17-12-2009, 06:13 PM
Deci..... un nou capitol, sper sa va placa si multumesc tuturor de comm:*
Capitolul2
Ies din casa destul de nervoasa, fara sa mai bag in seama turma de jurnalisti din fata casei.Mintea imi zbura doar la cea ce vazusem....
-Rose, esti bine? ma intreaba, prietena mea cea mai buna si singura. Ea este dadaca nostra de cand mama a murit, fiind mereu grijulia cu noi.E o fata tanara, de vreo 25 de ani, cu parul lung pana la solduri, negru ca abanosul.Ochii ei de un verde patrunzator ma privesc uimiti. E o fire blanda, calma si ne ajuta tot timpul pe mine si pe domnisoara"atitudine". E imbracata, decent in haine de doliu: o rochita pana la genunchi, de culoare neagra, cu pantofiori de lac ,negri si cu o vesta neagra. Avea parul lasat liber pe spate. ca de obicei.
-Nu... nu s-a intamplat nimic, Merissa... mint eu si simt cum obrajii mei iau o culoare rosie. Las capul in jos, pentru a nu vedea ca m-am rosit, fiindca nu prea stiam eu sa mint... poate ar trebui sa iau lectii de la sora mea, care e experta in asta...
Merissa ma priveste suspicioasa, dar ne continuam drumul spre cimitir in linste. Cimitirul era plin de oameni, bineiteles, nici o ruda, doar prieteni si oameni de afaceri de-ai tatei.In mijloc, un sicriu, mare, poleit probabil cu argint, acoperit de flori si cu o poza de-a tatei. Stau in spate privind si ascultand melancolica slujba si laudele aduse tatei.
"Daca nu apare nici la inmormantarea tatei o voi bate eu cu mana mea" gandeam eu furioasa, pentru ca se pare ca sora mea nu-si mai face aparitia. dar... sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de exclamatiile celor din jur. Ma uit si eu spre locul de unde vin exclamatiile si ce vad: sora mea, imbracata intr-o camasa alba cu modele roz si cu un decolteu destul de mare, iar peste camasa avea o bluzita cu maneca lunga, maronie descheiat la toti nasturii. In picioare purta o pereche de cizme cu toc, pana la glezne de culoare maro.Fustita extrem de scurta de culoare roz, un roz sters avea modele maro si tot felu de fundite.Langa ea statea un baiat mai inalt, destul de chipes, cu parul negru si ochi albastri, care purta un costum albastru.
Era sa-mi pice fata cand am vazut-o."Asa vine ea imbracata? Ca si cand ar iesi la o intalnire! Si se pare ca iar a schimbat baiatul... ii schimba ca pe ciorapi.
-Scuza-ti intarzierea... vin de la o intalnire foarte importanta. zambi fals, sora mea.
"Ce mincinoasa!Adineuri era ocupata in dormitorul ei..." Cat tupeu avea.. imi venea s-o plesnesc.
Ceremonia trecu greu, nimeni nu plangea, nimeni nu scotea o vorba, doar Ashly "defila" prin fata fotografilor, facand publicitate. Totul se termina repede, iar peste o ora pe la sfarsitul inmormantarii in fata noastra isi facu aparitia un barbat: era de varsta mijlocie, cu o fata obosita, iar parul blond ii cadea putin peste ochii negri. Purta un costum albastru inchis, foarte cochet. Era avocatul tatei, domnul Albert Gonzales, sau Albert, asa cum ii spunea noi.
-Seniorita Rose, mi se adresa el mi. V a rog sa ma insotiti dumneavoastra si sora dumneavoastra in biroul raposatului Hugo pentru a discuta ceva legat de mostenire.
Iarasi era vorba despre avere...Mergeam, tarandu-mi picioarele lenes, dar sora mea se pare ca mergea foarte zvelta, cand venea vorba de mostenire.Era sigura ca tata ii lasase tot ei. Intram intr-o incapere mare, decorata in stil vechi cu parchet pe jos si cu un birou imens in mijlocul camerei. De o parte si de alta erau canapele de piele pe care stateau cativa oameni necunoscuti mie. In semineu ardeau cateva aschii, desi e luna iunie...
-Domnsoarele Ashley Vera Merrison si Rose Bell Merrison, va rog sa va asezati. ne pofti avocatul.Trebuie sa va informez asupra unei vesti nu tocmai placute pentru dumneavoastra...
Se pare ca tatal dumneavoastra plecase in calatoria acea de afaceri pentru ca firma lui falimenta, se spera sa recupereze tot. Dar din pacate s-a dus... si a pierdut totul...absolut tot... Imi pare rau sa va informez ca a-ti pirdut toata mostenire.. Tatal dumneavoastra era falid...
Vorbele astea m-au lasat cu gura cascata... stiam ca tatei nu-i merge bine in ultimul timp.. dar nici chiar asa si se pare ca sora mea facea criza...
-Cum?? Cum se poate asa ceva?! Tata e bogat! Cum sa piarda firma si lantul lui de magazine? Si vilele din U.S.A? Unde sunt toate? urla Ashly egsasperata la avocat.
-Domnisoara, va rog... calmati-va... Uita-ti documentul, uita-ti scrisoarea tatalui dumneavoastra in care isis cere scuze. Albert ne imana o scrisoare. Citesc cu voce tare randurile scrise de tatal meu, in care arata ca a ramas sarac:
"Draga mea fiica Ashley si Rose,
Imi cer scuze... dar acesta e adevarul: am ramas falid... nu va mai pot intretine.De acea prefer sa trec pe lumea cealalta.
Imi pare extrem de rau, acesta e adevarul, am pierdut totul si acum ma voi duce alaturi de mama voastra in cer...
Il rog pe Albert sa aibe grija de voi si de asemenea si pe Merissa, caci am incredere in ea.
Dupa cate stiti, noi nu avem rude... dar mi-am amintit ca am o sora geamana, undeva prin Romania...
Il rog pe Albert sa va trimita pe voi si pe Merissa, in Brasov, Bucuresti la sora mea,
Stiu ca e greu, dar draga mea Ashley intelege situatia.... te rog sa ma intelegi...
P.S. Te iubesc draga mea, fiica Ashley"
Aceste cuvinte ma dureau, pentru ca chiar si cand a murit mi-a aratat ca nu ma poate iubi... ma abtin cu greu sa nu plang. Dar surorii mele se pare ca nu-i pasa...
-Cum?? Eu sa plec intr-o tara minuscula, uitate de lume, in salbaticie?? Niciodata!
-Nu e in salbaticie, Ashly... spun eu pe un ton sarcastic
-Tu sa taci! Si vezi ca pe mine ma cheama Ashley! Si e numai vina ta! Tu , tata te-a urat! De aia a si murit!
-Domnisoara Vera. inerca Merissa s-o imbune, caci sora mea nu-i permitea nimanui sa-i spuna pe nume, dupa ea servitorii trebuiau sa i se adreseze politicos...
-Tu sa taci! N-ai dreptul sa-mi vorbesti servitoare! urla Ashly la Merissa. Inca un cuvant din gura ei si ma enervam la culme...Dar se pare ca sora mea nu se oprea aici:
-E numai vina ei ca tata a falimentat si ca ma trimite intr-o mlastina de la capatul lumii! Tu si mama, ati fost si sunteti doua proaste.
Asta umple paharul, nimeni nu se ia de mama. Fara sa-mi dau seama, o plesnesc peste obraz facand-o sa-si intoarca capul intr-o parte. Lovitura se auzi in toata camera, iar obrazul ei lua o culoare rosiatica.
-Sa nu te mai iei de mama niciodata! Vom merge unde a hotarat tata si gata! urlu eu la ea, lasandu-i pe toti cu gura cascata. Ies din camera nervoasa si ma indrept spre camera mea plangand.O uras, o uras din tot sufletul. De mine se putea lua si putea sa ma faca in toate felurile, dar de mama nicioadata...
Lectura placuta si sper sa nu va dezamagesc :*:*:*:X:-H
Capitolul2
Ies din casa destul de nervoasa, fara sa mai bag in seama turma de jurnalisti din fata casei.Mintea imi zbura doar la cea ce vazusem....
-Rose, esti bine? ma intreaba, prietena mea cea mai buna si singura. Ea este dadaca nostra de cand mama a murit, fiind mereu grijulia cu noi.E o fata tanara, de vreo 25 de ani, cu parul lung pana la solduri, negru ca abanosul.Ochii ei de un verde patrunzator ma privesc uimiti. E o fire blanda, calma si ne ajuta tot timpul pe mine si pe domnisoara"atitudine". E imbracata, decent in haine de doliu: o rochita pana la genunchi, de culoare neagra, cu pantofiori de lac ,negri si cu o vesta neagra. Avea parul lasat liber pe spate. ca de obicei.
-Nu... nu s-a intamplat nimic, Merissa... mint eu si simt cum obrajii mei iau o culoare rosie. Las capul in jos, pentru a nu vedea ca m-am rosit, fiindca nu prea stiam eu sa mint... poate ar trebui sa iau lectii de la sora mea, care e experta in asta...
Merissa ma priveste suspicioasa, dar ne continuam drumul spre cimitir in linste. Cimitirul era plin de oameni, bineiteles, nici o ruda, doar prieteni si oameni de afaceri de-ai tatei.In mijloc, un sicriu, mare, poleit probabil cu argint, acoperit de flori si cu o poza de-a tatei. Stau in spate privind si ascultand melancolica slujba si laudele aduse tatei.
"Daca nu apare nici la inmormantarea tatei o voi bate eu cu mana mea" gandeam eu furioasa, pentru ca se pare ca sora mea nu-si mai face aparitia. dar... sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de exclamatiile celor din jur. Ma uit si eu spre locul de unde vin exclamatiile si ce vad: sora mea, imbracata intr-o camasa alba cu modele roz si cu un decolteu destul de mare, iar peste camasa avea o bluzita cu maneca lunga, maronie descheiat la toti nasturii. In picioare purta o pereche de cizme cu toc, pana la glezne de culoare maro.Fustita extrem de scurta de culoare roz, un roz sters avea modele maro si tot felu de fundite.Langa ea statea un baiat mai inalt, destul de chipes, cu parul negru si ochi albastri, care purta un costum albastru.
Era sa-mi pice fata cand am vazut-o."Asa vine ea imbracata? Ca si cand ar iesi la o intalnire! Si se pare ca iar a schimbat baiatul... ii schimba ca pe ciorapi.
-Scuza-ti intarzierea... vin de la o intalnire foarte importanta. zambi fals, sora mea.
"Ce mincinoasa!Adineuri era ocupata in dormitorul ei..." Cat tupeu avea.. imi venea s-o plesnesc.
Ceremonia trecu greu, nimeni nu plangea, nimeni nu scotea o vorba, doar Ashly "defila" prin fata fotografilor, facand publicitate. Totul se termina repede, iar peste o ora pe la sfarsitul inmormantarii in fata noastra isi facu aparitia un barbat: era de varsta mijlocie, cu o fata obosita, iar parul blond ii cadea putin peste ochii negri. Purta un costum albastru inchis, foarte cochet. Era avocatul tatei, domnul Albert Gonzales, sau Albert, asa cum ii spunea noi.
-Seniorita Rose, mi se adresa el mi. V a rog sa ma insotiti dumneavoastra si sora dumneavoastra in biroul raposatului Hugo pentru a discuta ceva legat de mostenire.
Iarasi era vorba despre avere...Mergeam, tarandu-mi picioarele lenes, dar sora mea se pare ca mergea foarte zvelta, cand venea vorba de mostenire.Era sigura ca tata ii lasase tot ei. Intram intr-o incapere mare, decorata in stil vechi cu parchet pe jos si cu un birou imens in mijlocul camerei. De o parte si de alta erau canapele de piele pe care stateau cativa oameni necunoscuti mie. In semineu ardeau cateva aschii, desi e luna iunie...
-Domnsoarele Ashley Vera Merrison si Rose Bell Merrison, va rog sa va asezati. ne pofti avocatul.Trebuie sa va informez asupra unei vesti nu tocmai placute pentru dumneavoastra...
Se pare ca tatal dumneavoastra plecase in calatoria acea de afaceri pentru ca firma lui falimenta, se spera sa recupereze tot. Dar din pacate s-a dus... si a pierdut totul...absolut tot... Imi pare rau sa va informez ca a-ti pirdut toata mostenire.. Tatal dumneavoastra era falid...
Vorbele astea m-au lasat cu gura cascata... stiam ca tatei nu-i merge bine in ultimul timp.. dar nici chiar asa si se pare ca sora mea facea criza...
-Cum?? Cum se poate asa ceva?! Tata e bogat! Cum sa piarda firma si lantul lui de magazine? Si vilele din U.S.A? Unde sunt toate? urla Ashly egsasperata la avocat.
-Domnisoara, va rog... calmati-va... Uita-ti documentul, uita-ti scrisoarea tatalui dumneavoastra in care isis cere scuze. Albert ne imana o scrisoare. Citesc cu voce tare randurile scrise de tatal meu, in care arata ca a ramas sarac:
"Draga mea fiica Ashley si Rose,
Imi cer scuze... dar acesta e adevarul: am ramas falid... nu va mai pot intretine.De acea prefer sa trec pe lumea cealalta.
Imi pare extrem de rau, acesta e adevarul, am pierdut totul si acum ma voi duce alaturi de mama voastra in cer...
Il rog pe Albert sa aibe grija de voi si de asemenea si pe Merissa, caci am incredere in ea.
Dupa cate stiti, noi nu avem rude... dar mi-am amintit ca am o sora geamana, undeva prin Romania...
Il rog pe Albert sa va trimita pe voi si pe Merissa, in Brasov, Bucuresti la sora mea,
Stiu ca e greu, dar draga mea Ashley intelege situatia.... te rog sa ma intelegi...
P.S. Te iubesc draga mea, fiica Ashley"
Aceste cuvinte ma dureau, pentru ca chiar si cand a murit mi-a aratat ca nu ma poate iubi... ma abtin cu greu sa nu plang. Dar surorii mele se pare ca nu-i pasa...
-Cum?? Eu sa plec intr-o tara minuscula, uitate de lume, in salbaticie?? Niciodata!
-Nu e in salbaticie, Ashly... spun eu pe un ton sarcastic
-Tu sa taci! Si vezi ca pe mine ma cheama Ashley! Si e numai vina ta! Tu , tata te-a urat! De aia a si murit!
-Domnisoara Vera. inerca Merissa s-o imbune, caci sora mea nu-i permitea nimanui sa-i spuna pe nume, dupa ea servitorii trebuiau sa i se adreseze politicos...
-Tu sa taci! N-ai dreptul sa-mi vorbesti servitoare! urla Ashly la Merissa. Inca un cuvant din gura ei si ma enervam la culme...Dar se pare ca sora mea nu se oprea aici:
-E numai vina ei ca tata a falimentat si ca ma trimite intr-o mlastina de la capatul lumii! Tu si mama, ati fost si sunteti doua proaste.
Asta umple paharul, nimeni nu se ia de mama. Fara sa-mi dau seama, o plesnesc peste obraz facand-o sa-si intoarca capul intr-o parte. Lovitura se auzi in toata camera, iar obrazul ei lua o culoare rosiatica.
-Sa nu te mai iei de mama niciodata! Vom merge unde a hotarat tata si gata! urlu eu la ea, lasandu-i pe toti cu gura cascata. Ies din camera nervoasa si ma indrept spre camera mea plangand.O uras, o uras din tot sufletul. De mine se putea lua si putea sa ma faca in toate felurile, dar de mama nicioadata...
Lectura placuta si sper sa nu va dezamagesc :*:*:*:X:-H