Predestined paths

[Minnie]

@marya: ma bucur ca ti-a placut continuarea>:D< si multumesc pt replay; acum am venit ceva mai repede cu nextul :) I hope you like :*
@bambilici: multumesc pisule :X pentru comm si pentru ca ma susti>:D<

Lectura placuta!:D

Cap 8 : Fosta prietena.

- Hmph! Noua cucerire? Poti sa incepi sa iti cauti cuvintele si sa-i spui „pa-pa”! a chicotit, apoi a scos un raset atat de fals...

Ne-am intors amandoi capetele spre sursa vocii. Era o fata cam de aceeasi inaltime cu Edi, bine, o ajutau si cizmele cu toc. Parul lung si blond facut onduleuri se aseza pe corpul cu forme foarte bine definite. Purta o rochie neagra fara bretele ce se mula pe corp, lasand la iveala niste sani mari si un fund bombat sustinut de niste picioare lungi si frumoase. As fii mintit daca as fii spus ca nu arata bine, poate prea bine. Ne privea cu ochii ei verzii foarte provocator, chiar reusind sa ma intimideze putin. Am simtit cum Ed e putin agitat si m-a strans de mana. Mi-am intors privirea spre el si am putut observa ceva in ochii lui care inca o priveau pe Ea, ceva anume ce nu puteam descifra. Parca sentimente de ura si iubire, admiratie si dispret s-ar fii contopit formand „un tot”. Nu stiu pe cat era de posibil ca o persoana sa simta acele lucruri in acelasi timp...Asa cum nu stiam cine e EA?!
- Lavinia...a dat dezaprobator din cap. Ce cauti aici? a intrebat-o indiferent. Dar se pare ca pe ea nu a deranjat-o tonul sau plictisit si s-a apropiat de blond imbratisandu-l.
Eu mi-am retras mana din stransoare lui si m-am indepartat de ei. Ii priveam perplexa si nu stiu de ce ma deranjase intr-o oarecare masura gestul ei si faptul ca Ed nici macar nu riposta. Statea nemiscat in timp ce ea se ghemuia la pieptul lui.
- Pe tine! a venit si raspunsul blondei intarziat. Pe tine, te vreau inapoi! Stiu ca am gresit...dar te iubesc asa cum ma iubesti si tu..si-a ridicat capul apropiindu-se de fata lui probabil cu intentia de a-l saruta. Acum am inteles cine era...Avea tupeu sa vina pana aici si sa se comporte ca si cum faptul ca l-a inselat era o nimica toata.
Pentru un moment am inchis ochii apoi mi-am intors capul sa ma uita in alta parte. Nu intelegeam nici eu de ce nu m-am facut nevazuta pana acum. Poate pentru ca as fii parut...geloasa?! Da! Nu voiam sa creada asta si oricum nu aveam motiv sa fiu. L-am auzit parca maraind nervos, apoi a scos un tusit fortat ce m-a facut sa-i privesc din nou. O prinsese cu ambele maini de umeri indepartand-o de el.
- In caz ca te-a lasat vederea, eu eram aici cu cineva. Mai exact cu prietena mea! s-a intins dupa mine tragandu-ma in bratele sale in timp ce ma privea cu subinteles. Clar, baiatul asta e nebun! Am vrut sa spun ceva, dar m-a intrerupt ramanand cu gura intredeschisa. Nu-i asa, iubito? se uita cu niste ochii atat de senini la mine ce reusau sa ma convinga ca acesta este purul adevar. Pulsul inimii mele parca crestea cu fiecare secunda ce trecea.
- M..da..am incercat sa nu par agitata, dar stiam ca gesturile mele ma dadeau de gol.
In momentul urmator am primit pe neasteptate un sarut scurt pe buze, apoi din nou aceeasi ochii seninii de un albastru pur ma priveau. Ce? Cum? Ma pierdusem serios cu firea. M-a sarutat din nou, dar de aceasta data si-a apasat buzele sale moi de ale mele incepand sa ma muste usor de buza inferioara intr-un fel in care ma innebunea de-a binelea. Pe nesimtite si-a introdus limba in gura mea explorandu-mi in voie fiecare coltisor. I-am raspuns provocarii, iar el si-a strecurat mana in parul meu adancind acel sarut. Oh, da! Saruta al naibi de bine! Tremuram din toate incheieturile si simteam cum voi ramane curand fara pic de aer. Practic, uitam ca trebuie sa respir...uitasem ca avem si „spectatori”. Acesta isi plimba liber o mana pe spatele meu, apoi s-a lasat mai jos ajungand pe fundul meu...Eduard, o sa ai mari probleme! L-am muscat ceva mai tare de limba, iar acesta s-a desprins brusc din ceea ce faceam, pe chip intiparindu-se un zambet pervers. Imi soptise ceva de cum sarut pe care de altfel nu l-am inteles caci eram preocupata sa-si „mute” mana. Lavinia arata ca un pachet de nervii intinsi la maxim si sa nu mai vorbesc de gelozie. Cred ca daca nu ar fi fost Ed langa mine mi-ar fi rup parul din cap fara sa stea pe ganduri.
- Lucrurile nu o sa ramana asa, te asigur! Nu pot sa cred ca ma lasi pentru...s-a uitat scarbita la mine, pentru asta! deja ma enerva atitudinea ei de mare doamna! Mare doamna pe dracu’!
- Asculta aici, blonda siliconata fara creier! Nu ma intereseaza ce ai de rezolvat cu el, dar pe mine sa nu ma jignesti atata timp cat eu nu ti-am adresat un cuvant in legatura de cum arati si cat de penibila esti in acest moment! Asa ca, ciocu mic ca esti pufos!
- Nu o sa-l ai niciodata doar pentru tine! Poate peste cadavrul meu, dar nici atunci ! ma privea cu atata ura. De ce faceam asta? De ce imi bateam capul cu toate proastele? Nu intelegeam nici eu, dar chiar ma enerva ca era atat de sigura pe ea.
- Ai terminat? o intreb calma fara sa astept un raspuns. Bine atunci, dispari!
Tineam plictisita mainile in san si ma uitam in ce hal putea sa se „manifeste”. Era precum un copil mic rasfatat aflat intr-un magazin plin cu dulciuri iar parintii nu-i cumparau nimic din ce si-ar fii dorit. S-a intors cu spatele spre noi luand-o din loc. La cativa pasii s-a impiedicat si am auzit-o cum a scos printre dintii cateva injuraturi. Parca scotea flacari pe nari. Slava Domnului ca asa ceva nu era posibil, altfel...se alegea prafu de padurea asta. Edi s-a apropiat de mine cu un zambet mai mult decat satisfacator.
- Hei, ai fost supe...dar faptul ca palma mea a facut contact cu obrazul lui stang l-a facut sa nu isi termine fraza. Hei, asta pentru ce a fost? m-a intrebat total nedumerit ducandu-si mana pentru a-si masa acel loc.
- 1. Pentru ca m-ai sarutat si 2...i-am trantit alta peste celalalt obraz, pentru ca nu stii sa iti ti mainile „acasa”, ci pe fundul meu! m-am intos cu spatele si am urmat la pas grabit acelasi drum pe care am venit.
Il auzeam in urma mea cum ma striga, dar nu m-am intors. Dupa ceva timp am ajuns la cabana, dar am trecut mai departe indreptandu-ma spre casa mea. Da, eram nebuna! Ca sa ajung acasa cu masina mi-ar fii luat 30-40 de minute, iar eu acum ma duceam pe jos. Era noapte, cam racoare ce-i drept si nu eram nici imbracata adecvat. Sa nu mai vorbesc ca aveam papucii blondului si aratam precum o rata cu ei in picioare. O masina cunoscuta mergea in paralel cu mine, claxonandu-ma sa-mi atraga atentia. Acum ce mai vroia? A deschis portiera in timpul mersului sa il pot auzi.
- Haide, Ale! Urca! Doar nu crezi ca o sa te las sa mergi pe jos. nu i-am raspuns continuand sa merg. O sa te stresez tot drumul daca nu urci in masina! m-am oprit brusc iar el a facut la fel. Cu siguranta nu vroiam asta si in plus...mi-ar fii luat prea mult sa merg pe jos. Am oftat si mi-am ocupat locul din dreapta sa.

- Maine iti recuperezi papucii. i-am spus in momentul cand a oprit in fata casei mele. Becurile erau toate stinse. Se pare ca Deea si Cosmo dorm...sau nu. Am chicotit in sinea mea la acest gand.
- Bine...m-a prins cu mana de ceafa si mi-a apropiat fata de a sa, iubi! a soptit, sarutandu-ma scurt pe buze. L-am plesnit din nou.
- Tu chiar nu te potolesti, nu? Data viitoare o incasezi rau sa stii!
- Mutumesc la fel! Noapte buna si tie! Sa ma visezi! a inceput sa strige cand am iesit precum o furtuna din automobil. Da...cu siguranta..!
- S-o crezi tu! i-am spus scotand limba la el de la departare.
Am inchisa usa si am urcat scarile ce duceau spre camera mea fara prea mult zgomot. Cum am ajuns, m-am trantit in patul mare si moale adormind imediat. A fost o zi a naibi de obositoare.

Saptamaniile se scurgeau mai repede decat nisipul dintr-o clepsidra. Ne apropiam cu pasii repezi de sarbatorile de iarna. Intre timp, am sarbatorit in „familie” sa zic asa, logodna fratelui meu cu Dede. Radiau amandoi de fericire. Se pare ca vom asteptat cateva lunii bune pana cand se vor casatori. Oricum, singura diferenta o facea o coala scrisa, caci ei deja se considerau „luati” cu mult inainte. Eu am inceput primul meu an de facultate la FF. Cu dreptul, pot sa spun. Eram in aceeasi grupa cu Ioana si acest lucru ma bucura cel mai tare. Andrei si Eduard erau in anul doi tot in aceeasi grupa. Ieseam foarte des impreuna toti patru ceea ce ne-a apropiat mai mult. Mai ales pe mine si Edi. Dar asta nu insemna ca uneori nu imi venea sa-l bat de suna apa in el. Se pare ca pe langa grijile mele obisnuite printre ele se mai afla si Lavinia, care era precum un ghimpe infipt in...cur. Nu aveam sa scap de ea nici macar la firma tatalui meu, caci venise cu o cerere cum ca ar vrea sa se angajeze. Nu era chiar atat de inapta pe cat o credeam, chiar se pricepea la calculatoare, dar adevaratul scop pentru care venise era desigur Ed. De atunci, acesta nu facea altceva decat sa se poarte cu mine ca si cum eram impreuna. Ii „scapa” cate un sarut cand blonda era de fata, spunand ca e pentru o cauza nobila. Ori asta era un pretext si ii placea situatia ori nu era in stare sa se descotoroseasca de fosta singur. Si ceva imi spunea ca in niciun caz a doua varianta nu era. Intr-un fel ma amuzau aceste „jocuri” si faptul ca Eduard suporta toate portile de palme pe care i le aplicam, drept pentru care am decis sa le mai raresc.
Poate din cauza spiritului de sarbatoare ce parca batea la usa, in ultima vreme eram cam melancolica. Imagini cu mine si familia mea din copilarie imi apareau in minte. As fii vrut ca parintii mei sa fie aici, alaturi de mine si Cosmo. Nu ma indoiesc ca ar fii fost tare mandrii ca am ajuns niste persoane mature si responsabile asa cum si-au dorit. Doar ei mai lipseau din peisaj ca totul sa fie perfect. Bine, poate si Robert. As fii vrut ca si el sa imi fie aproape in aceste momente. Ii simteam lipsea. Tot ce faceam era sa vorbim la telefon, dar nu mereu putea sa fie langa mine cand aveam nevoie de acest lucru. Sa ma rasfete, sa imi spuna ca ma iubeste si ca vom trece peste orice impreuna. Simteam cum ma indepartez de el. In cele trei luni si ceva cat trecusera am reusit sa ne vedem de vreo patru ori si asta pentru ca m-am deplasat eu pana in orasul natal. Noroc cu traseele cu marfa de la firma ale blondului, ca altfel nici atunci nu il vedeam. Ce bine ca sunt curioasa din fire si imi bagam coada peste tot, altfel nu aflam de acele trasee. Mai degraba, Cosmin ascundea acest lucru de mine caci nu voia sa ma mai duc la Rob. Mereu afla ca am fost in Sunderland dupa ce ma intorceam si ca drept „rasplata” imi tinea obisnuitul discurs cum ca iubitul meu nu e un ingeras precum vrea sa para. Prostii! Nu era de ajuns faptul ca aflasem ca de Craciun si Revelion era plecat in cantonament deci nu puteam sa le petrecem impreuna, ma mai supara si Cosmo cu ideile lui preconcepute facandu-ma oarecum sa ma indoiesc de saten.
Priveam ingandurata pe geamul din camera mea la peisajul de afara ce era imbracat intr-un cearceaf alb. Venise iarna in adevaratul sens al cuvantului. Fulgi mari de nea cadeau agale din cer asternandu-se pe pamantul inzapezit deja. Copii alergau zburdalnici jucandu-se in zapada. Pentru un moment as fii dat orice sa fiu din nou mica, grijile de acum sa nu existe, iar totul sa mi se para un simplu joc. Dar acest lucru era imposibil. Un oftat mi-a scapat printre dinti, apoi m-am trantit in pat cu gandul de a vizionat ceva interesant la tv, cand Cosmin si-a facut aparitia foarte bine dispus.
- Care-i vestea bomba?
- Nu stiu daca e bomba, dar sigur te va incanta ideea! a chicotit sigur pe el.