18-12-2009, 12:29 PM
Am venit cu un extra. Sper să vă placă >:] . Mulţumim de comentarii / aprecieri x:
Lectură plăcută!
- Mătuşa Rachel şi unchiul Howard, fratele tatălui meu. Vin şi Lili şi Yale?
Vestea m-a dat peste cap. Însă nu credeam că o să am o asemenea reacţie atunci când îl voi vedea. Al dracu de nenorocit, nu vroiam să îl văd. Nici acum, nici.. Niciodată. Pentru că întotdeauna fusese la fel, un bastard . Nu îl puteam suferi . Şi mai ales acum că eram cu Joshua. Nu vroiam ca cineva sau ceva să intervină între noi, acest Yale urma să îmi spulbere visele. Dar eu nu aveam să îl las, nu mai eram aceaşi fetiţă prostuţă pe care o cunscuse el.
Asta mă şi îngrijora, faptul că şi acum ,după atâta timp, avea această reacţie faţă de mine. Era mai rău decât prevăzusem. Cuvintele lui nu mă afectau cu nimic, puţin îmi păsa mie că venise aici pentru mine sau , în fine. Să rămână cu pofta-n cui, mie nu îmi păsa nici de el nici de aspiraţiile lui idioate. Eram îngrijorată pentru Josh şi pentru reacţia avută de acesta. Ştiam că nu e fericit de situaţie şi că pentru el acele vorbe contau mult. Însă ce puteam eu face în această situaţie? Era vărul lui, şi Amber ţinea la el. O ştiam, deşi nu mi-o zicea niciodată. Până la urmă aş fi fost egoistă să îi cer să îl deteste, aşa cum o făceam eu. Căci, trebuia să o recunosc deşi mă enerva la culme, Yale se purtase excepţional cu ea. Şi ştiam cu toţii că atunci când era în grija lui, nimeni nu se putea atinge de ea.
Am oftat trântind uşa de la intrare, mintea îmi era acaparată de expresia feţei lui Josh. Era atât de tristă, îmi venea să plâng. Nu îmi amintesc când am mai plâns pentru aşa ceva, poate că niciodată. Dar faţa lui.... Nu vroiam să fie nefericit. Era doar vina lui Yale, şi de abia se întorsese. Cât îl uram pe acest băiat ! Din tot sufletul meu, îl detestam.
- Bună surioară, ce faci?
Danny era bine dispus, ca întotdeauna în ultimele săptămâni. Am preferat să îl ignor şi să merg direct în camera mea. Nu am scăpat însă de insistenţa lui.
- Ce s-a întâmplat? Josh?
Tonul îi era îngrijorat şi acuzator. Cine ar fi crezut că dragul meu frăţior putea intra aşa uşor în atac ? Am simţit din vocea lui că era gata să îl distrugă pe cel care îmi făcea atâta rău. Dar nu avea nicio şansă împotriva dăunătorului ăluia parazit, şi ar fi fost nedrept din partea mea să îi stric relaţia de amiciţie pe care o avea cu acesta. Era doar între mine şi cretinul ăla. De aia nici iubitul meu nu trebuia să se complice, trebuia să o rezolv eu pentru a putea zări iar zâmbetul aprobator, cald şi vesel, atât de pervers, al lui Joshua.
- N-am nimic, poţi să mă laşi singură? Vreau să dorm, mi-e aşa de somn!
Am falsat un căscat zgomotos şi acesta a ieşit din dormitor.
La dracu ! La dracu! Am început să arunc cu pernele de pe pat, m-am trântit pe acesta şi am stat preţ de câteva minute uitându-mă la tavan. Nervii mi se întindeau şi mai tare. Am început să arunc iar cu pernele şi tot ceea ce îmi venea la îndemână.
- Vreau să îmi zâmbească! Vreau să fie fericit cu mine, vreau să dispară canalia aia ordinară . Vreau..
Ţipam şi tonul mi se înmuia cu fiecare literă. Am căzut pe podea, ghemuindu-mă şi lacrimile au început să curgă. Detestam şi plânsul, dar nu era vina mea că Josh era trist. Mă făcea să înnebunesc, nu puteam suporta asta. Orice, dar asta nu. Mi-am strâns genunchii la piept şi faţa am lăsat-o în jos, nici nu ştiu când m-am prăbuşit pe podea în lateral. Dar stăteam acolo, lăsând lacrimile să curgă, una câte una.
M-a trezit un ciocănit agresiv în uşă. Privirea mi s-a îndreptat spre acel loc, dar nu am îndrăznit să mă ridic.
- Caroline, deschide odată.
Vocea tatălui meu era ridicată , am înţeles că făcusem ceva. M-am ridicat şi mi-am simţit trupul tremurând. Camera era un dezastru, însă presupun că aşa arăta şi faţa mea. I-am deschis , acesta intrând înăuntru.
- Ce dracu mă? Ţi-am zis să ai grijă de floarea aia a lu’ Bibi. S-a ofilit de tot ,să vezi ce o să ne facă atunci când va ajunge. Ce dracu!
Nu am reacţionat la vorbele lui. M-am uitat urât şi m-am pus în pat. Am lăsat un poftat să îmi scape şi acesta s-a aşezat lângă mine . Tonul îi era mai blând , m-a luat în braţe.
- Suferi din dragoste?
Mi-a zis el pe un ton uÅŸor amuzat.
- Credeam că semeni cu bătrânul tău, smiorcăilă.
Mi-a mângâiat părul şi eu m-am uitat iar urât la el. Nu mai aveam chef să plâng.
- Auzi, ce fac atunci când celălalt e trist din cauza mea?
Poate că nu la el trebuia să caut un sfat, dar tatăl meu era singurul căruia îi puteam spune ce mă măcina, în acest caz. Oricum nu îl plăcuse niciodată pe Yale.
- Depinde ce înseamnă asta, trebuie să înlături acel ceva ce îl face nefericit; atunci să sperăm că nu eşti tu aceea.
Mi-a zâmbit patern şi am scos şi eu un rânjet obosit şi sarcastic.
- Nenorocitul, enervantul şi stresantul de Yale s-a întors. Şi ghici ce? Vrea să mă revendice ca proprietatea lui de drept. Nu ţi se pare înfiorător? Băgami-aş picioarele în el de nemernic.
Am lăsat să îmi scape pe un ton nervos.
- Ai grijă cum vorbeşti, totuşi. Lasă-l în pace pe tipul ăsta, ştii că nu îmi place. Să facă ce-o vrea. Doar Joshua nu o să stea de-o parte să privească cum te „ curtează†nu?
Şi-a ridicat o sprânceană şi am oftat.
- Sigur că nu o să stea de-o parte. Însă, este vărul lui . Tu ce ai face în astfel de cazuri?
A stat să se gândească puţin.
- Eu n-am dat doi bani pe chestia asta când eram de vârsta voastră, dar legăturile de sânge sunt importante. Însă, dacă te iubeşte aşa cum presupun că pretinde nu o să fie o problemă. Bine, la vârsta voastră nici nu poţi cere prea mult. Te duci la prostul ăla, îi bagi bine de tot în cap faptul că-l urăşti din toată fiinţa ta, îi trânteşti replica cu „ eşti un nimic†şi mergi la Josh. Vă consolaţi, şi asta e tot.
M-am uitat uimită la el ridicându-mă brusc din pat. Genial, tata mă făcea să mă simt atât de bine.
- Mersi tata! EÅŸti cel mai tare.
A zâmbit.
- Acum schimbă-te – zici că ai dormit îmbrăcată şi aranjează-te, du-te la idiotul ăla şi rezolvă pentru mine, bine? Că doar eşti fata mea.
Mi-a arătat un surâs mândru şi a plecat. Eu am fugit în baie, plină de încredere şi m-am schimbat. Am fugit până acasă la Josh, eram prea nerăbdătoare. Am fost fericită să văd că părinţii erau plecaţi. Când am sunat la uşă, mi-a răspuns blondul înfumurat. Ochii i-au sclipit.
- Ia te uită cine a venit, intră frumuseţe.
Frumoasă pe mă-ta . Nu vreau să aud asta de la tine. M-am uitat urât la el şi acesta a ridicat din umeri. Brusc mi-a venit în minte amintirea trecutului.
* În urmă cu câţiva ani *
Pe vremea aceea eram simpatică , drăguţă şi inocentă. Stăteam în leagăn alături de un băiat blond, mai mare ca mine. Părul meu lung cădea pe spate, cred că îmi ajungea până la fund. Ne zâmbeam.
Tocmai avusesem parte de o ceartă zdravănă cu Danny şi stăteam fericită în leagăn, pentru că îmi zicea , ca de fiecare dată , cuvinte care să mă consoleze. La scurt timp am văzut-o pe mama strigându-mă şi am fugit, lăsându-l în urmă. Şi pe acea vreme, îmi zâmbea.
Am vrut să îl mai văd odată, aşa că m-am întors la locul în care fusesem mai devreme. M-am strecurat pentru a-i face o surpriză, însă imediat am regretat. Era cu un băiat şi o fată. Erau de aceaşi vârstă ca şi ei.
- Îţi petreci prea mult timp cu copila aia, devin geloasă!
El a chicotit.
- E doar un copil , e amuzant să aud ce îmi povesteşe. Bine, nimic interesant şi foarte plictisitor, dar aşa mai trece timpul. Asta nu înseamnă că aş da timpul petrecut cu voi, cu acela petrecut cu ea. Hai să fim serioşi, e doar un copil cu mintea-n colţuri.
Au început cu toţii să râdă, dar eu nu mă simţeam la fel de bine. Aşa că am ţipat.
- Te urăsc!
Poate că pe atunci suna foarte copilăros, însă eu chiar am simţit asta. Şi nu le-am dat voie lacrimilor să curgă. Cam pe atunci mi-am promis să nu mai plâng pentru orice prostie. În timpul ce fugeam spre casă, am zărit un alt blond jucându-se baschet. M-am oprit, şi l-am privit. Era şi el cu băieţi de vârsta sa.
- Caro, ce s-a întâmplat? Mi-a zâmbit şi a lăsat jocul pentru a mă conduce acasă. Brusc, parcă uitasem toate momentele frumoase petrecute cu Yale. Pentru că el, nu putuse fi sincer.
* ÃŽn prezent *
Îi datoram multe lui Joshua. Acum îmi aminteam. Am intrat în casă, ca o furtună şi i-am dat o palmă zdravănă lui Yale. A zâmbit.
- Meritam asta. Acum suntem chit?
- Chit pe dracu idiotule. Nu vreau să te văd, nu îmi pasă de tine aşa că fă bine şi nu interveni în viaţa mea. Îl iubesc pe Josh, şi asta nu se schimbă cu una cu două. De fapt, în niciun fel. Eşti un nimic. Şi îţi aduc aminte, în caz că ai uitat : te urăsc! Sentimentul nu a dispărut.
Fraierul a continuat să râdă.
- De la ură la iubire, ştii cum se spune, e doar un pas.
Furia ardea în mine.
- Uite ce e , minte de găină, atunci nu o să mai simt nimic pentru tine . Nici ură nici nimic, nu exişti pentru mine . Înţelege odată. Vreau să mă laşi în pace.
S-a apropiat de mine, trăgându-mă spre el. Ah nu, nu mă atinge! M-a strâns în braţe şi eu am început să îl lovesc. I-am dat un genunchi între picioare şi am început să îl muşc şi ciupesc. Mi-a dat drumul şi am fugit de lângă el.
- Păcat că te-ai tuns, îmi plăcea părul tău lung.
Ignora tot ceea ce zisesem eu înainte.
Normal, doar nu aveam să îmi las „ plete†doar din cauza ta. Sau ai uitat că îmi lăsasem părul să crească atât pentru că îţi plăcea?
Am ignorat iar trecutul, pentru că mă înfuriam şi mai tare. Nu mai vroiam să îl văd şi mi-era teamă să nu vină iar lacrimile. Mă bucuram acum că eram atât de puternică.
- Caro, eu chiar te iubesc .Comentariul micuţ din trecut a fost doar de duzină. Pricepe, mereu te-am iubit şi vreau să mă însor cu tine. Asta când o să mai creşti, desigur.
Faţa lui îmi provoca scârbă. Vroiam să îl lovesc – iar şi iar! Nu m-aş fi săturat, puteam să îl şi ucid că tot nu mă săturam.
- Mă doare-n cot de iubirea ta, şi nici acolo. Nu-mi pasă de tine , pricepe omule. Îl iubesc pe Joshua. În termeni amicali am venit să te anunţ că vreau să mă laşi în pace. Pe mine, pe Josh şi relaţia noastră. E destul de clar pentru tine?
A oftat apropiindu-se de mine.
- Nu e.
M-am dat în spate însă m-a prins de braţ. M-a strâns atât de tare că nu am putut să mă desprind.
- Dă-mi drumul! Am ţipat.
Şi-a apropiat faţa de a mea, ştiam ce urma şi nu vroiam!! Nu !
- Pentru că , vezi tu, vărul meu a luat ceva ce îmi aparţine. Tu adică. A făcut asta cu mult timp în urmă şi a crezut că poate scăpa. Crede-mă, asta nu e o reuşită. Te vreau !
Şi-a pus buzele peste ale mele. Nu, o să vomit sigur. Nu l-am lăsat să mă sărute , am început să îl lovesc şi să ţip, să îl muşc. Însă nu îl puteam îndepărta. Ochii îmi erau larg deschişi spre deosebire de a-i lui, eu nu mă bucuram de asta.
Blondul a apărut, înlăturându-l şi trântindu-l la pământ. Am văzut faţa furioasă a lui Josh, vroiam să îl îmbrăţişez. Însă, el vroia? L-a lovit cu piciorul.
- Uite ce e , rudă sau nu , nu îmi pasă. De iubita mea nu te-atingi, javră. Să ne-nţelegem, ea e a mea. Şi nu e o proprietate; va fi aşa până ce va spune nu. Tu n-ai decât să stai pe bancă să aştepţi.
- Oricum nu se va întâmpla. Am adăugat luându-l de mână pe iubitul meu. Mi-a strâns degetele într-ale sale şi eram fericită. Mă susţinea.
Am ieşit din casă, fără să mai vreau să aud ce zicea Yale şi am urcat în maşină. După ce a condus câteva minute, autovehiculul s-a oprit. Ochii aceia albaştrii pe care îi adoram mă ţintuiseră.
- Sufleţel, dragă..
Aşa mă alinta când era nervos. Şi o ştiam. M-am tras lângă el sărutându-l. Nu s-a împotrivit.
- Te iubesc. Doar pe tine.
I-am zis pe un ton convins.
- O să trecem noi şi peste asta. M-a asigurat el aşezându-se peste mine.
Şi aşa trebuia să fie. Pentru că eu, nu aveam de gând să îl pierd. Pentru nimeni şi nimic.
Lectură plăcută!
Extra : Caroline
- Mătuşa Rachel şi unchiul Howard, fratele tatălui meu. Vin şi Lili şi Yale?
Vestea m-a dat peste cap. Însă nu credeam că o să am o asemenea reacţie atunci când îl voi vedea. Al dracu de nenorocit, nu vroiam să îl văd. Nici acum, nici.. Niciodată. Pentru că întotdeauna fusese la fel, un bastard . Nu îl puteam suferi . Şi mai ales acum că eram cu Joshua. Nu vroiam ca cineva sau ceva să intervină între noi, acest Yale urma să îmi spulbere visele. Dar eu nu aveam să îl las, nu mai eram aceaşi fetiţă prostuţă pe care o cunscuse el.
Asta mă şi îngrijora, faptul că şi acum ,după atâta timp, avea această reacţie faţă de mine. Era mai rău decât prevăzusem. Cuvintele lui nu mă afectau cu nimic, puţin îmi păsa mie că venise aici pentru mine sau , în fine. Să rămână cu pofta-n cui, mie nu îmi păsa nici de el nici de aspiraţiile lui idioate. Eram îngrijorată pentru Josh şi pentru reacţia avută de acesta. Ştiam că nu e fericit de situaţie şi că pentru el acele vorbe contau mult. Însă ce puteam eu face în această situaţie? Era vărul lui, şi Amber ţinea la el. O ştiam, deşi nu mi-o zicea niciodată. Până la urmă aş fi fost egoistă să îi cer să îl deteste, aşa cum o făceam eu. Căci, trebuia să o recunosc deşi mă enerva la culme, Yale se purtase excepţional cu ea. Şi ştiam cu toţii că atunci când era în grija lui, nimeni nu se putea atinge de ea.
Am oftat trântind uşa de la intrare, mintea îmi era acaparată de expresia feţei lui Josh. Era atât de tristă, îmi venea să plâng. Nu îmi amintesc când am mai plâns pentru aşa ceva, poate că niciodată. Dar faţa lui.... Nu vroiam să fie nefericit. Era doar vina lui Yale, şi de abia se întorsese. Cât îl uram pe acest băiat ! Din tot sufletul meu, îl detestam.
- Bună surioară, ce faci?
Danny era bine dispus, ca întotdeauna în ultimele săptămâni. Am preferat să îl ignor şi să merg direct în camera mea. Nu am scăpat însă de insistenţa lui.
- Ce s-a întâmplat? Josh?
Tonul îi era îngrijorat şi acuzator. Cine ar fi crezut că dragul meu frăţior putea intra aşa uşor în atac ? Am simţit din vocea lui că era gata să îl distrugă pe cel care îmi făcea atâta rău. Dar nu avea nicio şansă împotriva dăunătorului ăluia parazit, şi ar fi fost nedrept din partea mea să îi stric relaţia de amiciţie pe care o avea cu acesta. Era doar între mine şi cretinul ăla. De aia nici iubitul meu nu trebuia să se complice, trebuia să o rezolv eu pentru a putea zări iar zâmbetul aprobator, cald şi vesel, atât de pervers, al lui Joshua.
- N-am nimic, poţi să mă laşi singură? Vreau să dorm, mi-e aşa de somn!
Am falsat un căscat zgomotos şi acesta a ieşit din dormitor.
La dracu ! La dracu! Am început să arunc cu pernele de pe pat, m-am trântit pe acesta şi am stat preţ de câteva minute uitându-mă la tavan. Nervii mi se întindeau şi mai tare. Am început să arunc iar cu pernele şi tot ceea ce îmi venea la îndemână.
- Vreau să îmi zâmbească! Vreau să fie fericit cu mine, vreau să dispară canalia aia ordinară . Vreau..
Ţipam şi tonul mi se înmuia cu fiecare literă. Am căzut pe podea, ghemuindu-mă şi lacrimile au început să curgă. Detestam şi plânsul, dar nu era vina mea că Josh era trist. Mă făcea să înnebunesc, nu puteam suporta asta. Orice, dar asta nu. Mi-am strâns genunchii la piept şi faţa am lăsat-o în jos, nici nu ştiu când m-am prăbuşit pe podea în lateral. Dar stăteam acolo, lăsând lacrimile să curgă, una câte una.
M-a trezit un ciocănit agresiv în uşă. Privirea mi s-a îndreptat spre acel loc, dar nu am îndrăznit să mă ridic.
- Caroline, deschide odată.
Vocea tatălui meu era ridicată , am înţeles că făcusem ceva. M-am ridicat şi mi-am simţit trupul tremurând. Camera era un dezastru, însă presupun că aşa arăta şi faţa mea. I-am deschis , acesta intrând înăuntru.
- Ce dracu mă? Ţi-am zis să ai grijă de floarea aia a lu’ Bibi. S-a ofilit de tot ,să vezi ce o să ne facă atunci când va ajunge. Ce dracu!
Nu am reacţionat la vorbele lui. M-am uitat urât şi m-am pus în pat. Am lăsat un poftat să îmi scape şi acesta s-a aşezat lângă mine . Tonul îi era mai blând , m-a luat în braţe.
- Suferi din dragoste?
Mi-a zis el pe un ton uÅŸor amuzat.
- Credeam că semeni cu bătrânul tău, smiorcăilă.
Mi-a mângâiat părul şi eu m-am uitat iar urât la el. Nu mai aveam chef să plâng.
- Auzi, ce fac atunci când celălalt e trist din cauza mea?
Poate că nu la el trebuia să caut un sfat, dar tatăl meu era singurul căruia îi puteam spune ce mă măcina, în acest caz. Oricum nu îl plăcuse niciodată pe Yale.
- Depinde ce înseamnă asta, trebuie să înlături acel ceva ce îl face nefericit; atunci să sperăm că nu eşti tu aceea.
Mi-a zâmbit patern şi am scos şi eu un rânjet obosit şi sarcastic.
- Nenorocitul, enervantul şi stresantul de Yale s-a întors. Şi ghici ce? Vrea să mă revendice ca proprietatea lui de drept. Nu ţi se pare înfiorător? Băgami-aş picioarele în el de nemernic.
Am lăsat să îmi scape pe un ton nervos.
- Ai grijă cum vorbeşti, totuşi. Lasă-l în pace pe tipul ăsta, ştii că nu îmi place. Să facă ce-o vrea. Doar Joshua nu o să stea de-o parte să privească cum te „ curtează†nu?
Şi-a ridicat o sprânceană şi am oftat.
- Sigur că nu o să stea de-o parte. Însă, este vărul lui . Tu ce ai face în astfel de cazuri?
A stat să se gândească puţin.
- Eu n-am dat doi bani pe chestia asta când eram de vârsta voastră, dar legăturile de sânge sunt importante. Însă, dacă te iubeşte aşa cum presupun că pretinde nu o să fie o problemă. Bine, la vârsta voastră nici nu poţi cere prea mult. Te duci la prostul ăla, îi bagi bine de tot în cap faptul că-l urăşti din toată fiinţa ta, îi trânteşti replica cu „ eşti un nimic†şi mergi la Josh. Vă consolaţi, şi asta e tot.
M-am uitat uimită la el ridicându-mă brusc din pat. Genial, tata mă făcea să mă simt atât de bine.
- Mersi tata! EÅŸti cel mai tare.
A zâmbit.
- Acum schimbă-te – zici că ai dormit îmbrăcată şi aranjează-te, du-te la idiotul ăla şi rezolvă pentru mine, bine? Că doar eşti fata mea.
Mi-a arătat un surâs mândru şi a plecat. Eu am fugit în baie, plină de încredere şi m-am schimbat. Am fugit până acasă la Josh, eram prea nerăbdătoare. Am fost fericită să văd că părinţii erau plecaţi. Când am sunat la uşă, mi-a răspuns blondul înfumurat. Ochii i-au sclipit.
- Ia te uită cine a venit, intră frumuseţe.
Frumoasă pe mă-ta . Nu vreau să aud asta de la tine. M-am uitat urât la el şi acesta a ridicat din umeri. Brusc mi-a venit în minte amintirea trecutului.
* În urmă cu câţiva ani *
Pe vremea aceea eram simpatică , drăguţă şi inocentă. Stăteam în leagăn alături de un băiat blond, mai mare ca mine. Părul meu lung cădea pe spate, cred că îmi ajungea până la fund. Ne zâmbeam.
Tocmai avusesem parte de o ceartă zdravănă cu Danny şi stăteam fericită în leagăn, pentru că îmi zicea , ca de fiecare dată , cuvinte care să mă consoleze. La scurt timp am văzut-o pe mama strigându-mă şi am fugit, lăsându-l în urmă. Şi pe acea vreme, îmi zâmbea.
Am vrut să îl mai văd odată, aşa că m-am întors la locul în care fusesem mai devreme. M-am strecurat pentru a-i face o surpriză, însă imediat am regretat. Era cu un băiat şi o fată. Erau de aceaşi vârstă ca şi ei.
- Îţi petreci prea mult timp cu copila aia, devin geloasă!
El a chicotit.
- E doar un copil , e amuzant să aud ce îmi povesteşe. Bine, nimic interesant şi foarte plictisitor, dar aşa mai trece timpul. Asta nu înseamnă că aş da timpul petrecut cu voi, cu acela petrecut cu ea. Hai să fim serioşi, e doar un copil cu mintea-n colţuri.
Au început cu toţii să râdă, dar eu nu mă simţeam la fel de bine. Aşa că am ţipat.
- Te urăsc!
Poate că pe atunci suna foarte copilăros, însă eu chiar am simţit asta. Şi nu le-am dat voie lacrimilor să curgă. Cam pe atunci mi-am promis să nu mai plâng pentru orice prostie. În timpul ce fugeam spre casă, am zărit un alt blond jucându-se baschet. M-am oprit, şi l-am privit. Era şi el cu băieţi de vârsta sa.
- Caro, ce s-a întâmplat? Mi-a zâmbit şi a lăsat jocul pentru a mă conduce acasă. Brusc, parcă uitasem toate momentele frumoase petrecute cu Yale. Pentru că el, nu putuse fi sincer.
* ÃŽn prezent *
Îi datoram multe lui Joshua. Acum îmi aminteam. Am intrat în casă, ca o furtună şi i-am dat o palmă zdravănă lui Yale. A zâmbit.
- Meritam asta. Acum suntem chit?
- Chit pe dracu idiotule. Nu vreau să te văd, nu îmi pasă de tine aşa că fă bine şi nu interveni în viaţa mea. Îl iubesc pe Josh, şi asta nu se schimbă cu una cu două. De fapt, în niciun fel. Eşti un nimic. Şi îţi aduc aminte, în caz că ai uitat : te urăsc! Sentimentul nu a dispărut.
Fraierul a continuat să râdă.
- De la ură la iubire, ştii cum se spune, e doar un pas.
Furia ardea în mine.
- Uite ce e , minte de găină, atunci nu o să mai simt nimic pentru tine . Nici ură nici nimic, nu exişti pentru mine . Înţelege odată. Vreau să mă laşi în pace.
S-a apropiat de mine, trăgându-mă spre el. Ah nu, nu mă atinge! M-a strâns în braţe şi eu am început să îl lovesc. I-am dat un genunchi între picioare şi am început să îl muşc şi ciupesc. Mi-a dat drumul şi am fugit de lângă el.
- Păcat că te-ai tuns, îmi plăcea părul tău lung.
Ignora tot ceea ce zisesem eu înainte.
Normal, doar nu aveam să îmi las „ plete†doar din cauza ta. Sau ai uitat că îmi lăsasem părul să crească atât pentru că îţi plăcea?
Am ignorat iar trecutul, pentru că mă înfuriam şi mai tare. Nu mai vroiam să îl văd şi mi-era teamă să nu vină iar lacrimile. Mă bucuram acum că eram atât de puternică.
- Caro, eu chiar te iubesc .Comentariul micuţ din trecut a fost doar de duzină. Pricepe, mereu te-am iubit şi vreau să mă însor cu tine. Asta când o să mai creşti, desigur.
Faţa lui îmi provoca scârbă. Vroiam să îl lovesc – iar şi iar! Nu m-aş fi săturat, puteam să îl şi ucid că tot nu mă săturam.
- Mă doare-n cot de iubirea ta, şi nici acolo. Nu-mi pasă de tine , pricepe omule. Îl iubesc pe Joshua. În termeni amicali am venit să te anunţ că vreau să mă laşi în pace. Pe mine, pe Josh şi relaţia noastră. E destul de clar pentru tine?
A oftat apropiindu-se de mine.
- Nu e.
M-am dat în spate însă m-a prins de braţ. M-a strâns atât de tare că nu am putut să mă desprind.
- Dă-mi drumul! Am ţipat.
Şi-a apropiat faţa de a mea, ştiam ce urma şi nu vroiam!! Nu !
- Pentru că , vezi tu, vărul meu a luat ceva ce îmi aparţine. Tu adică. A făcut asta cu mult timp în urmă şi a crezut că poate scăpa. Crede-mă, asta nu e o reuşită. Te vreau !
Şi-a pus buzele peste ale mele. Nu, o să vomit sigur. Nu l-am lăsat să mă sărute , am început să îl lovesc şi să ţip, să îl muşc. Însă nu îl puteam îndepărta. Ochii îmi erau larg deschişi spre deosebire de a-i lui, eu nu mă bucuram de asta.
Blondul a apărut, înlăturându-l şi trântindu-l la pământ. Am văzut faţa furioasă a lui Josh, vroiam să îl îmbrăţişez. Însă, el vroia? L-a lovit cu piciorul.
- Uite ce e , rudă sau nu , nu îmi pasă. De iubita mea nu te-atingi, javră. Să ne-nţelegem, ea e a mea. Şi nu e o proprietate; va fi aşa până ce va spune nu. Tu n-ai decât să stai pe bancă să aştepţi.
- Oricum nu se va întâmpla. Am adăugat luându-l de mână pe iubitul meu. Mi-a strâns degetele într-ale sale şi eram fericită. Mă susţinea.
Am ieşit din casă, fără să mai vreau să aud ce zicea Yale şi am urcat în maşină. După ce a condus câteva minute, autovehiculul s-a oprit. Ochii aceia albaştrii pe care îi adoram mă ţintuiseră.
- Sufleţel, dragă..
Aşa mă alinta când era nervos. Şi o ştiam. M-am tras lângă el sărutându-l. Nu s-a împotrivit.
- Te iubesc. Doar pe tine.
I-am zis pe un ton convins.
- O să trecem noi şi peste asta. M-a asigurat el aşezându-se peste mine.
Şi aşa trebuia să fie. Pentru că eu, nu aveam de gând să îl pierd. Pentru nimeni şi nimic.