpustit mai întâi asupra celui ce o înjunghiase pe brunetă şi am retezat capul, după care am urmat aceaşi mişcare şi cu vechiul meu prieten.
Erau duşi, iar până dimineaţă aveau să nu mai existe. Nu regretam. Am luat repede trupul lui Lilith în braţe şi am început să fug. Vedeam o lumină slabă , înceţoşată, fugind de-odată cu mine. Dar nu ştiam ce era, poate doar imaginaţia mea. Nu i-am dat importanţă pentru că fata din braţele mele închisese ochii. Totuşi, inima sa bătea.
- Să nu-ndrăzneşti să mă părăseşti încăpăţânat-o, mă auzi? Nu ţi-o iert.
Atunci a deschis uşor ochii cât să mă poată vedea. Mi-a atins chipul cu degetele sale fierbinţi.
- Crini.
A tăcut, închizându-i la loc şi mâna căzându-i înapoi pe trup. Nu mai avea forţă iar eu trebuia să mă grăbesc . Nu vroiam să o pierd, pur şi simplu îmi era imposibil să permit aşa ceva.
Într-o clipă ca asta, îmi spune că florile sale preferate sunt crinii. Dacă aş fi fost om, aş fi plâns.
M-am aflat într-un timp relativ scurt în faţa casei lui Kalah, ştiam că nu era acasă şi poate asta urma să îi pricinuie multe probleme şi poate şi partenerei sale, dar la dracu dacă îmi păsa. Cred că fusese destinul să o descopăr azi, iar aceea trebuia să mă ajute. Spre surprinderea mea am simţit şi parfumul Înălţimii Sale. Am bătut, şi fără să aştept răspuns , am intrat pe uşa mare .
- Oh!
A exclamat femeia vampir . M-a lăsat să intru strigând, destul de tare pentru urechile umane, după Şeful meu. Nu am băgat în seamă expresia nervoasă a acestuia văzându-mă cu o femeie umană în casa lui. Dar am băgat de seamă faţa îngrijorată şi impunătoare a partenerei sale, aşa că m-am simţit în siguranţă. Un vampir bătrân este întotdeauna ascultat. Am aşezat-o pe Lilith în patul din dormitorul în care m-a împinse Rise să o pun. I-am mângâiat fruntea , începuse să tremure şi să aibă febră. Inima îi bătea foarte încet, şi... M-am uimit. Acum am realizat că sângele ei se afla pe bluza mea. Că eram împânzit de mirosul ei dulce şi cât o doream. M-am uimit să văd că această grijă obsesivă pentru ea mersese mai departe, mai sus decât dorinţa nebunească de sânge. Nu m-am putut abţine să nu îmi ling degetele pline de sânge. Domnul Kalah m-a privit urât, iar eu nu i-am dat importanţă.
- Alteţă...
Am încercat să îi spun şatenei, dar părea să nu mă asculte. M-a dat la o parte apropiindu-se de Lilith. Şi-a proptit gura în rana ei şi ochii mei s-au înroşit şi mai tare, colţii mi-au coborât la nivelul maxim. Am simţit o mână trăgându-mă de braţ şi am realizat vag că mai aveam puţin şi săream peste Lilith. Am dat din cap aprobator încercând să îmi închid simţurile. Am fost scos din cameră, auzind ţipătul stins al roşcatei. Aş fi vrut să stau înăuntru, dar astfel aş fi atacat-o. M-am pus lângă un perete, destul de rece pentru mine, şi am încercat să îmi retrag flăcările din ochi.
- Calmează-te.
Un ordin a venit din partea bărbatului cu plete cenuşii. Nu am crezut niciodată că un aşa mic lucru impus, poate avea un efect aşa de mare . M-am înfundat în propriile gânduri încercând să pierd contactul cu realitatea. Măcar astfel se va vindeca, ştiam că o va face. Trebuia să mă stăpânesc. Nu aveam de ales.
Am tăcut, astfel privind în vid şi încercând să îmi imaginez altceva, altceva în afara faptului că Lilith se afla în camera alăturată, în curs de vindecare. Că era atât de vie şi comestibilă.
Eşti încă prea tânăr şi fără experienţă . Mă aşteptam să zică Kalah, sau Rise. Însă niciunul nu a făcut-o. M-am bucurat, într-un fel ciudat.
- Intră să o iei.
M-a anunţat şatena rece.
- Nu e de bine. M-aş bucura dacă ai sta departe de ea.
Am dat negativ din cap.
- Vă sunt dator. Doar atât. Şi o să vă întorc favoarea . Asta este în legea firii noastre. Dar nu mă puteţi împiedica să fac aşa ceva. Deja am decis.
Au tăcut , probabil nemaiştiind ce să îmi zică. Am intrat înăuntrul încăperii şi i-am văzut trupul pus în mijlocul patului. Avea un bandaj înfăşurat în jurul ranei, iar ochii îi erau închişi. Am fost bucurat să aud ticăiturile puternice ale inimii. În viaţă.
Mirosul de sânge fusese înlăturat. I-am zâmbit deşi ştiam că nu mă vede, şi am luat-o în braţe. Am ieşit în hol, şi am văzut ceasul mare din hol.
Era ora patru dimineaţa. Oare când trecuse timpul?
- Zoth Briar. Sfatul meu este să o laşi. Îţi interzic transformarea ei. Prezenţa ta alături de ea nu este potrivită, pentru niciunul dintre voi. Sper că eşti destul de inteligent să înţelegi asta.
Am dat din cap şi am răspuns, încă având-o pe brunetă între braţe.
- Înţeleg Alteţă. Însă îmi pare rău să vă dezamăgesc, e mai presus de voia mea. Şi chiar şi aşa, voia mea îmi spune să fiu cu ea. Nu o părăsesc.
A oftat prelung arătându-şi colţii. Kalah tăcea, privindu-mă mâhnit. Probabil îmi înţelegea destinul. Acum ştiam şi eu , vag ce înseamnă. Am întrebat totuşi.
- De ce?
Şi-a aprins ochii, aceştia transformându-se într-un albastru puternic. Era pentru prima oară când vedeam faimoşii ochi.
- I-am simţit sângele. Şi ştiu cine , mai clar ce este. Briar, nu e din lumea noastră. Nici de-a oamenilor. Nu este ceva normal.
- Nici noi nu suntem. Am adăugat sec şi liniştit.
- Chiar ÅŸi aÅŸa, de ce riÅŸti?
Am privit-o sfidător.
- Pentru că vreau şi pot. Pentru că îmi pasă.
A dat din cap înţelegând înţelesul. Kalah a mârâit, oarecum mâhnit şi m-a scos afară din casa lui. Am început să fug până la casa lui Lilith.
Când am ajuns în casă am simţit o familiaritate extrem de ciudată. Am dus-o în camera ei şi am stat lângă ea. Uşor, a deschis ochii şi m-a privit. I-am zâmbit.
<3
Capitolul 15.
- Deci te-a atacat.
- Am mai zis asta odată.
Am răspuns sec şefului meu. Se părea că analizează problema, ştiam că îl deranja şi faptul că dădusem buzna la el acasă. Plus că nu îi plăcea să lucreze în timpul zilei, nu că eu eram prea fericit de treaba aceasta. Stăteam în biroul din casa lui, unul destul de spaţios. Rafturile pline de cărţi mi se păreau monotone şi puteam simţi că praful era şters constant. Masa de birou era construită din lemn gros şi rezistent. Ferestrele mari aduceau destul de multă lumină în încăpere, dar Înălţimea Sa era un înnebunit după întuneric, aşa că avea draperiile trase. Nu mai trecusem pe aici de multă vreme, dar am înţeles că schimbările aduse întregii case erau datorită partenerei sale. Era încă un mister; nu lăsa pe nimeni să o cunoască. Dar asta nu mi-a oprit niciodată curiozitatea, deşi nu îi ştiam identitatea puteam ştii ce fel de vampir era. Şi chiar era curios de ce o creatură ca şi Înălţimea Sa adora o astfel de companie; poate era dragoste, interes sau ? Motivele pe care le poate avea un vampir sunt infinite, la fel ca şi viaţa acestuia.
M-a studiat din cap până în picioare. Trecându-şi o mână prin părul cenuşiu, a adăugat.
- Văd că îţi merge bine Briar.
Am tăcut. Ochii săi negrii mă scânteiau cu privirea.
- Mda. Bine, mi-a fost sete rău în ultima vreme aşa că nu am stat de-o parte. M-am simţit obligat să continui. Şi nu, nu mi-am găsit o sursă permanentă de sânge.
Părea că se simte mai uşurat.
- Åži totuÅŸi, miroÅŸi a om.
Am rânjit.
- M-am îndrăgostit.
Asta i-a provocat un mârâit cât se poate de serios. În fine, nu era împotriva regulilor aşa că mă durea în paişpe. Deşi , Domnul de faţă probabil că ar fi vrut să fie o regulă strictă – din câte ştiam eu despre acesta.
- Însă nu îi beau sângele , vreau să zic nu o muşc , direct sau indirect. Doar îmi place de ea. Şi nu e greşit. Lasă asta, plec după Jonathan?
Nu vroiam să schimb subiectul, dar se apropia seara, întunericul începuse să se lase şi eu mai aveam ceva de făcut după asta. Plus că Înălţimea Sa trebuia să meargă la birou.
- Evident.
- ÃŽÅ£i aduc capul?
Am zis plictisit înainte să deschid uşa biroului şi să ies. A părut că se gândeşte la problema asta.
- E treaba ta. Îl vreau mort, şi presupun că e şi în interesul tău. Doar nu vrei să îţi rănească noua „ iubire†. Tonul îi era dispreţuitor, dar nu mă aşteptasem la susţinere sau sentimente asemănătoare din partea lui. Pentru că oricum legătura noastră nu se baza pe asta. Înainte să dispar din casă, am dat ochii cu ea. Am amuţit, înţelegând de ce el o ţinea ascunsă.
- Salut.
Am reuşit să scot, dar tonul meu de abia putea fi auzit. Aceasta îl putea deduce, desigur. Mi-a zâmbit şi am văzut că nu s-a schimbat deloc. Adică, normal. L-am auzit pe Kalah ieşind din birou şi am dispărut.
Era mai bine să nu ştie că o văzusem. Pentru moment.
Am început să fug simţind mirosul lui Jonathan aproape, mai erau trei vampiri dar nu am putut sesiza nicio legătură între aceştia. Probabil că nu se aflau în acelaşi loc cu J. dar le puteam simţi urma. Imediat am localizat gang-ul în care mă aştepta. Cel mai probabil nu pe mine, dar deja era târziu pentru elementul surpriză. Prezenţa mea trebuia să fi fost deja simţită.
- Ia te uită, într-un final apari. Nu credeam totuşi că o să vii după mine în seara asta. Măria Sa se pare că nu doarme, cum s-a auzit destul de des prin zonă . E pus pe treabă domnu’. Briar, îmi pare rău dar nu ai nicio şansă.
Am ştiut că ceva se ascunde în tonul lui. Ştiu pe dracu că e împotriva Codului Moral, dar trebuia să aflu.
- Şansă? Despre ce vorbeşti Johnny băiete? Ai uitat că eu te-am crescut?
- Care va să zică, apare şantajul? Nu e de bine.
A rânjit superior. Asta m-a enervat într-atât încât m-am năpustit asupra sa, totul s-a petrecut într-o fracţiune de secundă. Dar s-a ferit iar eu nu am reuşit să îl muşc. Am simţit mirosul a două creaturi apropiindu-se. Lilith! La naiba, ştiam că se apropie dar celălalt nu ştiam cine este.
- N-ai venit singur. Am reuşit să scot în timp ce mi-am forţat colţii să iasă şi ochii s-au înroşit . Dar a fost prea târziu, pentru că fiind condus de instincte, animalul din vine a vrut să îl distrugă pe Jonathan, atunci din spate am simţit că vine cineva. Un vampir. Şi .. Lilith. M-am întors imediat, însă era cu mult prea târziu. Un cuţit foarte mare îi străpungea trupul. L-am scos cu grijă şi am mârâit, cei doi s-au năpustit asupra mea şi m-am întrebat ce vroiau să îmi ia din trup, din moment ce foloseau un cuţit. Ochii mei s-au făcut mult mai roşii, colţii mi-au ieşit la maxim. Lilith era rănită . Nu a durat mai mult de 30 de secunde când am terminat cu cei doi vampiri. S-a întâmplat rapid. M-am năpustit mai întâi asupra celui ce o înjunghiase pe brunetă şi am retezat capul, după care am urmat aceaşi mişcare şi cu vechiul meu prieten.
Erau duşi, iar până dimineaţă aveau să nu mai existe. Nu regretam. Am luat repede trupul lui Lilith în braţe şi am început să fug. Vedeam o lumină slabă , înceţoşată, fugind de-odată cu mine. Dar nu ştiam ce era, poate doar imaginaţia mea. Nu i-am dat importanţă pentru că fata din braţele mele închisese ochii. Totuşi, inima sa bătea.
- Să nu-ndrăzneşti să mă părăseşti încăpăţânat-o, mă auzi? Nu ţi-o iert.
Atunci a deschis uşor ochii cât să mă poată vedea. Mi-a atins chipul cu degetele sale fierbinţi.
- Crini.
A tăcut, închizându-i la loc şi mâna căzându-i înapoi pe trup. Nu mai avea forţă iar eu trebuia să mă grăbesc . Nu vroiam să o pierd, pur şi simplu îmi era imposibil să permit aşa ceva.
Într-o clipă ca asta, îmi spune că florile sale preferate sunt crinii. Dacă aş fi fost om, aş fi plâns.
M-am aflat într-un timp relativ scurt în faţa casei lui Kalah, ştiam că nu era acasă şi poate asta urma să îi pricinuie multe probleme şi poate şi partenerei sale, dar la dracu dacă îmi păsa. Cred că fusese destinul să o descopăr azi, iar aceea trebuia să mă ajute. Spre surprinderea mea am simţit şi parfumul Înălţimii Sale. Am bătut, şi fără să aştept răspuns , am intrat pe uşa mare .
- Oh!
A exclamat femeia vampir . M-a lăsat să intru strigând, destul de tare pentru urechile umane, după Şeful meu. Nu am băgat în seamă expresia nervoasă a acestuia văzându-mă cu o femeie umană în casa lui. Dar am băgat de seamă faţa îngrijorată şi impunătoare a partenerei sale, aşa că m-am simţit în siguranţă. Un vampir bătrân este întotdeauna ascultat. Am aşezat-o pe Lilith în patul din dormitorul în care m-a împinse Rise să o pun. I-am mângâiat fruntea , începuse să tremure şi să aibă febră. Inima îi bătea foarte încet, şi... M-am uimit. Acum am realizat că sângele ei se afla pe bluza mea. Că eram împânzit de mirosul ei dulce şi cât o doream. M-am uimit să văd că această grijă obsesivă pentru ea mersese mai departe, mai sus decât dorinţa nebunească de sânge. Nu m-am putut abţine să nu îmi ling degetele pline de sânge. Domnul Kalah m-a privit urât, iar eu nu i-am dat importanţă.
- Alteţă...
Am încercat să îi spun şatenei, dar părea să nu mă asculte. M-a dat la o parte apropiindu-se de Lilith. Şi-a proptit gura în rana ei şi ochii mei s-au înroşit şi mai tare, colţii mi-au coborât la nivelul maxim. Am simţit o mână trăgându-mă de braţ şi am realizat vag că mai aveam puţin şi săream peste Lilith. Am dat din cap aprobator încercând să îmi închid simţurile. Am fost scos din cameră, auzind ţipătul stins al roşcatei. Aş fi vrut să stau înăuntru, dar astfel aş fi atacat-o. M-am pus lângă un perete, destul de rece pentru mine, şi am încercat să îmi retrag flăcările din ochi.
- Calmează-te.
Un ordin a venit din partea bărbatului cu plete cenuşii. Nu am crezut niciodată că un aşa mic lucru impus, poate avea un efect aşa de mare . M-am înfundat în propriile gânduri încercând să pierd contactul cu realitatea. Măcar astfel se va vindeca, ştiam că o va face. Trebuia să mă stăpânesc. Nu aveam de ales.
Am tăcut, astfel privind în vid şi încercând să îmi imaginez altceva, altceva în afara faptului că Lilith se afla în camera alăturată, în curs de vindecare. Că era atât de vie şi comestibilă.
Eşti încă prea tânăr şi fără experienţă . Mă aşteptam să zică Kalah, sau Rise. Însă niciunul nu a făcut-o. M-am bucurat, într-un fel ciudat.
- Intră să o iei.
M-a anunţat şatena rece.
- Nu e de bine. M-aş bucura dacă ai sta departe de ea.
Am dat negativ din cap.
- Vă sunt dator. Doar atât. Şi o să vă întorc favoarea . Asta este în legea firii noastre. Dar nu mă puteţi împiedica să fac aşa ceva. Deja am decis.
Au tăcut , probabil nemaiştiind ce să îmi zică. Am intrat înăuntrul încăperii şi i-am văzut trupul pus în mijlocul patului. Avea un bandaj înfăşurat în jurul ranei, iar ochii îi erau închişi. Am fost bucurat să aud ticăiturile puternice ale inimii. În viaţă.
Mirosul de sânge fusese înlăturat. I-am zâmbit deşi ştiam că nu mă vede, şi am luat-o în braţe. Am ieşit în hol, şi am văzut ceasul mare din hol.
Era ora patru dimineaţa. Oare când trecuse timpul?
- Zoth Briar. Sfatul meu este să o laşi. Îţi interzic transformarea ei. Prezenţa ta alături de ea nu este potrivită, pentru niciunul dintre voi. Sper că eşti destul de inteligent să înţelegi asta.
Am dat din cap şi am răspuns, încă având-o pe brunetă între braţe.
- Înţeleg Alteţă. Însă îmi pare rău să vă dezamăgesc, e mai presus de voia mea. Şi chiar şi aşa, voia mea îmi spune să fiu cu ea. Nu o părăsesc.
A oftat prelung arătându-şi colţii. Kalah tăcea, privindu-mă mâhnit. Probabil îmi înţelegea destinul. Acum ştiam şi eu , vag ce înseamnă. Am întrebat totuşi.
- De ce?
Şi-a aprins ochii, aceştia transformându-se într-un albastru puternic. Era pentru prima oară când vedeam faimoşii ochi.
- I-am simţit sângele. Şi ştiu cine , mai clar ce este. Briar, nu e din lumea noastră. Nici de-a oamenilor. Nu este ceva normal.
- Nici noi nu suntem. Am adăugat sec şi liniştit.
- Chiar ÅŸi aÅŸa, de ce riÅŸti?
Am privit-o sfidător.
- Pentru că vreau şi pot. Pentru că îmi pasă.
A dat din cap înţelegând înţelesul. Kalah a mârâit, oarecum mâhnit şi m-a scos afară din casa lui. Am început să fug până la casa lui Lilith.
Când am ajuns în casă am simţit o familiaritate extrem de ciudată. Am dus-o în camera ei şi am stat lângă ea. Uşor, a deschis ochii şi m-a privit. I-am zâmbit.