11-12-2009, 08:45 PM
Merci că aţi trecut pe aici.
@ Fantasy Eyes, fidelă ca întotdeauna :]] am adus cap. 37 D: merci că ai aşteptat.
@ Kagome -- Kate e la pinguini =]] să vedem dacă mai vrea să apară. Ştii, după bătaia dată de Caro a avut de furcă cu tasu , aşa că nu prea mai are voie afară =]] dar cine ştie? Poţi să le zici cum vrei lui Jay şi Amber, mă bucur că îţi place cuplul. Şi că îţi place personalitatea lui Amber. D:
Lectură plăcută!
Au trecut săptămânile cu mult prea repede, timpul se scurgea pe nesimţite. Mă întrebam în fiecare zi : Uau. Oare când a trecut săptămâna? Dar timpul petrecut alături de Jayson mi-a rămas intact în memorie. Nu cred că ar putea fi şters vreodată. Clipa în care s-a trezit şi am ştiut că va fi bine a fost extraordinară. Nu aveam cuvinte să îmi exprim sentimentele. Nu ştiam cum să îmi exteriorizez mai bine fericirea. În cele din urmă, am fost eu cea naturală. Cred. Atunci am realizat, poate mai mult decât oricând că îl iubesc.
- Bârrr! Ce frig e!
Am fugit repede în casă. Am ieşit de dragul fondului alb, dar am zis că e mai bine la căldură. Joshua a început să râdă şi eu am scos limba la el. Era destul de dimineaţă . Mă întrebam de ce se trezise de la ora asta? Am zis că poate nu a mai putut dormi, era evident o teorie falsă. Curând , a intrat pe uşă şi Caroline. Am sărit să o îmbrăţişez , sărutând-o pe obraz. Jay era şi el în spate.
M-am aruncat în braţele lui . Eram fericită că putea ieşi din casă, că putea sta şi el cu noi deşi... Mă bucurasem atât de mult în fiecare zi când mergeam să îl vizitez. În special weekend-urile, când nu mergeam deloc la liceu şi puteam sta cu el toată ziua. Exageram câteodată cu vizitele şi mama mă ruga să stau acasă. Probabil se gândea că îl sufoc şi este posibil să o fi făcut, însă nu mă puteam opri. Vroiam să îl văd în fiecare zi, de parcă nu aş fi crezut pe nimeni atunci când îmi zicea : E bine ! Trebuia să verific, să îl ating şi să ştiu că : Da. E bine. Şi după mai stăteam lângă el, cu diferite pretexte.
Mi-a pus mâna în cap ciufulindu-mă şi eu am scos uşor limba la el. Azi era vineri, şi nu mai mergeam la liceu – era ultima zi . În sfârşit o vacanţă bine meritată, şi ninsese cu o noapte în urmă ! Deşi încă nu foarte mult, aşteptam ca de Crăciun să fie minunat – alb peste tot. Plus că.... Nici nu mai ştiam cât trecuse de când avusesem parte de un Crăciun în familie, cu toate persoanele pe care le iubesc. Să îmi amintesc bine, aproximativ şase ani? Cred că atâta vreme am petrecut-o în acel internat. Îmi fusese dor .
- Te bucuri de zăpadă, piticanie?
A zâmbit. Şi ce zâmbet! Poţi să mai faci asta odată? Te rog? Bine, asta o spuneam doar pentru mine. Cât mai puteam să îl ador, şi cât aş fi vrut să îl sărut. Mi-am oprit gândurile, realizând că nu mă mai dezlipeam de trupul lui. Toţi aveau privirile aţintite asupra noastră, însă noi râdeam unul la celălalt . Cred că nici Jay nu realizase care era motivul pentru care se „ holbau †practic în direcţia noastră. Mi-am înlăturat braţele din jurul gâtului său şi acesta a chicotit.
A realizat că încă mai tremuram şi s-a apropiat iar de mine, fără a-mi mai da drumul. Ah , da! Aş vrea să îmi fie frig mereu, pentru ca el să mă încălzească. Nu am protestat când ne-am aşezat pe canapea şi eu stăteam lipită plus cu capul peste pieptul acestuia. Păcat că trupul meu deja era încălzit, nu aveam însă de gând să o recunosc.
- Şi de ce e toată lumea trează la ora asta?
Am întrebat într-un final, părându-mi-se ciudat. Pentru mine era ceva normal să mă trezesc la 8 dimineaţa, dar ceilalţi? În special Joshua.
Au început să râdă, iar eu i-am privit întrebător. După ce au realizat că eu chiar habar nu am despre ce era vorba, au tăcut. Cred că pierdusem multe . A apărut mama mea, pentru a mă lămuri.
- Merg după un brad mare şi natural. Nu cred că vrei ceva artificial?
Am chicotit. Asta însemna că mergeam şi eu, nu? De abia aşteptam.
- Cât de drăguţ. Când mergem?
Toţi ceilalţi mă priveau blând, chiar şi tatăl meu care de abia apăruse. Mama însă se încruntă.
- Tu nu pleci nicăieri.
Am sărit din braţele lui Jay, de parcă se întâmpla ceva grav.
- Cum aÅŸa?
Cred că tonul meu era mai ridicat decât trebuia.
- Eşti pedepsită, domnişoară!
M-am uitat implorator către tatăl meu însă mi-a adresat o uitătură tristă. Am citit pe faţa lui : Îmi pare rău scump-o, mama ta e de vină. Aproape că îmi venea să râd, poate că aş fi făcut-o dacă nu mă deranja. Eram pedepsită timp de două săptămâni şi azi era ultima zi. Vroiam şi eu să merg să alegem un brad. Vroiam şi eu să fac asta, ştiam şi că trebuia să ne deplasăm până în Washington pentru asta – un moft atât de plăcut. Am oftat şi parcă îmi venea să plâng.
- Azi e ultima zi mamă!
A venit foarte repede ÅŸi replica ei.
- Mda, dar eşti pedepsită până la ora 3 punct domnişoară. Este de abia ora 8 şi jumătate, nici nu mă gândesc. Stai acasă.
- Dar!
Încă simţeam nevoia să protestez. Crăciunul era odată pe an.
- Nu e vina mea că ai luat un 3 la biologie, un 5 la fizică şi un 6 la matematică. Acum fi o fată responsabilă, şi nu mă fă să îţi ridic pedeapsa.
Învăţasem o grămadă în ultima perioadă, luasem câte un 10 pe lângă fiecare notă proastă . Se putea spune că îmi desăvârşisem pedeapsa, şi vroiam atât de mult să merg ! Mi-am dat seama că mă purtam ca un copil mic şi fără minte şi am oftat. Ceilalţi au început să râdă deşi Jayson se uita trist la mine. M-am aruncat iar pe canapea lângă el şi mi-am ascuns faţa . Şi-a trecut mâna peste părul meu. Hmm, ok acceptam pedeapsa dacă puteam sta atât de aproape de brunet. M-a sărutat pe frunte atunci când s-a ridicat . Ceilalţi au urcat într-o maşină ( Caroline, David, Joshua ) după care Jay i-a urmat. Tata a plecat şi el spre serviciu şi mama a spus că are cumpărături de făcut. Aşa că am rămas singură în întreaga casă.
- La naiba ! Am ţipat când m-am văzut singură. Acest fapt mi-a provocat râsul, mă purtam groaznic. Câteodată chiar aveam probleme de comportament şi atitudine. Îmi pare rău . am spus ca pentru mine şi am mers în dormitorul meu.
Era ora unsprezece când m-am trezit. Adormisem. Am mers în bucătărie, am mâncat ceva după care am făcut un duş. Am luat haine destul de groase pe mine, să fiu sigură că nu îmi era frig. De fapt, era un pluover cu roz şi alb foarte drăguţ şi o pereche de blugi cu căptuşeală pe dinăuntru. Şosete groase, la care am asortat o pereche de ghete şi am luat geaca pe mine. Mi-am pus o căciulă cu „ urechi †, tot albă şi am plecat.
Dacă tot eram singură, puteam profita să merg să fac cumpărături pentru Crăciun. Nu-i aşa?
Mall-ul era destul de aglomerat însă mă descurcam destul de bine. Am văzut o husă pentru chitară foarte drăguţă , şi m-am gândit instantaneu la David. Chiar avea nevoie de una, aşa că am cumpărat-o rapid. Era un model interesant.
Primul cadou era cumpărat. M-am mai învârtit puţin pe acolo, fără să găsesc nimic potrivit pentru ceilalţi. Lui Caroline i-am luat un fular colorat, foarte drăguţ , lui Josh un ceas nou iar lui Danny un fes pe care scria : I’m hot . Tocmai căutam ceva pentru Jay când m-am văzut trântită pe podea.
- Auch.
Am auzit din partea celeilalte persoane. Mergeam repede fără să mă uit în faţă, şi am realizat că aşa făcea şi cealaltă persoană. M-am ridicat, întingând o mână pentru a o ajuta. Era o fată înaltă, brunetă şi foarte drăguţă. Avea ochii albaştrii. Am recunoscut-o, şi ea a chicotit.
Mi-a prins mâna, fără să îşi lase greutatea ci doar ca şi gest, ridicându-se singură. Avea şi ea câteva pungi de cadouri.
- Cumpărăturile de Crăciun? A întrebat vioaie.
- Da. Am răspuns sincer. Şi tu?
- Îhî.
- Te invit la un suc, ce zici?
Am chicotit.
- Mai am ceva de luat, ce zici după asta?
S-a gândit puţin uitându-se prin pungi.
- Åži eu. Ok.. Pot sta cu tine?
Am dat din cap în semn afirmativ. Aş fi vrut să o întreb : eşti cu George? Sau ceva asemănător, dar am crezut că sunt prea nesimţită. Şi oricum nu eram prea interesată de şaten, deşi încă durea – într-o anumită măsură – faza.
Am fost şi i-am luat într-un final şi lui Jay un cadou. A fost greu de ales, dar până la urmă m-am decis. Într-un final, am ajuns să ne luăm câte o ciocolată caldă, eu şi Andreea.
- Ah, cumpărăturile mă extenuează.
Åžtiam sentimentul.
- Da...
- Ştii , Amber.. Pentru faza cu Geo, îmi cer scuze..
A trebuit să mă uit câteva secunde îndelungate la ea. Apoi am zis.
- Nu a fost vina ta.
Era puţină îndoială în vocea mea.
- Nu doar a mea.
Am privit-o întrebător iar aceasta a oftat. Am înţeles că are ceva să îmi spună.
- Uite ce e Amber, eu te plac. Eşti o persoană super , şi chiar mi-ar plăcea să ajungem prietene. Nici eu nu sunt o tipă prea rea, şi fetele ca tine sunt chiar super. Şi totuşi, îţi zic chestiile astea pentru că şi Jay e amicul meu, şi ştiu ce e mai bine pentru el. Sper doar să interprezeti cum trebuie.
Aş fi vrut să îmi feresc privirea. Dar nu am făcut-o. Merita măcar să mă uit adânc în ochii ei. Nu?*
- Spune.
- Eu am fost în seara aia la club special să îl sărut pe George, special ca tu să vezi asta.
Asta m-a uimit. Am lăsat ceaşca pe masă şi am întrebat-o.
- De ce?
- Pentru că Jay m-a rugat. Noi suntem foarte buni prieteni, dar asta vreau să rămână între noi două. Nimeni nu mai ştie. Doar că mi-a zis clar : nu te vrea cu George. Poate că nici el nu înţelegea „ de ce †dar cred că e cu mult prea clar pentru noi două care este motivul. Cel puţin pentru mine.
Mi-a luat ceva vreme să realizez ce se întâmpla şi inima îmi bătea nebuneşte, o luam razna. Aş fi vrut să dau timpul înapoi, dacă aş fi ştiut atunci ? Ce s-ar fi întâmplat? Şi totuşi... Nu-mi venea să cred că Jay făcuse asta.
- Poate chiar nu îl place pe George.. Am încercat să adaug. Asta a provocat râsul Andreei.
- Sigur, sigur. Ä‚sta ar fi pretextul ei Amber.
M-am uitat frumos la ea.
- Mulţumesc.
A început să râdă şi mai tare.
- Acum era momentul când mă numeai târfă şi îmi aruncai cu ceva în cap.
Am început şi eu să râd.
- Se pare că nu sunt o persoană normală.
- AÅŸa e. De aia te ÅŸi plac.
Am zâmbit către aceasta. Sentimentele mele pentru Jay în această clipă erau ciudate. Dar dacă ajunsese să facă acel lucru, însemna că şi el mă plăcea, nu? Şi dacă mă plăcea ,trebuia să mi-o spună, nu?
- Şi eu te plac . . . Aş vrea să ştiu, dacă Jayson mă place, atunci de ce nu îmi spune asta?
- Tu de ce nu îi spui?
A trebuit să mă gândesc câteva secunde.
- Pentru că mi-e teamă de reacÅ£ia lui. Mă crede o „ surioară â€.
A oftat.
- Şi el crede că tu îl iubeşti ca pe un „ frăţior †. Îţi dau termen până după vacanţă. Dacă nu, îi zic chiar eu lui Jay.
M-am înroşit puternic la faţă. Am simţit nevoia să îi mulţumesc iar.
- Mersi.
A chicotit.
- Plăcerea e de partea mea.
Am făcut schimb de numere de telefon şi am plecat fiecare pe drumul acesteia. Era deja târziu când am ajuns acasă, iar Jay nu mai era acolo. Am găsit însă un brad mare pe hol şi părinţii mei îl împodobeau. M-am dus şi eu să îi ajut, zâmbindu-le foarte fericită ( am dus şi cadourile în camera mea ) .
- Ce pui la cale ?
M-a întrebat mama dar nu i-am răspuns.
@ Fantasy Eyes, fidelă ca întotdeauna :]] am adus cap. 37 D: merci că ai aşteptat.
@ Kagome -- Kate e la pinguini =]] să vedem dacă mai vrea să apară. Ştii, după bătaia dată de Caro a avut de furcă cu tasu , aşa că nu prea mai are voie afară =]] dar cine ştie? Poţi să le zici cum vrei lui Jay şi Amber, mă bucur că îţi place cuplul. Şi că îţi place personalitatea lui Amber. D:
Lectură plăcută!
Capitolul 37
Au trecut săptămânile cu mult prea repede, timpul se scurgea pe nesimţite. Mă întrebam în fiecare zi : Uau. Oare când a trecut săptămâna? Dar timpul petrecut alături de Jayson mi-a rămas intact în memorie. Nu cred că ar putea fi şters vreodată. Clipa în care s-a trezit şi am ştiut că va fi bine a fost extraordinară. Nu aveam cuvinte să îmi exprim sentimentele. Nu ştiam cum să îmi exteriorizez mai bine fericirea. În cele din urmă, am fost eu cea naturală. Cred. Atunci am realizat, poate mai mult decât oricând că îl iubesc.
- Bârrr! Ce frig e!
Am fugit repede în casă. Am ieşit de dragul fondului alb, dar am zis că e mai bine la căldură. Joshua a început să râdă şi eu am scos limba la el. Era destul de dimineaţă . Mă întrebam de ce se trezise de la ora asta? Am zis că poate nu a mai putut dormi, era evident o teorie falsă. Curând , a intrat pe uşă şi Caroline. Am sărit să o îmbrăţişez , sărutând-o pe obraz. Jay era şi el în spate.
M-am aruncat în braţele lui . Eram fericită că putea ieşi din casă, că putea sta şi el cu noi deşi... Mă bucurasem atât de mult în fiecare zi când mergeam să îl vizitez. În special weekend-urile, când nu mergeam deloc la liceu şi puteam sta cu el toată ziua. Exageram câteodată cu vizitele şi mama mă ruga să stau acasă. Probabil se gândea că îl sufoc şi este posibil să o fi făcut, însă nu mă puteam opri. Vroiam să îl văd în fiecare zi, de parcă nu aş fi crezut pe nimeni atunci când îmi zicea : E bine ! Trebuia să verific, să îl ating şi să ştiu că : Da. E bine. Şi după mai stăteam lângă el, cu diferite pretexte.
Mi-a pus mâna în cap ciufulindu-mă şi eu am scos uşor limba la el. Azi era vineri, şi nu mai mergeam la liceu – era ultima zi . În sfârşit o vacanţă bine meritată, şi ninsese cu o noapte în urmă ! Deşi încă nu foarte mult, aşteptam ca de Crăciun să fie minunat – alb peste tot. Plus că.... Nici nu mai ştiam cât trecuse de când avusesem parte de un Crăciun în familie, cu toate persoanele pe care le iubesc. Să îmi amintesc bine, aproximativ şase ani? Cred că atâta vreme am petrecut-o în acel internat. Îmi fusese dor .
- Te bucuri de zăpadă, piticanie?
A zâmbit. Şi ce zâmbet! Poţi să mai faci asta odată? Te rog? Bine, asta o spuneam doar pentru mine. Cât mai puteam să îl ador, şi cât aş fi vrut să îl sărut. Mi-am oprit gândurile, realizând că nu mă mai dezlipeam de trupul lui. Toţi aveau privirile aţintite asupra noastră, însă noi râdeam unul la celălalt . Cred că nici Jay nu realizase care era motivul pentru care se „ holbau †practic în direcţia noastră. Mi-am înlăturat braţele din jurul gâtului său şi acesta a chicotit.
A realizat că încă mai tremuram şi s-a apropiat iar de mine, fără a-mi mai da drumul. Ah , da! Aş vrea să îmi fie frig mereu, pentru ca el să mă încălzească. Nu am protestat când ne-am aşezat pe canapea şi eu stăteam lipită plus cu capul peste pieptul acestuia. Păcat că trupul meu deja era încălzit, nu aveam însă de gând să o recunosc.
- Şi de ce e toată lumea trează la ora asta?
Am întrebat într-un final, părându-mi-se ciudat. Pentru mine era ceva normal să mă trezesc la 8 dimineaţa, dar ceilalţi? În special Joshua.
Au început să râdă, iar eu i-am privit întrebător. După ce au realizat că eu chiar habar nu am despre ce era vorba, au tăcut. Cred că pierdusem multe . A apărut mama mea, pentru a mă lămuri.
- Merg după un brad mare şi natural. Nu cred că vrei ceva artificial?
Am chicotit. Asta însemna că mergeam şi eu, nu? De abia aşteptam.
- Cât de drăguţ. Când mergem?
Toţi ceilalţi mă priveau blând, chiar şi tatăl meu care de abia apăruse. Mama însă se încruntă.
- Tu nu pleci nicăieri.
Am sărit din braţele lui Jay, de parcă se întâmpla ceva grav.
- Cum aÅŸa?
Cred că tonul meu era mai ridicat decât trebuia.
- Eşti pedepsită, domnişoară!
M-am uitat implorator către tatăl meu însă mi-a adresat o uitătură tristă. Am citit pe faţa lui : Îmi pare rău scump-o, mama ta e de vină. Aproape că îmi venea să râd, poate că aş fi făcut-o dacă nu mă deranja. Eram pedepsită timp de două săptămâni şi azi era ultima zi. Vroiam şi eu să merg să alegem un brad. Vroiam şi eu să fac asta, ştiam şi că trebuia să ne deplasăm până în Washington pentru asta – un moft atât de plăcut. Am oftat şi parcă îmi venea să plâng.
- Azi e ultima zi mamă!
A venit foarte repede ÅŸi replica ei.
- Mda, dar eşti pedepsită până la ora 3 punct domnişoară. Este de abia ora 8 şi jumătate, nici nu mă gândesc. Stai acasă.
- Dar!
Încă simţeam nevoia să protestez. Crăciunul era odată pe an.
- Nu e vina mea că ai luat un 3 la biologie, un 5 la fizică şi un 6 la matematică. Acum fi o fată responsabilă, şi nu mă fă să îţi ridic pedeapsa.
Învăţasem o grămadă în ultima perioadă, luasem câte un 10 pe lângă fiecare notă proastă . Se putea spune că îmi desăvârşisem pedeapsa, şi vroiam atât de mult să merg ! Mi-am dat seama că mă purtam ca un copil mic şi fără minte şi am oftat. Ceilalţi au început să râdă deşi Jayson se uita trist la mine. M-am aruncat iar pe canapea lângă el şi mi-am ascuns faţa . Şi-a trecut mâna peste părul meu. Hmm, ok acceptam pedeapsa dacă puteam sta atât de aproape de brunet. M-a sărutat pe frunte atunci când s-a ridicat . Ceilalţi au urcat într-o maşină ( Caroline, David, Joshua ) după care Jay i-a urmat. Tata a plecat şi el spre serviciu şi mama a spus că are cumpărături de făcut. Aşa că am rămas singură în întreaga casă.
- La naiba ! Am ţipat când m-am văzut singură. Acest fapt mi-a provocat râsul, mă purtam groaznic. Câteodată chiar aveam probleme de comportament şi atitudine. Îmi pare rău . am spus ca pentru mine şi am mers în dormitorul meu.
Era ora unsprezece când m-am trezit. Adormisem. Am mers în bucătărie, am mâncat ceva după care am făcut un duş. Am luat haine destul de groase pe mine, să fiu sigură că nu îmi era frig. De fapt, era un pluover cu roz şi alb foarte drăguţ şi o pereche de blugi cu căptuşeală pe dinăuntru. Şosete groase, la care am asortat o pereche de ghete şi am luat geaca pe mine. Mi-am pus o căciulă cu „ urechi †, tot albă şi am plecat.
Dacă tot eram singură, puteam profita să merg să fac cumpărături pentru Crăciun. Nu-i aşa?
Mall-ul era destul de aglomerat însă mă descurcam destul de bine. Am văzut o husă pentru chitară foarte drăguţă , şi m-am gândit instantaneu la David. Chiar avea nevoie de una, aşa că am cumpărat-o rapid. Era un model interesant.
Primul cadou era cumpărat. M-am mai învârtit puţin pe acolo, fără să găsesc nimic potrivit pentru ceilalţi. Lui Caroline i-am luat un fular colorat, foarte drăguţ , lui Josh un ceas nou iar lui Danny un fes pe care scria : I’m hot . Tocmai căutam ceva pentru Jay când m-am văzut trântită pe podea.
- Auch.
Am auzit din partea celeilalte persoane. Mergeam repede fără să mă uit în faţă, şi am realizat că aşa făcea şi cealaltă persoană. M-am ridicat, întingând o mână pentru a o ajuta. Era o fată înaltă, brunetă şi foarte drăguţă. Avea ochii albaştrii. Am recunoscut-o, şi ea a chicotit.
Mi-a prins mâna, fără să îşi lase greutatea ci doar ca şi gest, ridicându-se singură. Avea şi ea câteva pungi de cadouri.
- Cumpărăturile de Crăciun? A întrebat vioaie.
- Da. Am răspuns sincer. Şi tu?
- Îhî.
- Te invit la un suc, ce zici?
Am chicotit.
- Mai am ceva de luat, ce zici după asta?
S-a gândit puţin uitându-se prin pungi.
- Åži eu. Ok.. Pot sta cu tine?
Am dat din cap în semn afirmativ. Aş fi vrut să o întreb : eşti cu George? Sau ceva asemănător, dar am crezut că sunt prea nesimţită. Şi oricum nu eram prea interesată de şaten, deşi încă durea – într-o anumită măsură – faza.
Am fost şi i-am luat într-un final şi lui Jay un cadou. A fost greu de ales, dar până la urmă m-am decis. Într-un final, am ajuns să ne luăm câte o ciocolată caldă, eu şi Andreea.
- Ah, cumpărăturile mă extenuează.
Åžtiam sentimentul.
- Da...
- Ştii , Amber.. Pentru faza cu Geo, îmi cer scuze..
A trebuit să mă uit câteva secunde îndelungate la ea. Apoi am zis.
- Nu a fost vina ta.
Era puţină îndoială în vocea mea.
- Nu doar a mea.
Am privit-o întrebător iar aceasta a oftat. Am înţeles că are ceva să îmi spună.
- Uite ce e Amber, eu te plac. Eşti o persoană super , şi chiar mi-ar plăcea să ajungem prietene. Nici eu nu sunt o tipă prea rea, şi fetele ca tine sunt chiar super. Şi totuşi, îţi zic chestiile astea pentru că şi Jay e amicul meu, şi ştiu ce e mai bine pentru el. Sper doar să interprezeti cum trebuie.
Aş fi vrut să îmi feresc privirea. Dar nu am făcut-o. Merita măcar să mă uit adânc în ochii ei. Nu?*
- Spune.
- Eu am fost în seara aia la club special să îl sărut pe George, special ca tu să vezi asta.
Asta m-a uimit. Am lăsat ceaşca pe masă şi am întrebat-o.
- De ce?
- Pentru că Jay m-a rugat. Noi suntem foarte buni prieteni, dar asta vreau să rămână între noi două. Nimeni nu mai ştie. Doar că mi-a zis clar : nu te vrea cu George. Poate că nici el nu înţelegea „ de ce †dar cred că e cu mult prea clar pentru noi două care este motivul. Cel puţin pentru mine.
Mi-a luat ceva vreme să realizez ce se întâmpla şi inima îmi bătea nebuneşte, o luam razna. Aş fi vrut să dau timpul înapoi, dacă aş fi ştiut atunci ? Ce s-ar fi întâmplat? Şi totuşi... Nu-mi venea să cred că Jay făcuse asta.
- Poate chiar nu îl place pe George.. Am încercat să adaug. Asta a provocat râsul Andreei.
- Sigur, sigur. Ä‚sta ar fi pretextul ei Amber.
M-am uitat frumos la ea.
- Mulţumesc.
A început să râdă şi mai tare.
- Acum era momentul când mă numeai târfă şi îmi aruncai cu ceva în cap.
Am început şi eu să râd.
- Se pare că nu sunt o persoană normală.
- AÅŸa e. De aia te ÅŸi plac.
Am zâmbit către aceasta. Sentimentele mele pentru Jay în această clipă erau ciudate. Dar dacă ajunsese să facă acel lucru, însemna că şi el mă plăcea, nu? Şi dacă mă plăcea ,trebuia să mi-o spună, nu?
- Şi eu te plac . . . Aş vrea să ştiu, dacă Jayson mă place, atunci de ce nu îmi spune asta?
- Tu de ce nu îi spui?
A trebuit să mă gândesc câteva secunde.
- Pentru că mi-e teamă de reacÅ£ia lui. Mă crede o „ surioară â€.
A oftat.
- Şi el crede că tu îl iubeşti ca pe un „ frăţior †. Îţi dau termen până după vacanţă. Dacă nu, îi zic chiar eu lui Jay.
M-am înroşit puternic la faţă. Am simţit nevoia să îi mulţumesc iar.
- Mersi.
A chicotit.
- Plăcerea e de partea mea.
Am făcut schimb de numere de telefon şi am plecat fiecare pe drumul acesteia. Era deja târziu când am ajuns acasă, iar Jay nu mai era acolo. Am găsit însă un brad mare pe hol şi părinţii mei îl împodobeau. M-am dus şi eu să îi ajut, zâmbindu-le foarte fericită ( am dus şi cadourile în camera mea ) .
- Ce pui la cale ?
M-a întrebat mama dar nu i-am răspuns.