30-11-2009, 03:22 PM
Capitolul 3
Se pare ca si ceilalti elfi trimisi in alte regate au ajuns. Toti asteptau venirea reginei cu sufletul la gura. Voiau cu totii sa ii inmaneze scrisorile si sa vada cate dintre regate acceptasera alianta si cate nu. Vedeam pe fetele lor ingrijorate, nelinistite ca nu stiau ce au scris celelalte regine, in fara de mine. Peste catvea minute Gossamer a venit. A treut prin fata tuturor luand fiecare dintre cele cinci scrisori. S-a asezat pe iarba cruda, deschizandu-le. Pe fata ei nu se putea citi nicio emotie in timp ce ochii ei verzi se miscau repede pe foile galbui. Dupa ce a terminat de citit, le-a lasat pe toate jos si s-a ridicat in picioare, indreptandu-se spre noi.
-Dragii mei, va multumesc mult pentru eforturile voastre de a va ajuta poporul si de a ajunge la timp. Pot spune cu bucurie ca ati adus cateva raspunsuri imbucuratoare.
Cand a zis asta, toti cei prezenti acolo s-au luminat la fata, iar pe buze le-a aparut un zambet micut.
-Insa nu toate sunt bune. Se pare ca regatele de Agat si Granat au considerat prea periculoasa aceasta alianta si nu vor sa se puna in pericol. Ii inteleg, nici noi nu vrem sa ne punem in pericol, insa nu avem de ales, trebuie sa luptam daca nu vrem sa ne supunem si sa stam sa privim cum libertatea ne scapa printre degete. Poporul nostru a fost intotdeauna unul curajos, s-a luptat cu orice dusman ce a vrut sa il supuna si a invins. Pentru cei ce au luptat, cei ce au castigat, au pastrat libertatea Regatului de Smarald cu pretul vietii lor, trebuie sa luptam!
In timp ce spunea toate astea, regina strangea din pumn si isi accepta cu greu propiile cuvinte ce ieseau zgariindu-i gatul. Cu aceste vorbe puternice a incurajat majoritatea elfilor prezenti acolo. Pe fetele lor se citea o urma de speranta, voiau sa lupte pentru libertate.
Nimeni nu a mai spus nimic, iar regina a dat usor din mana in semn ca suntem liberi. Toti ceilalti elfi s-au dus probabil sa se anteneze, insa mie nu imi statea mintea la asta acum. M-am dus la el. Aveam nevoie de o pauza, de cateva minute in care sa fiu eu insami si sa ma simt bine, cateva minute in care sa nu mai fiu sub presiune si in care sa simt ca intradevar fac parte dintr-un basm, asa cum ziceau muritorii despre noi, elfii. Am mers grabita si entuziasmata spre copacul in care locuia el. Un arbore solid si destul de inalt, decorat cu tot felul de lucruri ciudate ale caror insemnatate nu o intelegea decat el. Am sarit pe creanga pe care era construita casa lui din tot felul de frunze mari si late, lemn si pamant si am intrat fara sa ma mai obosesc sa bat la usa, stia ca aveam sa vin.
-Tynnar!
Statea pe un pat de frunze si se uita la restul orasului prin pertea mica, neacoperita de frunze, din perete.
-Hei! imi spuse si se ridica, veni spre mine si ma stranse in brate.
Mirosea vag a flori de mar, pamant si a fructe intr-un mod in care ma ametea. Nu voiam sa recunosc,dar ma simteam atrasa de el si daca s-ar fi putut, nu as fi rupt aceasta imbratisare, as fi stat la pieptul lui toata eternitatea ce ni se intindea in fata. Nu voiam sa ii spun asta, voiam sa ramanem priteni, pentru ca ma temeam ca el nu ar vrea sa avem o astel de relatie si sa vrea sa se indeparteze de mine. Preferam sa il am asa, decat deloc.
S-a tras usor din imbratisare si eu iam dat drumul. El se intinse pe pat si isi aseza capul pe o perna din bumbac, iar eu m'am urcat pe o creanga ce intra nepoftita prin tavanul din bambus.
-Si...cum ti-a mers azi? ma intreba cu zambetul pe fata.
Priveam absorbita miscarea buzelor sale pline. Corpul imi tresarea de fiecare data cand ii auzeam vocea suava si blanda, era muzica pe care as fi ascultat-o zi si noapte, fara sa ma plictisesc, fara sa vreau sa o opresc.
-Pai, chiar foarte bine. Am fost in Regatul de Safir, iar regina Celinette a acceptat alianta, deci pot spune ca a fost o zi buna.
Ii priveam ochii verzi, cruzi, iar el ma privea pe mine. Pielea lui verde contrasta cu haiba alba cu care era imbracat, iar cateva suvite din parul verde-albastrui ii incarcau fata frumoasa. Nu spunea nimic si nici eu nu voiam sa stric linistea. Doar ne priveam, intnes, in liniste. Dupa cateva secunde buzele i se ridicare intr-un zambet cald si la fel am facut si eu, apoi am inceput sa chicotim amandoi odata. Imi insenina ziua doar prin simpla lui prezenta si de fiecare data ma facea sa rad. Nu trebuia sa fie o gluma buna, ci doar sa rada cu mine. Am stat si am scultat rasetul lui cristalin, ca un cor de clopotei.
Tynnar era ucenicul lui Calindor. Magul regatului. Era un invatacel destul de bun si priceput. Isi dorea sa devina unul dintre cei mai buni magi ai timpului si sa faca lucruri marete prin care sa fie diferentiat de ceilalti. Voia sa isi ajute poporul cu vrajile sale si sa il avertizeze cu ajutorul previziunilor atunci cand va fi cazul.
Am coborat de pe craca si l-am privit intr-un mod ciudat.
-Am trecut doar sa te vad, trebuie sa merg sa ma antrenez...
-Intelg! Nu-i nimic! Ne vedem diseara, la Foc.
-Sigur! Abia astept! Pai...pe diseara atunci!
-Succes la antrenament !
-Multumesc!
Ne-am imbratisat inca odata, mai strans. Nu voiam sa ii dau drumul si nici el nu parea ca se grabeste. Dupa un timp mult prea scurt, m-am tras de langa el si am plecat. Imi doream atat de mult sa putem petrece mai mult timp impreuna, imi doream sa nu fim in razboi, sa nu trebuiasca sa ma antrenez in majoritatea timpului, sa traiesc o poveste, asa cum ar trebui... Uneori imi doream sa fiu o zana, sa pot zbura libera printre nori, sa uit de probleme si indatoriri, sa fiu mai...fericita...
Tynnar: http://media.photobucket.com/image/anime...oy.jpg?o=4
Se pare ca si ceilalti elfi trimisi in alte regate au ajuns. Toti asteptau venirea reginei cu sufletul la gura. Voiau cu totii sa ii inmaneze scrisorile si sa vada cate dintre regate acceptasera alianta si cate nu. Vedeam pe fetele lor ingrijorate, nelinistite ca nu stiau ce au scris celelalte regine, in fara de mine. Peste catvea minute Gossamer a venit. A treut prin fata tuturor luand fiecare dintre cele cinci scrisori. S-a asezat pe iarba cruda, deschizandu-le. Pe fata ei nu se putea citi nicio emotie in timp ce ochii ei verzi se miscau repede pe foile galbui. Dupa ce a terminat de citit, le-a lasat pe toate jos si s-a ridicat in picioare, indreptandu-se spre noi.
-Dragii mei, va multumesc mult pentru eforturile voastre de a va ajuta poporul si de a ajunge la timp. Pot spune cu bucurie ca ati adus cateva raspunsuri imbucuratoare.
Cand a zis asta, toti cei prezenti acolo s-au luminat la fata, iar pe buze le-a aparut un zambet micut.
-Insa nu toate sunt bune. Se pare ca regatele de Agat si Granat au considerat prea periculoasa aceasta alianta si nu vor sa se puna in pericol. Ii inteleg, nici noi nu vrem sa ne punem in pericol, insa nu avem de ales, trebuie sa luptam daca nu vrem sa ne supunem si sa stam sa privim cum libertatea ne scapa printre degete. Poporul nostru a fost intotdeauna unul curajos, s-a luptat cu orice dusman ce a vrut sa il supuna si a invins. Pentru cei ce au luptat, cei ce au castigat, au pastrat libertatea Regatului de Smarald cu pretul vietii lor, trebuie sa luptam!
In timp ce spunea toate astea, regina strangea din pumn si isi accepta cu greu propiile cuvinte ce ieseau zgariindu-i gatul. Cu aceste vorbe puternice a incurajat majoritatea elfilor prezenti acolo. Pe fetele lor se citea o urma de speranta, voiau sa lupte pentru libertate.
Nimeni nu a mai spus nimic, iar regina a dat usor din mana in semn ca suntem liberi. Toti ceilalti elfi s-au dus probabil sa se anteneze, insa mie nu imi statea mintea la asta acum. M-am dus la el. Aveam nevoie de o pauza, de cateva minute in care sa fiu eu insami si sa ma simt bine, cateva minute in care sa nu mai fiu sub presiune si in care sa simt ca intradevar fac parte dintr-un basm, asa cum ziceau muritorii despre noi, elfii. Am mers grabita si entuziasmata spre copacul in care locuia el. Un arbore solid si destul de inalt, decorat cu tot felul de lucruri ciudate ale caror insemnatate nu o intelegea decat el. Am sarit pe creanga pe care era construita casa lui din tot felul de frunze mari si late, lemn si pamant si am intrat fara sa ma mai obosesc sa bat la usa, stia ca aveam sa vin.
-Tynnar!
Statea pe un pat de frunze si se uita la restul orasului prin pertea mica, neacoperita de frunze, din perete.
-Hei! imi spuse si se ridica, veni spre mine si ma stranse in brate.
Mirosea vag a flori de mar, pamant si a fructe intr-un mod in care ma ametea. Nu voiam sa recunosc,dar ma simteam atrasa de el si daca s-ar fi putut, nu as fi rupt aceasta imbratisare, as fi stat la pieptul lui toata eternitatea ce ni se intindea in fata. Nu voiam sa ii spun asta, voiam sa ramanem priteni, pentru ca ma temeam ca el nu ar vrea sa avem o astel de relatie si sa vrea sa se indeparteze de mine. Preferam sa il am asa, decat deloc.
S-a tras usor din imbratisare si eu iam dat drumul. El se intinse pe pat si isi aseza capul pe o perna din bumbac, iar eu m'am urcat pe o creanga ce intra nepoftita prin tavanul din bambus.
-Si...cum ti-a mers azi? ma intreba cu zambetul pe fata.
Priveam absorbita miscarea buzelor sale pline. Corpul imi tresarea de fiecare data cand ii auzeam vocea suava si blanda, era muzica pe care as fi ascultat-o zi si noapte, fara sa ma plictisesc, fara sa vreau sa o opresc.
-Pai, chiar foarte bine. Am fost in Regatul de Safir, iar regina Celinette a acceptat alianta, deci pot spune ca a fost o zi buna.
Ii priveam ochii verzi, cruzi, iar el ma privea pe mine. Pielea lui verde contrasta cu haiba alba cu care era imbracat, iar cateva suvite din parul verde-albastrui ii incarcau fata frumoasa. Nu spunea nimic si nici eu nu voiam sa stric linistea. Doar ne priveam, intnes, in liniste. Dupa cateva secunde buzele i se ridicare intr-un zambet cald si la fel am facut si eu, apoi am inceput sa chicotim amandoi odata. Imi insenina ziua doar prin simpla lui prezenta si de fiecare data ma facea sa rad. Nu trebuia sa fie o gluma buna, ci doar sa rada cu mine. Am stat si am scultat rasetul lui cristalin, ca un cor de clopotei.
Tynnar era ucenicul lui Calindor. Magul regatului. Era un invatacel destul de bun si priceput. Isi dorea sa devina unul dintre cei mai buni magi ai timpului si sa faca lucruri marete prin care sa fie diferentiat de ceilalti. Voia sa isi ajute poporul cu vrajile sale si sa il avertizeze cu ajutorul previziunilor atunci cand va fi cazul.
Am coborat de pe craca si l-am privit intr-un mod ciudat.
-Am trecut doar sa te vad, trebuie sa merg sa ma antrenez...
-Intelg! Nu-i nimic! Ne vedem diseara, la Foc.
-Sigur! Abia astept! Pai...pe diseara atunci!
-Succes la antrenament !
-Multumesc!
Ne-am imbratisat inca odata, mai strans. Nu voiam sa ii dau drumul si nici el nu parea ca se grabeste. Dupa un timp mult prea scurt, m-am tras de langa el si am plecat. Imi doream atat de mult sa putem petrece mai mult timp impreuna, imi doream sa nu fim in razboi, sa nu trebuiasca sa ma antrenez in majoritatea timpului, sa traiesc o poveste, asa cum ar trebui... Uneori imi doream sa fiu o zana, sa pot zbura libera printre nori, sa uit de probleme si indatoriri, sa fiu mai...fericita...
Tynnar: http://media.photobucket.com/image/anime...oy.jpg?o=4