The way to love [ yaoi ]

[Yaoi Queen]

Here iz me... si sper sa nu fii prea suparat pe mine... uneori pot fi nesimtita :|

Stau intins pe zapada rece. Nu stiu de cat timp sunt acolo("acolo"... nu mai bine spui "aici" din moment ce vorbesti la prezent si spui din punctul lui de vedere?), nemiscat, privind fulgii de zapada ce imi acopera trupul. Parul meu brunet sta imprastiat pe suprafata rece. Nu stiu daca o sa ma mai ridic vreodata de acolo(again...). Nici macar nu stiu daca voi putea gasi puterea de a ma ridica. Corpul imi este greu precum un bolovan. Simt o durere oarba in piciorul drept, dar nu pot sa ma misc. Ambele picioare imi sunt prinse in placa de snowboard. Poate asa imi voi gasi sfarsitul: stand pe omatul rece si privind cum ninsoarea cade abundent pe trupul meu, vrand sa ma ingroape. Cad intr-un fel de transa si simt cum, incetul cu incetul, dispar din aceasta lume. Aud, in surdina, un cantec lent, macabru. Un cantec ce doreste sa ma adoarma, sa mor mai rapid, fara durere. Mereu m-am intrebat cum e moartea. Acum am sansa sa vad. Imi pare rau ca imi voi gasi sfarsitul intr-un mod asa de patetic. Vreau sa aflu nenumarate lucruri, vreau sa aflu ce este dragostea...iubirea. De saptisprezece ani de cand traiesc, nu am simtit nicioadata("a"-ul ala....what'cha doin' there, mon ami?:-w) dragostea. Tot timpul am fost singur. Parintii mei au murit la nici un an dupa ce m-am nascut si am ramas inca in viata cu ajutorul lui Akita(Akitei... mai pe gramatica noastra :) ), sora mea mai mare. Desi eram frati, Akita niciodata nu a tinut prea mult la mine. Ma considera o povara pe umerii ei. Cred ca din mila nu s-a descotorosit de mine pe vremea cand eram un bebelus neajutorat.
-Doamne, ce viata mi-ai dat! Spun eu cu ultima farama de vlaga.
Inchid ochii incet si ma simt amortit. Inghetatul trup (nu nu... "trupul inghetat" e much better) nu mai pot sa-l misc. Sunt sigur caci am sa cad in recile gheare ale mortii. Aud niste pasi pe zapada, pasi care se apropie de mine. Nu apuc sa vad cine se apropia ("cine se apropie" la prezent), dar nici nu ma intereseaza prea tare. Probabil este un urs ce vrea ca eu sa devin pranzul lui. Gandurile mi se intrerup si cad intr-un somn profund.

Lumina slaba patrunde in incapere, luminand-o. Imi pun plapuma pe cap, sperand sa nu ma trezesc, dar se pare ca nu este ziua mea norocoasa. Deschid incet ochii si incerc sa-mi reamintesc ce s-a intamplat. Bizar. Eram aproape mort in varful unei partii nu prea cunoscute, iar acum sunt intr-o cabana. Privesc pentru un moment mobilierul aranjat cu bun gust.
Peretii sunt facuti din lemn rotund, dat cu lac. De fapt, intreaga cabanuta este facuta din lemn. Mobilierul este simplut, dar frumos. In fata patului dublu, pe o masuta mai inalta, sta un televizor vechi. In partea opusa geamului este un semineu in care focul arde mocnit. Placa mea este sprijinita de unul din pereti, fiind putin zgariata in anumite parti.
Imi intorc capul spre geam. Este aburit. Printr-un ochi de sticla, ce nu este aburit (... Da, deci aici e o repetitie putin cam deranjanta), pot vedea zapada ce acopera precum o patura intregul pamant. Totul este atat de alb, pur. Incerc sa cobor din patul moale, dar simt cum piciorul drept ma injunghie. Scot un geamat subtire si ridic grabit plapuma calduroasa.
-Firar (Fir-ar)! Zic eu cand imi vad piciorul bandajat. O fasa elastica imi strange cu putere glezna, probabil pentru a se dezumfla. Oftez deznadajduit.
Imi trantesc capul pe perna moale si privesc lustra de pe tavan. Trebuie sa fie zi, altfel nu are de ce sa fie stinsa. Exact cand vreau sa mai incerc sa ma ridic, aud scartaitul deranjant facut de usa. Imi ridic capul, privind atent in acea directie. Un barbat, in varsta de aproximativ douazeci de ani, intra inautru. Parul saten ii cade rebel pe chipul albicios, iar ochii caprui ma studiaza cu atentie. Apoi un zambet din partea lui primesc (Nu... ce vreau sa spun este ca tu scrii proza, nu poezie... opera epica, nu lirica. Pe scurt, incearca sa nu mai faci inversiunile) Cu cat se apropie mai mult, cu atat mai bine ii pot observa corpul bine lucrat. Bluza albastra ii sta perfect pe trupul atragator. Chiar este frumos.
-Cum te mai simti? Intreba barbatul privindu-ma.
-Cine dracu’ esti si unde ma aflu? Nu ma lua cu intrebari de genu’ asta cand nici nu stiu unde sunt! Ma rastesc eu privindu-l sfiios.
Un moment de tacere se lasa peste incapere.
-Auzi pustiule(virgula) sau ar trebui sa-ti spun Shun? Eu te-am salvat de la o moarte sigura si tu te rastesti la mine?! Din partea mea puteai sa mori! Poate, desi nu cred, te intereseaza numele meu. Hakuru.
Desi ma scote din sarite, vocea lui este precum un clinchet de zurgalai. Atat de frumoasa. Cand ii zic: Mai lasa-ma dracului in pace de idiot!, ii sare tandara (tandarea). Se uita la mine, nervos si apoi isi apropie buzele de ale mele(Wait! wait! This is wayyyy to fast... nu-mi spune ca se saruta!) .Tresar si vreau sa il imping pe saten, dar diferenta de putere este mult prea mare. Ma las prins in mrejele sarutului pasional si dulce (I was too late T^T). Hakuru isi strecoara limba in gura mea, cercetand si cel mai ascuns coltisor si facandu-ma pe mine sa tremur. Cand sarutul se rupe, raman nemiscat, speriat si tacut. Intregul corp imi tremura precum varga. Hakuru imi zambeste, declarandu-se invingator. Caut inauntrul meu puterea de a-l contraataca pe saten, nu vreau sa ma las asa de usor invins.
-Ce dracu’ crezi ca ai facut?! Suntem baieti! Nu poti sa ma saruti! Nu e firesc... Dar totusi mi-a placut... Buzele tale sunt asa de dulci..(Wait again! Chiar el a spus ca e ciudat. Presupun ca nu a mai fost sarutat pana acum de vre-un baiat -motiv pentru care reactioneaza asa- Abia eu -ca fata- as putea spune asta...) Continui eu in intinimatea (in ce? poate "intimitatea") mintii mele.
Presupun ca l-am enervat mai tare caci simt cum imi prinde mainile intr-o stamtoare dureroasa. Imi scapa un mic scancet printre buzele tremurande. Incep sa ma zbat, disperat, rugandu-l be Hakuru sa ma lase in pace. Fara rost. Cred ca l-am enervat mult prea tare. Isi strecoara mana pe sub tricoul meu, mangaindu-mi pieptul, apoi coborand spre abdomen. Nu pot sa ma opresc din tremurat si cateva lacrimi imi apar in ochi cand ma gandesc la teribilele lucruri (alta inversiune... macar asta nu suna asa de... poetic :-") ce poate sa mi le faca. Obrajii mei inrositi incep sa arda si simt cum incep sa ma sufoc. (repetitie)
-I..imi...pare...rau.. Reusesc sa rostesc cu greutate, privindu-l.
Deodata, stransoarea dispare si Hakuru se ridica de pe mine. Incep sa gafai si ma intorc pe o parte, tremurand. Nu imi adreseaza nici un cuvant, doar ridica plapuma si imi priveste piciorul drept. Scoate calm fasa, punandu-mi pe glezna un unguent. Ce bine este! Toata aceasta durere incepe sa dispara. Imi pune la loc fasa, indreptandu-se spre usa. Chiar cand vrea sa iasa, il opresc, strigandu-i cu glas ascutit numele. Se intoarce. O privire rece, distanta ma fixeaza, asteptand sa vada ce doresc de la el.
-De ce m-ai salvat acolo, pe partie? De ce nu m-ai lasat sa mor?
-N-am vrut. Erai acoperit de zapada si erai inghetat tot. Pot spune ca mi-a fost mila de tine, nu suport sa vad oamenii murind sub ochii mei. Nici nu stiu de ce am facut asta, dar acum regret ca m-am incurcat cu un tip cu atata... atitudine.
Vocea lui Hakuru imi place, are ceva diferit, magic. Sta lipit de usorul usii, privindu-ma intrebator. Expresia fetei lui era asa de dulce, ma atrage atat de mult. De fapt, fiecare particica din corpul lui ma atrage. E asa perfect... (Staaaaaai!! Din nou citez "Suntem baieti!" Da... baieti care NU sunt atrasi de alti baieti (cel putin Shun) nu se poate ca atat de repede sa-l placa pe Haruku... adica pur si simplu e prea rapid! Probabil ca un homosexual care isi stie cu siguranta calea (fericirii:-") pe care a luat-o ar putea spune asta... dar din moment ce lui Shun chiar i se pare ciudata chestia cu sarutul, evident, nu e pe invers )

Arata atat de bine, e perfect. Eu, ca idiotul, m-am opus, am vrut sa opreasca acele saruturi, desi le doresc. Vreau sa simt dulcele gust al buzelor sale. Vreau sa-i simt parfumul ce ma face sa ametesc. Ador sa-i simt mana rece si catifelata mangaindu-ma si ii ador vocea aceea atat de suava. Sunt asa prost. (Hold on, again :| Cum naiba atat de repede? Nici eu ca fata nu as gandi asta (sau poate ca da... da' sunt fata, si sunt obisnuita sa fiu sarutata de baieti >.< logic, nu?) Deci Shun deja e in faza de indragostire, ceea ce nu mi se pare tocmai logic si nici normal, avand in vedere ce am spus mai in sus, k el nu e gay hotarat. Grabesti foarte, extrem, extraordinar de mult actiunea!)

Ma cufund in perna moale si continui sa privesc tavanul. Aud cum usa se inchide incet. Acest lucru imi da de inteles ca nu mai vrea sa-mi adreseze nici un cuvant. Ma intristez putin, dar nu las ca aceasta tristete sa iasa la iveala. Apoi aud o bubuitura venind din cealalta incapere. Curios, vreau sa ma ridic, dar, in pofida curiozitatii mele, am piciorul ranit si nu pot sa merg. Curiozitatea mea nestavilita nu poate fi stapanita si incerc sa ma ridic sa vad ce-i cu bubuitura aceea.

Deci:
1. Ai grija sa nu mai deraiezi ca Intercity, pentru ca e foarte grabita actiunea :|
2. Ai grija la poezie pentru ca asta e proza.
3. Repetitiile... scapa de ele :)
4. Timpul... ai grija sa nu mai scrii la trecut, cand e nevoie de prezent (sau invers).

Cam atat am avut de zis.... daca am ratat ceva, probabil te va corecta altcineva ;)) sper ca nu am fost prea nesimtita :o3
Oricum, astept continuarea si ai grija la cum/ce scrii ;))
Kissez :*