Cirese [+16 / +18][yaoi]

[Lithium-Angel]

:: Musa:: ma bucur ca iti place
:: nolazy :: eu nu incerc sa filozofez...dar ma bucur ca dau impresia asta . cumva ma simt mai inteligenta. :)) am doar o vacanta si vreau sa profit de ea..asa ca m-am pus pe scris.
:: Verdele place pe kidaa :: ma bucur ca incepi sa iti schimbi parerea :D
:: adyna_45 :: nici nu am sa incerc sa ma scuz pentru ca mi-ar lua prea mult sa insir toate motivele. iti multumesc pentru atentie si pentru faptul ca ma ajuti sa ma corectez si sa scriu mai bine.
:: yaku-chin :: that makes us two. si eu am o minte destul de bolnava.
:: Mousy :: capitole kilometrice nu pot. daca le-as face asa..nu v-as mai putea tortura cu o "continuare" :D:D mwahaha
:: ashya_love :: incerc sa ma gandesc cum sa ii fac mai hot. promit sa incerc.

pana atunci..mi-a traznit o idee. ce ziceti de o poveste ce are loc in japonia dintre cele doua razboaie mondiale ... cu un tip pe post de gheisa...limbaj nepotrivit, perversitate si ... uhm... yaoi? romantic, bineinteles. si as avea si poze.. :X:X si cand ma refer la un tip pe post de gheisa...ma refer la inspiratia mea...acest individ de aici :

Capitolul 5 partea a doua.

Poate că eu eram incapabil să mă exprim în cuvinte. Altceva nu puteam să cred din moment ce gura mea stătea deschisă, însă fără a scoate un sunet. Respiram greoi şi speram să fiu sărutat din nou. Altfel, nu vedeam cum aveam să mai revin la realitate şi să continuui să trăiesc. Viaţa mea se afla în mâinile lui, sau cel puţin aşa simţeam eu că e. Ar fi putut da orice verdict şi-ar fi dorit iar, trupul meu, eu l-aş fi urmat cu sfinţenie. Tăcerea a persistat încă câteva momente bune. M-am străduit de câteva ori să vorbesc şi, văzând că e zadarnic, m-am hotărât doar să îl prind de cămaşă şi să îl trag deasupra corpului meu. Aveam nevoie să simt greutatea lui dacă tot plănuia să îmi refuze dreptul la acele săruturi incredibile.
Mi-a rânjit, apoi mi-a prins buzele captive între ale lui şi le-a dezmierdat întocmai cum a intuit că o să îmi placă. Limba lui a început să facă mici cerculeţe în interiorul cavităţii, apoi au decis brusc să le abandoneze şi să se concentreze pe gâtul meu. Realizam că mă aflam aproape gol în faţa lui, însă faptul că nu se vedea mai nimic reuşea să mă calmeze şi să mai şteargă din jena pe care eram aproape să o simt. Aproape, pentru că încă nu mă sfiam deloc în preajma lui. Ba mai mult, dădeam semne că nu mă deranjează deloc şi că aş putea continua aşa pentru totdeauna. Bine, nu pentru totdeauna. Doar până leşin sau văd negru în faţa ochilor, poate chiar şi până înnebunesc. Cine mă loveşte mai întâi.
Începeam să mă îndoiesc asupra propriei mele sănătăţi mintale. Nu puteam ignora faptul că mă comportam îngrozitor de ciudat, mult mai ciudat decât eram obişnuit să fiu. De abia îl cunoscusem pe acest individ, nu ştiam mai nimic despre el, dar doream să mă culc cu el. Fenomenal. Tot ceea ce îmi lipsea era un pahar de băutură sau „ pastilele magice” cunoscute sub numele de droguri.
Am icnit uşor când buzele lui s-au îndreptat brusc spre urechea mea şi dinţii lui au strâns cu putere de acea mică şi inofensivă bucată de carne. Mă tachina şi mă excita. Ştiam asta pentru că ardeam pe dinauntru, însă el nu îmi putea fi apă. El mai mult mă provoca şi mă stârnea, mă făcea să vreau mai mult deşi primisem mai nimic, şi mă aducea în pragul disperării.
L-am strâns în braţe, chemându-l aproape, apoi am iniţiat un sărut din care speram să nu mă mai lase să scap. Doream să îi simt buzele cât mai mult posibil. Nu m-ar fi deranjat pe care porţiune a corpului atâta timp cât nu mă ignora. Mi-am îndepărtat picioarele şi i-am făcut loc deasupra mea, însă am realizat imediat la ce anume îl instigam. Era în regulă. Asta îmi şi doream.
Am simţit cum rupe şi mă pătrunde, cum mă umple într-un mod ciudat, deşi mă şi rănea, cum se scufundă cu totul în mine fără a lăsa măcar un centimetru distanţă, măcar o mică depărtare între trupurile noastre. Am strâns din dinţi şi mi-am încleştat braţele în jurul lui, lăsându-mi capul pe umărul său, sau, mai bine zis, ascuzându-l acolo pentru ca lacrimile să nu îmi fie observate. Am început să mă ridic încet, apoi să revin înapoi, mişcat de forţa sa ci nu de a mea. Nu mai aveam putere să fac nimic, nici să respir, aşa că el mi-a ajutat corpul să se bucure de tot ceea ce îmi oferea. Îl simţeam ieşind şi intrând în mine, uneori lovind mai adânc, alteori doar la suprafaţă, însă nu mă deranja. Mi-am muşcat buza inferioară şi am strâns din ochi, dându-i mână liberă la orice ar fi vrut să îmi facă.
Am gemut şi mi-am arcuit spatele atunci când a lovit un anume loc în interiorul meu.
Stăteam acum lipit de podea, cu mâinile întinse pe lângă corp ca şi cum ar fi fost lipsite de viaţă, respiram din ce mai rar, dar zâmbeam. Nu se îndepărtase de mine şi nici nu mă priva de sentimentul plăcut ce pusese stăpânire cu totul pe mine. Era încă acolo, înauntrul meu, şi mă privea.
Îi vedeam ochii ca prin ceaţă. Lacrimile îmi erau adunate în jurul genelor, refuzând să se prelingă pe obrajii mei, şi asta mă împiedica să văd cu claritate ce anume se petrecea pe chipul celui de deasupra mea. Îi puteam auzi respiraţia şi asta m-a făcut să chicotesc uşor. Părea la fel, dacă nu chiar mai obosit decât mine, şi asta nu putea decât să mă încânte. L-am auzit scrâşnit din dinţi şi mormăind ceva, însă nu suficient de tare încât să şi disting ce anume rostea.
M-a pătruns din nou, bărbăţia lui ajungând mai adânc ca niciodată. Am lovit podeaua cu mâna, apoi am rămas sprijinit în ea, în timp ce cealaltă se agăţa în mod inutil de braţul doctorului ce continua într-un ritm mult mai alert ca înainte. Mă sufocam. Puteam jura că dacă mai continuă aşa pentru câteva minute aveam să explodez. Desigur, aşa a şi fost. Înainte să îmi dau seama ce altceva se mai întâmplă cu mine, reuşisem să mă mai diminuez din excitarea pe care o simţeam după ce am renunţat să mai mă abţin din a nu mă elibera. La câteva secunde după mine, am resimţit propria lui substanţă eliberându-se, în mine. Am icnit din nou şi mi-am lăsat trupul să cadă la pământ, apoi mi-am acoperit chipul cu ambele braţe şi am început să respir adânc pentru a îmi potoli bătăile inimii.
Am auzit foşnetul sacoului său, apoi câteva unghii lovindu-se de podea. Eu făceam acelaşi lucru când eram nervos deci am bănuit că şi el era. Lovea cu degetele într-un ritm nu tocmai constant ceea ce mă făcea să mă gândesc că nu era prea mulţumit de ceea ce se întâmpla între noi.
- Sak.., am încercat să vorbesc, dar aproape m-am înecat cu propria-mi salivă. Fusesem atât de excitat şi de prin în ceea ce se întâmpla încât nici măcar nu puteam bănui cum arătam.
- Ştii că lucrurile puteau decurge altfel dacă nu ai fi fost atât de nehotărăt, mi-a spus calm, însă pe acelaşi ton enervat folosit cu zeci de minute înainte.
Numai ştiam ce să cred. Un moment era supărat, apoi mă săruta pasional, mă împinge şi mă strânge în braţe, mă pătrunde cu forţă şi cu chiar foarte multă pasiune, iar, într-un final, e din nou supărat, gata să mă lovească. Dacă eu eram cel nehotărât, el de ce nu se putea decide cum e?
Întrebare stupidă. Uitasem de problema lui cu personalităţile multiple. Se comporta atât de diferit tocmai din cauza asta, însă, cumva, începea să devină suspicios. Dacă atâtea schimbări bruşte de atitudine implica personalităţi multiple, atunci poate eu sufeream de aceeaşi boală. Desigur, eu expun lucrurile mult mai simple decât sunt în realitate. Adevărul e că situaţia lui era mult mai complicată decât aş putea explica eu. Din fericire, nu şi fără o soluţie. Dar asta mai târziu.
- Dă-mi pace..., am rostit obosit, înghiţind în sec după fiecare silabă. M-am hotărât, nu? am continuat în acelaşi ritm, reuşind să mă ridic oarecum în fund.
- Deci...ce vrei? m-a întrebat curios, aruncându-mi tricoul direct în braţe.
- Adică?
A oftat, apoi s-a ridicat şi s-a apropiat de mine. I-am simţit degetele plimbându-i-se prin părul meu şi am presupus că intenţionează să mă sărute, însă scopul lor erau să îl strângă cu putere pentru a mă apropia de el. Mi-am ridicat mâna din reflex şi am încercat să îl fac să îmi dea drumul pentru că mă durea, însă nu aveam nici o şansă. Eram prea obosit pentru a mă opune.
- Ce vrei de la mine? a întrebat ciudat de calm, strângându-mi părul şi mai puternic.
- Acum vreau să îmi dai drumul! am rostit rapid când mi-am dat seama că deja mi-am pierdut câteva firicele din preţioasa mea podoabă capilară.
A răsuflat din nou, apoi mi-a dat drumul şi s-a îndepărtat. După zgomotele făcute de acesta, era clar că se îmbrăca sau, dacă era deja îmbrăcat, îşi aranja hainele.
- Sakurai..., m-am trezit spunând, dornic să îi acaparez atenţia.
- Hm?
- Tu ce vrei de la mine?
- Vreau doar ceea ce eşti dispus să îmi dai. De asta şi întreb. Ca să ştiu ce să cer.
Cu alte cuvinte, dacă eu îmi doream să fiu sărutat, el avea să mă sărute. Dacă doream să mă facă din nou al lui, el ar fi putut face asta fără nici o problemă. Deşi ideea îmi surâdea, nu asta am cerut.
- Vreau să ştiu mai multe despre tine, am debitat, surprizându-mă total.
Aş fi bănuit că sunt egoist şi aş fi spus oricui că într-o situaţie ca asta aş cere ceva care să îmi aducă maximum de plăcere cu minimum de efort, însă, ca şi cum eram încă în primară, păream mai interesant să îl cunosc decât să împart un pat cu el. Destul de ciudat, nu?
- Asta se poate aranja, însă nu şi dacă stai întins acolo toată ziua.
Vocea sa începea să fie din ce în ce mai dulceagă. Ăsta era un semn bun din moment ce, dacă nu mai era enervat, nu mai avea să îmi distrugă părul sau să mă lase fără el. M-am străduit să mă ridic în picioare şi, de îndată ce am reuşit, am simţit o substanţă destul de lipicioasă prelingându-se tocmai până la călcâi. Mi-am dat seama de unde vine, însă nu prea aveam cum să o fac să dispară.
- Uhn...., am început oarecum jenat, dorind să apară de undeva o zână bună şi să mă facă să arăt ca de abia ieşit de la o şedinţă foto.
- E o baie la doar câţiva metri de aici. Te poţi curăţa acolo, mi-a mărturisit.
- Åži tu?
- Eu trebuie doar să arunc tricoul ăsta la gunoi şi sunt ca nou. Păcat că acestă cămaşă pe care o port e atât de subţire. Risc să răcesc.
Şi voila. Copilul din el reieşise la suprafaţă. Un Sakurai alintat şi ceva mai glumeţ, unul gata să glumească, dar şi să fie luat în glumă. Cumva, parcă mai mult acest el mă irita decât ceilalţi.
- Ştii...dacă îmi dai telefonul îmi pot suna prietenul şi afla cum să ieşim de aici, apoi putem..., am vorbit repede, ştiind că trebuie să profit de ocazie cât mai am timp.
- Hm? Nu ai nevoie de telefon.
M-a lăsat cu gura căscată când s-a apropiat de uşă şi a împins-o uşor, iar aceasta s-a deschis larg, foarte larg, lăsând lumina de pe hol să lumineze toată încăperea. Stăteam în picioare, cu doar un tricou pe mine şi pantalonii în braţe, privind ţintă înspre uşă, cu ochii mari ca două cepe, nereuşind, pentru a doua oară, să scot un singur cuvânt. Mă simţeam ca un complet idiot.
- Dacă te joci cu o uşă de genul ăsta, o faci să nu se mai închidă deloc. Uite..., mi-a arătat, trăgând-o înspre el.
Adevărat, ea stătea acolo ca şi cum era închisă, însă era suficient să o împingi uşor cu degetul şi se deschidea larg. Am fost imediat cuprins de o furie încredibilă şi mă simţeam gata să îmi continuui planul iniţial, acela de a mă răzbuna pe doctorul afurisit ce încă îşi bătea joc de mine.
- Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea, mi-a rostit la ureche, trecându-şi degetele peste gâtul meu, apoi sărutându-l uşor.
Se comporta ca şi cum nu se întâmplase nimic. Devenise, prea brusc, seducător, determinat să mă subjuge, şi asta nu făcea decât să mă excite din nou.
- Mişcă la baie, curăţă-te şi apoi am să îţi arăt unde locuiesc, a continuat la fel de încet, buzele sale încă alintându-mi baza gâtului şi clavicula. Sau ai nevoie de ajutor?
Am înghiţit în sec şi mi-am închis ochii, căutând un moment de reculegere. Era totul sau nimic.
- Ştii ce? Am nevoie de ajutor cu altceva, i-am răspuns nonşalant. Vreau să ajung- am rostit încet şi lent- cât mai repede posibil- am continuat ceva mai rapid- în patul tău.
Ultimele mele cuvinte l-au făcut să zâmbească uşor. Mă riscam să ajung într-un loc necunoscut, cu cine ştie ce indivizi, însă nu conta atâta timp cât asta îmi garanta o noapte alături de singura persoană care reuşise să mă zăpăcească de tot.
Ziua însă, chiar şi noaptea, era mai lungă decât mi-aş fi imaginat eu. Multe mă aşteptau.