Love In Silence

[Verrine]

asha.. ms de comentari...
acum next.. sper sa va plak incontinuare

Capitolul XXVIII: Complicatii

-Sakura! INCETEAZA!
Corpul meu a tresarit la auzul numelui, dar mai ales pentru ca nu mi-am dat seama ca mai era cineva cu mine in camera. Am intors automat privirea in stanga, de unde se auzi advertismetul. Inaintea mea nu statea altul decat roscatul, care avea ca intotdeauna, acea expresie calma, dar sub care am crezut eu sa se ascundea suspiciunea, si asta poate doar pentru ca mi-a citit gandurile si nu era foarte incantat de noua mea realizare. Sincera sa fiu, nici eu nu ma simteam foarte bine din cauza ca acum il vedea pe Sasuke intr-u totul alt mod, stiam ca nu e bine, stiam ca eu am fost blestemata sa nu iubesc, nu aveam dreptul la sa ceva. “Eu”, o fiinta ciudata, cu puteri neobisnuite, un trecut intunecat, multe secrete nedezvaluite, un anumite “individ” care imi strabatea mintea zi de zi. Lista putea sa continue, insa acestea mi se pareau cele mai importante tresaturi ale vietii mele, la care ma tem ca nu mai pot aduga si dragostea. Este prea multa ura pentru a putea fi si iubire. In plus, imediat ce am observant acele trasaturi ale lui Sasuke, trebuia automat ca ratiunea mea sa contrazica toata acea perfectiune. Insa, acest lucru nu s-a intamplat, fapt ce m-a pus pe ganduri, chiar si in acele momente in care eram intr-o transa continua.
-Mai bine te-ai culca, mi se adresase acesta pe un ton taios, ce m-a scos din fanteziile mele.
Am incuviintat din cap, neavand momentan chef de o cearta. Imediat ce m-am schimbat in pijamale si m-am bagat sub plapuma pufoasa, mintea mea a inceput sa se desprinda de realitate, trecand pragul ce ducea catre propria fantezie. Ma tot gandeam la faptul ca roscatul a reusit sa ma calmeze, lucru foarte ciudat. De obicei cand intram intr-o stare de acest gen puteam pune in pericol un sat intreg. Consecintele ar fi fost tragice deoarece i-asi fi putut omori pe toti trei inclusiv tot satul.Faptul ca furia mea crestea foarte rapid, eliberandu-se din locul unde o incuiasem, nu putea decat sa vesteasca lucruri proaste. Nu puteam sa permit sa ma mai gandesc sau macar sa ma mai uit vreodata in acel mod la Sasuke, Gaara nu m-ar mai putea opri si a doua oara. Stiam preabine ca atunci cand eu si dragostea ne intersectam intr-un anumit punct, nu putea decat sa insemne distrugere, din acest motiv am incercat sa o evit pe cat posibil. De data aceasta a fost inevitabil, pur si simplu nu ma puteam controla.
Eram foarte constienta de faptul ca ma indragostisem de brunet, chiar daca imi era scarba sa rostesc acest cuvant, chiar daca nu il meritam, chiar daca putem sa distrug totul in jur din pricina lui, era adevarat. Pentru prima data mi-am dat seama ce era acest “sentiment”. Acum intelegem ce simte Naruto si ce a simtit Gaara in copilarie, ceva frumos, dar nepotrivit pentru mine. Cine ar fi putut crede ca un sentiment ce toti il definesc ca pe ceva divin, desprins din colturile Raiului, lipsit de rautate, ar putea fi atat de distructiv.
Am continuat acest monolog pana dimineata, pana cand prima raza a astrului principal a inceput sa se joace cu suvitele mele rozalii ravasite pe toata perna. Nu as putea spune ca m-am trezit, deoarece nu am dormit deloc,preocupata fiind sa ma gandesc la lucruri ce m-ar face sa nu adorm. Cel mai ingrozitor lucru care mi s-ar putea intampla ar fi sa-I visez chipul perfect. Insa, imi era teama ca nu puteam sa-l evit pentru totdeauna, trebuia sa fac ceva…
M-am ridicat asadar in sezuta, incercand sa par buimaca, de parca abea m-as fi trezit din somn. Am explorat camera si am observant cu bucurie ca roscatul nu se afla acolo. M-am dus si mi-am facut toaleta de dimineata, dupa care am coborat in living pentru a lua micul dejun. Banuiam ca Naruto nu avea sa se trezeasca decat peste cateva ore, iar Sasuke dormea si el dus, in timp ce Gaara probabil hoinarea pe undeva pe-afara.
Mi-am facut asadar niste lapte cu cereale. In timp ce mancam, am auzit un tipat ce venea din camera lui Naruto. Am lasat repede totul deoparte si mi-am folosit jutsul de teleportare pentru a ajunge cat mai repede in camera blondului. Acolo se afla Naruto care statea in patul lui, in timp ce Sasuke se pregatea sa-l loveasca. Am impietrit automat cand l-am vazut pe brunet, incercand pe cat posibil sa-l evit, sa nu ma uit la el, constienta de ce s-ar putea intampla. Nu puteam sa rostesc nici un cuvant, asa ca asteptam cu nerabdare sa primesc o explicatie, ceva ce m-ar fi scutit sa mai stau acolo. Am stat pret de cateva minute, ce mi se pareau secole nesfarsite, timp in care brunetul il lovea pe Naruto.
-Idiotule! Parca ai fi la gradinita! Nu pot sa cred ca te numesti ninja! tipa brunetul cat il tineau plamanii.
Vocea lui era perfecta… Era un calmant extraordinar, ma facea sa ma simt atat de libera si…
“SAKURA!”
Striga o voce din interiorul mintii mele, in incercarea de a ma scoate din transa in care intrasem. Aceasta reusise, insa ca sa nu trezesc suspiciuni la adresa mea…
-Ce..s-a… intamplat? incerc eu sa rostesc, fapt ce a determinat ca cele trei cuvinte sa para mai mult soptite.
Sasuke imi observa starea, incercand sa gaseasca la fel ca noaptea trecuta, niste raspunsuri in ochii mei, insa eu ma feream pe cat posibil. Probabil si Naruto a observant ceva ciudat, insa era prea preocupat sa-l injure pe Sasuke.
-Idiotul asta de Naruto a tipat doar pentru ca a vazut un paianjen.
Nu am spus nimic, concentrandu-ma mai mult sa nu ma infurii, nu aveam nevoie de cadavre proaspete la micul dejun. Naruto era un idiot, asta era clar, insa eu trebuia sa ma calmez, sa imi gasesc pacea interioara. Nu am avut foarte mult succes, asa ca am iesit din incapere la fel cum am intrat. Probabil ca baietii au fost uluiti de atitudinea mea, insa acesta era unul dintre motivele neimportante pentru care ar trebui eu sa imi fac griji.
Momentan ma aflam la mine in camera, incercand sa gasesc niste solutii legate de cum as putea eu sa scap de toate aceste sentimente care le nutresc pentru brunet. Una dintre variante ar fi sa abandonez misiunea si sa plec undeva departe, intr-un loc unde sa invat sa ma controlez, sa invat sa uit de acest sentiment. Insa stiam ca asta ar fi un plan care sigur ar da gresi, nu as putea sa tin acea furie in mine pentru totdeauna, la un momentdat tot asi fi eliberat-o. A doua variant ar fi sinuciderea, insa era exclusa, nu putea sa cedez chiar in acest mod, asi fi parut un ninja slab. Cea dea treia mi se parea una ce ar putea avea niste sanse – sa-l omor pe Sasuke.