10-12-2009, 03:35 PM
Deoarece am scapat de teste si teze azi incolo o sa incerc sa uploadez mai des.
Multumesc tuturor celor care si-au exprimat parerea dar si celor care citesc.
In ascunzatoarea celor doi demoni
Intr-o camera mobilata doar cu strictul necesar, stateau doi demoni, William si Dimitri, uitandu-se la ecranul calculatorului. Ei rulau imaginile unor fete sperand sa le sara in ochi cineva mai special pe care sa o rapeasca. Deodata Dimitri apasa pe butonul stop. El oprise acea prezentare la poza unei fete inocente si frumoase cu ochii verzi si par roscat. Ochii ei pareau a se uita fix la cel ce o fotografiase, iar acum pareau a se uita fix la el. Il fascina privirea aceea atat de intensa incat ti s-ar fi parut ca vede direct in sufletul tau, vroia ca ea sa se uite in ochii lui si sa vada ce inseamna rautatea pura. Sa ii tina inocenta in mana si sa o zdrobeasca lasand in urma un suflet corupt.
-Hey, Dimitri! Trezeste-te frate! Vrei ca ea sa fie urmatoarea victima? Intreba William nerabdator.
-Daaaaaaaa… spuse Dimitri cu jumatate de gura in timp ce cu degetul mare atingea ecranul in dreptul obrazului fetei. Este… este atat de frumoasa… va fi o placere sa vad cum sangele se scurge din trupul ei si o data cu el si viata acestei fete. Iti poti imagina Will? La o asemenea fata sunt sigur ca are un corp superb. Sa vezi cum acel corp atat de sanatos si frumos se transforma intr-o stana de piatra, ce in curand va putrezi.
Dimitri se uita la poza fetei dar de fapt in fata ochilor avea acel tablou morbid al ei in pragul mortii. Numai la gandul a ceea ce avea sa ii faca si simtea cum sangele incepe sa ii alerge in vene. Nici nu isi putea inchipui ce s-ar fi intamplat daca ar fi facut-o. Nu se mai simtise atat de entuziasmat si excitat de mult.
-Nu, Dimitri! Nu vreau sa imi imaginez. Nu mai vreau sa le ranim pe aceste fete. Sunt unele atat de pure si inocente…. Stii ca mie imi place sa torturez doar fetele care si-au pierdut inocenta. Ea este atat de copila. Uita-te la ea, cum poti sa ii faci ceva rau? Intreba William scarbit de ideile colegului sau.
Nici el nu era mai sus dar cand vedea o asemenea fata, nu mai putea sa ii faca nimic, pentru ca ii amintea de sora lui. Amintiri dureroase ii navalira mintea. Sora lui a fost si ea, pe vremea cand a fost muritor, inocenta si pura pana ce a intalnit-o pe tarfa scolii. Era atat de mica si de usor influentabila incat ar fi vrut sa o tina inchisa in casa departe de viata cruta de afara dar nu reusise. Asa ca a facut tot ce a putut sa o protejeze, i-a spus de nenumarate orisa se tina departe de ea dar nu l-a ascultat si atunci cand ea nu vroia sa asculte, s-a dus la tipa aceea si a amenintat-o sa se tina departe de surioara lui draga, insa ei nu i-a pasat de nici una din amenintarile lui. Vedea cum surioara lui se transforma incet intr-o persoana straina lui si nu stia cum sa faca sa o aduca inapoi. Astfel in cateva luni nu mai era deloc pura si inocenta. Nu mai era sora lui. Nu s-ar fi intamplat nimic daca nu venea intr-o zi acasa mai devreme decat trebuia si nu ar fi vazut-o pe jumatate dezbracata in bratele unui baiat. In acel moment a clacat si dupa ce l-a dat afara pe acel baiat in suturi a omorit-o, ea a fost prima lui victima. Cat de mult i-a placut sa o faca sa sufere. Nici una din rugamintile ei nu l-a afectat, ba din contra ii placea si mai mult cand o auzea cum se ruga de el. Nu ii parea rau pentru ceea ce a facut, considera ca a salvat-o, dar din cauza ei nu putea sa se atinga de fetele pure, intotdeauna ii aminteau de cum era ea. De adevarata lui surioara si de singura pe care a cunoscut-o si a iubit-o neconditionat. El era sigur ca a murit atunci cand si-a pierdut inocenta. Asa ca vazand-o pe fata aceea nu vroia cu nici un chip sa o raneasca, ar fi vrut mai mult sa o tina in brate si sa o protejeze de toate lucrurile care ar fi putut sa ii fure inocenta. Vazand-o si-a dat seama ca ea poate fi reincarnarea conducatoarei ingerilor. Auzise de ea si stia ca numai ea este in stare sa scoata la iveala lucrurile bune din cineva. Asta facea si acum in ciudata faptului ca nu era prezenta, daca ar fi fost altcineva nu ar fi putut sa ii aduca aminte de sora lui sau sa scoata la iveala dorinta lui de a proteja fetele inocente.
-Bine, Dimitri! Putem sa o rapim pe fata aceea… se uita la monitor sa vada cum o cheama… fata aceasta Yuri Uzuri, dar nu vreau sa ii faci absolut nici un rau. Ai inteles?
-Mai vedem Will, mai vedem. Nu iti promit nimic. Este prea apetisanta pentru a o lasa libera. Mult prea apetisanta si apropo, imi esti dator cu o fata, spuse Dimitri iesind din incapere.
Dupa ce el iesi, William isi promise ca o va apara cu viata lui pe fiinta acea magnifica, daca va fi cazul. Nu avea sa mai dea gres de aceasta data, avea sa o protejeze cu viata lui daca va fi nevoie. Spunandu-si aceste lucruri, saruta fruntea fetei din poza si inchise calculatorul iesind si el din incapere.
In liceu
De abia s-a sunat de intarare la ore si elevii intra dezamagiti in clase. Numai doi elevi stau la usa clasei asteptand ca profesoara sa apara. Ei vorbesc intre ei si par a se bucura unul de compania celuilalt.
In fata clasei sta Seya si Yuri. El este intr-adevar entuziasmat de modul in care au iesit lucrurile si de situatia in care se afla. Se bucura de prezenta ei. Pe de alta parte Yuri doar dadea impresia ca se distreaza, isi daduse seama ca Seya era mai plictisitor decat credea ea. Se simtea prost ca i-a acceptat prietenia cand nu il placea si s-ar fi simtit si m-ai prost daca s-ar fi despartit de el. Ii parea rau ca nu poate sa se bucure cu adevarat de prezenta lui dar in interiorul ei se simtea atat de ranita si dezorientata incat nu putea sa vada partea plina a paharului. Se intreba daca Ikusa facuse toate acele lucruri. Intorcea pe toate partile ce stia incercand sa afle adevarul dar nu reusea. Ar fi vrut sa vorbeasca cu Ikusa, sa afle de la el adevarul, nu de la altcineva dar el era de negasit, parca se evaporase impreuna cu fratele lui. De parca faza cu sarutul dintre el si Akki nu ar fi fost de ajuns, Steph radia de fericire din cauza ca reusise sa il faca pe Ikusa prietenul ei. Aceasta relatie a dat-o si mai rau peste cap. Nu mai stia ce se intampla. Nu credea ca este adevarat dar dupa expresia colegei sale, stia ca aceea era realitatea. Se enerva cand isi dadu seama ca era atat de derutata din cauza lui si isi spuse ca nu avea sa ii mai dea atentie de acum incolo. Se va bucura de relatia ei cu Seya si il va uita pe necioplitul acela.
In sfarsit aparu profesoara intrerupandu-I sirul gandurilor lui Yuri.
-Hey, buna Seya, Yuri. Ce faceti?
-Va asteptam pntru a vorbi cu dumneavoastra despre proiect. Am vrea sa ramanem dupa ore pentru a-l termina.
-Da, da sigur. Nu este absolut nici o problema, acum la ora cu voi. Hai, hai.
-Multumim, spusera mandoi in acelasi timp.
Intrara in clasa si Yuri se aseza in banca sa evitand sa priveasca in banca din spatele ei, incercand sa arate ca nu este interesata daca Ikusa este sau nu. In timpul orei ea se intoarse in spate pentru a-I cere lui un creion pentru ca al ei se rupsese. Atunci observa lipsa lui. Nu ar fi vrut sa o intrebe pe Steph unde este dar nu avea incotro, asa ca se intoarse la banca colegei ei si ii facu semn sa se uite la ea.
-Steph, hey Steph!
-Da, Yuri, ce este? Spuse ea cu un ton de atotstiutoare plictisita.
-Ma intrebam unde este Ikusa. Parca trebuia sa vina la ora de biologie… a disparut si Hissori, nu stii tu ceva?
-Da, trebuia, dar el cu fratele lui au plecat inapoi in America pentru ca s-a intamplat ceva cu parinti lor.
-Nasol, sper ca nu este nimic foarte grav.
-Nu, nu este. Acum daca ai terminat cu intrebarile, te-as ruga sa ma lasi in pace.
-Bine, mersi.
“ Imi vine sa ii dau una in moaca aceea de proasta, dar nu pot. Nu vreau sa ii arat ca ma afecteaza modul in care se comporta. Nici nu o sa ma cobor la nivelul ei si sa ma port la fel ca ea. Pur si simplu nu o sa ii dau satisfactia pe care o doreste.†Gandea Yuri in timp ce scria lectia pe caiet.
In laboratorul de biologie
Dupa ce orele s-au terminat, Yuri impreuna cu Seya si profesoara de biologie intrara in laborator pentru ca cei doi elevi sa isi termine proiectul.
In primele doua ore de cand incepura sa lucreze la proiect, yuri visa cu ochii deschisi cum avea Seya sa o ia prin surprintere si sa o sarute. Visul a ramas doar atat, un simplu vis. Acel gest era demn de Ikusa, nu de inocenta prietenului ei. El nu a facut absolut nimic din ceea ce spera ea ci se inrosea tot numai daca o atingea. Se purta cu ea cu manusi si asta nu ii placea deloc. Nu vroia sa fie un bibelou ridicat si slavit pe un piedestral, de aceea incepuse sa duca dorul ironiilor si cuvintelor picante ale lui Ikusa, cu el nu se plictisea niciodata. Pe de alta parte, colega ei avea dreptate, baietii ca el au nevoie de fete ca Steph, nu ca ea. Cel mai potrivit gen de baiat pentru aceasta era Seya. Atent, grijuliu, inocent, bun opusul lui Ikusa ii trebuia ei, dar nu isi dorea acel gen de baiat.
“ Daca aceasta este situatia de ce nu ma pot multimi cu atat?†se intreba Yuri trista.
Linistea domnea in laborator in timp ce ei lucrau la proiect.
Seya era cu totul absorbit de ceea ce facea si de prezenta lui Yuri. Nici daca il imbatai nu s-ar fi simtit atat de ametit cum se simtea in acea clipa. De acea cand ii suna telefonul nici nu il auzi. I se parea ca sunetul acela este atat de departe incat era imposibil sa vina din buzunarul lui. Yuri ii atrase atentia asupra mobilului, ce suna si spre surprinderea baiatului, era intr-adevar al lui. Raspunse nauc la telefon si la fel cum raspunse, la fel plecase.
-Scuze! Trebuie sa plec, maica-mea tocmai a avut o criza, trebuie sa ajung la spital cat mai repede. Te rog, iarta-ma! Tipa Seya in timp ce se grabea sa isi i-a lucrurile si sa iasa din clasa.
Ramasa singura, Yuri mai lucra vreo doua ore la proiect, dupa care o anunta pe profesoara ca va pleca acasa.
Se facuse ora sapte seara cand ea pleca de la liceu. Desi era pe la sfarsitul primaverii si inceputul verii, se inserase destul de repede. Petrecuse atata timp in acel laborator, incat pierduse notiunea timpului. Din cauza aceasta a fost nevoita sa mearga pe scurtatura spre casa.
Tocmai cand vroia sa intre in parc, pentru a scurta drumul ii suna telefonul.
-Alo, da? Cine este?
-Hey, buna! Sunt Steph.
-Buna Steph… spuse fata disparandu-I entuziasmul automat. Sperase sa fie Ikusa cel ce o suna, nu ea.
-Ce faci? Cum a fost intalnirea cu Seya?
-Ce intalnire? Nu am avut nici o intalnire.
-Cum asa? Voi doi, singuri ca doi porumbei in laborator, au iesit scantei sunt sigura.
-Te inseli amarnic. Eu nu sunt o usuratica asa ca tine, nici nu-mi injunghi prieteni pe la spate si nici nu ma prefac ca sunt prietena cuiva, mai ales daca nu il suport pe acel cineva.
Spunand asta ii inchise telefonul in nas, dupa care il inchise de tot, aruncandu-l in ghiozdan, nestiind ca astfel isi sigila soarta. Nervoasa intra hotarita in parc, fara sa ii observe pe cei doi barbati ce o urmareau de cand a iesit din liceu.
Intr-o camera de lucru din castelul conducatoarei
Luna aparuse pe cer si lumina orasului ingerilor, dandu-I o frumusete rece. Razele ei reuseau sa patrunda pe fereastra unei camere de lucru de la etajul al doilea al castelului conducatoarei. Acestea veneau parca in ajutorul unicei lumanari din incapere, ce nu reusea sa alunge intunericul, care inghitea totul. Lumanarea se afla pe un birou din lemn de stejar, inconjurata de diverse dosare, formulare si ustensile de scris. La acel birou statea un Narkangel, intr-o pozitie relaxata, cu ochii inchisi, fiind aproape de linia invizibila a somnului, a taramului viselor. Parea atat de linistit, stand in acel scaun, incat nimeni nu putea sa fie atat de crud incat sa indrazneasca sa il trezeasca.
Tiptil, cineva intra in camera, incercand sa nu fata nici cel mai mic zgomot pentru a nu-l trezi pe cel ce se afla in fata lui. Acesta se uita la el si ii facu o scurta caracterizare. Avea cel mai simpatic par din lume: scurt, de culoarea albastru inchis, care niciodata nu statea asa cum posesorul il aranja; o pereche de ochi migdalatii si un nas ce intotdeauna ii aducea un zambet pe buze. Nasul era prea micut si fin pentru un barbat, la fel ca si buzele lui, de altfel, care erau pline si rozalii. Avea maini mici de fata si un corp de adolescent. Muschii nu se puteau vedea prin hainele lui, mult prea largi si mari pentru cineva asa de mic ca el. Ar fi fost perfect pentru un Arkangel, dar din pacate era Narkangel si stia ca acest lucru ii aduse multe complexe. Aducandu-si aminte prin ceea ce a trecut cel din fata lui pentru a obtine respectul celorlalti, un zambet trist aparu pe fata lui. Se apropie mai mult de birou pentru a-I atinge cu degetele usor fata lui cu trasaturi feminine. Ii puse mana pe barbie, el aplecandu-se in jos apropiindu-se sa il sarute. In momentul in care buzele lor se unira, Narkangelul isi deschise ochii lui albastri inchisi. Nu se impotrivi ci isi baga mana in parul celui ce il saruta si ii raspunse. Se pierdura in acele senzatii, pret de cateva minute dupa care cel care intrase se oprise si se departa de celalalt.
-Mm…buna, Michael! Spuse Ranpu dandu-si cu limba pe buza de sus.
-Buna, Ranpu, de ce m-ai chemat?
-Ca sa mai vorbim si noi, nu am mai vorbit de mult timp.
-Stiu, dar nu pot sa ma plimb pe holurile castelului asa ca tine la orice ora. Nu am ce cauta aici.
-Dar poti sa le spui ca vi sa ma vezi pe mine!
-Nu se poate. Ai innebunit de sugerezi asa ceva? Nu trebuie nimeni sa afle despre noi.
-Nu este corect, acea regula este o prostie. De ce nu putem sa iubim asa cum fac oameni? Iubirea scoate tot ce e mai bun din ei…
-Da, dar in acelasi timp scoate tot ce este mai rau din ei.
-Vrei sa spui ca esti de acord cu acea regula?
-Da.
-Si atunci de ce ma mai saruti?
-Nu stiu.
-Nu mai vrei sa fi cu mine? Intreba Ranpu deodata trist.
-Daca a fi cu tine inseamna ca lumea sa afle despre noi, atunci da. Nu te iubesc la fel de mult pe cat o iubesc pe Maiestatea Sa, Ranpu. Tin la tine dar nu pot sa renunt la onoarea de a fi langa ea pentru tine. Imi pare rau, spunand asta Michael iesi din camera, lasandu-l singur din nou pe colegul sau.
Acesta statea in picioare socat de ceea ce auzise. Nu se astepta ca tocmai Michael sa il tradeze in acest fel. Vroia doar sa petreaca mai mult timp cu el, nu sa le spuna tuturor despre ei. Relatiile intime intre ingeri erau considerate un tabu si nu aveau voie sa aiba acest fel de realtii, dar din cand in cand cineva il mai incalca. Il chemase pe Michael in acea seara pentru ca aflase cine era tradatorul si avea sa se duca la Hageshi peste cateva ore sa ii zica. Numai ca in timp ce astepta, un sentiment rau prevestitor ii incolti in inima si incepuse sa creada ca nu mai avea sa apuce ziua de maine. De aceea il chemase, pentru a-l mai vedea o data, pentru a-I mai simti inca o data buzele lui peste ale sale. Acum ca obtinuse ceea ce a vrut, putea sa moara linistit.
Orologiul batu ora noua seara. Venise timpul ca el sa plece si sa se duca la Hageshi pentru a-I spune numele acelui inger. Prevazator scrise numele pe o foaie si o lasa pe biroul sau la vedere, apoi sufla in lumanare si iesi inchizand usa in urma lui. Daca acel sentiment avea sa devina realitate ramane de vazut.
In parc
Yuri mergea, hotarita sa ajunga cat mai repede acasa, pe poteca intunecata din parc. Vroia doar sa se tranteasca in patul moale si sa adorma, sa uite de tot si de toate, sa nu mai stie de nimic. Spera ca un somn bun, fara acele vise ingrozitoare, va face minuni pentru starea ei. Nu intelegea de ce inima o durea atat de tare. O durea de cand aflase despre Ikusa si Steph, dar pana sa intre in parc nu era atat de evidenta. Parca acel loc amplifica toate sentimentele ei. Odata intrata pe alea ei preferata, umbrita de frumosii plopi batrani ce formau o bolta deasupra poteci, incepuse sa o doara inima si mai tare decat pana atunci. Nici nu observa transformarea acelor copaci, atat de dragi ei, in niste umbre rautacioase ce amenintau sa o inhate in orice clipa. Durerea ii capta toata atentia. Era ca si cum cineva ii smulgea fragmente mici din inima, hotarit fiind sa i-o sfasie in mii de bucatele. Se simtea ca o vaza preferata ce a fost sparta si lipita prost. Avea impresia ca incepuse sa piarda acele fragmente din ea pe drum si acea tortura nu mai inceta. Incepuse sa creada ca nu mai se afla pe drumul spre casa ei, ci spre salvarea ei, trebuia doar sa ajunga acolo si acel chin avea sa ia sfarsit. Era inconstienta de amenintarea celor doi barbati dar constienta ca lumina, ce considera ca o vede in fata ei, era salvarea sau mai mult mijlocul de a disparea din acea realitate cruda in care sentimentele o chinuiau. I se parea ca merge pe acea poteca de ore intregi, asa ca frica o prinse in gheara ei si tot ea o facu sa alerge fara speranta spre acea lumina. Nici ea nu stia de ce ii era teama. Din nou senzatia ca degeaba parcurge acel drum o prinse si o impinse sa alerge si mai tare pentru a ajunge la portita ei de scapare, iar acea portita parca se departa tot mai mult de ea.
Cand Yuri incepu sa fuga, cei doi, crezand ca au fost descoperiti si nevrand sa o piarda, incepura sa alerge dupa ea in incercarea disperata de a o prinde.
“In sfarsit, am ajuns la lumina!†gandi Yuri fericita.
Deodata aparu in acea lumina o persoana ce avea aripi. Un inger. Un inger ce semana cu Ikusa. Era o aparitie atat de luminoasa si imprastia in jur numai liniste si pace. Ii zambea bucuros si o invita in bratele lui, oferindu-I protectie. Parea a o chema la el, sa o duca spre locuri mai frumoase. Numai ca nu mai avea incredere in bunatatea lui, asa ca atunci cand il vazu, nu mai conta pentru ea ca el avea forma unui inger, o lua la goana in directia opusa. Vroia sa fie cat mai departe de acesta, sa nu il mai vada, sa nu il mai auda. Tot ce isi dorea era sa fie lasata in pace. Atat a fost de ranita de actiunile lui incat fugea cat putea de tare, numai sa fie cat mai departe de el. Plangand ca o disperata dadu peste cei doi urmaritori, care zapaciti din cauza alegerilor ei nu avusesera timp sa se dea din calea ei si avu loc o coliziune. Dimitri reactiona mai repede decat Yuri, prinzand-o de maini si imobilizand-o in timp ce William se chinuia sa gaseasca servetelul inmuiat in eter pentru a o adormi.
Trezindu-se imobilizata, fata se agita, folosindu-se de toate puterile, incercand sa scape. Vazandu-l pe William ca se apropie de ea il lovi in punctul lui sensibil, astfel facandu-l sa cada in genunchi de durere. Castiga ceva timp pentru a se elibera. O idee ii veni deodata in minte si se hotari sa o puna in actiune asa ca se cuminti, incetand sa se mai zvarcoleasca. Dimitri, ramanand uimit din nou de actiunile ei, slabise putin stransoarea. De atata a avut nevoie pentru a se elibera si odata libera incepu sa fuga in directia din care a venit. In spatele ei, la mica distanta, erau cei doi demoni. Parcurgand poteca pentru a doua oara in acea seara, observa de aceasta data, transformarea plopilor care erau maiestuosi ziua dar care noaptea deveneau niste umbre, gata sa o inhate in crengile lor.
A fost o lupta strasnica intre cei trei, dar intr-un final William o prinse pe Yuri, care obosise de la atata alergat si lupta, si incerca sa ii puna acea batista la nas dar ea il musca de mana, facandu-l sa scape batista. In acel moment il forta sa o imblanzeasca cu ajutorul unei vraji, asa ca ii puse mana dreapta pe frunte si spunand o incantatie o domoli. William, epuizat si el din cauza fetei, ce era plina de vanatai si zgarieturi, o ducea in brate pe Yuri, care adormise din cauza acelei vraji, spre ascunzatoarea lor. Dimitri se oferi sa o duca el pe fata in brate dar William refuza, neintentionand sa il lase pe colegul sau sa o atinga pe Yuri.
In timp ce Will o ducea pe fata, Dimitri nu isi dezlipi ochii o singura clipa de la ea. Isi inchipuia supliciile prin care va trece sub atenta lui supraveghere.
Nici unul dintre ei trei nu era constient de o a patra persoana ce ii urmarise tot timpul.
Multumesc tuturor celor care si-au exprimat parerea dar si celor care citesc.
In ascunzatoarea celor doi demoni
Intr-o camera mobilata doar cu strictul necesar, stateau doi demoni, William si Dimitri, uitandu-se la ecranul calculatorului. Ei rulau imaginile unor fete sperand sa le sara in ochi cineva mai special pe care sa o rapeasca. Deodata Dimitri apasa pe butonul stop. El oprise acea prezentare la poza unei fete inocente si frumoase cu ochii verzi si par roscat. Ochii ei pareau a se uita fix la cel ce o fotografiase, iar acum pareau a se uita fix la el. Il fascina privirea aceea atat de intensa incat ti s-ar fi parut ca vede direct in sufletul tau, vroia ca ea sa se uite in ochii lui si sa vada ce inseamna rautatea pura. Sa ii tina inocenta in mana si sa o zdrobeasca lasand in urma un suflet corupt.
-Hey, Dimitri! Trezeste-te frate! Vrei ca ea sa fie urmatoarea victima? Intreba William nerabdator.
-Daaaaaaaa… spuse Dimitri cu jumatate de gura in timp ce cu degetul mare atingea ecranul in dreptul obrazului fetei. Este… este atat de frumoasa… va fi o placere sa vad cum sangele se scurge din trupul ei si o data cu el si viata acestei fete. Iti poti imagina Will? La o asemenea fata sunt sigur ca are un corp superb. Sa vezi cum acel corp atat de sanatos si frumos se transforma intr-o stana de piatra, ce in curand va putrezi.
Dimitri se uita la poza fetei dar de fapt in fata ochilor avea acel tablou morbid al ei in pragul mortii. Numai la gandul a ceea ce avea sa ii faca si simtea cum sangele incepe sa ii alerge in vene. Nici nu isi putea inchipui ce s-ar fi intamplat daca ar fi facut-o. Nu se mai simtise atat de entuziasmat si excitat de mult.
-Nu, Dimitri! Nu vreau sa imi imaginez. Nu mai vreau sa le ranim pe aceste fete. Sunt unele atat de pure si inocente…. Stii ca mie imi place sa torturez doar fetele care si-au pierdut inocenta. Ea este atat de copila. Uita-te la ea, cum poti sa ii faci ceva rau? Intreba William scarbit de ideile colegului sau.
Nici el nu era mai sus dar cand vedea o asemenea fata, nu mai putea sa ii faca nimic, pentru ca ii amintea de sora lui. Amintiri dureroase ii navalira mintea. Sora lui a fost si ea, pe vremea cand a fost muritor, inocenta si pura pana ce a intalnit-o pe tarfa scolii. Era atat de mica si de usor influentabila incat ar fi vrut sa o tina inchisa in casa departe de viata cruta de afara dar nu reusise. Asa ca a facut tot ce a putut sa o protejeze, i-a spus de nenumarate orisa se tina departe de ea dar nu l-a ascultat si atunci cand ea nu vroia sa asculte, s-a dus la tipa aceea si a amenintat-o sa se tina departe de surioara lui draga, insa ei nu i-a pasat de nici una din amenintarile lui. Vedea cum surioara lui se transforma incet intr-o persoana straina lui si nu stia cum sa faca sa o aduca inapoi. Astfel in cateva luni nu mai era deloc pura si inocenta. Nu mai era sora lui. Nu s-ar fi intamplat nimic daca nu venea intr-o zi acasa mai devreme decat trebuia si nu ar fi vazut-o pe jumatate dezbracata in bratele unui baiat. In acel moment a clacat si dupa ce l-a dat afara pe acel baiat in suturi a omorit-o, ea a fost prima lui victima. Cat de mult i-a placut sa o faca sa sufere. Nici una din rugamintile ei nu l-a afectat, ba din contra ii placea si mai mult cand o auzea cum se ruga de el. Nu ii parea rau pentru ceea ce a facut, considera ca a salvat-o, dar din cauza ei nu putea sa se atinga de fetele pure, intotdeauna ii aminteau de cum era ea. De adevarata lui surioara si de singura pe care a cunoscut-o si a iubit-o neconditionat. El era sigur ca a murit atunci cand si-a pierdut inocenta. Asa ca vazand-o pe fata aceea nu vroia cu nici un chip sa o raneasca, ar fi vrut mai mult sa o tina in brate si sa o protejeze de toate lucrurile care ar fi putut sa ii fure inocenta. Vazand-o si-a dat seama ca ea poate fi reincarnarea conducatoarei ingerilor. Auzise de ea si stia ca numai ea este in stare sa scoata la iveala lucrurile bune din cineva. Asta facea si acum in ciudata faptului ca nu era prezenta, daca ar fi fost altcineva nu ar fi putut sa ii aduca aminte de sora lui sau sa scoata la iveala dorinta lui de a proteja fetele inocente.
-Bine, Dimitri! Putem sa o rapim pe fata aceea… se uita la monitor sa vada cum o cheama… fata aceasta Yuri Uzuri, dar nu vreau sa ii faci absolut nici un rau. Ai inteles?
-Mai vedem Will, mai vedem. Nu iti promit nimic. Este prea apetisanta pentru a o lasa libera. Mult prea apetisanta si apropo, imi esti dator cu o fata, spuse Dimitri iesind din incapere.
Dupa ce el iesi, William isi promise ca o va apara cu viata lui pe fiinta acea magnifica, daca va fi cazul. Nu avea sa mai dea gres de aceasta data, avea sa o protejeze cu viata lui daca va fi nevoie. Spunandu-si aceste lucruri, saruta fruntea fetei din poza si inchise calculatorul iesind si el din incapere.
In liceu
De abia s-a sunat de intarare la ore si elevii intra dezamagiti in clase. Numai doi elevi stau la usa clasei asteptand ca profesoara sa apara. Ei vorbesc intre ei si par a se bucura unul de compania celuilalt.
In fata clasei sta Seya si Yuri. El este intr-adevar entuziasmat de modul in care au iesit lucrurile si de situatia in care se afla. Se bucura de prezenta ei. Pe de alta parte Yuri doar dadea impresia ca se distreaza, isi daduse seama ca Seya era mai plictisitor decat credea ea. Se simtea prost ca i-a acceptat prietenia cand nu il placea si s-ar fi simtit si m-ai prost daca s-ar fi despartit de el. Ii parea rau ca nu poate sa se bucure cu adevarat de prezenta lui dar in interiorul ei se simtea atat de ranita si dezorientata incat nu putea sa vada partea plina a paharului. Se intreba daca Ikusa facuse toate acele lucruri. Intorcea pe toate partile ce stia incercand sa afle adevarul dar nu reusea. Ar fi vrut sa vorbeasca cu Ikusa, sa afle de la el adevarul, nu de la altcineva dar el era de negasit, parca se evaporase impreuna cu fratele lui. De parca faza cu sarutul dintre el si Akki nu ar fi fost de ajuns, Steph radia de fericire din cauza ca reusise sa il faca pe Ikusa prietenul ei. Aceasta relatie a dat-o si mai rau peste cap. Nu mai stia ce se intampla. Nu credea ca este adevarat dar dupa expresia colegei sale, stia ca aceea era realitatea. Se enerva cand isi dadu seama ca era atat de derutata din cauza lui si isi spuse ca nu avea sa ii mai dea atentie de acum incolo. Se va bucura de relatia ei cu Seya si il va uita pe necioplitul acela.
In sfarsit aparu profesoara intrerupandu-I sirul gandurilor lui Yuri.
-Hey, buna Seya, Yuri. Ce faceti?
-Va asteptam pntru a vorbi cu dumneavoastra despre proiect. Am vrea sa ramanem dupa ore pentru a-l termina.
-Da, da sigur. Nu este absolut nici o problema, acum la ora cu voi. Hai, hai.
-Multumim, spusera mandoi in acelasi timp.
Intrara in clasa si Yuri se aseza in banca sa evitand sa priveasca in banca din spatele ei, incercand sa arate ca nu este interesata daca Ikusa este sau nu. In timpul orei ea se intoarse in spate pentru a-I cere lui un creion pentru ca al ei se rupsese. Atunci observa lipsa lui. Nu ar fi vrut sa o intrebe pe Steph unde este dar nu avea incotro, asa ca se intoarse la banca colegei ei si ii facu semn sa se uite la ea.
-Steph, hey Steph!
-Da, Yuri, ce este? Spuse ea cu un ton de atotstiutoare plictisita.
-Ma intrebam unde este Ikusa. Parca trebuia sa vina la ora de biologie… a disparut si Hissori, nu stii tu ceva?
-Da, trebuia, dar el cu fratele lui au plecat inapoi in America pentru ca s-a intamplat ceva cu parinti lor.
-Nasol, sper ca nu este nimic foarte grav.
-Nu, nu este. Acum daca ai terminat cu intrebarile, te-as ruga sa ma lasi in pace.
-Bine, mersi.
“ Imi vine sa ii dau una in moaca aceea de proasta, dar nu pot. Nu vreau sa ii arat ca ma afecteaza modul in care se comporta. Nici nu o sa ma cobor la nivelul ei si sa ma port la fel ca ea. Pur si simplu nu o sa ii dau satisfactia pe care o doreste.†Gandea Yuri in timp ce scria lectia pe caiet.
In laboratorul de biologie
Dupa ce orele s-au terminat, Yuri impreuna cu Seya si profesoara de biologie intrara in laborator pentru ca cei doi elevi sa isi termine proiectul.
In primele doua ore de cand incepura sa lucreze la proiect, yuri visa cu ochii deschisi cum avea Seya sa o ia prin surprintere si sa o sarute. Visul a ramas doar atat, un simplu vis. Acel gest era demn de Ikusa, nu de inocenta prietenului ei. El nu a facut absolut nimic din ceea ce spera ea ci se inrosea tot numai daca o atingea. Se purta cu ea cu manusi si asta nu ii placea deloc. Nu vroia sa fie un bibelou ridicat si slavit pe un piedestral, de aceea incepuse sa duca dorul ironiilor si cuvintelor picante ale lui Ikusa, cu el nu se plictisea niciodata. Pe de alta parte, colega ei avea dreptate, baietii ca el au nevoie de fete ca Steph, nu ca ea. Cel mai potrivit gen de baiat pentru aceasta era Seya. Atent, grijuliu, inocent, bun opusul lui Ikusa ii trebuia ei, dar nu isi dorea acel gen de baiat.
“ Daca aceasta este situatia de ce nu ma pot multimi cu atat?†se intreba Yuri trista.
Linistea domnea in laborator in timp ce ei lucrau la proiect.
Seya era cu totul absorbit de ceea ce facea si de prezenta lui Yuri. Nici daca il imbatai nu s-ar fi simtit atat de ametit cum se simtea in acea clipa. De acea cand ii suna telefonul nici nu il auzi. I se parea ca sunetul acela este atat de departe incat era imposibil sa vina din buzunarul lui. Yuri ii atrase atentia asupra mobilului, ce suna si spre surprinderea baiatului, era intr-adevar al lui. Raspunse nauc la telefon si la fel cum raspunse, la fel plecase.
-Scuze! Trebuie sa plec, maica-mea tocmai a avut o criza, trebuie sa ajung la spital cat mai repede. Te rog, iarta-ma! Tipa Seya in timp ce se grabea sa isi i-a lucrurile si sa iasa din clasa.
Ramasa singura, Yuri mai lucra vreo doua ore la proiect, dupa care o anunta pe profesoara ca va pleca acasa.
Se facuse ora sapte seara cand ea pleca de la liceu. Desi era pe la sfarsitul primaverii si inceputul verii, se inserase destul de repede. Petrecuse atata timp in acel laborator, incat pierduse notiunea timpului. Din cauza aceasta a fost nevoita sa mearga pe scurtatura spre casa.
Tocmai cand vroia sa intre in parc, pentru a scurta drumul ii suna telefonul.
-Alo, da? Cine este?
-Hey, buna! Sunt Steph.
-Buna Steph… spuse fata disparandu-I entuziasmul automat. Sperase sa fie Ikusa cel ce o suna, nu ea.
-Ce faci? Cum a fost intalnirea cu Seya?
-Ce intalnire? Nu am avut nici o intalnire.
-Cum asa? Voi doi, singuri ca doi porumbei in laborator, au iesit scantei sunt sigura.
-Te inseli amarnic. Eu nu sunt o usuratica asa ca tine, nici nu-mi injunghi prieteni pe la spate si nici nu ma prefac ca sunt prietena cuiva, mai ales daca nu il suport pe acel cineva.
Spunand asta ii inchise telefonul in nas, dupa care il inchise de tot, aruncandu-l in ghiozdan, nestiind ca astfel isi sigila soarta. Nervoasa intra hotarita in parc, fara sa ii observe pe cei doi barbati ce o urmareau de cand a iesit din liceu.
Intr-o camera de lucru din castelul conducatoarei
Luna aparuse pe cer si lumina orasului ingerilor, dandu-I o frumusete rece. Razele ei reuseau sa patrunda pe fereastra unei camere de lucru de la etajul al doilea al castelului conducatoarei. Acestea veneau parca in ajutorul unicei lumanari din incapere, ce nu reusea sa alunge intunericul, care inghitea totul. Lumanarea se afla pe un birou din lemn de stejar, inconjurata de diverse dosare, formulare si ustensile de scris. La acel birou statea un Narkangel, intr-o pozitie relaxata, cu ochii inchisi, fiind aproape de linia invizibila a somnului, a taramului viselor. Parea atat de linistit, stand in acel scaun, incat nimeni nu putea sa fie atat de crud incat sa indrazneasca sa il trezeasca.
Tiptil, cineva intra in camera, incercand sa nu fata nici cel mai mic zgomot pentru a nu-l trezi pe cel ce se afla in fata lui. Acesta se uita la el si ii facu o scurta caracterizare. Avea cel mai simpatic par din lume: scurt, de culoarea albastru inchis, care niciodata nu statea asa cum posesorul il aranja; o pereche de ochi migdalatii si un nas ce intotdeauna ii aducea un zambet pe buze. Nasul era prea micut si fin pentru un barbat, la fel ca si buzele lui, de altfel, care erau pline si rozalii. Avea maini mici de fata si un corp de adolescent. Muschii nu se puteau vedea prin hainele lui, mult prea largi si mari pentru cineva asa de mic ca el. Ar fi fost perfect pentru un Arkangel, dar din pacate era Narkangel si stia ca acest lucru ii aduse multe complexe. Aducandu-si aminte prin ceea ce a trecut cel din fata lui pentru a obtine respectul celorlalti, un zambet trist aparu pe fata lui. Se apropie mai mult de birou pentru a-I atinge cu degetele usor fata lui cu trasaturi feminine. Ii puse mana pe barbie, el aplecandu-se in jos apropiindu-se sa il sarute. In momentul in care buzele lor se unira, Narkangelul isi deschise ochii lui albastri inchisi. Nu se impotrivi ci isi baga mana in parul celui ce il saruta si ii raspunse. Se pierdura in acele senzatii, pret de cateva minute dupa care cel care intrase se oprise si se departa de celalalt.
-Mm…buna, Michael! Spuse Ranpu dandu-si cu limba pe buza de sus.
-Buna, Ranpu, de ce m-ai chemat?
-Ca sa mai vorbim si noi, nu am mai vorbit de mult timp.
-Stiu, dar nu pot sa ma plimb pe holurile castelului asa ca tine la orice ora. Nu am ce cauta aici.
-Dar poti sa le spui ca vi sa ma vezi pe mine!
-Nu se poate. Ai innebunit de sugerezi asa ceva? Nu trebuie nimeni sa afle despre noi.
-Nu este corect, acea regula este o prostie. De ce nu putem sa iubim asa cum fac oameni? Iubirea scoate tot ce e mai bun din ei…
-Da, dar in acelasi timp scoate tot ce este mai rau din ei.
-Vrei sa spui ca esti de acord cu acea regula?
-Da.
-Si atunci de ce ma mai saruti?
-Nu stiu.
-Nu mai vrei sa fi cu mine? Intreba Ranpu deodata trist.
-Daca a fi cu tine inseamna ca lumea sa afle despre noi, atunci da. Nu te iubesc la fel de mult pe cat o iubesc pe Maiestatea Sa, Ranpu. Tin la tine dar nu pot sa renunt la onoarea de a fi langa ea pentru tine. Imi pare rau, spunand asta Michael iesi din camera, lasandu-l singur din nou pe colegul sau.
Acesta statea in picioare socat de ceea ce auzise. Nu se astepta ca tocmai Michael sa il tradeze in acest fel. Vroia doar sa petreaca mai mult timp cu el, nu sa le spuna tuturor despre ei. Relatiile intime intre ingeri erau considerate un tabu si nu aveau voie sa aiba acest fel de realtii, dar din cand in cand cineva il mai incalca. Il chemase pe Michael in acea seara pentru ca aflase cine era tradatorul si avea sa se duca la Hageshi peste cateva ore sa ii zica. Numai ca in timp ce astepta, un sentiment rau prevestitor ii incolti in inima si incepuse sa creada ca nu mai avea sa apuce ziua de maine. De aceea il chemase, pentru a-l mai vedea o data, pentru a-I mai simti inca o data buzele lui peste ale sale. Acum ca obtinuse ceea ce a vrut, putea sa moara linistit.
Orologiul batu ora noua seara. Venise timpul ca el sa plece si sa se duca la Hageshi pentru a-I spune numele acelui inger. Prevazator scrise numele pe o foaie si o lasa pe biroul sau la vedere, apoi sufla in lumanare si iesi inchizand usa in urma lui. Daca acel sentiment avea sa devina realitate ramane de vazut.
In parc
Yuri mergea, hotarita sa ajunga cat mai repede acasa, pe poteca intunecata din parc. Vroia doar sa se tranteasca in patul moale si sa adorma, sa uite de tot si de toate, sa nu mai stie de nimic. Spera ca un somn bun, fara acele vise ingrozitoare, va face minuni pentru starea ei. Nu intelegea de ce inima o durea atat de tare. O durea de cand aflase despre Ikusa si Steph, dar pana sa intre in parc nu era atat de evidenta. Parca acel loc amplifica toate sentimentele ei. Odata intrata pe alea ei preferata, umbrita de frumosii plopi batrani ce formau o bolta deasupra poteci, incepuse sa o doara inima si mai tare decat pana atunci. Nici nu observa transformarea acelor copaci, atat de dragi ei, in niste umbre rautacioase ce amenintau sa o inhate in orice clipa. Durerea ii capta toata atentia. Era ca si cum cineva ii smulgea fragmente mici din inima, hotarit fiind sa i-o sfasie in mii de bucatele. Se simtea ca o vaza preferata ce a fost sparta si lipita prost. Avea impresia ca incepuse sa piarda acele fragmente din ea pe drum si acea tortura nu mai inceta. Incepuse sa creada ca nu mai se afla pe drumul spre casa ei, ci spre salvarea ei, trebuia doar sa ajunga acolo si acel chin avea sa ia sfarsit. Era inconstienta de amenintarea celor doi barbati dar constienta ca lumina, ce considera ca o vede in fata ei, era salvarea sau mai mult mijlocul de a disparea din acea realitate cruda in care sentimentele o chinuiau. I se parea ca merge pe acea poteca de ore intregi, asa ca frica o prinse in gheara ei si tot ea o facu sa alerge fara speranta spre acea lumina. Nici ea nu stia de ce ii era teama. Din nou senzatia ca degeaba parcurge acel drum o prinse si o impinse sa alerge si mai tare pentru a ajunge la portita ei de scapare, iar acea portita parca se departa tot mai mult de ea.
Cand Yuri incepu sa fuga, cei doi, crezand ca au fost descoperiti si nevrand sa o piarda, incepura sa alerge dupa ea in incercarea disperata de a o prinde.
“In sfarsit, am ajuns la lumina!†gandi Yuri fericita.
Deodata aparu in acea lumina o persoana ce avea aripi. Un inger. Un inger ce semana cu Ikusa. Era o aparitie atat de luminoasa si imprastia in jur numai liniste si pace. Ii zambea bucuros si o invita in bratele lui, oferindu-I protectie. Parea a o chema la el, sa o duca spre locuri mai frumoase. Numai ca nu mai avea incredere in bunatatea lui, asa ca atunci cand il vazu, nu mai conta pentru ea ca el avea forma unui inger, o lua la goana in directia opusa. Vroia sa fie cat mai departe de acesta, sa nu il mai vada, sa nu il mai auda. Tot ce isi dorea era sa fie lasata in pace. Atat a fost de ranita de actiunile lui incat fugea cat putea de tare, numai sa fie cat mai departe de el. Plangand ca o disperata dadu peste cei doi urmaritori, care zapaciti din cauza alegerilor ei nu avusesera timp sa se dea din calea ei si avu loc o coliziune. Dimitri reactiona mai repede decat Yuri, prinzand-o de maini si imobilizand-o in timp ce William se chinuia sa gaseasca servetelul inmuiat in eter pentru a o adormi.
Trezindu-se imobilizata, fata se agita, folosindu-se de toate puterile, incercand sa scape. Vazandu-l pe William ca se apropie de ea il lovi in punctul lui sensibil, astfel facandu-l sa cada in genunchi de durere. Castiga ceva timp pentru a se elibera. O idee ii veni deodata in minte si se hotari sa o puna in actiune asa ca se cuminti, incetand sa se mai zvarcoleasca. Dimitri, ramanand uimit din nou de actiunile ei, slabise putin stransoarea. De atata a avut nevoie pentru a se elibera si odata libera incepu sa fuga in directia din care a venit. In spatele ei, la mica distanta, erau cei doi demoni. Parcurgand poteca pentru a doua oara in acea seara, observa de aceasta data, transformarea plopilor care erau maiestuosi ziua dar care noaptea deveneau niste umbre, gata sa o inhate in crengile lor.
A fost o lupta strasnica intre cei trei, dar intr-un final William o prinse pe Yuri, care obosise de la atata alergat si lupta, si incerca sa ii puna acea batista la nas dar ea il musca de mana, facandu-l sa scape batista. In acel moment il forta sa o imblanzeasca cu ajutorul unei vraji, asa ca ii puse mana dreapta pe frunte si spunand o incantatie o domoli. William, epuizat si el din cauza fetei, ce era plina de vanatai si zgarieturi, o ducea in brate pe Yuri, care adormise din cauza acelei vraji, spre ascunzatoarea lor. Dimitri se oferi sa o duca el pe fata in brate dar William refuza, neintentionand sa il lase pe colegul sau sa o atinga pe Yuri.
In timp ce Will o ducea pe fata, Dimitri nu isi dezlipi ochii o singura clipa de la ea. Isi inchipuia supliciile prin care va trece sub atenta lui supraveghere.
Nici unul dintre ei trei nu era constient de o a patra persoana ce ii urmarise tot timpul.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)