Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

ma bucur ca va place.
Multumesc tuturor celor care citesc.

In ascunzatoarea celor doi demoni

William statea in fata ei, privind-o. Era foarte frumoasa si inocenta. Nu stia ce simtea, nu stia ce vrea cu adevarat. Vinovatia il prinsese si ii rodea farama de inima, care ramasese printr-o minune intacta, punandu-l intre ciocan si nicovala. In cazul de fata, ciocanul era dorinta lui de a o proteja si de a nu duce la bun sfarsit ritualul si nicovala reprezenta dorinta lui de a o avea aproape de el, in Chaos, ca demon. Incerca sa gaseasca raspunsul, drumul bun pe care sa mearga dar stand acolo in fata ei, vedea cum frica de amenintarile liderului sau se duc pe apa sambetei.
Yuri deschise ochii si primul lucru pe care il vazu fu Will. Se sperie incercand sa se elibereze. Era confuza si nu isi dadea seama ca eforturile ei erau inutile.
William se pierdu pentru un moment in ochii ei verzi, dar isi reveni la timp pentru a incerca sa o calmeze.
-Nu, nu, nu. Stai linistita. Nu iti voi face nimic, iti promit. Totul va fi bine, spuse el cu o voce ce incerca sa fie linistitoare si calda. Nu vroia sa o sperie asa ca intinse mana si o mangaie usor pe obraz, in speranta ca ea ii va intelege mai bine intentiile.
La inceput se feri de mana lui, speriata dar mai apoi simtind caldura care o degaja se lasa atinsa. Avea nevoie de caldura aceea pentru a-si recupera speranta in bunatatea oamenilor. Se gandea ea ca acea atingere calda si blanda nu putea sa ii apartina decat unui om la fel de bun.
-De…de…de cand stau aici? Intreba ea sfioasa.
-Hm… de vreo saptamana, dar nu vei sta aici mult. Astazi trebuie sa te pregatesc pentru un ritual. Te vei transforma in demon si vei putea sa vii cu noi in Chaos, orasul demonilor.
-Nu vreau sa te dezamagesc dar nu vreau.
Frica pusese stapanire pe ea cand isi dadu seama ca cel care statea in fata ei ori este demon ori nebun, in oricare din aceste cazuri situatia nu era una fericita pentru ea. Mainile ii tremurau imperceptibil iar vocea incepea sa o lase. Se simtea vulnerabila in fata acelui barbat si ce era cel mai infricosetor, era ca el stia acest lucru.
-Nu conteaza. Vei participa la ritual si vei deveni demon.
-Te rog… nu vreau sa devin demon… spuse Yuri cu ochii in lacrimi.
Nu mai stia ce sa faca, ce sa spuna, tot ce stia era ca in cateva minute avea sa plece din lumea in care traise. Nu mai avea putere nici macar pentru a protesta, statea in scaun plangand.
-Iti promit, nimic rau nu ti se va intampla.
O mica durere ii chinuia restul de inima pe care o mai avea si stia care este motivul pentru care acea durere nu ii da pace.
-Will! Tipa Dimitri. Pregateste-o pentru ceremonie, acum! A venit si demonul nostru, ai inteles?
-Da, am inteles.
Mahnit se duse sus si lua imbracamintea cu care trebuia sa o imbrace pe Yuri pentru ceremonie. Cand se intoarse cu hainele, Yuri statea resemnata si cuminte cu ochii rosii, de plans, in jos.
-Te voi ruga sa te dezbraci de tot si sa iti pui aceste lucruri pe tine. Iti promit nu ma voi uita.
In timp ce ii spunea aceasta o si dezlega. Libera , fiind, Yuri isi freca incheieturile mainilor si picioarelor, care ii intepenisera de la atata stat. Lua hainele si se intoarse cu spatele la gardianul ei, desi se purtase cu ea foarte frumos nu il credea cand i-a spus ca pentru ea nu exista cale de scapare. Cat timp el fusese plecat, ea a profitat si s-a calmat reusind sa isi recupereze o parte din dorinta de a scapa. Se gandise si ajunsese la concluzia ca statuse cel putin sapte zile acolo, sapte zile ingrozitoare in care a stat mai tot timpul legata de acel scaun, inconstienta. Isi pierduse pentru moment dorinta de lupta dar reusise sa si-o recapete, deoarece isi aduse aminte ca dincolo de acele ziduri ce o tineau captiva existau persoane care tineau la ea si care, mai mult ca sigur, in acea clipa o cautau disperati. Nu putea sa renunte stiind ca familia ei o cauta. Nu avea de gand sa se dea batuta.
-Ai terminat? O intrerupse el din sirul gandurilor.
-Da.
-Bine, atunci vino cu mine, apucand-o de mana o duse la etaj intr-o incapere.
Camera era vopsita toata in negru iar geamurile murdare erau incadrate din loc in loc cu niste draperii negru petrol, ce le acoperea in locurile in care lumina reusea cumva sa se zareasca prin stratul de mizerie. Pe parchet era desenata cu sange o pentagrama, iar pe un perete un demon statea rastignit cu capul in jos. Will o duse in centrul pentagramei si ii sopti la ureche sa se aseze in genunchi. Yuri se impotrivi cand acesta incerca sa o lege la incheieturi si glezne si reusi cumva sa scape de mainile lui, fugind disperata spre iesire. Ceva din interiorul ei ii spunea ca e singura sansa pe care avea sa o primeasca si daca nu profita de ea atunci soarta ei era petcetluita, asa ca fugi cu disperare spre usa si din cauza frici care incepuse sa isi faca aparitia de abia reusise sa o deschida. Din pacate in momentul in care deschise usa pasi exact in bratele lui Dimitri care nu se astepta sa se trezeasca cu ea in brate. Dimitri nu se clinti din loc insa fata cazu in fund, uitandu-se cu ura la cel care statea in calea ei spre libertate. Uimit de neglijenta colegului sau, o matura pe Yuri de pe jos si o arunca fara nici un pic de interes in mijlocul pentagramei. Yuri se abtinu cu greu sa nu scoata un scancet de durere in clipa in care facu cunostinta cu podeaua, se multumi doar sa se faca ghem si sa incerce sa ignore durerea ingrozitoare de spate care o chinuia. Nici nu isi dadu seama cand a legat-o cu catusele ce ieseau din podea. De altfel nu mai era sigura daca incercarea ei de a evada avusese cu adevarat loc sau fusese doar in imaginatia ei. Dezamagirea si disperarea isi facura loc in sufletul ei iar ea se lupta cu ele, nevrand sa le cedeze asa de usor cum le cedase cu cateva minute mai devreme. Trebuia sa se calmeze daca vroia sa scape din acea situatie.
-Nu o sa dureze mult… sopti Will mai mult pentru el decat pentru fata.
-Nu mai conteaza acum, spuse putin deznadajduita Yuri, nevrand sa renunte la a cauta o cale de iesire.
-Nu vorbi asa. Esti unul dintre cei mai puri si frumosi ingeri. Tu esti sufletul ingerului Seraphim. Numele tau adevarat este Raphael. Un inger de asemenea grad este respectat printre ceilalti dar odata ce vei ajunge in Iad vei fi venerata de toti demoni.
-Nu ma intereseaza, eu vroiam doar sa imi traiesc viata. Nu sa devin demon si sa fiu venerata!
Lui Will ii parea rau de fata dar nu avea ce sa faca. Pur si simplu nu se simtea in stare sa se razvarteasca impotriva lui Ashi. Se simtea slab si neputincios ca atunci cand sora lui se inhaitase cu acea tipa. Ura acel sentiment de neputinta si slabiciune pe care il avea ori de cate ori se afla in fata unui fapt implinit sau aproape implinit. Stranse din pumni pana cand unghiile ii intrara in carnea tare a palmei si isi dadu sangele. De abia dupa ce durerea facuse sa dispara acele sentimente putuse sa se departeze de locul unde ea era legata.
-Hey! Daca totul este gata, sa incepem ceremonia, zise Dimitri cu ochii sclipindu-I de bucurie.
-Sfant este spiritul, sfant este spiritul, sfant este spiritul. Accepta acest suflet sfant, aminteste-ti de sacrificiul nostru si oferane ceea ce ne dorim, cantau cei doi demoni in latina.
Ceremonia dura trei ore. Cu fiecare clipa care trecea, Yuri incerca si mai tare sa se elibereze, constienta fiind ca timpul ei se scurgea foarte repede disparand in abis. Il vazuse pe Dimitri tinand ascuns cutitul de ceremonie la spate si se astepta in urmatoarea secunda sa il vada cum se ridica venind spre ea, scotand cutitul din ascunzatoare. Asa cum se asteptase, intr-un final se facuse liniste. O ingrozea acea liniste mai mult decat atunci cand vorbeau. Dimitri a scos cutitul, lama acestuia lucind in lumina lumanarilor. Isi aminti, in acea clipa, unde mai vazuse acel model, semana cu cel cu care a fost omorit ingerul din visele ei. Incepu sa se simta ametita si lesina. Ceva incerca sa o scuteasca de scenele la care trebuia sa asiste. Era ceva in ea care o menaja in momente ca acesta.
Dimitri a taiat mai intai aripile demonului, incet bucurandu-se de tipatul de durere al acestuia dupa care i-a infipt cutitul in inima, lasand jetul de sange sa o stropeasca pe fata. Cu fiecare minut ce trecea devenea tot mai excitat si cu greu se controla sa nu ingenungheze langa fata si sa ii linga sangele de pe buze, muscandu-i-le dupa. Isi scutura capul si acea scena ii disparu din fata ochilor. Se afla langa Yuri cu cutitul ridicat, gata sa loveasca. In clipa in care acesta se indrepta se spre inima ei, plin de sange demonic, William ii dadu peste mana colegului sau si il lovi in cap reducandu-l la tacere. O dezlega repede pe Yuri, trezind-o cu ajutorul unei incantati si o ajuta sa se ridice. Aceasta buimaca si neintelegand ce se intampla accepta ajutorul demonului.
Intr-un final partea lui buna castiga acel razboi si alese sa o salveze pe tanara fata. Hotarise ca nimic nu era mai pertios decat acea privire inocenta a ei.
Se aflau in holul intunecos, inaintand incet spre scarile care coborau la parter. Yuri simtea ca innebuneste daca nu sparge acea liniste care parca venea sprea ea sa o inghita intr-o cusca plina cu nebunie si intuneric.
-De ce? Reusi sa intrebe ea cand isi mai reveni si cand era sigura ca poate sa vorbeasca mai tare decat batea inima ei, care ii rasuna, asurzind-o, in cap.
-Nu puteam sa te las sa devii cu demon. Odata demon vei ramane pentru totdeauna unul. Daca Ashi te vrea atat de mult va descoperi o modalitate de a te trezi.
-Sa ma trezesti?
-O sa intelegi candva, poate. Poti sa cobori sau te ajut eu?
-Cred ca o sa ma pot descurca.
-Te pot duce in brate….
-Nu, oricum iti multumesc.
Coborara incet si atenti scarile. William era atent la fiecare pas al ei, nu vroia sa cada si sa isi rupa gatul sau sa pateasca cine stie ce altceva, de aceea isi mari stransoarea in jurul mijlocului ei.
Yuri inca nu era foarte sigura de deplinatate mintala a salvatorului ei dar nu avea ce sa faca decat sa se increada in el. In acea clipa el era cel care o salvase si care, poate, avea sa o duca inapoi acasa, la familia ei, la prieteni ei. Era constienta de faptul ca nu avea forta nici vointa necesara sa lupte cu el, daca ar fi vazut ca acesta nu o duce acasa. De abia daca putea sa puna un picior in fata celuilalt si sa continua sa mearga, nici nu vroia sa se gandeasca la alternativa cealalta, cum ca el nu o salvase decat sa ii faca el altceva. Daca situatia era asa ca in ultimul caz, se gandea cu amaraciune, atunci nu facuse decat sa amane moartea cu cateva minute, poate ore.
-Nu imi multumi inca, mai trebuie sa iesim de aici.
Acea fraza ii intarii convingerea ca el era cu adevarat salvatorul ei.
Nici nu termina bine de zic ce avea de spus ca in momentul in care terminara de coborit scarile in fata lor aparura doua umbre.
Primul instinc al lui William a fost sa o apere pe Yuri cu trupul lui, constient fiind ca cei doi aveau sa atace in orice clipa. Nu isi dadea seama daca sunt ingeri sau demoni, deoarece intunericul ii proteja pe amandoi, insa pentru binele lui Yuri spera sa fie ingeri.
Deasemenea primul impuls al celor doua umbre a fost sa il omoare pe demon, dar au vazut-o pe Yuri cum se ascunde speriata in spatele lui William, acesta, la randul lui, protejand-o cu trupul sau. Cei doi, care nu erau alti decat Ikusa Si Hissori, se oprira si cu un simplu gest al maini facura lumina in incapere.
William cand ii vazu ca nu ataca isi dadu seama instantaneu ca sunt ingeri, dar continua sa fie precaut gandindu-se ca puteau sa fie niste spioni ai lui Ashi.
Lumina aparuta din senin ii rani ochii lui Yuri pentru cateva secunde pana se obisnui cu ea. Ceilalti nici macar nu clipira atunci cand tranzitia se facut rapid de la intuneric la lumina orbitoare, continuau sa se uite unul la altul ca doi lupi gata sa atace la cel mai mic gest suspect.
-Yuri, suntem noi, scumpo…. Ikusa si Hissori, nu ne mai recunosti? Nu te ascunde de noi, am venit dupa tine, sa te salvam… zise Hissori ingrijorat ca demoni ar fi putut sa o drogheze.
-Sunt bine, si uitandu-se la demonul care intoarse capul sprea ea ii zambi. William a avut grija de mine, chiar daca el a fost cel ce m-a rapit.
Un tremur ii cuprinse corpul, epuizat fizic de toate evenimentele prin care trecuse.
Ikusa vazand-o cum arata a vrut sa il omoare pe acel demon dar se abtinu, dandu-si seama ca si-a reparat greseala, pe jumatate dar si-a reparat-o. Acest lucru nu il ajuta sa scape de gelozia pe care o simtea vazandu-l pe acela avand grija de Yuri. Ar fi vrut sa o i-a din mainile lui si sa o ingrijeasca, sa fie el cel de care ea se agata cu atata speranta, dar in loc sa o smulga pe fata din bratele protective ale demonului, Ikusa isi dadu jos haina si i-o arunca lui William pentru a o imbraca pe Yuri. Era mai mult dezbracata decat imbracata si plina de sange de sus pana jos. Stia ca acum era prea speriata pentru a mai fi rusinata de goliciunea ei.
-Iti multumim ca ai avut grija de ea, William. Daca vei avea nevoie de ceva, orice suntem aici pentru tine. Nu iti poti inchipui cat de mult conteaza ea pentru noi, spuse Ikusa prin dinti inclestati si incercand sa zambeasca cat mai natural, cand se vazu cu Yuri in siguranta, in bratele lui.
-Nu-mi multumiti, daca nu as fi fost eu, ea nu ar fi trecut niciodata prin asa ceva. Va rog, doar aveti grija de ea, bine? Aveti foarte mare grija de ea.
-Ai promisiunea noastra ca vom avea foarte mare grija de ea de acum incolo.
-Te putem ajuta noi sa dispari, asta daca vrei ajutorul nostru, ii propuse Ikusa simtindu-se generos, acum ca o avea pe fata in bratele lui.
-Multumesc, dar nu pot accepta. Va pot pune in pericol, spunand aceasta o pupa pe Yuri pe frunte si disparu in putinul intuneric ramas in camera.
-Hai sa o ducem acasa, Ikusa. Cred ca a trecut prin multe. Sper doar sa creada ca a fost doar un vis urat cand s-o trezi.
-Da si eu sper lucrul acesta. Altfel ce ii vom spune despre demonul ce a rapit-o?
Nimeni nu spuse nimic, lasand tacerea sa se instaureze intre ei.
Din nou in siguranta, in bratele lui Ikusa, cei doi ingeri protectori au dus-o acasa la ei. Ajunsi la apartamentul lor, ei avura grija ca ea sa nu isi mai aminteasca nimic, sau aproape nimic.