30-11-2009, 02:23 PM
Buună. Mulţumesc tuturor de comentarii. :]]]
@ Teo, ah da, first :]]. Well merci mult. Citesc comentariu' după ce editezi. Sper că ţi-a plăcut D:
@Fantasy Eyes -- yeah =]] well să îi acordăm toate meritele lui Denny pentru creerea Andreei * aici sunt aplauzele ;;] * . Merci că ai trecut pe aici.
@ Kagome -- Bine, bine, am pricepit :]]]. Andreea ! [ btw hp. bd. D ] Merci de vizită.
Lectură plăcută ! <3
[center]Capitolul 27.[/center]
[center] Amber, sunt în club la Melody.
M-am despărţit de Josh. Am mare nevoie de tine.
Caroline.[/center]
Imediat ce am văzut mesajul m-am ridicat din pat, m-am îmbrăcat rapid cu primele haine care mi-au intrat în mână şi am fugit spre acel club. Din fericire ştiam unde e, am luat un taxi şi am fugit. Nu putea fi aşa. Ştiam că prietena mea nu se simţea distrusă niciodată; dar... Acel mesaj mă alarmase, trebuia să o ajut . Indiferent de preţ. Chiar am ţipat la taximetrist când acesta mergea mai încet . Mă impacientasem prea tare, căpătasem un fel de furie interioară de care nu puteam scăpa. Parcă mă durea pe mine.
Am intrat repede în club ; atmosfera era... Obişnuită, cred. Fumul de ţigară se putea simţi la orice pas, la fel ca şi alcoolul. Puteam vedea o grămadă de feţe întrebătoare aţintite asupra mea . Cred că se întrebau : cine este şi copilul ăsta? Dar nu am luat asta în seamă. Am început să mă uit după Caro, dar nu o vedeam. M-am amestecat prin mulţime şi atunci am văzut. Dar nu era prietena mea şi brusc mi-am dat seama – mesajul fusese o farsă. De fapt, o capcană.
Şatenul pe care îl plăceam stătea lipit de o brunetă superbă, foarte graţioasă. Acesta îşi pusese mâinile peste fundul ei şi se sărutau nebuneşte. Şi pe mine mă durea; mă durea foarte tare... Ştiam că nu îl iubeam , dar îl plăceam şi apreciam enorm. El îmi spusese de atâtea ori că mă adoră, că mă vrea doar pe mine.. Şi alte lucruri asemănătoare. Dar minţise. Cred că asta durea cel mai tare. Curând, sufletul parcă mi s-a spart... Nu ştiam ce să mai cred, ce să mai simt şi lacrimile vroiau să curgă, să iasă afară. Nu mai puteam respira, sau o făceam dar nu îmi dădeam seama de acest lucru.
Atunci şi-a întors şi el privirea spre mine; odată ce m-a văzut şi –a luat mâinile de pe acea fată , ea înţeelgând gestul i-a trosnit o palmă peste faţă şi a plecat. Şi pe ea o minţise? Am înghiţit în sec văzându-l că se apropia de mine. Dar nu vroiam să îl văd, nu vroiam să mă mai atingă.. Pentru căm ă trădase, şi eu crezusem că mă place cu adevărat. Fusese doar un joc copilăros, o bătaie de joc... Şi eu chair preţuisem relaţia cu el, totul... Mi se părea prea superb să fie adevărat. Lacrimile de abia se puteau conteni să nu iasă afară şi.. Şi am fugit. Nu vroiam să merg acasă, nu puteam să o văd pe Caroline, nu vroiam să merg la David. Şi totuşi, paşii mei au continuat să fugă de parcă nimic altceva nu mai conta. Nu mă mai uitam în jurul meu, doar fugeam distrusă pe dinăuntru de imaginea pe care o văzusem. De ce? Mă întrebam anevoios în timp ce îmi ţineam lacrimile înăuntru. N-am să plâng! Îmi repetam fals victorioasă. Ce îmi pasă mie? Aş fi vrut să zic, dar nu avea sens. Erau doar cuvinte; şi la nivelul inimii nu ajungeau.
Când am realizat unde eram , deja bătusem la uşă. L-am putut zări pe Jay spunându-mi ceva, dar nu mai ştiam ce zice. Nu mai înţelegeam , şi nici nu vroiam să îl aud. Mă luptam prea greu să nu las acele lacrimi să iasă afară, să nu plâng iar ca altădată. Nu merită! Încercam să îmi repet curajoasă, atât de inutile erau vorbele... Cum putea să nu îmi pese când îşi bătuse joc de mine? Şi eu , ca o fraieră .. Îl crezusem şi plăcusem enorm.
Am sărit în braţele lui Jay fără să fiu prea conştientă de acest lucru. Nu ştiam cine era cu adevărat, prieten sau persoana pe care o iubeam, dar în acea clipă nu puteam realiza. Erau doar trupurile noastre, eu încercând să îmi găsesc consolarea alături de el. Şi el, a acceptat. Braţele sale m-au cuprins strâns şi m-au dus până în camera sa, până ce am simţit salteaua moale a patului. M-am ghemuit lângă el şi acesta m-a luat în braţe. Nu îl puteam privi , pentru că nu ştiam cum aş putea să mă uit în ochii lui. Şi lacrimile nu se mai puteau abţine. Am început să plâng.
A continuat să îmi mângâie părul blond şi eu să mă bag şi mai tare în el, cerşind căldură, cerşind dragoste.. Şi poate alinare. Lucruri pe care mi le dădea atât de uşor iar eu speram să fie sincere. Ceva se spărsese în mine. Şi nu ştiam ce ; vroiam să ţip , vroiam să lovesc.,.. Şi totodată să plâng, să nu mai ştiu nimic şi să adorm. Un somn veşnic din care să nu mă mai trezesc şi să nu ştiu.. Să nu aflu că atât însemnam eu pentru alţii; un joc... Speram în sinea mea ca acele mâini ce mă înconjurau să fie sincere, să mă accepte şi să nu se joace cu sufletul meu. Îmi era prea greu să accept, prea greu să înţeleg.. Şi nu mai ştiam decât să plâng şi să îl îmbrăţişez. Iar acesta, m-a ajutat.
Ştiu că trecuseră vreo două ore în care nu am făcut decât să mă schiorcăi, în tăcere. Nu mai zicea nimic, ci doar mă mângâia. Ne aflam faţă în faţă, aruncaţi în pat şi privindu-ne sincer în ochi.
- Amber...
A încercat să îmi zică, şi parcă iar îmi dădeau lacrimile. Dar le-am oprit.
- Ştii, Jay.... Nu credeam că însemn chiar atât de puţin.
Mi-am ferit ochii.
- Chiar am avut încredere în el. Eh, nu a meritat, nu? Presupun că nimeni nu merită. Asta mi-a intrat bine în cap. Nu ştiu ce cred ceilalţi, dar nu mai vreau un prieten. În fond, sunt doar un joc.
Mi-am băgat faţa în pieptul său şi am simţit bătăile accelerate ale inimii sale. Mă linişteau, şi mâna sa încă îmi mângâia părul. Mă simţeam atât de bine lângă el .. .
Făcusem alegerea potrivită să vin aici.
- Îmi pare rău că am dat buzna.. Am încercat să zic, dar acesta m-a oprit.
- Mă bucur că ai venit la mine . Nu ştiu ce dracu ţi-a făcut George, dar o să îl omor când îl văd.
M-am ridicat din pat , încercând să nu fiu prea agitată. Iar mă apucau nervii şi furia şi nu ştiam cum să îi opresc.
- Pot să merg să fac o baie? Am şoptit şi acesta a aprobat din cap. Ştiu că mi-a adus un prosop imens în care intram cu totul şi nişte haine de-ale sale. De fapt un tricou foarte mare care îmi venea aproape de genunchi.
Apa îmi purifica într-adevăr gândurile, şi simţind fiecare atingere fierbinte puteam uita ce înseamnă trădarea. Şi puteam să mă gândesc la ceea ce eram eu cu adevărat; sau la ceea ce urma să fiu. Pentru că ştiam, nu mai puteam fi aceaşi după ce mi se întâmplase. Poate pentru unii era o mică întâmplare – eh, te-a înşelat. Aşa , şi? – dar pentru mine.. Nu era aşa. Pentru cineva care s-a ascuns o viaţă întreagă de sentimente şi de tot, să accepte acum să fie cu cineva este .... Un pas foarte mare, şi să îi fie trădată încrederea şi afecţiunea, este un lucru de neiertat. Pentru o secundă îmi uram mintea, apoi... Parcă nu mai ştiam şi simţeam doar sentimente urâte pentru şatenul pe care îl plăcusem atât de mult. Nu doream să îl mai văd; sau .. Ba da. Să îi ţip în faţă cât de mult îl uram. Şi nu îmi plăcea să urăsc pe nimeni, dar inimea mea nu mai putea rezista presiunii. Aş fi vrut să îl lovesc, să îl lovesc şi să continui aşa... Până când, furia va dispărea.
Când am ieşit din baie, Jay stătea în pat privindu-mă. Ochii aceia verzi nu conturau mila, şi asta mă bucura. Era.. Altceva. Dar nu găseam un cuvânt potrivit. M-am rezemat de perete şi am început să vorbesc.
- Am primit un mesaj de la un număr pe care nu îl ştiam; am crezut că era Caro pentru că aşa s-a semnat; dar de fapt... George era cu o fată într-un club, foarte... Apropiaţi. Nu ştiu încă cine mi-a trimis mesajul, dar am înţeles că a fost doar o capcană. Mi-au deschis „ ochii †; să înţeleg cine era cu adevărat.. George.
Mi-au mai dat câteva lacrimi dar le-am şters rapid şi m-am apropiat de Jayson. Acesta s-a oferit să îmi usuce părul şi eu nu am protestat.
După ce a făcut asta, m-am aşezat înapoi în pat şi acesta s-a pus lângă mine.
- Pot sta aici în seara asta?
Am zis vizibil tristă, şi acesta a aprobat.
- Sigur Amber.
- Îl poţi suna pe Josh să îi zici ? Sau pe părinţii mei?
Toate sunau parcă a „ ultime dorinţe †şi el mi le-a acceptat .
- Hei. Salut frate. Ăhă, da.. A, am înţeles. De altceva te-am sunat. Vezi că Amber doarme la mine în seara asta. Nu. Nu , frate. Nu. Doar noi doi. Am zis , nu . George e de vină. Ăhă. Bine, vorbim. Salut.
L-am auzit vorbind la telefon, dar nu am dat prea mare atenţie. Încă stăteam cufundată în pernă şi încercam să adorm. Sau doar să uit. A venit lângă mine şi m-a învelit, băgându-se lângă mine sub pătură. Încă plângeam vag când acesta şi-a apropiat şi mai tare chipul de al meu, şi.. Mi-a atins buzele . M-a sărutat atât de gentil încât inima mea , puteam să jur că încetase din existenţă. Dar de fapt doar bătea mai tare, mai puternic ; De parcă exploda. Trupul îmi tremura.
- Vreau să şterg fiecare amintire a lui George; să nu îţi mai aminteşti de săruturile lui.
Mi-a zis într-un fel în care mie îmi contura dragoste. Şi nu am putut decât să dau din cap şi să închid ochii, lacrimile încetând. Mi-am pus capul la pieptul său, şi într-un final am adormit, simţindu-i inima bătându-se în piept...
- Oh, Dumnezeule!!!!! JAYSON ASAZUKI, ce se întâmplă aici?
Vorbele scoase cu o tonalitate prea ridicată m-au făcut să deschid ochii. M-am văzut aşezată într-un pat mare . Priveam o femeie frumoasă, înaltă, cu ochii săi verzi pătrunzându-mă. M-am ridicat în şezut, cu greu. Am realizat că era o mână în jurul stomacului meu. Băiatul aflat lângă mine s-a ridicat uşor, încercând să realizeze ce se întâmplă. M-a privit , şi cred că era uimit. Pentru o secundă, nici eu nu îmi amintea nimic. A pus repede mâna pe pătură şi m-a învelit. Am realizat după că mi se vedea la perfecţie lenjeria intimă. Şi femeia pe care o vedeam, era mătuşa Angelique. Jayson s-a ridicat rapid din pat şi aceasta a început să îl interogheze.
- Jayson, ce ai făcut? Ce aţi făcut? Ce se întâmplă aici?
Acesta a oftat şi eu am adăugat.
- Mătuşă, nu s-a întâmplat nimic... Noi doar.. Adică, am venit şi..
Nu ştiam cum aş putea să explic.
- Of ,mamă. A venit aici aseară , am vorbit o grămadă şi a adormit la mine . Nimic altceva.
Mă bucuram că vorbea Jay. Eram încă ameţită din cauza trezirii bruşte.
- Dar de ce e îmbrăcată aşa? Voi doi îmi ascundeţi ceva şi eu vreau să ştiu chiar acum ! Am văzut un zâmbet ciudat afişându-se pe faţa sa şi am înţeles ce crede. Dar, Dumnezeule, nu făcusem nimic şi nu eram împreună. Adică.... Nu îmi aminteam să fi făcut nimic, şi eram doar „ amici †. Pentru că eu unui prieten m-am destăinuit aseară. Şi acum mă întrebam: acel prieten putea fi Caroline, David sau Danny. Dar fusese Jay; din întâmplare băiatul pe care îl iubeam. Ah. Nu . Îl iubeam ca pe un frate. Sau? În mintea mea era o continuă vijelie.
- Mamă, nu s-a întâmplat nimic. Doar a făcut o baie şi i-am împrumutat nişte haine.
Jay a căscat şi s-a îndreptat spre baie iar eu am privit ceasul alarmată.
- „ Nişte haine†? A ţipat mătuşa după el. Jay, e îmbrăcată doar într-un tricou. Văzând că nu o mai ascultă, s-a întors spre mine.
- Draga mea...
Ştiam ce urmează să zică, şi mie încă îmi venea să plâng. Îmi venea să îi zic : Eu aş fi vrut să fiu cu fiul tău, dar nu. Pentru că suntem doar fraţi şi el mă iubeşte ca pe o soră. Şi da, noaptea trecută am stat aici pentru că m-a înşelat actualul prieten. De fapt, fostul. E greu de explicat. Parcă iar îmi curgeau lacrimile. Văzându-mi expresia feţei, m-a îmbrăţişat.
- Nu s-a întâmplat nimic. Am zis ştergându-mi lacrimile,
Am înţeles că nu mai urma să continue; adică – nu în prezenţa mea. M-am ridicat din pat şi aceasta mi-a zis că o să îmi aducă uniforma. Stop. Cum aşa? Mi-a explicat că avea o uniformă de schimb pentru fete acasă. Când mă întorsesem în Boston sperase din tot sufletul să îmi reiau vechile obiceiuri cu dormitul la ei, probabil de asta.
L-am sunat pe Josh să îmi aducă ghiozdanul la şcoală, văzând cât era de târziu. Nu mai aveam timp să trec şi pe acasă.
- Micuţo, vin-o aici. M-a strigat brunetul şi eu am fugit lângă el. Am urcat în maşină şi m-a sărutat pe obraz.
- De azi înainte, nu mai las pe nimeni să se apropie de tine. Mi-a zis zâmbind într-un mod triumfător şi eu m-am mulţumit să îl aprob din cap.
Când o să realizezi Jay, că singurul care vreau să se apropie de mine eşti tu? Vroiam ca măcar să fi gelos pe George, dar asta înseamnă că într-adevăr mă crezi doar o soră? Şi atunci.. Acel sărut din noaptea trecută? A fost al doilea, iar eu încă tânjesc după un al treilea. Iar George... Ei bine .. George nu mai exista pentru mine. Deja întorsesem foaia.
@ Teo, ah da, first :]]. Well merci mult. Citesc comentariu' după ce editezi. Sper că ţi-a plăcut D:
@Fantasy Eyes -- yeah =]] well să îi acordăm toate meritele lui Denny pentru creerea Andreei * aici sunt aplauzele ;;] * . Merci că ai trecut pe aici.
@ Kagome -- Bine, bine, am pricepit :]]]. Andreea ! [ btw hp. bd. D ] Merci de vizită.
Lectură plăcută ! <3
[center]Capitolul 27.[/center]
[center] Amber, sunt în club la Melody.
M-am despărţit de Josh. Am mare nevoie de tine.
Caroline.[/center]
Imediat ce am văzut mesajul m-am ridicat din pat, m-am îmbrăcat rapid cu primele haine care mi-au intrat în mână şi am fugit spre acel club. Din fericire ştiam unde e, am luat un taxi şi am fugit. Nu putea fi aşa. Ştiam că prietena mea nu se simţea distrusă niciodată; dar... Acel mesaj mă alarmase, trebuia să o ajut . Indiferent de preţ. Chiar am ţipat la taximetrist când acesta mergea mai încet . Mă impacientasem prea tare, căpătasem un fel de furie interioară de care nu puteam scăpa. Parcă mă durea pe mine.
Am intrat repede în club ; atmosfera era... Obişnuită, cred. Fumul de ţigară se putea simţi la orice pas, la fel ca şi alcoolul. Puteam vedea o grămadă de feţe întrebătoare aţintite asupra mea . Cred că se întrebau : cine este şi copilul ăsta? Dar nu am luat asta în seamă. Am început să mă uit după Caro, dar nu o vedeam. M-am amestecat prin mulţime şi atunci am văzut. Dar nu era prietena mea şi brusc mi-am dat seama – mesajul fusese o farsă. De fapt, o capcană.
Şatenul pe care îl plăceam stătea lipit de o brunetă superbă, foarte graţioasă. Acesta îşi pusese mâinile peste fundul ei şi se sărutau nebuneşte. Şi pe mine mă durea; mă durea foarte tare... Ştiam că nu îl iubeam , dar îl plăceam şi apreciam enorm. El îmi spusese de atâtea ori că mă adoră, că mă vrea doar pe mine.. Şi alte lucruri asemănătoare. Dar minţise. Cred că asta durea cel mai tare. Curând, sufletul parcă mi s-a spart... Nu ştiam ce să mai cred, ce să mai simt şi lacrimile vroiau să curgă, să iasă afară. Nu mai puteam respira, sau o făceam dar nu îmi dădeam seama de acest lucru.
Atunci şi-a întors şi el privirea spre mine; odată ce m-a văzut şi –a luat mâinile de pe acea fată , ea înţeelgând gestul i-a trosnit o palmă peste faţă şi a plecat. Şi pe ea o minţise? Am înghiţit în sec văzându-l că se apropia de mine. Dar nu vroiam să îl văd, nu vroiam să mă mai atingă.. Pentru căm ă trădase, şi eu crezusem că mă place cu adevărat. Fusese doar un joc copilăros, o bătaie de joc... Şi eu chair preţuisem relaţia cu el, totul... Mi se părea prea superb să fie adevărat. Lacrimile de abia se puteau conteni să nu iasă afară şi.. Şi am fugit. Nu vroiam să merg acasă, nu puteam să o văd pe Caroline, nu vroiam să merg la David. Şi totuşi, paşii mei au continuat să fugă de parcă nimic altceva nu mai conta. Nu mă mai uitam în jurul meu, doar fugeam distrusă pe dinăuntru de imaginea pe care o văzusem. De ce? Mă întrebam anevoios în timp ce îmi ţineam lacrimile înăuntru. N-am să plâng! Îmi repetam fals victorioasă. Ce îmi pasă mie? Aş fi vrut să zic, dar nu avea sens. Erau doar cuvinte; şi la nivelul inimii nu ajungeau.
Când am realizat unde eram , deja bătusem la uşă. L-am putut zări pe Jay spunându-mi ceva, dar nu mai ştiam ce zice. Nu mai înţelegeam , şi nici nu vroiam să îl aud. Mă luptam prea greu să nu las acele lacrimi să iasă afară, să nu plâng iar ca altădată. Nu merită! Încercam să îmi repet curajoasă, atât de inutile erau vorbele... Cum putea să nu îmi pese când îşi bătuse joc de mine? Şi eu , ca o fraieră .. Îl crezusem şi plăcusem enorm.
Am sărit în braţele lui Jay fără să fiu prea conştientă de acest lucru. Nu ştiam cine era cu adevărat, prieten sau persoana pe care o iubeam, dar în acea clipă nu puteam realiza. Erau doar trupurile noastre, eu încercând să îmi găsesc consolarea alături de el. Şi el, a acceptat. Braţele sale m-au cuprins strâns şi m-au dus până în camera sa, până ce am simţit salteaua moale a patului. M-am ghemuit lângă el şi acesta m-a luat în braţe. Nu îl puteam privi , pentru că nu ştiam cum aş putea să mă uit în ochii lui. Şi lacrimile nu se mai puteau abţine. Am început să plâng.
A continuat să îmi mângâie părul blond şi eu să mă bag şi mai tare în el, cerşind căldură, cerşind dragoste.. Şi poate alinare. Lucruri pe care mi le dădea atât de uşor iar eu speram să fie sincere. Ceva se spărsese în mine. Şi nu ştiam ce ; vroiam să ţip , vroiam să lovesc.,.. Şi totodată să plâng, să nu mai ştiu nimic şi să adorm. Un somn veşnic din care să nu mă mai trezesc şi să nu ştiu.. Să nu aflu că atât însemnam eu pentru alţii; un joc... Speram în sinea mea ca acele mâini ce mă înconjurau să fie sincere, să mă accepte şi să nu se joace cu sufletul meu. Îmi era prea greu să accept, prea greu să înţeleg.. Şi nu mai ştiam decât să plâng şi să îl îmbrăţişez. Iar acesta, m-a ajutat.
Ştiu că trecuseră vreo două ore în care nu am făcut decât să mă schiorcăi, în tăcere. Nu mai zicea nimic, ci doar mă mângâia. Ne aflam faţă în faţă, aruncaţi în pat şi privindu-ne sincer în ochi.
- Amber...
A încercat să îmi zică, şi parcă iar îmi dădeau lacrimile. Dar le-am oprit.
- Ştii, Jay.... Nu credeam că însemn chiar atât de puţin.
Mi-am ferit ochii.
- Chiar am avut încredere în el. Eh, nu a meritat, nu? Presupun că nimeni nu merită. Asta mi-a intrat bine în cap. Nu ştiu ce cred ceilalţi, dar nu mai vreau un prieten. În fond, sunt doar un joc.
Mi-am băgat faţa în pieptul său şi am simţit bătăile accelerate ale inimii sale. Mă linişteau, şi mâna sa încă îmi mângâia părul. Mă simţeam atât de bine lângă el .. .
Făcusem alegerea potrivită să vin aici.
- Îmi pare rău că am dat buzna.. Am încercat să zic, dar acesta m-a oprit.
- Mă bucur că ai venit la mine . Nu ştiu ce dracu ţi-a făcut George, dar o să îl omor când îl văd.
M-am ridicat din pat , încercând să nu fiu prea agitată. Iar mă apucau nervii şi furia şi nu ştiam cum să îi opresc.
- Pot să merg să fac o baie? Am şoptit şi acesta a aprobat din cap. Ştiu că mi-a adus un prosop imens în care intram cu totul şi nişte haine de-ale sale. De fapt un tricou foarte mare care îmi venea aproape de genunchi.
Apa îmi purifica într-adevăr gândurile, şi simţind fiecare atingere fierbinte puteam uita ce înseamnă trădarea. Şi puteam să mă gândesc la ceea ce eram eu cu adevărat; sau la ceea ce urma să fiu. Pentru că ştiam, nu mai puteam fi aceaşi după ce mi se întâmplase. Poate pentru unii era o mică întâmplare – eh, te-a înşelat. Aşa , şi? – dar pentru mine.. Nu era aşa. Pentru cineva care s-a ascuns o viaţă întreagă de sentimente şi de tot, să accepte acum să fie cu cineva este .... Un pas foarte mare, şi să îi fie trădată încrederea şi afecţiunea, este un lucru de neiertat. Pentru o secundă îmi uram mintea, apoi... Parcă nu mai ştiam şi simţeam doar sentimente urâte pentru şatenul pe care îl plăcusem atât de mult. Nu doream să îl mai văd; sau .. Ba da. Să îi ţip în faţă cât de mult îl uram. Şi nu îmi plăcea să urăsc pe nimeni, dar inimea mea nu mai putea rezista presiunii. Aş fi vrut să îl lovesc, să îl lovesc şi să continui aşa... Până când, furia va dispărea.
Când am ieşit din baie, Jay stătea în pat privindu-mă. Ochii aceia verzi nu conturau mila, şi asta mă bucura. Era.. Altceva. Dar nu găseam un cuvânt potrivit. M-am rezemat de perete şi am început să vorbesc.
- Am primit un mesaj de la un număr pe care nu îl ştiam; am crezut că era Caro pentru că aşa s-a semnat; dar de fapt... George era cu o fată într-un club, foarte... Apropiaţi. Nu ştiu încă cine mi-a trimis mesajul, dar am înţeles că a fost doar o capcană. Mi-au deschis „ ochii †; să înţeleg cine era cu adevărat.. George.
Mi-au mai dat câteva lacrimi dar le-am şters rapid şi m-am apropiat de Jayson. Acesta s-a oferit să îmi usuce părul şi eu nu am protestat.
După ce a făcut asta, m-am aşezat înapoi în pat şi acesta s-a pus lângă mine.
- Pot sta aici în seara asta?
Am zis vizibil tristă, şi acesta a aprobat.
- Sigur Amber.
- Îl poţi suna pe Josh să îi zici ? Sau pe părinţii mei?
Toate sunau parcă a „ ultime dorinţe †şi el mi le-a acceptat .
- Hei. Salut frate. Ăhă, da.. A, am înţeles. De altceva te-am sunat. Vezi că Amber doarme la mine în seara asta. Nu. Nu , frate. Nu. Doar noi doi. Am zis , nu . George e de vină. Ăhă. Bine, vorbim. Salut.
L-am auzit vorbind la telefon, dar nu am dat prea mare atenţie. Încă stăteam cufundată în pernă şi încercam să adorm. Sau doar să uit. A venit lângă mine şi m-a învelit, băgându-se lângă mine sub pătură. Încă plângeam vag când acesta şi-a apropiat şi mai tare chipul de al meu, şi.. Mi-a atins buzele . M-a sărutat atât de gentil încât inima mea , puteam să jur că încetase din existenţă. Dar de fapt doar bătea mai tare, mai puternic ; De parcă exploda. Trupul îmi tremura.
- Vreau să şterg fiecare amintire a lui George; să nu îţi mai aminteşti de săruturile lui.
Mi-a zis într-un fel în care mie îmi contura dragoste. Şi nu am putut decât să dau din cap şi să închid ochii, lacrimile încetând. Mi-am pus capul la pieptul său, şi într-un final am adormit, simţindu-i inima bătându-se în piept...
- Oh, Dumnezeule!!!!! JAYSON ASAZUKI, ce se întâmplă aici?
Vorbele scoase cu o tonalitate prea ridicată m-au făcut să deschid ochii. M-am văzut aşezată într-un pat mare . Priveam o femeie frumoasă, înaltă, cu ochii săi verzi pătrunzându-mă. M-am ridicat în şezut, cu greu. Am realizat că era o mână în jurul stomacului meu. Băiatul aflat lângă mine s-a ridicat uşor, încercând să realizeze ce se întâmplă. M-a privit , şi cred că era uimit. Pentru o secundă, nici eu nu îmi amintea nimic. A pus repede mâna pe pătură şi m-a învelit. Am realizat după că mi se vedea la perfecţie lenjeria intimă. Şi femeia pe care o vedeam, era mătuşa Angelique. Jayson s-a ridicat rapid din pat şi aceasta a început să îl interogheze.
- Jayson, ce ai făcut? Ce aţi făcut? Ce se întâmplă aici?
Acesta a oftat şi eu am adăugat.
- Mătuşă, nu s-a întâmplat nimic... Noi doar.. Adică, am venit şi..
Nu ştiam cum aş putea să explic.
- Of ,mamă. A venit aici aseară , am vorbit o grămadă şi a adormit la mine . Nimic altceva.
Mă bucuram că vorbea Jay. Eram încă ameţită din cauza trezirii bruşte.
- Dar de ce e îmbrăcată aşa? Voi doi îmi ascundeţi ceva şi eu vreau să ştiu chiar acum ! Am văzut un zâmbet ciudat afişându-se pe faţa sa şi am înţeles ce crede. Dar, Dumnezeule, nu făcusem nimic şi nu eram împreună. Adică.... Nu îmi aminteam să fi făcut nimic, şi eram doar „ amici †. Pentru că eu unui prieten m-am destăinuit aseară. Şi acum mă întrebam: acel prieten putea fi Caroline, David sau Danny. Dar fusese Jay; din întâmplare băiatul pe care îl iubeam. Ah. Nu . Îl iubeam ca pe un frate. Sau? În mintea mea era o continuă vijelie.
- Mamă, nu s-a întâmplat nimic. Doar a făcut o baie şi i-am împrumutat nişte haine.
Jay a căscat şi s-a îndreptat spre baie iar eu am privit ceasul alarmată.
- „ Nişte haine†? A ţipat mătuşa după el. Jay, e îmbrăcată doar într-un tricou. Văzând că nu o mai ascultă, s-a întors spre mine.
- Draga mea...
Ştiam ce urmează să zică, şi mie încă îmi venea să plâng. Îmi venea să îi zic : Eu aş fi vrut să fiu cu fiul tău, dar nu. Pentru că suntem doar fraţi şi el mă iubeşte ca pe o soră. Şi da, noaptea trecută am stat aici pentru că m-a înşelat actualul prieten. De fapt, fostul. E greu de explicat. Parcă iar îmi curgeau lacrimile. Văzându-mi expresia feţei, m-a îmbrăţişat.
- Nu s-a întâmplat nimic. Am zis ştergându-mi lacrimile,
Am înţeles că nu mai urma să continue; adică – nu în prezenţa mea. M-am ridicat din pat şi aceasta mi-a zis că o să îmi aducă uniforma. Stop. Cum aşa? Mi-a explicat că avea o uniformă de schimb pentru fete acasă. Când mă întorsesem în Boston sperase din tot sufletul să îmi reiau vechile obiceiuri cu dormitul la ei, probabil de asta.
L-am sunat pe Josh să îmi aducă ghiozdanul la şcoală, văzând cât era de târziu. Nu mai aveam timp să trec şi pe acasă.
- Micuţo, vin-o aici. M-a strigat brunetul şi eu am fugit lângă el. Am urcat în maşină şi m-a sărutat pe obraz.
- De azi înainte, nu mai las pe nimeni să se apropie de tine. Mi-a zis zâmbind într-un mod triumfător şi eu m-am mulţumit să îl aprob din cap.
Când o să realizezi Jay, că singurul care vreau să se apropie de mine eşti tu? Vroiam ca măcar să fi gelos pe George, dar asta înseamnă că într-adevăr mă crezi doar o soră? Şi atunci.. Acel sărut din noaptea trecută? A fost al doilea, iar eu încă tânjesc după un al treilea. Iar George... Ei bine .. George nu mai exista pentru mine. Deja întorsesem foaia.