16-12-2009, 11:32 PM
Girls..sank you for your comms <3
[center]Capitolul 12[/center]
Am ieşit nervoasă din clasă.Nu ştiam unde mă îndreptam,cert era faptul că trebuia să fumez.Era singurul mod în care mă calmam.M-am apucat de fumat pe la vârsta de 15 ani din cauza problemelor care mă acaparaseră.Familie nu mai aveam decât doua mătuşi,un unchi şi trei verişori,prietenii toţi mă considerau o ciudată aşa că au decis să stea departe de mine,cu şcoala o duceam destul de rău din cauză că eram tot timpul deprimată.Nu puteam trece peste moartea părinţilor,deşi trecuseră cinci,respectiv trei ani.Am scos din pachet o ţigare,în timp ce mergeam liniştită înspre poarta şcolii.
-Hei.
‘Briar...oare ce o mai vrea şi de data asta?’ gândeam iritată.Am început să mă încrunt.Am vrut să mai trag un fum,dar din senin ţigara a fost azvârlită pe sol şi călcată în picioare.Ştiam că Briar era vinovat.
-Ce dracu faci?Eşti cretin? M-am răstit la el în timp ce mi-am scos pachetul pentru a lua alta.Atunci pachetul mi-a fost luat din mână şi călcat în picioare,din nou.
-Ce crezi că faci?
Acum eram extrem de nervoasă.De ce se băga mereu?Era de-a dreptul stresant.
-Îmi cam irită nările.Şi nu e bine pentru sănătatea ta,mi-a spus punându-şi braţul în jurul gâtului meu pentru a-mi lua ghiozdanul.
‘De parcă aş da doi bani pe nările tale’
-Chestia asta-i grea,nu?
-Ce vrei tu de fapt? l-am întrebat încercând să mă calmez.
-Ä‚?
- Acum câteva minute nu vorbeai cu mine, m-ai ignorat complet plus că ai zis că nu ai nevoie de sângele meu, şi acum ce vrei? Mă urmăreşti ? Nu te înţeleg Briar, eşti foarte ciudat!
A început să râdă.Acum mă uitam ciudat la el.Ce era de râs?Chiar nu pricepeam.
- Într-adevăr, sunt,mi-a răspuns scurt şi sec.
‘Nu pot să cred ca doar atât poţi să spui.Esti patetic.La tine totul e ori amuzant,ori sec.’
-Atât ai de spus? din calmul care reuşisem să mi-l creez cât de cât,am izbucnit iar în nervi.
- Nu , mai am ÅŸi altceva. ÃŽmi eÅŸti datoare.
Auzind asta am rămas uimită.Credeam că uitase având în vedere faptul că mintea lui e scurtă.
- Nu ! Nu sunt. Pentru că ţi-am oferit ajutorul meu, şi nu l-ai luat! Suntem chit.
- Eu vreau altceva.
Nu am apucat să îi dau replică pentru că m-a luat de mână şi a început să mă sărute brusc.Am început să protestez,lovindu-l cu pumnii,insă am cedat.Sărutul lui m-a înmuiat complet,de parcă duceam lipsă.
- Ah. Şi totuşi, dacă nu ai fuma ai avea un gust şi mai bun.
M-am încruntat din nou.Îmi venea să îi lipesc o palmă,dar nu…trebuia să mă calmez.Deodată m-a luat în braţe.Nu ştiu ce se întâmplase,dar în minutul următor eram într-un apartament.
-Ce-i locul ăsta? l-am întrebat pe un ton calm.Nervii dispăruseră ca prin minune.
-Vroiai să vorbeşti cu mine nu?
Am dat din cap.S-a dus până în bucătărie.Inspectam încăperea cu privirea,fiind atentă la orice detaliu.I-am mai pus odată întrebarea…
-Ce-i locul ăsta?
-Aici locuiesc.
Auzind asta,am început să mă amuz.Mii de intrebări începuseră să îmi străbată mintea.Oare dormea într-un sicriu într-o cameră luminată doar de lumânări?Oare cum a devenit vampir,a fost transformat sau aşa s-a născut?Eram multe întrebări care vroiam să i le pun,dar aveam o reţinere.Avea să creadă că sunt extreme de interesată de el.
-Se pare că vampirilor chiar le place ordinea,i-am spus amuzându-mă în continuare.
- Hai să lăsăm asta, doar atât aveai să mă întrebi? Nu tu „ de ce nu stai într-o criptă?†sau eu mai ştiu ce?
- Cu hainele şi personalitatea aia? Nu prea cred,i-am răspuns ironic luând paharul de suc în mână. Credeam că te hrăneşti doar cu sânge.
-Corect.
Mă uitam la el cu o privire care întreba ‘cum aşa’
-Colegul meu de apartament este uman.
Asta era de-a dreptul ciudat.Un vampire stând sub acelaşi acoperiş cu un..om?La un moment dat m-a luat în braţe şi m-a sărutat.L-am plesnit.
-Ti-ai făcut un obicei din asta şi nu prea îmi place.
-Mie da.
M-am aşezat pe canapea.Aveam de gând să îl întreb anumite lucruri,dar întâi trebuia să aflu cine a fost acela care m-a atacat azi-dimineaţă.
-Cine era tipul ăla de azi?
- Un alt vampir. Nu îţi face griji, după mine a venit. Asta înseamnă că tu doar erai o sursă de hrană, catalogată ca a lui Briar, aşa că era normal să te dorească.
-Şi tu mă doreşti? l-am întrebat scurt.
-Da,mi-a răspuns la fel de scurt.Şi încă cum,spunând asta s-a aşezat peste mine,lingându-mi gâtul şi zgâriindu-l uşor.S-a retras un pic,apoi m-a sărutat.Când s-a oprit,i-am pus o altă întrebare pe care nici măcar eu nu ştiam de ce am pus-o.
-În ce sens mă doreşti?
-ÃŽn toate sensurile.
Auzind asta,corpul meu a fost cuprins de mii de fiori.Era prima oară când un băiat îmi spunea asta.Toţi de până acum mă vroiau numai pentru corp,vroiau să mă facă a lor,dar din păcate pentru ei nu au reuşit niciodată pentru că nu aveam de gând să cedez aşa de uşor.Şi totuşi era atât de ciudat,un vampir mă dorea.Pentru un moment m-am gândit că visurile mele aveau să devină realitate,dar nu,realitatea aceea putea să devină crudă.Puteam să trăiesc o eternitate alături de el?Nici măcar nu îl cunoşteam cum trebuie,nici de sentimentele mele nu eram sigură şi poate că nici nu aveam să fiu.Orgoliul mereu intervenea.Probabil că niciodată nu aveam de gând să recunosc că eram vrăjită de el.L-am îndepărtat de pe mine.Trebuia să aflu ce mă interesa.
-Cum ai devenit vampir?
[center]Capitolul 12[/center]
Am ieşit nervoasă din clasă.Nu ştiam unde mă îndreptam,cert era faptul că trebuia să fumez.Era singurul mod în care mă calmam.M-am apucat de fumat pe la vârsta de 15 ani din cauza problemelor care mă acaparaseră.Familie nu mai aveam decât doua mătuşi,un unchi şi trei verişori,prietenii toţi mă considerau o ciudată aşa că au decis să stea departe de mine,cu şcoala o duceam destul de rău din cauză că eram tot timpul deprimată.Nu puteam trece peste moartea părinţilor,deşi trecuseră cinci,respectiv trei ani.Am scos din pachet o ţigare,în timp ce mergeam liniştită înspre poarta şcolii.
-Hei.
‘Briar...oare ce o mai vrea şi de data asta?’ gândeam iritată.Am început să mă încrunt.Am vrut să mai trag un fum,dar din senin ţigara a fost azvârlită pe sol şi călcată în picioare.Ştiam că Briar era vinovat.
-Ce dracu faci?Eşti cretin? M-am răstit la el în timp ce mi-am scos pachetul pentru a lua alta.Atunci pachetul mi-a fost luat din mână şi călcat în picioare,din nou.
-Ce crezi că faci?
Acum eram extrem de nervoasă.De ce se băga mereu?Era de-a dreptul stresant.
-Îmi cam irită nările.Şi nu e bine pentru sănătatea ta,mi-a spus punându-şi braţul în jurul gâtului meu pentru a-mi lua ghiozdanul.
‘De parcă aş da doi bani pe nările tale’
-Chestia asta-i grea,nu?
-Ce vrei tu de fapt? l-am întrebat încercând să mă calmez.
-Ä‚?
- Acum câteva minute nu vorbeai cu mine, m-ai ignorat complet plus că ai zis că nu ai nevoie de sângele meu, şi acum ce vrei? Mă urmăreşti ? Nu te înţeleg Briar, eşti foarte ciudat!
A început să râdă.Acum mă uitam ciudat la el.Ce era de râs?Chiar nu pricepeam.
- Într-adevăr, sunt,mi-a răspuns scurt şi sec.
‘Nu pot să cred ca doar atât poţi să spui.Esti patetic.La tine totul e ori amuzant,ori sec.’
-Atât ai de spus? din calmul care reuşisem să mi-l creez cât de cât,am izbucnit iar în nervi.
- Nu , mai am ÅŸi altceva. ÃŽmi eÅŸti datoare.
Auzind asta am rămas uimită.Credeam că uitase având în vedere faptul că mintea lui e scurtă.
- Nu ! Nu sunt. Pentru că ţi-am oferit ajutorul meu, şi nu l-ai luat! Suntem chit.
- Eu vreau altceva.
Nu am apucat să îi dau replică pentru că m-a luat de mână şi a început să mă sărute brusc.Am început să protestez,lovindu-l cu pumnii,insă am cedat.Sărutul lui m-a înmuiat complet,de parcă duceam lipsă.
- Ah. Şi totuşi, dacă nu ai fuma ai avea un gust şi mai bun.
M-am încruntat din nou.Îmi venea să îi lipesc o palmă,dar nu…trebuia să mă calmez.Deodată m-a luat în braţe.Nu ştiu ce se întâmplase,dar în minutul următor eram într-un apartament.
-Ce-i locul ăsta? l-am întrebat pe un ton calm.Nervii dispăruseră ca prin minune.
-Vroiai să vorbeşti cu mine nu?
Am dat din cap.S-a dus până în bucătărie.Inspectam încăperea cu privirea,fiind atentă la orice detaliu.I-am mai pus odată întrebarea…
-Ce-i locul ăsta?
-Aici locuiesc.
Auzind asta,am început să mă amuz.Mii de intrebări începuseră să îmi străbată mintea.Oare dormea într-un sicriu într-o cameră luminată doar de lumânări?Oare cum a devenit vampir,a fost transformat sau aşa s-a născut?Eram multe întrebări care vroiam să i le pun,dar aveam o reţinere.Avea să creadă că sunt extreme de interesată de el.
-Se pare că vampirilor chiar le place ordinea,i-am spus amuzându-mă în continuare.
- Hai să lăsăm asta, doar atât aveai să mă întrebi? Nu tu „ de ce nu stai într-o criptă?†sau eu mai ştiu ce?
- Cu hainele şi personalitatea aia? Nu prea cred,i-am răspuns ironic luând paharul de suc în mână. Credeam că te hrăneşti doar cu sânge.
-Corect.
Mă uitam la el cu o privire care întreba ‘cum aşa’
-Colegul meu de apartament este uman.
Asta era de-a dreptul ciudat.Un vampire stând sub acelaşi acoperiş cu un..om?La un moment dat m-a luat în braţe şi m-a sărutat.L-am plesnit.
-Ti-ai făcut un obicei din asta şi nu prea îmi place.
-Mie da.
M-am aşezat pe canapea.Aveam de gând să îl întreb anumite lucruri,dar întâi trebuia să aflu cine a fost acela care m-a atacat azi-dimineaţă.
-Cine era tipul ăla de azi?
- Un alt vampir. Nu îţi face griji, după mine a venit. Asta înseamnă că tu doar erai o sursă de hrană, catalogată ca a lui Briar, aşa că era normal să te dorească.
-Şi tu mă doreşti? l-am întrebat scurt.
-Da,mi-a răspuns la fel de scurt.Şi încă cum,spunând asta s-a aşezat peste mine,lingându-mi gâtul şi zgâriindu-l uşor.S-a retras un pic,apoi m-a sărutat.Când s-a oprit,i-am pus o altă întrebare pe care nici măcar eu nu ştiam de ce am pus-o.
-În ce sens mă doreşti?
-ÃŽn toate sensurile.
Auzind asta,corpul meu a fost cuprins de mii de fiori.Era prima oară când un băiat îmi spunea asta.Toţi de până acum mă vroiau numai pentru corp,vroiau să mă facă a lor,dar din păcate pentru ei nu au reuşit niciodată pentru că nu aveam de gând să cedez aşa de uşor.Şi totuşi era atât de ciudat,un vampir mă dorea.Pentru un moment m-am gândit că visurile mele aveau să devină realitate,dar nu,realitatea aceea putea să devină crudă.Puteam să trăiesc o eternitate alături de el?Nici măcar nu îl cunoşteam cum trebuie,nici de sentimentele mele nu eram sigură şi poate că nici nu aveam să fiu.Orgoliul mereu intervenea.Probabil că niciodată nu aveam de gând să recunosc că eram vrăjită de el.L-am îndepărtat de pe mine.Trebuia să aflu ce mă interesa.
-Cum ai devenit vampir?