13-12-2009, 02:02 PM
Bună. Mulţumim tuturor de comentarii şi de aprecieri. Mă bucur că v-a plăcut capitolul 40 :]] şi faptul că cei doi sunt împreună. Cred că aşteptaţi şi voi capitolul 41, aşa că l-am adus. Sper să vă placă.
Apropo, Amber nu are 14 ani ci 16. am mai lămurit acest lucru într-un post ;;] are 16 . Ca şi Danny ca şi Caroline. Iar Josh şi Jay au 18 ani.
Lectură plăcută <3
Când m-am trezit, simţeam că totul fusese un vis. Că ceea ce trăisem cu o seară înainte fusese doar.. Imaginaţia mea. Însă, atunci când am realizat că nu era aşa, că de fapt inelul acela încă era pe degetul meu, am sărit în sus de bucurie. Mă aflam în pat şi în secunda următoare pe podeaua din camera mea. Am început să râd singură, ridicându-mă şi mergând la baie. Am făcut un duş şi celelalte lucruri pe care le fac dimineaţa, şi m-am schimbat . Am luat pe mine ceva la întâmplare pentru stat în casă , mi-am prins părul şi mi-am mai admirat odată inelul . Faptul că Jay şi cu mine eram împreună mă făcea atât de fericită că aproape îi mai puteam observa pe ceilalţi din jurul meu. Cred că radiam atunci când am ieşit din cameră şi am coborât rapid scările. Chiar m-am împiedicat , însă nu am căzut. Mama era în bucătărie, vorbea la telefon. Mi-am pregătit micul dejun, ea încă discuta cu mătuşa Angelique. Toată ziua vorbeau. Am zâmbit, de parcă s-ar fi întâmplat cine ştie ce minunăţie şi am început să mănânc. S-a aşezat pe un scaun, la aceaşi masă ca şi mine.
- Ce e cu tine?
M-am uitat speriată la ea şi aceasta a început să râdă.
- Este ora unsprezece Amber.
Am chicotit, aproape sec şi m-a uitat la ceasul aflat în bucătărie. Mama a continuat.
- Nu că ar fi un lucru rău, nu am spus-o sub forma unui reproş doar că nici nu îmi mai amintesc când să te fi trezit tu la ora asta.
A rânjit cu subânţeles şi m-am gândit câteva minute la spusele sale. Mi-am luat farfuria şi furculiţa, le-am spălat după care le-am pus la locul lor.
- Mama, ce părere ai despre relaţiea mea cu Jay?
S-a uitat serios la mine şi am înţeles că se gândea la un răspuns cât mai bun. Mă întrebam care va fi?
- Sunteţi încă tineri, nu ştiu dacă sunteţi conştienţi la vârsta asta cum stau lucrurile dar mie îmi place de Jayson, şi mi-ar face plăcere să rămâneţi împreună pentru tot restul vieţii. Doar ştii că eu şi Angelique am dorit asta mereu. Însă, nu ştii niciodată ce se va întâmpla. Sunteţi încă tineri .
A mai repetat odată parcă pentru ea. Am analizat vorbele. Dacă mi-ar fi zis asta cu un an în urmă aş fi început să protestez spunându-i că dragostea aceasta va dura pentru totdeauna , că nimic nu ne va despărţi şi că ne vom iubi mereu. Dar aveam mai multă minte decât atât şi ştiam că încă nu eram destul de matură cât să realizez ce înseamnă cu adevărat viaţa, şi mai multe lucruri . Aşa că ştiam ce vrea să spună prin acele cuvinte. Mai ştiam şi că , pentru moment, eu îl iubeam pe Jay. Poate să fie ceva superficial , sau poate să fie ceva etern dar vreau să profit cu totul.
S-a uitat la inelul meu.
- Şi cred că e prea devreme să gândiţi chiar atât de departe.
Am început să râd.
- E doar un cadou de Crăciun , nu a fost ceva.. Chiar atât de intenţionat. Cred. Oricum mama, înţeleg ce vrei să spui. Nu îţi face griji, eu şi Jay vom rămâne mereu şi prieteni , indiferent de ce se va întâmpla.
Recunosc că în adâncul meu nu mi-am crezut vorbele, pentru că de acum nu îmi mai puteam imagina o lume în care Jay nu era iubitul meu. Însă, atâta vreme cât aceste vorbe au liniştit-o pe mama, eu nu aveam nimic împotrivă.
Tata a intrat la scurt timp în încăpere.
- Mâncăm şi noi ceva azi?
A început să caşte şi mama l-a sărutat uşor pe gură. Acesta a prins-o la el în poală şi cred că pentru câteva secunde nu au realizat că eram acolo. De fapt, tocmai mă pregăteam să plec.
- Domnişoară.
M-am uitat către tatăl meu. Ok, ştiam că asta urma să vină.
-Care e treaba cu tine şi Jay? Nu am auzit niciodată de aşa ceva. Şi George?
Pusese punctul pe „ i †picam tare prost în faţa lui. Adică, cu ceva timp în urmă fusesem cu un alt băiat, acum altul. Şi.. Bine, niciodată nu îi comentasem ceva în privinţa lui Geo, cum că îl iubesc dar nici de Jayson nu îi spusesem nimic. Asta pentru că totul fusese un secret. Şi totuşi, cum puteam să îmi mut sentimentele atât de repede? Cel puţin asta cred că era întrebarea lui.
A început să râdă văzându-mă oarecum tristă.
- Deci?
Încă îşi păstra un zâmbet mândru pe faţă. Nu am reuşit să îl desluşesc.
- ÃŽmi place Jay.
A analizat situaţia.
- Åži George?
- Mi-a plăcut şi George.
Am încercat ca tonul să pară rezonabil ceea ce l-a făcut să fie serios.
- Adică, acum îl placi doar pe Jay?
Am stat să mă mai gândesc puţin. Îmi era ruşine să folosesc cuvântul „ iubire †faţă de un băiat în prezenţa tatălui meu. Cred că eram foarte roşie la faţă.
- Doar Jay. ÃŽmi place mai mult de el. Mult mai mult.
- Ai grijă de faci. Nu contează, înţeleg ce înseamnă totul, că doar am fost şi eu adolescent şi ştiu ce e prin mintea voastră. Poate că lucrurile s-au schimbat de atunci şi sunteţi mai „ deschişi †la minte, dar asta nu înseamnă că îţi permit să îţi faci de cap. Sau să îl las pe Jay să te ia în râs. Mi-e indiferent că este fiul lui Takumi, vreau doar să aveţi grijă.
A accentuat fiecare cuvânt. Lucrurile acestea nu mi le spusese atunci când eram cu George şi trebuia să fie din cauza anumitor vorbe spuse de Josh. Am realizat că de această dată nu vorbise cu tata, şi înţelegeam perfect de ce. Jay era prietenul lui, îl cunoştea mai bine decât oricine – probabil. Avea şi el temerile lui, eu eram sora lui. Trebuia să am o discuţie şi cu el. Am privit încă odată chipul serios al tatălui meu. Mama îi pregătea ceva de mâncare . M-am apropiat de el şi l-am îmbrăţişat strâns, după care l-am pupat pe obraz.
- Promit să am grijă.
- Ştiu că vei avea. Eşti fiica mea. Mi-a zâmbit blând. Sper ca şi Jay să o facă.
Am dat din cap afirmativ, după care a adăugat.
- Şi ştiu că odată dacă îţi va intra ceva în cap, nu o să te mai oprească nimic. Pentru că... Aşa eşti tu, chiar dacă nu pari. Eşti fiica mea şi te cunosc prinţesă. Dar te rog, fii responsabilă.
Cred că mă cunoştea mai bine decât oricine altcineva. Am dat din cap şi am ieşit din încăpere veselă. Deşi mintea mea era plină de gânduri. Vreau să spun, era atât de complicat! Mi-am imaginat deja că nu urma să fie totul roz, asta era viaţa. Şi oricum ,tot ce vroiam acum era să îl văd pe Jay! Da . Visam deja cu ochii deschişi. Am urcat la etaj, pentru a merge în camera mea când i-am văzut intrând în casă pe Caroline şi Joshua. Caro a intrat în bucătărie, am văzut că avea ceva să îi ducă mamei şi Josh a venit să discute cu mine.
- Da?
S-a uitat serios la mine.
- Ştiam că asta urma să se întâmple , şi totuşi... E într-un fel ciudat aiurea. Vreau ca amândoi să fiţi fericiţi, nu vreau să .. Se întâmple ca după ce nu o să mai fiţi împreună să vă certaţi şi să nu vă mai vorbiţi unul altuia. Poate că cer prea mult, dar vreau să îmi promiţi asta.
Recunosc că am stat mai multă vreme în tăcere, incapabilă să îl privesc în ochi. Dar era fratele meu, făcuse atâtea pentru mine. Trebuia să îl înţeleg. Şi i-am promis.
- Da. Promit.
Şi-a reluat expresia veselă şi m-a îmbrăţişat.
- În sfârşit . Mult mai bine cu Jay decât cu George.
Hmm. Ce a fost asta?
Caroline a apărut şi eu am sărit în braţele sale.
- Pa puiule. A scos limba la Joshua şi am intrat în camera mea, nu ştiu unde s-a dus acesta dar râdea.
Ne-am aşezat pe pat iar eu am luat o pernă în braţe. Caro s-a mai învârtit puţin prin camera mea după care s-a aşezat lângă mine.
- Sunt fericită pentru tine!
În sfârşit cineva care nu punea răul în faţă. Am zâmbit călduros şi am îmbrăţişat-o iar.
- Aşteptam de mult să se întâmple asta. Nu ştiam ce să mai fac, jur că aveam de gând să ţip eu că vă iubiţi, nu mai puteam .
Am început să râd.
- Mulţumesc. Ştiam că pot conta pe tine.
M-a privit suspicios.
- Ce vrei să zici?
- Hm, Josh îmi zicea că se bucură dar că îi va fi greu dacă ÅŸi când ne vom despărÅ£i, ah ÅŸi mama mi-a zis ceva de genul „ vezi că eu nu cred că te măriÅ£i cu el †şi tata să „ am grijă â€.
- Mai clar, să nu te culci cu el. Râdea foarte zgomotos şi am roşit la auzul cuvintelor ei. Şi ai mei mi-au zis la fel, dar cui îi pasă ? O viaţă am şi eu vreau să o trăiesc la maxim. Tata mi-a zis să nu vin cu burta la gură la el , că nu mă primeşte.
A spus-o pe un ton de parcă ar fi fost o nimica toată. Şi tot mi-a venit să râd.
- Eh, nu contează. Ideea e ce simţi tu. Şi până la urmă,vremurile s-au schimbat.
- Asta aÅŸa e. Ah..
Asta a sunat ca un oftat prelung. Åži totuÅŸi , fericit.
- Hmm, asta înseamnă că deja te-ai gândit la cum ar fi să faci.. Chestii cu vărul meu?
Şi-a ridicat sprâncenele instinctiv şi tonul îi era uşor pervers. Îşi arcuise buzele într-un zâmbet caracteristic. M-a făcut să mă înroşesc toată. Asta însemna da.
- Ei bine... Doar... Adicăă...
- Hmm, interesant. Amber cea perversă şi rea.
A început să râdă iar eu am aruncat cu perna într-aceasta. A făcut acelaşi gest, şi amândouă eram foarte vesele. Mereu mă făcea să fiu aşa. Mi-a sunat telefonul. Am sărit repede la el şi am văzut cine mă apela. Inima mea o luase razna. Ah, stai locului ! Am apăsat butonul verde.
- Bună iubi. Mi-a zis Jay pe un ton absolut adorabil. Nu ştiu ce era cu acel „ iubi †dar vroiam să îmi zică aşa încontinuu, mereu, mereu. Repetat. Mai spune-l odată! Aş fi vrut să fie în faţa mea , chiar acum.
- Bună. Vocea mea tremura. L-a făcut să râdă.
- Ce faci piticanie?
Acel „ piticanie †suna atât de bine .
- Bine. Cu Caroline, acasă. Ăăă , ăăă. Tu ce faci?
A căscat.
- De abia m-am trezit şi vroiam să îţi aud vocea. Mi-e dor de tine.
Mi-am imaginat zâmbetul lui. Şi ultima dată când ne văzuserăm fusese seara trecută.
- Vreau să te văd ! Am zis eu şi m-am uimit pe mine de propriile vorbe, dar vroiam să fiu lângă el.
- Şi eu. A răspuns cald. Fac un duş, mănânc şi mergem la o bătaie cu zăpadă?
Vroiam să îi văd iar expresia feţei.
- Dap ! Am exclamat fericită.
- Ok. Ne vedem mai târziu. Te pup.
- Åži eu.
Dar eu vroiam un sărut. Am mai ţinut telefonul în mână puţin după ce a închis şi m-am aruncat în pat , ţinându-l la piept.
- Oh Doamne, eşti mai îndrăgostită decât credeam.
Tonul brunetei era amuzat dar nu l-am băgat de seamă . Minutele parcă treceau foarte – foarte greu.
Mi-am luat pe mine ceva mai grosuţ şi am decis să ies din cameră. Caroline şi Josh erau deja afară, tocmai intrase în casă şi Jay. Cred că ochii mei s-au făcut şi mai mari când l-am văzut. Începusem iar să tremur. Am coborât scările rapid şi am sărit în braţele sale. Acesta şi-a apropiat faţa de a mea, şi înainte ca buzele noastre să se unească ceva ne-a întrerupt.
La naiba !
- Bună ziua Jay. L-am auzit pe tata şi tot nu am putut să mă desprind de brunet. Mi-a prins mâna într-a sa.
- Bună ziua unchiule Eric. A dat mâna cu el şi s-au privit serios.
- Am permisiunea să ies cu Amber? Promit să am foarte mare grijă de ea.
M-a privit iar eu aş fi vrut să se uite la mine pentru totdeauna. Ah.
- Să ai grijă de ea. I-a zis tata „ indiferent †şi eu am chicotit. Am ieşit din casă înainte să îi mai vină vreo altă idee. Urma să se obişnuiască cu relaţia mea şi a lui Jayson, odată şi-o dată.
Am ieşit afară, încă zâmbindu-ne şi am urcat în maşina lui. Am observat că Josh şi Caroline dispăruseră. Locul pasagerului mi se părea altfel azi. De parcă era prima dată când urcam în maşina lui.
- Hmm, ÅŸi ce facem?
Dar nu mi-a răspuns, ci s-a aplecat spre mine sărutându-mă. Şi-a introdus uşor limba în gura mea şi inima mea bătea nebuneşte. Calm, calm . Îmi repetam doar pentru mine şi încercam să îmi micşorez acceleraţia bătăilor, de parcă era posibil. Pe sub haine pielea îmi tremura şi ochii mei stăteau închişi , cuprinşi de prea multă plăcere. Mi-am pus mâinile în jurul gâtului său şi degetele mele i-au prins părul, ţinându-l strâns. Am gemut uşor când mi-a muşcat limba . Am început şi eu să îi muşc buzele, ceea ce îl făcea să mă sărute şi mai apăsat, fără a-mi da drumul. Practic se afla peste mine.
Am fost întrerupţi de o bătaie în geam. Mă bucuram că erau geamuri fumurii. Josh era acolo.
- Hei, bătaie cu zăpadă, mai ţineţi minte?
Jay a dat aprobator din cap şi a accelerat. M-am gândit că Josh urma să meargă cu Caroline. Ne-am oprit pe la Dave pe acasă să îl luăm şi pe Danny ne-a sfătuit Caroline să nu îl băgăm în seamă o vreme. Nici nu mă gândisem la el, şi asta m-a făcut să mă simt foarte rău. Eram prieteni, şi totuşi Jay îmi acaparase întreaga atenţie.
Am ajuns destul de repede în parc, locul unde stăteam când eram mici – iarna. Caroline a ieşit repede din autovehicul şi a aruncat cu zăpadă pe Josh iar eu am început să fug urmată de brunet, David îşi luase chitara la el, niciodată nu se dăduse în vânt după astfel de bătăi. Se aşeză într-un leagăn, peste zăpadă şi începu să cânte. Am văzut husa lui nouă – ştiam că îi place. Şi cum gândurile mele fugiseră în altă parte, m-am trezit cu un bulgăre imens de zăpadă în cap şi am aterizat pe sol. Jay a căzut peste mine şi feţele noastre s-au atins. Mi-a dat un sărut scurt după care m-a luat în braţe. Am chicotit . M-a învârtit puţin după care m-a aruncat într-un morman de zăpadă. Măcar era confortabil. M-am ridicat şi am început să arunc şi eu în el.
Apropo, Amber nu are 14 ani ci 16. am mai lămurit acest lucru într-un post ;;] are 16 . Ca şi Danny ca şi Caroline. Iar Josh şi Jay au 18 ani.
Lectură plăcută <3
Capitolul 41.
Când m-am trezit, simţeam că totul fusese un vis. Că ceea ce trăisem cu o seară înainte fusese doar.. Imaginaţia mea. Însă, atunci când am realizat că nu era aşa, că de fapt inelul acela încă era pe degetul meu, am sărit în sus de bucurie. Mă aflam în pat şi în secunda următoare pe podeaua din camera mea. Am început să râd singură, ridicându-mă şi mergând la baie. Am făcut un duş şi celelalte lucruri pe care le fac dimineaţa, şi m-am schimbat . Am luat pe mine ceva la întâmplare pentru stat în casă , mi-am prins părul şi mi-am mai admirat odată inelul . Faptul că Jay şi cu mine eram împreună mă făcea atât de fericită că aproape îi mai puteam observa pe ceilalţi din jurul meu. Cred că radiam atunci când am ieşit din cameră şi am coborât rapid scările. Chiar m-am împiedicat , însă nu am căzut. Mama era în bucătărie, vorbea la telefon. Mi-am pregătit micul dejun, ea încă discuta cu mătuşa Angelique. Toată ziua vorbeau. Am zâmbit, de parcă s-ar fi întâmplat cine ştie ce minunăţie şi am început să mănânc. S-a aşezat pe un scaun, la aceaşi masă ca şi mine.
- Ce e cu tine?
M-am uitat speriată la ea şi aceasta a început să râdă.
- Este ora unsprezece Amber.
Am chicotit, aproape sec şi m-a uitat la ceasul aflat în bucătărie. Mama a continuat.
- Nu că ar fi un lucru rău, nu am spus-o sub forma unui reproş doar că nici nu îmi mai amintesc când să te fi trezit tu la ora asta.
A rânjit cu subânţeles şi m-am gândit câteva minute la spusele sale. Mi-am luat farfuria şi furculiţa, le-am spălat după care le-am pus la locul lor.
- Mama, ce părere ai despre relaţiea mea cu Jay?
S-a uitat serios la mine şi am înţeles că se gândea la un răspuns cât mai bun. Mă întrebam care va fi?
- Sunteţi încă tineri, nu ştiu dacă sunteţi conştienţi la vârsta asta cum stau lucrurile dar mie îmi place de Jayson, şi mi-ar face plăcere să rămâneţi împreună pentru tot restul vieţii. Doar ştii că eu şi Angelique am dorit asta mereu. Însă, nu ştii niciodată ce se va întâmpla. Sunteţi încă tineri .
A mai repetat odată parcă pentru ea. Am analizat vorbele. Dacă mi-ar fi zis asta cu un an în urmă aş fi început să protestez spunându-i că dragostea aceasta va dura pentru totdeauna , că nimic nu ne va despărţi şi că ne vom iubi mereu. Dar aveam mai multă minte decât atât şi ştiam că încă nu eram destul de matură cât să realizez ce înseamnă cu adevărat viaţa, şi mai multe lucruri . Aşa că ştiam ce vrea să spună prin acele cuvinte. Mai ştiam şi că , pentru moment, eu îl iubeam pe Jay. Poate să fie ceva superficial , sau poate să fie ceva etern dar vreau să profit cu totul.
S-a uitat la inelul meu.
- Şi cred că e prea devreme să gândiţi chiar atât de departe.
Am început să râd.
- E doar un cadou de Crăciun , nu a fost ceva.. Chiar atât de intenţionat. Cred. Oricum mama, înţeleg ce vrei să spui. Nu îţi face griji, eu şi Jay vom rămâne mereu şi prieteni , indiferent de ce se va întâmpla.
Recunosc că în adâncul meu nu mi-am crezut vorbele, pentru că de acum nu îmi mai puteam imagina o lume în care Jay nu era iubitul meu. Însă, atâta vreme cât aceste vorbe au liniştit-o pe mama, eu nu aveam nimic împotrivă.
Tata a intrat la scurt timp în încăpere.
- Mâncăm şi noi ceva azi?
A început să caşte şi mama l-a sărutat uşor pe gură. Acesta a prins-o la el în poală şi cred că pentru câteva secunde nu au realizat că eram acolo. De fapt, tocmai mă pregăteam să plec.
- Domnişoară.
M-am uitat către tatăl meu. Ok, ştiam că asta urma să vină.
-Care e treaba cu tine şi Jay? Nu am auzit niciodată de aşa ceva. Şi George?
Pusese punctul pe „ i †picam tare prost în faţa lui. Adică, cu ceva timp în urmă fusesem cu un alt băiat, acum altul. Şi.. Bine, niciodată nu îi comentasem ceva în privinţa lui Geo, cum că îl iubesc dar nici de Jayson nu îi spusesem nimic. Asta pentru că totul fusese un secret. Şi totuşi, cum puteam să îmi mut sentimentele atât de repede? Cel puţin asta cred că era întrebarea lui.
A început să râdă văzându-mă oarecum tristă.
- Deci?
Încă îşi păstra un zâmbet mândru pe faţă. Nu am reuşit să îl desluşesc.
- ÃŽmi place Jay.
A analizat situaţia.
- Åži George?
- Mi-a plăcut şi George.
Am încercat ca tonul să pară rezonabil ceea ce l-a făcut să fie serios.
- Adică, acum îl placi doar pe Jay?
Am stat să mă mai gândesc puţin. Îmi era ruşine să folosesc cuvântul „ iubire †faţă de un băiat în prezenţa tatălui meu. Cred că eram foarte roşie la faţă.
- Doar Jay. ÃŽmi place mai mult de el. Mult mai mult.
- Ai grijă de faci. Nu contează, înţeleg ce înseamnă totul, că doar am fost şi eu adolescent şi ştiu ce e prin mintea voastră. Poate că lucrurile s-au schimbat de atunci şi sunteţi mai „ deschişi †la minte, dar asta nu înseamnă că îţi permit să îţi faci de cap. Sau să îl las pe Jay să te ia în râs. Mi-e indiferent că este fiul lui Takumi, vreau doar să aveţi grijă.
A accentuat fiecare cuvânt. Lucrurile acestea nu mi le spusese atunci când eram cu George şi trebuia să fie din cauza anumitor vorbe spuse de Josh. Am realizat că de această dată nu vorbise cu tata, şi înţelegeam perfect de ce. Jay era prietenul lui, îl cunoştea mai bine decât oricine – probabil. Avea şi el temerile lui, eu eram sora lui. Trebuia să am o discuţie şi cu el. Am privit încă odată chipul serios al tatălui meu. Mama îi pregătea ceva de mâncare . M-am apropiat de el şi l-am îmbrăţişat strâns, după care l-am pupat pe obraz.
- Promit să am grijă.
- Ştiu că vei avea. Eşti fiica mea. Mi-a zâmbit blând. Sper ca şi Jay să o facă.
Am dat din cap afirmativ, după care a adăugat.
- Şi ştiu că odată dacă îţi va intra ceva în cap, nu o să te mai oprească nimic. Pentru că... Aşa eşti tu, chiar dacă nu pari. Eşti fiica mea şi te cunosc prinţesă. Dar te rog, fii responsabilă.
Cred că mă cunoştea mai bine decât oricine altcineva. Am dat din cap şi am ieşit din încăpere veselă. Deşi mintea mea era plină de gânduri. Vreau să spun, era atât de complicat! Mi-am imaginat deja că nu urma să fie totul roz, asta era viaţa. Şi oricum ,tot ce vroiam acum era să îl văd pe Jay! Da . Visam deja cu ochii deschişi. Am urcat la etaj, pentru a merge în camera mea când i-am văzut intrând în casă pe Caroline şi Joshua. Caro a intrat în bucătărie, am văzut că avea ceva să îi ducă mamei şi Josh a venit să discute cu mine.
- Da?
S-a uitat serios la mine.
- Ştiam că asta urma să se întâmple , şi totuşi... E într-un fel ciudat aiurea. Vreau ca amândoi să fiţi fericiţi, nu vreau să .. Se întâmple ca după ce nu o să mai fiţi împreună să vă certaţi şi să nu vă mai vorbiţi unul altuia. Poate că cer prea mult, dar vreau să îmi promiţi asta.
Recunosc că am stat mai multă vreme în tăcere, incapabilă să îl privesc în ochi. Dar era fratele meu, făcuse atâtea pentru mine. Trebuia să îl înţeleg. Şi i-am promis.
- Da. Promit.
Şi-a reluat expresia veselă şi m-a îmbrăţişat.
- În sfârşit . Mult mai bine cu Jay decât cu George.
Hmm. Ce a fost asta?
Caroline a apărut şi eu am sărit în braţele sale.
- Pa puiule. A scos limba la Joshua şi am intrat în camera mea, nu ştiu unde s-a dus acesta dar râdea.
Ne-am aşezat pe pat iar eu am luat o pernă în braţe. Caro s-a mai învârtit puţin prin camera mea după care s-a aşezat lângă mine.
- Sunt fericită pentru tine!
În sfârşit cineva care nu punea răul în faţă. Am zâmbit călduros şi am îmbrăţişat-o iar.
- Aşteptam de mult să se întâmple asta. Nu ştiam ce să mai fac, jur că aveam de gând să ţip eu că vă iubiţi, nu mai puteam .
Am început să râd.
- Mulţumesc. Ştiam că pot conta pe tine.
M-a privit suspicios.
- Ce vrei să zici?
- Hm, Josh îmi zicea că se bucură dar că îi va fi greu dacă ÅŸi când ne vom despărÅ£i, ah ÅŸi mama mi-a zis ceva de genul „ vezi că eu nu cred că te măriÅ£i cu el †şi tata să „ am grijă â€.
- Mai clar, să nu te culci cu el. Râdea foarte zgomotos şi am roşit la auzul cuvintelor ei. Şi ai mei mi-au zis la fel, dar cui îi pasă ? O viaţă am şi eu vreau să o trăiesc la maxim. Tata mi-a zis să nu vin cu burta la gură la el , că nu mă primeşte.
A spus-o pe un ton de parcă ar fi fost o nimica toată. Şi tot mi-a venit să râd.
- Eh, nu contează. Ideea e ce simţi tu. Şi până la urmă,vremurile s-au schimbat.
- Asta aÅŸa e. Ah..
Asta a sunat ca un oftat prelung. Åži totuÅŸi , fericit.
- Hmm, asta înseamnă că deja te-ai gândit la cum ar fi să faci.. Chestii cu vărul meu?
Şi-a ridicat sprâncenele instinctiv şi tonul îi era uşor pervers. Îşi arcuise buzele într-un zâmbet caracteristic. M-a făcut să mă înroşesc toată. Asta însemna da.
- Ei bine... Doar... Adicăă...
- Hmm, interesant. Amber cea perversă şi rea.
A început să râdă iar eu am aruncat cu perna într-aceasta. A făcut acelaşi gest, şi amândouă eram foarte vesele. Mereu mă făcea să fiu aşa. Mi-a sunat telefonul. Am sărit repede la el şi am văzut cine mă apela. Inima mea o luase razna. Ah, stai locului ! Am apăsat butonul verde.
- Bună iubi. Mi-a zis Jay pe un ton absolut adorabil. Nu ştiu ce era cu acel „ iubi †dar vroiam să îmi zică aşa încontinuu, mereu, mereu. Repetat. Mai spune-l odată! Aş fi vrut să fie în faţa mea , chiar acum.
- Bună. Vocea mea tremura. L-a făcut să râdă.
- Ce faci piticanie?
Acel „ piticanie †suna atât de bine .
- Bine. Cu Caroline, acasă. Ăăă , ăăă. Tu ce faci?
A căscat.
- De abia m-am trezit şi vroiam să îţi aud vocea. Mi-e dor de tine.
Mi-am imaginat zâmbetul lui. Şi ultima dată când ne văzuserăm fusese seara trecută.
- Vreau să te văd ! Am zis eu şi m-am uimit pe mine de propriile vorbe, dar vroiam să fiu lângă el.
- Şi eu. A răspuns cald. Fac un duş, mănânc şi mergem la o bătaie cu zăpadă?
Vroiam să îi văd iar expresia feţei.
- Dap ! Am exclamat fericită.
- Ok. Ne vedem mai târziu. Te pup.
- Åži eu.
Dar eu vroiam un sărut. Am mai ţinut telefonul în mână puţin după ce a închis şi m-am aruncat în pat , ţinându-l la piept.
- Oh Doamne, eşti mai îndrăgostită decât credeam.
Tonul brunetei era amuzat dar nu l-am băgat de seamă . Minutele parcă treceau foarte – foarte greu.
Mi-am luat pe mine ceva mai grosuţ şi am decis să ies din cameră. Caroline şi Josh erau deja afară, tocmai intrase în casă şi Jay. Cred că ochii mei s-au făcut şi mai mari când l-am văzut. Începusem iar să tremur. Am coborât scările rapid şi am sărit în braţele sale. Acesta şi-a apropiat faţa de a mea, şi înainte ca buzele noastre să se unească ceva ne-a întrerupt.
La naiba !
- Bună ziua Jay. L-am auzit pe tata şi tot nu am putut să mă desprind de brunet. Mi-a prins mâna într-a sa.
- Bună ziua unchiule Eric. A dat mâna cu el şi s-au privit serios.
- Am permisiunea să ies cu Amber? Promit să am foarte mare grijă de ea.
M-a privit iar eu aş fi vrut să se uite la mine pentru totdeauna. Ah.
- Să ai grijă de ea. I-a zis tata „ indiferent †şi eu am chicotit. Am ieşit din casă înainte să îi mai vină vreo altă idee. Urma să se obişnuiască cu relaţia mea şi a lui Jayson, odată şi-o dată.
Am ieşit afară, încă zâmbindu-ne şi am urcat în maşina lui. Am observat că Josh şi Caroline dispăruseră. Locul pasagerului mi se părea altfel azi. De parcă era prima dată când urcam în maşina lui.
- Hmm, ÅŸi ce facem?
Dar nu mi-a răspuns, ci s-a aplecat spre mine sărutându-mă. Şi-a introdus uşor limba în gura mea şi inima mea bătea nebuneşte. Calm, calm . Îmi repetam doar pentru mine şi încercam să îmi micşorez acceleraţia bătăilor, de parcă era posibil. Pe sub haine pielea îmi tremura şi ochii mei stăteau închişi , cuprinşi de prea multă plăcere. Mi-am pus mâinile în jurul gâtului său şi degetele mele i-au prins părul, ţinându-l strâns. Am gemut uşor când mi-a muşcat limba . Am început şi eu să îi muşc buzele, ceea ce îl făcea să mă sărute şi mai apăsat, fără a-mi da drumul. Practic se afla peste mine.
Am fost întrerupţi de o bătaie în geam. Mă bucuram că erau geamuri fumurii. Josh era acolo.
- Hei, bătaie cu zăpadă, mai ţineţi minte?
Jay a dat aprobator din cap şi a accelerat. M-am gândit că Josh urma să meargă cu Caroline. Ne-am oprit pe la Dave pe acasă să îl luăm şi pe Danny ne-a sfătuit Caroline să nu îl băgăm în seamă o vreme. Nici nu mă gândisem la el, şi asta m-a făcut să mă simt foarte rău. Eram prieteni, şi totuşi Jay îmi acaparase întreaga atenţie.
Am ajuns destul de repede în parc, locul unde stăteam când eram mici – iarna. Caroline a ieşit repede din autovehicul şi a aruncat cu zăpadă pe Josh iar eu am început să fug urmată de brunet, David îşi luase chitara la el, niciodată nu se dăduse în vânt după astfel de bătăi. Se aşeză într-un leagăn, peste zăpadă şi începu să cânte. Am văzut husa lui nouă – ştiam că îi place. Şi cum gândurile mele fugiseră în altă parte, m-am trezit cu un bulgăre imens de zăpadă în cap şi am aterizat pe sol. Jay a căzut peste mine şi feţele noastre s-au atins. Mi-a dat un sărut scurt după care m-a luat în braţe. Am chicotit . M-a învârtit puţin după care m-a aruncat într-un morman de zăpadă. Măcar era confortabil. M-am ridicat şi am început să arunc şi eu în el.