15-12-2009, 09:06 PM
Girls va multumim pentru commuri ^___^ si ca asteptarea voastra sa nu fie prea lunga,here it comes chapter 10 <3
[center]Capitolul 10[/center]
Am rămas nemişcată în mijlocul camerei.Exact în locul în care el mă lăsase.Priveam pierdută draperiile care fluturau aiurea din cauza vântului.Mii şi mii de întrebări îmi străbăteau mintea.Oare era ceea ce credeam eu?Ştiam că era diferit,nu că eu nu aş fi,dar la mine e altceva.El e ceva total ieşit din comun.Erau atâtea semne evidente,dar nu vroiam să cad pradă lor.Aveam să neg tot până la proba contrarie.Trebuia sa fac ceva care să scoată la iveală adevărul gol-goluţ.
Somnul dispăruse complet.Noaptea asta m-a dat peste cap.Totul era ciudat.El şi ce vroia Rachel să îmi spună.Era mai speriată decât mine şi mă întrebam de ce.Când a apărut la uşă îl privea pe el,dar nu într-un mod prea drăguţ.Pentru prima oară am văzut-o îngrozită.Mă macina faptul că nu ştiam ce era el,de ce ea era speriată,ce semnificaţie aveau visele.Ştiam un singur lucru:mâine aveam să aflu totul.
Dimineaţa îşi făcuse apariţia cu greu,cel puţin pentru mine.Toată noaptea am stat pe marginea patului gândindu-mă la ce se întâmplase.Era ora 7 şi eu începusem să mă pregătesc pentru şcoală.Orele începeau la ora 8,dar nu-mi păsa.La 7.30 am ieşit pe uşă.Mergeam cu paşi repezi spre destinaţie.În 15 minute eram acolo.Am aruncat o privire prin curtea şcolii.Era pustie.Mi-am aprins o ţigară şi am început să trag nervos.Aveam o stare aiurită,nici măcar eu nu ştiam cum sunt.
M-am dus în clasă,ştiam că eram prima care a venit la şcoală,dar se pare că mă înşelasem.Briar era acolo.Stătea plictisit şi se uita pe geam.Cum am păşit în clasă s-a întors.Probabil că vroia să vadă cine e.Cum m-a văzut a început să se deplaseze spre uşă.Mi-am dat seama că încerca să ma ocolească,nu vroia să vorbească cu mine pentru că aveam să îl întreb ce fel de fiinţă e.Din păcate pentru el,nu aveam de gând să îl lass ă plece.Am fugit înspre el şi l-am prins de mână.Nu s-a întors,a stat acolo nemişcat.Nu ştiu de ce,dar într-un fel mă durea atitudinea lui.Eram obişnuită să mă abordeze în stilul lui.Poate că dacă nu se întâmpla ce s-a întâmplat,acum se comporta normal.
-Deci nu vrei să vorbim.Ok,am înţeles.Te voi lăsa în pace,i-am zis în speranţa că va face ceva.
I-am dat drumul la mână şi am început să mă îndrept spre geam.Tot acolo a rămas,nemişcat.Acum priveam pe geam gândindu-mă la ce voi face,la cum voi afla adevărul.
“Oare v…†gândurile mi-au fost întrerupte de spargerea unui geam.Am privit în dreapta mea şi am văzut un baiat.Îl privea pe Briar,dar apoi şi-a întors privirea înspre mine.Ochii lui erau roşii.Un zâmbet pervers şi-a făcut apariţia pe faţa lui.Ceva îmi spunea să fug,dar eram blocată în acel loc.Nu mă puteam mişca,era ca şi cum m-a paralizat.
-Oh,ce avem noi aici?Briar,asta e noua ta jucărie?
Zicând asta s-a repezit spre mine şi m-a prins de mâini în aşa fel încât să nu mă pot mişca.
-Dă-mi drumul,scârbă.
-Dar cât de frumos miroase.Aş vrea să îi gust sângele.
S-a apropiat mai mult de mine.Atunci teoria mi-a s-a confirmat.Era vampir.Avea aceleaşi obiceiuri ca şi Briar.I-am simţit colţii.Credeam că totul se va termina,dar în acelaşi timp vroiam ca el să mă salveze.Prima oară în viaţă când mă simţeam cu adevărat neputincioasă.Am văzut o mişcare rapidă.În clipa următoare eram liberă din acea strânsoare.M-am uitat în spate pentru al vedea pe Briar.Nu imi venea să cred,tocmai mă salvase.Oare citea şi gânduri?
Nici măcar nu m-a întors să mă întrebe dacă sunt ok.Hmph,ce idiot,dar totuşi,vroiam să vad daca e rănit.Tricoul era sfâşiat şi se vedea clar o rană.Mi-am lăsat mâna să cadă încet pe umărul lui în semn că am de gând să îl ajut.
-Sunt bine,mi-a răspuns sec.Asta m-a deranjat pentru că vroiam să îl ajut.Nu vroiam să îi rămân datoare.
-Nu eşti bine.Eşti rănit,iar eu te voi ajuta.Nu mă interesează dacă vrei sau nu,eu nu am de gând să îţi rămân datoare.
Am scos din ghiozdan nişte pansamente.Mereu aveam aşa ceva prin ghiozdan.Cine ştie când aveam nevoie.
-Nu e necesar.
-Ba e.Dă-ti tricoul jos.
-Nu.
Văzând că e încăpăţânat şi că nu vrea să facă cum zic,m-am gândit să îl oblig şi ştiam şi cum.Am căutat prin ghiozdan forfecuţa mică care o aveam permanent.Îmi urmărea fiecare mişcare,păcat că nu ştia ce aveam de gând să fac.Printr-o simplă mişcare m-am zgâriat destul de rău.Sânge a început să iasă încet la suprafaţă.L-am privit.Ochii lui erau deja roşii.M-am apropiat şi mai mult de el şi i-am dat tricoul jos.Puteam să văd cum tanjeşte după sânge.M-am uitat atent la rană.Se vindeca singură,dar din cunoştinţele mele,rana se vindeca mai rapid dacă vampirul se hrănea cu sânge în acel moment.
-Bea,i-am spus în timp ce închietura mâinii cu rana era pusă în faţa lui.
Mă privea atent.Nu ştia ce să facă.Ezita şi asta mă enerva.Vroiam să bea,aşa nu aveam cum să îi rămân datoare.
-Bea! Repetat din nou,ridicând tonul puţin.
-Nu.Nu am nevoie de sângele tău.
Asta m-a scos complet din sărite.Mi-am luat geanta şi am ieşit din clasă înainte să mă oprească.Nici nu ştiam unde aveam să mă duc.Singurul lucru cert era că nu voi apărea pe la şcoală în ziua respectivă.
[center]Capitolul 10[/center]
Am rămas nemişcată în mijlocul camerei.Exact în locul în care el mă lăsase.Priveam pierdută draperiile care fluturau aiurea din cauza vântului.Mii şi mii de întrebări îmi străbăteau mintea.Oare era ceea ce credeam eu?Ştiam că era diferit,nu că eu nu aş fi,dar la mine e altceva.El e ceva total ieşit din comun.Erau atâtea semne evidente,dar nu vroiam să cad pradă lor.Aveam să neg tot până la proba contrarie.Trebuia sa fac ceva care să scoată la iveală adevărul gol-goluţ.
Somnul dispăruse complet.Noaptea asta m-a dat peste cap.Totul era ciudat.El şi ce vroia Rachel să îmi spună.Era mai speriată decât mine şi mă întrebam de ce.Când a apărut la uşă îl privea pe el,dar nu într-un mod prea drăguţ.Pentru prima oară am văzut-o îngrozită.Mă macina faptul că nu ştiam ce era el,de ce ea era speriată,ce semnificaţie aveau visele.Ştiam un singur lucru:mâine aveam să aflu totul.
Dimineaţa îşi făcuse apariţia cu greu,cel puţin pentru mine.Toată noaptea am stat pe marginea patului gândindu-mă la ce se întâmplase.Era ora 7 şi eu începusem să mă pregătesc pentru şcoală.Orele începeau la ora 8,dar nu-mi păsa.La 7.30 am ieşit pe uşă.Mergeam cu paşi repezi spre destinaţie.În 15 minute eram acolo.Am aruncat o privire prin curtea şcolii.Era pustie.Mi-am aprins o ţigară şi am început să trag nervos.Aveam o stare aiurită,nici măcar eu nu ştiam cum sunt.
M-am dus în clasă,ştiam că eram prima care a venit la şcoală,dar se pare că mă înşelasem.Briar era acolo.Stătea plictisit şi se uita pe geam.Cum am păşit în clasă s-a întors.Probabil că vroia să vadă cine e.Cum m-a văzut a început să se deplaseze spre uşă.Mi-am dat seama că încerca să ma ocolească,nu vroia să vorbească cu mine pentru că aveam să îl întreb ce fel de fiinţă e.Din păcate pentru el,nu aveam de gând să îl lass ă plece.Am fugit înspre el şi l-am prins de mână.Nu s-a întors,a stat acolo nemişcat.Nu ştiu de ce,dar într-un fel mă durea atitudinea lui.Eram obişnuită să mă abordeze în stilul lui.Poate că dacă nu se întâmpla ce s-a întâmplat,acum se comporta normal.
-Deci nu vrei să vorbim.Ok,am înţeles.Te voi lăsa în pace,i-am zis în speranţa că va face ceva.
I-am dat drumul la mână şi am început să mă îndrept spre geam.Tot acolo a rămas,nemişcat.Acum priveam pe geam gândindu-mă la ce voi face,la cum voi afla adevărul.
“Oare v…†gândurile mi-au fost întrerupte de spargerea unui geam.Am privit în dreapta mea şi am văzut un baiat.Îl privea pe Briar,dar apoi şi-a întors privirea înspre mine.Ochii lui erau roşii.Un zâmbet pervers şi-a făcut apariţia pe faţa lui.Ceva îmi spunea să fug,dar eram blocată în acel loc.Nu mă puteam mişca,era ca şi cum m-a paralizat.
-Oh,ce avem noi aici?Briar,asta e noua ta jucărie?
Zicând asta s-a repezit spre mine şi m-a prins de mâini în aşa fel încât să nu mă pot mişca.
-Dă-mi drumul,scârbă.
-Dar cât de frumos miroase.Aş vrea să îi gust sângele.
S-a apropiat mai mult de mine.Atunci teoria mi-a s-a confirmat.Era vampir.Avea aceleaşi obiceiuri ca şi Briar.I-am simţit colţii.Credeam că totul se va termina,dar în acelaşi timp vroiam ca el să mă salveze.Prima oară în viaţă când mă simţeam cu adevărat neputincioasă.Am văzut o mişcare rapidă.În clipa următoare eram liberă din acea strânsoare.M-am uitat în spate pentru al vedea pe Briar.Nu imi venea să cred,tocmai mă salvase.Oare citea şi gânduri?
Nici măcar nu m-a întors să mă întrebe dacă sunt ok.Hmph,ce idiot,dar totuşi,vroiam să vad daca e rănit.Tricoul era sfâşiat şi se vedea clar o rană.Mi-am lăsat mâna să cadă încet pe umărul lui în semn că am de gând să îl ajut.
-Sunt bine,mi-a răspuns sec.Asta m-a deranjat pentru că vroiam să îl ajut.Nu vroiam să îi rămân datoare.
-Nu eşti bine.Eşti rănit,iar eu te voi ajuta.Nu mă interesează dacă vrei sau nu,eu nu am de gând să îţi rămân datoare.
Am scos din ghiozdan nişte pansamente.Mereu aveam aşa ceva prin ghiozdan.Cine ştie când aveam nevoie.
-Nu e necesar.
-Ba e.Dă-ti tricoul jos.
-Nu.
Văzând că e încăpăţânat şi că nu vrea să facă cum zic,m-am gândit să îl oblig şi ştiam şi cum.Am căutat prin ghiozdan forfecuţa mică care o aveam permanent.Îmi urmărea fiecare mişcare,păcat că nu ştia ce aveam de gând să fac.Printr-o simplă mişcare m-am zgâriat destul de rău.Sânge a început să iasă încet la suprafaţă.L-am privit.Ochii lui erau deja roşii.M-am apropiat şi mai mult de el şi i-am dat tricoul jos.Puteam să văd cum tanjeşte după sânge.M-am uitat atent la rană.Se vindeca singură,dar din cunoştinţele mele,rana se vindeca mai rapid dacă vampirul se hrănea cu sânge în acel moment.
-Bea,i-am spus în timp ce închietura mâinii cu rana era pusă în faţa lui.
Mă privea atent.Nu ştia ce să facă.Ezita şi asta mă enerva.Vroiam să bea,aşa nu aveam cum să îi rămân datoare.
-Bea! Repetat din nou,ridicând tonul puţin.
-Nu.Nu am nevoie de sângele tău.
Asta m-a scos complet din sărite.Mi-am luat geanta şi am ieşit din clasă înainte să mă oprească.Nici nu ştiam unde aveam să mă duc.Singurul lucru cert era că nu voi apărea pe la şcoală în ziua respectivă.