19-12-2009, 11:49 AM
Hola! Mulţumim tuturor de aprecieri şi de faptul că citiţi povestea. Sper să vă placă în continuare.
Uite că nu sunt chiar atât de rea =]] le-am dat şi momente happy.
Lectură plăcută! :x
- Am ajuns iubire.
L-am aşezat pe Shiro în patul dublu. Am privit puţin camera, era ok. Foarte spaţioasă , compusă doar din culori calde. M-am aşezat lângă blond şi l-am privit. Îmi fusese dor de el, şi încă cum. Avea încă o mână în ghips, dar am zis să o ignor şi să mă concentrez asupra altor părţi.
Ochii lui albaştri mă priveau intens, i-am atins faţa. Era atât de cald. Trupurile noastre erau apropiate, iar eu l-am sărutat cu grija. Limba lui a început să se joace prin gura mea, ceea ce însemna că nu eram singurul care avea chef de joacă. Era totuşi rănit.
M-am adâncit şi mai tare în pat, stând întins şi l-am luat uşor pe Shiro peste mine. M-am uimit singur de grija cu care l-am tras asupra mea.
Se înroşise şi îmi zâmbea atât de dulce, mă înnebunea blondul ăsta. Mâinile mele i-au prins faţa, trăgând-o spre buze. L-am mai sărutat odată dar nu cu atâta grijă. Era greu să menţii un control atunci când cineva arăta atât de sexi. Şi asta cu bandaje cu tot.
A gemut ceva şi nu am putut să deduc dacă era din cauza durerii sau din cauza mea. I-am lins buzele şi acesta a tresărit.
- Mai ţii minte?
I-am zis zâmbind pervers. I-am deschis hainele, era destul de cald în apartament cât să stai şi dezbrăcat. Odată ce l-am descotorosit de bluză , i-am analizat bandajele. Am înjurat în gând nenorociţii ăia şi mi-am concentrat iar atenţia asupra poliţistului. Sau , asta fusese odată.
- Ce?
Mi-a răspuns pe un ton calm. Hm, adorabil. L-am mai sărutat odată neputând rezista tentanţiei. Cred că ceva nu era în regulă cu mine, iar. Pentru că inima mea bătea a dracu şi mai tare când îl atingeam. Corpul meu o lua razna, nemaiputând să se controleze la contact cu pielea lui. Băiatul ăsta mă făcea să îmi pierd minţile . Şi la propriu şi la figurat. Am încercat să îmi înfund tentaţia de a-i da pantalonii jos şi a-i face ceva. Deşi nu eram mulţumit de acest fapt, în starea în care era nu ştiu dacă ar fi putut face dragoste cu mine. În plus, ar trebui să adaug faptul că nu ştiu cum aş rezista unui refuz.
Limbile noastre încă se atingeau, formând acelaşi joc exotic pe care îl cunoşteam . Acelaşi cu cel care îmi lipsise atât de mult. În închisoare, în timpul în care el a stat la spital. Şi ce zic eu? Chiar şi înainte să îl fi cunoscut. Îmi amintesc şi acum acel moment, şi încerc să retrăiesc gândurile, şi poate sentimentele de atunci, dar nu se compară cu ceea ce am azi.
Deşi, recunosc, l-am dorit din prima clipă.
- Cum ne-am cunoscut.
Am adăugat când buzele noastre s-au dezlipit. Devenise chiar mai roşu ca înainte. Am început să râd acesta mişcându-se uşor peste trupul meu. Ce îmi făcea! Să nu mai menţionez faptul că unul dintre picioarele sale se afla direct peste organul cel mai important al unui bărbat. Şi se mai şi mişca pe deasupra, de parcă excitaţia nu era destul de mare doar la simplul fapt că eram în aceaşi încăpere. Mi-am simţit iar pielea tremurând şi am dat verdictul : înnebunisem , din cauza lui Shiro şi pentru el.
- Ah.
Am scos aproape inconştient când s-a mai mişcat odată peste mine. Nu ştiam dacă o face intenţionat sau pur şi simplu nu îşi găsea un loc dar eu nu mai puteam. Mi-am ridicat faţa spre el şi i-am lins gâtul. Deşi asta a durat doar câteva secunde, mi s-au părut minute, luni , ani, vieţi... Pentru că era iar cu mine, în patul meu, peste mine mai clar şi evident eram împreună. A chicotit la auzul sunetelor scoase de mine şi am decis să îl ignor. Oricum tot el era cel care se înroşea. Atât de adorabil băiatul ăsta, îmi vine să-l mănânc cu totul. Dacă nu ar fi fost bandajat şi într-o stare atât de proastă, până acum era gătit şi mâncat. Iami, doar la gândul ăsta mi se face gura apă.
- Da. Mai ţin minte. Pe vremea aia nu credeam că o să se întâmple aşa . Să nu mai zic că m-ai minţit îngrozitor.
A strâmbat din nas şi a lăsat un oftat vizibil să-i scape. Mda, probabil se gândea la fosta lui slujbă – nostalgia cuprinzându-l. Şi poate se gândea şi la minciunica pe care i-o povestisem eu ca să mă primească în casa lui. Am stat să mă gândesc mai multe minute dar nu mi-am amintit prea bine despre ce fusese vorba. A oftat iar.
- Ştii tu, ai fost dat afară din casă de nevastă-ta.
A adăugat dându-şi ochii peste cap. Era frumos şi când făcea un gest din acesta, pueril. Băiete, nu ştiu ce mi-ai făcut dar e clar – întreg nu mai sunt. Poate doar pentru tine. Mi-am amintit vag minciuna pe care o scosesem. Fusese destul de bună, sau era Shiro pur şi simplu prea încrezător.
- Pentru un poliţist erai destul de naiv.
A râs, deşi ştiam că nu era chiar râsul său. Probabil îi era , într-ul fel ciudat, dor de viaţa de dinainte.
- Ţi-e dor, puştiule?
L-am întrebat fără să-mi pot opri curiozitatea. Şi oricum, eram doar noi.
- De ce?
Probabil încerca să se scape şi să nu îmi dea un răspuns; ăsta e blondul pe care îl cunosc eu. Asta m-a făcut să chicotesc sincer.
- Nu mai contează. Ştii ce?
A dat din umeri apropiindu-şi faţa de a mea. I-am lins buzele printr-o mişcare uşoară şi a tresărit. După asta l-am sărutat, având grijă să gust fiecare părticică a gurii sale. Mâinile mele stăteau calme în jurul său, pentru a nu-l lovi, în timp ce acesta se aşezase foarte confortabil peste mine. Şi-a mişcat iar piciorul aflat pe organul meu. Şi a făcut această mişcare de trei ori, repetată . Nu ştiam ce să mai cred, o făcea din greşeală? Pervers mic. L-am sărutat încontinuu , pentru că inima şi trupul meu o luaseră razna. Îi simţeam şi lui ticăitul venit din cutia toracică, şi asta mă înnebunea şi mai tare.
- Ce ?
A întrebat când i-am dat drumul din sărut. Ce buze roşiatice avea.
- Că te iubesc. Asta.
Am accentuat fiecare literă, trăgându-l şi mai aproape de mine. Asta l-a făcut să îşi frece iar unul din membrele inferioare peste bărbăţia mea. Nu m-am putut abţine cu totul aşa că l-am întors, aşezându-mă peste el. Am făcut asta printr-o mişcare destul de uşoară cât să nu îl lovesc. Trupurile noastre erau iar lipite.
- Te doare?
Mă refeream evident la rănile sale.
- Puţin.
A răspuns sincer şi am luat o distanţă mai mare, fără să îi turtesc abdomenul. Mi-am strecurat o mână în pantalonii săi şi iar s-a înroşit, gemând de această dată. Clar că trebuia să fac măcar atât pentru a mă satisface. I-am lins sfârcurile, pentru că nu erau acoperite de bandaje – mulţumesc Doamne. Le-am supt pe fiecare în parte, timp în care o mână a fost poziţionată în părul meu. Aceea care nu era în gips.
- Åži eu te..ah.
A scos printre buze şi a tăcut.
- Şşş..
I-am zis strecurându-mi limba în gura sa şi lăsând mâna să îi maseze zona intimă.
- Ştiu. Am spus indiferent. Pentru că într-adevăr îi cunoşteam sentimentele.
I-au dat uşor lacrimile şi am sărit ca ars de pe acesta. L-am privit speriat. Îl lovisem? M-am calmat cu greu şi am fost al dracului de surprins că am reacţionat atât de rău.
- Te-am rănit?
L-am întrebat rapid , foarte îngrijorat şi m-am aşezat lângă el în pat , strângându-l uşor în braţe.
- Nu ... Dar.. Totul este atât de frumos... Sunt foarte fericit.
I-am şters lacrimile sărutându-i lent obrajii şi trecându-mi limba peste locurile odată umede din cauza lichidului amărui.
- Hai puştiule, înveseleşte-te şi fără plâns. E Crăciunul, ai uitat? Avem un brad de împodobit.
Am zâmbit larg încercând să îmi calmez ceea ce aveam în pantaloni şi l-am ridicat uşor din pat, ajutându-l să se îmbrace. Era tot roşu la faţă. L-am luat în braţe şi l-am dus până în camera de zis. Apartamentul închiriat era destul de mare şi drăguţ. Un brad imens ne aştepta acolo, avusesem grijă de toate. M-am uitat după blobuleţe şi beteală, văzându-le le-am adus acolo.
Cu ajutorul său am început să împodobim. Eram şi eu fericit văzându-l că zâmbeşte sincer , că este cu mine şi că totul este atât de fain. Parcă ireal, pentru o secundă am crezut că sunt mort şi am ajuns în Paradis. M-am trezit la realitate când am realizat că nu o să fiu primit în Rai.
Bradul arăta mişto atunci când am terminat să–l „ dichisim†iar Shiro îmi zâmbea larg. Deşi se mişca greu, eram eu acolo să îl ajut.
- Ador Crăciunul! A spus foarte vioi. Stăteam pe canapea şi aprinsesem televizorul . Era un film despre Crăciun.
Adevărul era că nu ştiam cât de mult îi plăcea această sărbătoare. Eu nu obişnuisem niciodată să o sărbătoresc. Decât pe vremea când trăia mama. Cred că eram singurul tip de pe piaţa neagră care lucra pe „ brânci†în zilele de sărbătoare. Acum că îl aveam pe Shiro simţeam în special nevoia de a sta cu el, mai ales în zile ca aceasta.
- E fain. Am adăugat să nu par chiar atât de debranşat de situaţe şi m-am tras mai lângă el. Stăteam îmbrăţişaţi, şi ştiam că afară se lăsase seara.
- Niiro.. Ä‚h..
Mi-am dat ochii peste cap dându-i un mic sărut.
- Da puiule?
A chicotit.
- Ce o să facem de acum înainte?
Era o întrebare bună. Ne luăm o casă – unde vrei tu, eu o să întemeiez o afacere legală, ca să mă scot pentru cele ilegale. Şi o să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi . Am râs în sinea mea, deci mai bine nu îi dădeam răspunsul ăsta.
- Ce-ar fi să vorbim asta după Crăciun? Am sugerat cu un aer neutru. A dat din cap zâmbindu-mi.
Când m-am trezit dimineaţă m-am simţit foarte bine! Poate şi pentru că în stânga mea se afla tolănit blondul .
- Neaţa frumuseţe.
I-am şoptit la ureche dar părea că doarme dus. Am profitat de ocazie şi am făcut un duş, m-am îmbrăcat, i-am lăsat un mesaj pe noptiera de lângă pat şi am ieşit afară. Trebuia să merg să iau nişte cadouri. Nu am stat mult în jurul magazinelor – pentru că nu îmi plăcea şi pentru că am găsit rapid lucruri numai bune de cumpărat. Am luat ceva şi pentru Anne, Hilfe şi Biji. Acum aveam 3 copii. Am râs în sinea mea, gândindu-mă că am devenit un om de bine-faceri. Nu îmi aminteam de partea asta „ nobilă†a mea.
Când am ajuns în apartament se auzeau pe fundal colinde şi mirosea atât de bine. Mâncare şi prăjituri şi... Ce dracu se întâmpla?
Am lăsat cadourile în hol şi m-am uitat la ceas. Întârziasem mai mult decât fusese nevoie. Am auzit râsul gingaş al lui Shiro şi am fugit spre sufragerie. Acolo stătea în canapea cu Anne la bârfă, cafea şi prăjituri şi... Ce naiba căuta ea aici?
- Ce se întâmplă?
Am zis uşor iritat de prezenţa ei. Shiro mi-a zâmbit şi eu am bufnit.
- Ce cauţi aici?
A chicotit făcându-i lui Shiro cu ochiul.
- Papi, nu ştii că asta nu se face? Să îţi laşi copii singuri acasă de Crăciun?!
Iubiţelul meu deja începuse să râdă. Mă bucuram că era atât de fericit, chiar şi cu prezenţa lor aici. Anne s-a ridicat să meargă spre bucătărie şi eu m-am dus lângă blond.
- Vrei să o fac să plece? Am întrebat îngrijorat. M-a uimit reacţia lui.
- Adică să „ îi†. Dar nu vreau.. Pentru că , aşa cum a zis şi ea , Crăciunul se sărbătoreşte în familie.
Uitasem de mult asta. Mi-am rotit ochii şi l-am sărutat scurt.
- Cum adică să „ îi� Am adăugat.
A chicotit arătând cu degetul spre doi băieţi care se certau „ cine să pună steaua în vârful bradului †( chiar uitasem de detaliul ăla ) . Am zâmbit şi eu la îndemnul lui Shiro.
- Bine, doar de data asta.
Mi-am dat acordul scurt iar Shiro m-a îmbrăţişat. Ciudat să facă el un asemenea gest în public. Nu conta, l-am sărutat prelung şi ceilalţi şi-au văzut de-ale lor.
Crăciunul ăsta era cu siguranţă cel mai bun. Pentru că eram cu băiatul ăsta, tipul care îmi sucise minţile.
Cum reuşise? Asta mă întreb şi eu în fiecare noapte.
Uite că nu sunt chiar atât de rea =]] le-am dat şi momente happy.
Lectură plăcută! :x
Capitolul 19
- Am ajuns iubire.
L-am aşezat pe Shiro în patul dublu. Am privit puţin camera, era ok. Foarte spaţioasă , compusă doar din culori calde. M-am aşezat lângă blond şi l-am privit. Îmi fusese dor de el, şi încă cum. Avea încă o mână în ghips, dar am zis să o ignor şi să mă concentrez asupra altor părţi.
Ochii lui albaştri mă priveau intens, i-am atins faţa. Era atât de cald. Trupurile noastre erau apropiate, iar eu l-am sărutat cu grija. Limba lui a început să se joace prin gura mea, ceea ce însemna că nu eram singurul care avea chef de joacă. Era totuşi rănit.
M-am adâncit şi mai tare în pat, stând întins şi l-am luat uşor pe Shiro peste mine. M-am uimit singur de grija cu care l-am tras asupra mea.
Se înroşise şi îmi zâmbea atât de dulce, mă înnebunea blondul ăsta. Mâinile mele i-au prins faţa, trăgând-o spre buze. L-am mai sărutat odată dar nu cu atâta grijă. Era greu să menţii un control atunci când cineva arăta atât de sexi. Şi asta cu bandaje cu tot.
A gemut ceva şi nu am putut să deduc dacă era din cauza durerii sau din cauza mea. I-am lins buzele şi acesta a tresărit.
- Mai ţii minte?
I-am zis zâmbind pervers. I-am deschis hainele, era destul de cald în apartament cât să stai şi dezbrăcat. Odată ce l-am descotorosit de bluză , i-am analizat bandajele. Am înjurat în gând nenorociţii ăia şi mi-am concentrat iar atenţia asupra poliţistului. Sau , asta fusese odată.
- Ce?
Mi-a răspuns pe un ton calm. Hm, adorabil. L-am mai sărutat odată neputând rezista tentanţiei. Cred că ceva nu era în regulă cu mine, iar. Pentru că inima mea bătea a dracu şi mai tare când îl atingeam. Corpul meu o lua razna, nemaiputând să se controleze la contact cu pielea lui. Băiatul ăsta mă făcea să îmi pierd minţile . Şi la propriu şi la figurat. Am încercat să îmi înfund tentaţia de a-i da pantalonii jos şi a-i face ceva. Deşi nu eram mulţumit de acest fapt, în starea în care era nu ştiu dacă ar fi putut face dragoste cu mine. În plus, ar trebui să adaug faptul că nu ştiu cum aş rezista unui refuz.
Limbile noastre încă se atingeau, formând acelaşi joc exotic pe care îl cunoşteam . Acelaşi cu cel care îmi lipsise atât de mult. În închisoare, în timpul în care el a stat la spital. Şi ce zic eu? Chiar şi înainte să îl fi cunoscut. Îmi amintesc şi acum acel moment, şi încerc să retrăiesc gândurile, şi poate sentimentele de atunci, dar nu se compară cu ceea ce am azi.
Deşi, recunosc, l-am dorit din prima clipă.
- Cum ne-am cunoscut.
Am adăugat când buzele noastre s-au dezlipit. Devenise chiar mai roşu ca înainte. Am început să râd acesta mişcându-se uşor peste trupul meu. Ce îmi făcea! Să nu mai menţionez faptul că unul dintre picioarele sale se afla direct peste organul cel mai important al unui bărbat. Şi se mai şi mişca pe deasupra, de parcă excitaţia nu era destul de mare doar la simplul fapt că eram în aceaşi încăpere. Mi-am simţit iar pielea tremurând şi am dat verdictul : înnebunisem , din cauza lui Shiro şi pentru el.
- Ah.
Am scos aproape inconştient când s-a mai mişcat odată peste mine. Nu ştiam dacă o face intenţionat sau pur şi simplu nu îşi găsea un loc dar eu nu mai puteam. Mi-am ridicat faţa spre el şi i-am lins gâtul. Deşi asta a durat doar câteva secunde, mi s-au părut minute, luni , ani, vieţi... Pentru că era iar cu mine, în patul meu, peste mine mai clar şi evident eram împreună. A chicotit la auzul sunetelor scoase de mine şi am decis să îl ignor. Oricum tot el era cel care se înroşea. Atât de adorabil băiatul ăsta, îmi vine să-l mănânc cu totul. Dacă nu ar fi fost bandajat şi într-o stare atât de proastă, până acum era gătit şi mâncat. Iami, doar la gândul ăsta mi se face gura apă.
- Da. Mai ţin minte. Pe vremea aia nu credeam că o să se întâmple aşa . Să nu mai zic că m-ai minţit îngrozitor.
A strâmbat din nas şi a lăsat un oftat vizibil să-i scape. Mda, probabil se gândea la fosta lui slujbă – nostalgia cuprinzându-l. Şi poate se gândea şi la minciunica pe care i-o povestisem eu ca să mă primească în casa lui. Am stat să mă gândesc mai multe minute dar nu mi-am amintit prea bine despre ce fusese vorba. A oftat iar.
- Ştii tu, ai fost dat afară din casă de nevastă-ta.
A adăugat dându-şi ochii peste cap. Era frumos şi când făcea un gest din acesta, pueril. Băiete, nu ştiu ce mi-ai făcut dar e clar – întreg nu mai sunt. Poate doar pentru tine. Mi-am amintit vag minciuna pe care o scosesem. Fusese destul de bună, sau era Shiro pur şi simplu prea încrezător.
- Pentru un poliţist erai destul de naiv.
A râs, deşi ştiam că nu era chiar râsul său. Probabil îi era , într-ul fel ciudat, dor de viaţa de dinainte.
- Ţi-e dor, puştiule?
L-am întrebat fără să-mi pot opri curiozitatea. Şi oricum, eram doar noi.
- De ce?
Probabil încerca să se scape şi să nu îmi dea un răspuns; ăsta e blondul pe care îl cunosc eu. Asta m-a făcut să chicotesc sincer.
- Nu mai contează. Ştii ce?
A dat din umeri apropiindu-şi faţa de a mea. I-am lins buzele printr-o mişcare uşoară şi a tresărit. După asta l-am sărutat, având grijă să gust fiecare părticică a gurii sale. Mâinile mele stăteau calme în jurul său, pentru a nu-l lovi, în timp ce acesta se aşezase foarte confortabil peste mine. Şi-a mişcat iar piciorul aflat pe organul meu. Şi a făcut această mişcare de trei ori, repetată . Nu ştiam ce să mai cred, o făcea din greşeală? Pervers mic. L-am sărutat încontinuu , pentru că inima şi trupul meu o luaseră razna. Îi simţeam şi lui ticăitul venit din cutia toracică, şi asta mă înnebunea şi mai tare.
- Ce ?
A întrebat când i-am dat drumul din sărut. Ce buze roşiatice avea.
- Că te iubesc. Asta.
Am accentuat fiecare literă, trăgându-l şi mai aproape de mine. Asta l-a făcut să îşi frece iar unul din membrele inferioare peste bărbăţia mea. Nu m-am putut abţine cu totul aşa că l-am întors, aşezându-mă peste el. Am făcut asta printr-o mişcare destul de uşoară cât să nu îl lovesc. Trupurile noastre erau iar lipite.
- Te doare?
Mă refeream evident la rănile sale.
- Puţin.
A răspuns sincer şi am luat o distanţă mai mare, fără să îi turtesc abdomenul. Mi-am strecurat o mână în pantalonii săi şi iar s-a înroşit, gemând de această dată. Clar că trebuia să fac măcar atât pentru a mă satisface. I-am lins sfârcurile, pentru că nu erau acoperite de bandaje – mulţumesc Doamne. Le-am supt pe fiecare în parte, timp în care o mână a fost poziţionată în părul meu. Aceea care nu era în gips.
- Åži eu te..ah.
A scos printre buze şi a tăcut.
- Şşş..
I-am zis strecurându-mi limba în gura sa şi lăsând mâna să îi maseze zona intimă.
- Ştiu. Am spus indiferent. Pentru că într-adevăr îi cunoşteam sentimentele.
I-au dat uşor lacrimile şi am sărit ca ars de pe acesta. L-am privit speriat. Îl lovisem? M-am calmat cu greu şi am fost al dracului de surprins că am reacţionat atât de rău.
- Te-am rănit?
L-am întrebat rapid , foarte îngrijorat şi m-am aşezat lângă el în pat , strângându-l uşor în braţe.
- Nu ... Dar.. Totul este atât de frumos... Sunt foarte fericit.
I-am şters lacrimile sărutându-i lent obrajii şi trecându-mi limba peste locurile odată umede din cauza lichidului amărui.
- Hai puştiule, înveseleşte-te şi fără plâns. E Crăciunul, ai uitat? Avem un brad de împodobit.
Am zâmbit larg încercând să îmi calmez ceea ce aveam în pantaloni şi l-am ridicat uşor din pat, ajutându-l să se îmbrace. Era tot roşu la faţă. L-am luat în braţe şi l-am dus până în camera de zis. Apartamentul închiriat era destul de mare şi drăguţ. Un brad imens ne aştepta acolo, avusesem grijă de toate. M-am uitat după blobuleţe şi beteală, văzându-le le-am adus acolo.
Cu ajutorul său am început să împodobim. Eram şi eu fericit văzându-l că zâmbeşte sincer , că este cu mine şi că totul este atât de fain. Parcă ireal, pentru o secundă am crezut că sunt mort şi am ajuns în Paradis. M-am trezit la realitate când am realizat că nu o să fiu primit în Rai.
Bradul arăta mişto atunci când am terminat să–l „ dichisim†iar Shiro îmi zâmbea larg. Deşi se mişca greu, eram eu acolo să îl ajut.
- Ador Crăciunul! A spus foarte vioi. Stăteam pe canapea şi aprinsesem televizorul . Era un film despre Crăciun.
Adevărul era că nu ştiam cât de mult îi plăcea această sărbătoare. Eu nu obişnuisem niciodată să o sărbătoresc. Decât pe vremea când trăia mama. Cred că eram singurul tip de pe piaţa neagră care lucra pe „ brânci†în zilele de sărbătoare. Acum că îl aveam pe Shiro simţeam în special nevoia de a sta cu el, mai ales în zile ca aceasta.
- E fain. Am adăugat să nu par chiar atât de debranşat de situaţe şi m-am tras mai lângă el. Stăteam îmbrăţişaţi, şi ştiam că afară se lăsase seara.
- Niiro.. Ä‚h..
Mi-am dat ochii peste cap dându-i un mic sărut.
- Da puiule?
A chicotit.
- Ce o să facem de acum înainte?
Era o întrebare bună. Ne luăm o casă – unde vrei tu, eu o să întemeiez o afacere legală, ca să mă scot pentru cele ilegale. Şi o să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi . Am râs în sinea mea, deci mai bine nu îi dădeam răspunsul ăsta.
- Ce-ar fi să vorbim asta după Crăciun? Am sugerat cu un aer neutru. A dat din cap zâmbindu-mi.
Când m-am trezit dimineaţă m-am simţit foarte bine! Poate şi pentru că în stânga mea se afla tolănit blondul .
- Neaţa frumuseţe.
I-am şoptit la ureche dar părea că doarme dus. Am profitat de ocazie şi am făcut un duş, m-am îmbrăcat, i-am lăsat un mesaj pe noptiera de lângă pat şi am ieşit afară. Trebuia să merg să iau nişte cadouri. Nu am stat mult în jurul magazinelor – pentru că nu îmi plăcea şi pentru că am găsit rapid lucruri numai bune de cumpărat. Am luat ceva şi pentru Anne, Hilfe şi Biji. Acum aveam 3 copii. Am râs în sinea mea, gândindu-mă că am devenit un om de bine-faceri. Nu îmi aminteam de partea asta „ nobilă†a mea.
Când am ajuns în apartament se auzeau pe fundal colinde şi mirosea atât de bine. Mâncare şi prăjituri şi... Ce dracu se întâmpla?
Am lăsat cadourile în hol şi m-am uitat la ceas. Întârziasem mai mult decât fusese nevoie. Am auzit râsul gingaş al lui Shiro şi am fugit spre sufragerie. Acolo stătea în canapea cu Anne la bârfă, cafea şi prăjituri şi... Ce naiba căuta ea aici?
- Ce se întâmplă?
Am zis uşor iritat de prezenţa ei. Shiro mi-a zâmbit şi eu am bufnit.
- Ce cauţi aici?
A chicotit făcându-i lui Shiro cu ochiul.
- Papi, nu ştii că asta nu se face? Să îţi laşi copii singuri acasă de Crăciun?!
Iubiţelul meu deja începuse să râdă. Mă bucuram că era atât de fericit, chiar şi cu prezenţa lor aici. Anne s-a ridicat să meargă spre bucătărie şi eu m-am dus lângă blond.
- Vrei să o fac să plece? Am întrebat îngrijorat. M-a uimit reacţia lui.
- Adică să „ îi†. Dar nu vreau.. Pentru că , aşa cum a zis şi ea , Crăciunul se sărbătoreşte în familie.
Uitasem de mult asta. Mi-am rotit ochii şi l-am sărutat scurt.
- Cum adică să „ îi� Am adăugat.
A chicotit arătând cu degetul spre doi băieţi care se certau „ cine să pună steaua în vârful bradului †( chiar uitasem de detaliul ăla ) . Am zâmbit şi eu la îndemnul lui Shiro.
- Bine, doar de data asta.
Mi-am dat acordul scurt iar Shiro m-a îmbrăţişat. Ciudat să facă el un asemenea gest în public. Nu conta, l-am sărutat prelung şi ceilalţi şi-au văzut de-ale lor.
Crăciunul ăsta era cu siguranţă cel mai bun. Pentru că eram cu băiatul ăsta, tipul care îmi sucise minţile.
Cum reuşise? Asta mă întreb şi eu în fiecare noapte.