06-12-2009, 11:26 PM
Hello am revenit cu capitolul 36 ^^.
Fantasy Eyes -> Mersi ca dai commenturi si ca-ti place. ^^
KaGoMe -> Stiu, eu era sa plang, dar nu-i zice lui Honey :))). Sper sa-ti placa acest capitol si sa citesti incontinuare. Mersi.
Enjoy !
Capitolul 36
O durere superficiala imi acoperea corpul. Aud vorbe in jurul meu si pe cineva palangand. Nu inteleg nimic. Dau sa ma misc si nu pot. Rahat. Simt niste lacrimi ce-mi uda mana. Ale cui sunt ? Iarasi plange mama ? Incerc sa imi misc mana, nu reusesc decat niste degete. Ochii mi se deschid si ei. Clipesc de cateva ori deranjat de lumina puternica din camera. Indata ce mi-am stabilit raza vizuala am observat ca nu era chiar asa de luminata camera. Iarasi am auzit niste voci. Un domn inalt cu parul blond s-a pus in fata mea. Cine era el ? Cred ca ma examina. Eram oare in spital ? Brusc mi-am amintit ce mi s-a intamplat, accidentul, Amber, fetita din masina, tot. Imaginile accidentul au inceput sa se deruleze prin fata ochilor mei ca un film de actiune cam neplacut.
- Oh ! Dave si-a revenit ! am auzit pe cineva zicand.
Dave ? Si mai era cineva cu o voce superba. Cred ca era Caroline. Sau poate ca nu. Ea avea vocea putin mai groasa decat aceasta fata si mai ridicata. Am incercat sa-mi misc capul dar ceva tare m-a impiedicat. L-am vazut pe acel domn reaparand in fata mea. A inceput sa-mi vorbeasca, avea o voce destul de groasa, ma deranja. Mi-a explicat unde era, cum am ajuns aici si ce am patit. Apoi suspiciunile mi s-au adeverit. Mi-am miscat buzele ca sa vorbesc dar nu am auzit nimic. Am incercat a doua oara si nici asa. A treia oara a iesit ceva susoteala si se pare ca doctorul a inteles ce am zis.
- Un baiat inalt si roscat si o fata blonda si cam scunda, dar draguta. mi-a spus zambind.
Am incercat sa zambesc. Deci Amber si Dave erau aici. Am vazut ca barbatul s-a dat la o parte si in schim in fata mi-a aparut o fata. Era asa draguta. Avea ochii inlacrimati. Era Amber, am incercat sa zambesc dar nu prea mi-a iesit. Fata i s-a instrambat si a vrut sa planga iarasi dar s-a oprit.
- Oh, Jayson ! Credeam ca te duci ! a spus si atunci si-a scapat cateva lacrimi.
- Nu mor eu asa de usor. i-am spus incet.
- Nu glumii ! Nu stii ce ingrijorata am fost ?
- Nu stiu ! am exclamat aproape mut.
A incercat sa zambeasca dar nu prea i-a iesit. Dave a venit si el langa mine si a inceput sa imi povesteasca tot mai detaliat. A fost o imprudenta sa ma grabesc asa. Mi-am instrambat putin coltul gurii iar Amber a ras. M-a sarutat pe frunte, si i-am simtit o lacrima fierbinde pierzandu-se pe fata mea. Ce prostie ! Nu trebuie sa planga pentru mine ! As fi vrut sa pot sa-i sterg lacrimile, dar degeaba, mainile nu mi le puteam ridica. M-am incruntat. Ea s-a uitat la mine pierduta iar apoi cred ca si-a dat seama de ceea ce voiam sa fac. Mi-a spus ca din cauza anesteziei pe care mi-au dat-o la operatie nu ma pot misca deocamdata. M-am bucurat. Credeam ca am ramas paralizat sau ceva in genul. L-am vazut pe Dave iesind din camera si am ramas cu Amber. Aceasta se uita la mine iar eu la ea. ce n'as da sa-ti spun ca o iubesc. Dar nu puteam, riscam ca eu sa pierd totul, prietenia ei, zambetul ei si chiar si privirea ei. Nu puteam sa pariez pe un sentiment pe care doar eu il simteam. Ii priveam chipul admirandul. Chiar si plangand era superba. Era asemenea unei zeite care era ranita pe dinauntru. Dupa cateva minute indelungate au aparut mama si tata. Le-am vazut incantarea care se putea citi foarte usor pe fetele lor. Erau fericiti ! Cred ca sa ma vada in viata. Si eu ma bucuram de acest lucru. Nu am putut sa nu zambesc cand mama m-a imbratisat cum a putut ea de strans, mai ales in pozitia in care eram. Si tata a facut acelasi lucru. Eram fericit. Inconjurat de familie. Mai bine nu se putea.
Totul a fost perfect sa spun asa. Doua saptamani de stat in spital. Amber venea de fiecare data sa ma vada, dupa scoala desigur. Am aflat de treiul de la Biologie. Cred ca matusa Liss a facut urat, dar stiu ca i-a trecut, era prima nota rea, asa ca nu are de ce sa se streseze, cred. Mie in schimb mi-a facut placere compania ei. Era mult prea adorabila. Incercam sa nu par prea 'dependent' de prezenta ei dar era cam imposibil. Adoram fiinta ei si tot ce tinea de ea. Plus ca o mai ajutam si eu la scoala, adica eram in a 11-a cred ca stiam si eu ceva din a 10. In primele zile de la 'trezirea' mea, ma hranea chiar ea. M-am cam obisnuit asa ca acum, cand nu e mama prin preasma inca mai face asta. Imi placea felul in care ma rasfata. Chiar mi-ar placea sa o am ca iubita, sau ca sotie. Dar ce mama nabii gandeam ? Sotie ? Nici macar pe departe. Cum ea, fata care ma vedea ca pe un frate sa se casatoreasca cu el. Era imposibil dar in acelasi timp posibil.
Dimineata veni usor peste Boston, a ajuns si la mine. Razele soarelui au intrat in camera spitalului dar eu eram treaz de mult. Doctorul Charlie, asa se numea, a venit la mine cu un zambet pe buze imens.
- Jay, se pare ca azi cam pleci de pe la noi ! mi-a spus fericit, m-am bucurat nespus de mult.
- Asta da veste ca sa incepi ziua ! am exclamat si eu.
Mi-a zambit si a scris ceva pe o foaie care o avea la el. A iesit din camera si dupa vreo zece minute parintii mei au intrat in camera. Mama a inceput sa strige de fericire cand i-am spus de plecare si deja incepea sa-mi adune lucurile, tata s-a dus sa completeze formularele care trebuiau completate ca eu sa ies din spital. I-am cerut lui mama telefonul si i-am scris lui Amber un mesaj.
[center]Am plecat din spital. Sunt acasa, nu are rost sa mai mergi acolo. Jayson. [/center]
Am dat pe 'send' si i l-am dat inapoi mamei. I-am zambit si la randul ei mi-a zambit si ea. Au venit cu un carucior dupa mine. Nu prea puteam sa ma misc din cauza piciorului rupt. Se pare ca era sa-l pierd, dar ca norocul s-a refacut destul de repede, dar nu complet inca. Asistentele m-au ajutat sa ma pun pe carucior si am iesit din camera mergand pe holurile albe fastasmice ale spitalului. M-am simtit usurat cand am iest din cladirea aceea unde totul era alb. Am inspirat aerul curat de afara lasand deoparte tot mirosul acela de medicamente care iti intoarcea stomacul pe dos. M-au pus pe bancheta din spate a masinii iar caruciorul l-au inapoiat asistentelor. Parea ca acasa nu aveam voie sa plec din camera doar cand mama voia sa mergem in gradina. Ce naspa ! Uram sa stau inchis, dar totusi, daca asta imi accelera vindecarea cum aveam eu sa ma opun ? Am ajuns acasa si aproape am vrut sa sar in sus de bucurie, dar stiam ca daca faceam acest lucru ma duceam inapoi la spital. Tata m-a ajutat pana sus in camera mea sa merg. M-am pus in pai si mi-au dat laptopul sa ma 'joc'. Mi-am pus muzica ca sa ma relaxez si mi-am lasat capul pe perina. Am auzit-o pe mama cum a intrat si m-am uitat la ea, avea o tava cu mancarea mea preferata. Spaghette cu ceva sos care doar ea si Amber il stiau prepara, Amber l-a invatat de la mama. Am mancat cu pofta in timp ce mama se uita la mine multumita. Adevarul era ca mancarea din spital era chiar scarboasa. Mirosea urat si avea si gust ciudat. Ce noroc ca am o mama care stie sa gateasca ! Dupa ce am terminat mancarea delicioasa care mi-a lasat un gust mult prea dumnezeiesc, mama a plecat, trebuia sa mearga pana la matusa Liss. Nu se schimba niciodata, mereu se intalneau, nu trecea zi in care sa nu vorbeasca la telefon sau chiar sa se viziteze reciproc. Aveau o zi sfanta, Sambata. Mergeau la cumparaturi, doar ele doua. Am stat vreo patru ore asteptand sa vina cineva sa ma viziteze. Dar nimic. M-am enervat. Credeam ca ma pot stapanii sa nu-i vad pe prietenii mei, dar cred ca era inutil. am incercat sa ma ridic din pat, dar in zadar. Am incercat iarasi si spre surprinderea mea am putut dar am cazut pe jos. Acum nu ma mai puteam ridica, genial ! Am auzit cum cineva a intrat in camera si a scos un sunet cam alarmat. Am cunoscut parfumul mult prea dulce. Era Amber. A venit ! Doamne si cat ma bucuram ca era aici. M-a ajutat sa ma ridic, si eu am pus de la mine. M-a pus pe pat si datorita echilibrului ei 'stabil' a cazut peste mine, i s-a ridicat fust, mama, ce priveliste !. Am putut sa o vad rosind, cred ca inima mea mai avea putin si imi sarea din piept. Am ras ca sa nu o fac sa se simta prost.
- Piticanie, cand ma recuperez mergem sa facem exercitii de echilibru. Daca cazi pe un baiat asa ala o sa moara acolo de atac de cord.
- De ce ? a murmurat ea incercand sa se ridice.
- Ai chiloti galbeni. Sunt draguti ! am tachinat-o.
- Jayson Asazuki ! Nu ma fa sa te lovesc, acum tu esti cel neajutorat ! a strigat catre mine rosind puternic.
- Bine, bine. Glumeam, adica, chiar sunt draguti. am spus razand, m-a lovit in umar in joaca.
I-am prins mainile iar apoi am imbratisat-o neputand sa rezist tentatiei.
- Dar tu esti mai draguta. am murmurat incet in timp ce mi-am cufundat nasul in parul ei delicat.
Fantasy Eyes -> Mersi ca dai commenturi si ca-ti place. ^^
KaGoMe -> Stiu, eu era sa plang, dar nu-i zice lui Honey :))). Sper sa-ti placa acest capitol si sa citesti incontinuare. Mersi.
Enjoy !
Capitolul 36
O durere superficiala imi acoperea corpul. Aud vorbe in jurul meu si pe cineva palangand. Nu inteleg nimic. Dau sa ma misc si nu pot. Rahat. Simt niste lacrimi ce-mi uda mana. Ale cui sunt ? Iarasi plange mama ? Incerc sa imi misc mana, nu reusesc decat niste degete. Ochii mi se deschid si ei. Clipesc de cateva ori deranjat de lumina puternica din camera. Indata ce mi-am stabilit raza vizuala am observat ca nu era chiar asa de luminata camera. Iarasi am auzit niste voci. Un domn inalt cu parul blond s-a pus in fata mea. Cine era el ? Cred ca ma examina. Eram oare in spital ? Brusc mi-am amintit ce mi s-a intamplat, accidentul, Amber, fetita din masina, tot. Imaginile accidentul au inceput sa se deruleze prin fata ochilor mei ca un film de actiune cam neplacut.
- Oh ! Dave si-a revenit ! am auzit pe cineva zicand.
Dave ? Si mai era cineva cu o voce superba. Cred ca era Caroline. Sau poate ca nu. Ea avea vocea putin mai groasa decat aceasta fata si mai ridicata. Am incercat sa-mi misc capul dar ceva tare m-a impiedicat. L-am vazut pe acel domn reaparand in fata mea. A inceput sa-mi vorbeasca, avea o voce destul de groasa, ma deranja. Mi-a explicat unde era, cum am ajuns aici si ce am patit. Apoi suspiciunile mi s-au adeverit. Mi-am miscat buzele ca sa vorbesc dar nu am auzit nimic. Am incercat a doua oara si nici asa. A treia oara a iesit ceva susoteala si se pare ca doctorul a inteles ce am zis.
- Un baiat inalt si roscat si o fata blonda si cam scunda, dar draguta. mi-a spus zambind.
Am incercat sa zambesc. Deci Amber si Dave erau aici. Am vazut ca barbatul s-a dat la o parte si in schim in fata mi-a aparut o fata. Era asa draguta. Avea ochii inlacrimati. Era Amber, am incercat sa zambesc dar nu prea mi-a iesit. Fata i s-a instrambat si a vrut sa planga iarasi dar s-a oprit.
- Oh, Jayson ! Credeam ca te duci ! a spus si atunci si-a scapat cateva lacrimi.
- Nu mor eu asa de usor. i-am spus incet.
- Nu glumii ! Nu stii ce ingrijorata am fost ?
- Nu stiu ! am exclamat aproape mut.
A incercat sa zambeasca dar nu prea i-a iesit. Dave a venit si el langa mine si a inceput sa imi povesteasca tot mai detaliat. A fost o imprudenta sa ma grabesc asa. Mi-am instrambat putin coltul gurii iar Amber a ras. M-a sarutat pe frunte, si i-am simtit o lacrima fierbinde pierzandu-se pe fata mea. Ce prostie ! Nu trebuie sa planga pentru mine ! As fi vrut sa pot sa-i sterg lacrimile, dar degeaba, mainile nu mi le puteam ridica. M-am incruntat. Ea s-a uitat la mine pierduta iar apoi cred ca si-a dat seama de ceea ce voiam sa fac. Mi-a spus ca din cauza anesteziei pe care mi-au dat-o la operatie nu ma pot misca deocamdata. M-am bucurat. Credeam ca am ramas paralizat sau ceva in genul. L-am vazut pe Dave iesind din camera si am ramas cu Amber. Aceasta se uita la mine iar eu la ea. ce n'as da sa-ti spun ca o iubesc. Dar nu puteam, riscam ca eu sa pierd totul, prietenia ei, zambetul ei si chiar si privirea ei. Nu puteam sa pariez pe un sentiment pe care doar eu il simteam. Ii priveam chipul admirandul. Chiar si plangand era superba. Era asemenea unei zeite care era ranita pe dinauntru. Dupa cateva minute indelungate au aparut mama si tata. Le-am vazut incantarea care se putea citi foarte usor pe fetele lor. Erau fericiti ! Cred ca sa ma vada in viata. Si eu ma bucuram de acest lucru. Nu am putut sa nu zambesc cand mama m-a imbratisat cum a putut ea de strans, mai ales in pozitia in care eram. Si tata a facut acelasi lucru. Eram fericit. Inconjurat de familie. Mai bine nu se putea.
Totul a fost perfect sa spun asa. Doua saptamani de stat in spital. Amber venea de fiecare data sa ma vada, dupa scoala desigur. Am aflat de treiul de la Biologie. Cred ca matusa Liss a facut urat, dar stiu ca i-a trecut, era prima nota rea, asa ca nu are de ce sa se streseze, cred. Mie in schimb mi-a facut placere compania ei. Era mult prea adorabila. Incercam sa nu par prea 'dependent' de prezenta ei dar era cam imposibil. Adoram fiinta ei si tot ce tinea de ea. Plus ca o mai ajutam si eu la scoala, adica eram in a 11-a cred ca stiam si eu ceva din a 10. In primele zile de la 'trezirea' mea, ma hranea chiar ea. M-am cam obisnuit asa ca acum, cand nu e mama prin preasma inca mai face asta. Imi placea felul in care ma rasfata. Chiar mi-ar placea sa o am ca iubita, sau ca sotie. Dar ce mama nabii gandeam ? Sotie ? Nici macar pe departe. Cum ea, fata care ma vedea ca pe un frate sa se casatoreasca cu el. Era imposibil dar in acelasi timp posibil.
Dimineata veni usor peste Boston, a ajuns si la mine. Razele soarelui au intrat in camera spitalului dar eu eram treaz de mult. Doctorul Charlie, asa se numea, a venit la mine cu un zambet pe buze imens.
- Jay, se pare ca azi cam pleci de pe la noi ! mi-a spus fericit, m-am bucurat nespus de mult.
- Asta da veste ca sa incepi ziua ! am exclamat si eu.
Mi-a zambit si a scris ceva pe o foaie care o avea la el. A iesit din camera si dupa vreo zece minute parintii mei au intrat in camera. Mama a inceput sa strige de fericire cand i-am spus de plecare si deja incepea sa-mi adune lucurile, tata s-a dus sa completeze formularele care trebuiau completate ca eu sa ies din spital. I-am cerut lui mama telefonul si i-am scris lui Amber un mesaj.
[center]Am plecat din spital. Sunt acasa, nu are rost sa mai mergi acolo. Jayson. [/center]
Am dat pe 'send' si i l-am dat inapoi mamei. I-am zambit si la randul ei mi-a zambit si ea. Au venit cu un carucior dupa mine. Nu prea puteam sa ma misc din cauza piciorului rupt. Se pare ca era sa-l pierd, dar ca norocul s-a refacut destul de repede, dar nu complet inca. Asistentele m-au ajutat sa ma pun pe carucior si am iesit din camera mergand pe holurile albe fastasmice ale spitalului. M-am simtit usurat cand am iest din cladirea aceea unde totul era alb. Am inspirat aerul curat de afara lasand deoparte tot mirosul acela de medicamente care iti intoarcea stomacul pe dos. M-au pus pe bancheta din spate a masinii iar caruciorul l-au inapoiat asistentelor. Parea ca acasa nu aveam voie sa plec din camera doar cand mama voia sa mergem in gradina. Ce naspa ! Uram sa stau inchis, dar totusi, daca asta imi accelera vindecarea cum aveam eu sa ma opun ? Am ajuns acasa si aproape am vrut sa sar in sus de bucurie, dar stiam ca daca faceam acest lucru ma duceam inapoi la spital. Tata m-a ajutat pana sus in camera mea sa merg. M-am pus in pai si mi-au dat laptopul sa ma 'joc'. Mi-am pus muzica ca sa ma relaxez si mi-am lasat capul pe perina. Am auzit-o pe mama cum a intrat si m-am uitat la ea, avea o tava cu mancarea mea preferata. Spaghette cu ceva sos care doar ea si Amber il stiau prepara, Amber l-a invatat de la mama. Am mancat cu pofta in timp ce mama se uita la mine multumita. Adevarul era ca mancarea din spital era chiar scarboasa. Mirosea urat si avea si gust ciudat. Ce noroc ca am o mama care stie sa gateasca ! Dupa ce am terminat mancarea delicioasa care mi-a lasat un gust mult prea dumnezeiesc, mama a plecat, trebuia sa mearga pana la matusa Liss. Nu se schimba niciodata, mereu se intalneau, nu trecea zi in care sa nu vorbeasca la telefon sau chiar sa se viziteze reciproc. Aveau o zi sfanta, Sambata. Mergeau la cumparaturi, doar ele doua. Am stat vreo patru ore asteptand sa vina cineva sa ma viziteze. Dar nimic. M-am enervat. Credeam ca ma pot stapanii sa nu-i vad pe prietenii mei, dar cred ca era inutil. am incercat sa ma ridic din pat, dar in zadar. Am incercat iarasi si spre surprinderea mea am putut dar am cazut pe jos. Acum nu ma mai puteam ridica, genial ! Am auzit cum cineva a intrat in camera si a scos un sunet cam alarmat. Am cunoscut parfumul mult prea dulce. Era Amber. A venit ! Doamne si cat ma bucuram ca era aici. M-a ajutat sa ma ridic, si eu am pus de la mine. M-a pus pe pat si datorita echilibrului ei 'stabil' a cazut peste mine, i s-a ridicat fust, mama, ce priveliste !. Am putut sa o vad rosind, cred ca inima mea mai avea putin si imi sarea din piept. Am ras ca sa nu o fac sa se simta prost.
- Piticanie, cand ma recuperez mergem sa facem exercitii de echilibru. Daca cazi pe un baiat asa ala o sa moara acolo de atac de cord.
- De ce ? a murmurat ea incercand sa se ridice.
- Ai chiloti galbeni. Sunt draguti ! am tachinat-o.
- Jayson Asazuki ! Nu ma fa sa te lovesc, acum tu esti cel neajutorat ! a strigat catre mine rosind puternic.
- Bine, bine. Glumeam, adica, chiar sunt draguti. am spus razand, m-a lovit in umar in joaca.
I-am prins mainile iar apoi am imbratisat-o neputand sa rezist tentatiei.
- Dar tu esti mai draguta. am murmurat incet in timp ce mi-am cufundat nasul in parul ei delicat.
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End