30-11-2009, 12:22 PM
@ Wildrose -- eu nu am avut milă de Kate =]]] I mean, Caroline nu a avut =]]]. Mă bucur că ţi-a plăcut capitolul, m-am gândit la toţi cititorii când l-am scris şi la ura voastră pentru ea =]]]. Ah, şi că veni vorba imaginaţi-vă că i-a dat câte una pentru fiecare cititor :]]. Merci de coment D:
@ Kripterya -- Come on, fără milă >:] merci de apreciere.
@ Fallen Angel -- OO , bun venit aici :]]. Mă bucur că îţi place povestea şi că îţi place cum scriem. Sper să continui să citeşti. Merci mult X:
@ Yumina -- Crezi ?:]] eu mă bucur că am putut să descriu pe placul vostru. Merci de vizită.
Lectură plăcută D:
[center]Capitolul 25[/center]
- Dormi la mine în seara asta? Te roog.
Am chicotit lăsând peria pe măsuţa de toaletă. Am sărit în pat şi am privit-o direct în ochi pe amica mea brunetă.
- Sigur. Åži Josh iese?
M-a aprobat din cap şi am înţeles că nu era deloc suspicioasă pentru ce ar putea face singur; în fond – avea încredere în el. Nici pe mine nu mă deranja faptul că George ieşise cu „ băieţii †în seara aceasta. Oricum era vineri şi nu mai petrecusem ceva timp liber cu Caroline de multă vreme. Îmi era dor de nopţile când stăteam să vorbim despre diferite lucruri. Mi-am luat una dintre pijamale şi alte lucruri necesare şi m-am declarat „ gata †pentru plecare.
Am anunţat-o pe mama că urma să dorm la doamna Bibi, de fapt la fiica acesteia şi nu a spus nimic. Era normal că aveam voie, din moment ce toată viaţa fuseserăm atât de apropiate.
Când am ajuns acasă la Caroline, a început să îmi fie teribil de foame. Deasemenea şi ei. Am început să râdem după ce stomacul meu, urmat de al său, începuseră să îşi ceară drepturile. Am intrat în bucătărie pentru a zări-o pe doamna Beatriz.
- Bună. Mi-a zis pe un ton dulce.
- Bună ziua. Am accentuat fericită. Tocmai scotea ceva din cuptor şi ne-a invitat să ne aşezăm. Curând a apărut şi domnul Jack şi Danny. Amândoi m-au salutat fericiţi de prezenţa mea acolo .
- Ce mai faci Amber?
M-a întrebat într-un final femeia brunetă. Era uimitor cât de bine semănau gemenii cu ea, dar aveau atâtea trăsături amestecate şi de la tatăl lor încât te întrebai : cum este posibil? Parcă luaseră toate trăsăturile bune. Sau poate că aşa îi vedeam eu. Atunci când iubeşti foarte mult pe cineva, îi vezi doar părţile bune.
Am mâncat încet şi am discutat despre mai multe lucruri; majoritatea au fost legate de şcoală şi câteva glume pe seama lui Danny care nu avea prietenă. Domnul Jack s-a uitat îngrozitor la Caro atunci când aceasta a insinuat : „ Din păcate, frate-meu e gay †. Eu am început să râd discret şi la fel a făcut şi doamna Bibi. Pe când Danny şi domnul Jack păreau vădit nemulţumiţi de afirmaţia respectivă. Cred că pentru un băiat doare să i se spună aşa. Ştiam între noi că nu era; dar era un mister cum nu era interesat de nicio fată . Sau poate nu ştiam noi; şi asta era destul de posibil.
Ne-am retras în dormitorul lui Caroline. Când am intrat am avut un impact puternic. Avea o cameră foarte primitoare. Patul dublu, cam la fel de mare ca al meu, părea minunat. Cuvertura mov se potrivea perfect cu personalitatea lui Caroline. Cât şi cu restul camerei. Avea o grămadă de lucruri pufoase, deşi ea nu era chiar genul de fată care să preţuiască detaliile de acel gen. Mi-am dat seama târziu că tot puful era pentru mine şi am început să râd.
- Nu îmi vine să cred că ai făcut asta doar pentru că veneam să dorm aici.
A oftat.
- Cum să nu? Vreau să zic, dacă nu te răsfăţ nu ai mai fi prinţesa mea. A început să râdă scotocind printr-un dulap. Eu m-am făcut comodă în pat şi am aprins televizorul, dar evident nu era nimic bun de văzut.
- Ce cauţi? M-am adresat într-un final.
- Aveam să îţi dau ceva, dar nu găsesc . La naiba.
M-am dus lângă ea să o ajut.
- Vreun indiciu? Poate găsesc eu. Am zâmbit şi am început să caut deşi încă nu ştiam ce.
- Îţi sare în ochi, e pufos şi roz. Şi amuzant. Şi...
S-a ridicat brusc şi a întins mâna pe un raft mai înalt al dulapului.
- Aici ! A exclamat mulţumită şi a scos o pereche de papuci de casă , noi nouţi şi eu mi-am rotit ochii. Nu puteam cere o prietenă mai bună decât ea . A scos la iveală nişte papuci cu Mickey Mouse – hei, îi adoram , foarte roz şi pufoşi. Am sărit la gâtul ei pupând-o pe obraz.
- Mulţumesc Caro !
Deşi mai aveam aşa ceva, puteam să am miliarde de pereche din aşa ceva, nu mă săturam de ei. De când fusesem mică adorasem orice exista cu Mickey Mouse – tricouri, pijamale, încălţăminte, ghiozdane, pixuri, penare şi aşa mai departe. Era evident că bruneta mă ştia mai bine decât oricine.
- Înseamnă că mă ierţi pentru că am băgat-o pe târfuliţa de Kate în spital?
M-am uitat vinovată la ea, întorcând privirea.
- Ăăă, Amber?
M-am înroşit.
- Ok. Ok. Recunosc. Nu mă simt chiar atât de rău pentru bătaia pe care a încasat-o. Ştiu că sună groaznic, dar nu îmi pare atât de rău... De fapt, mai deloc.
A început să râdă zgomotos şi eu m-am înroşit şi mai tare.
- Eşti o figură, ştiai? Deci, fără să o vizitezi la spital? Fără flori, bomboane şi ursuleţi de pluş? Fără să mă pui să îi fac o felicitare cu „ îmi pare rău †, parfumată?
Continua râsul şi eu am încercat să îl ignor.
- Pur şi simplu nu simt să fac asta. Am chicotit. Ştiam că nu suna chiar a „ mine †dar nu mi se mai întâmplase ca în trecut să intru într-o bătaie şi să fiu jignită în aşa mod. Aveam motivele mele pentru care să nu îmi pară rău, şi nu regretam asta.
Mi-am scos hainele şi mi-am luat pijamaua pe mine, la îndemnul lui Caroline. Pijamaua era compusă dintr-o pereche de pantaloni scurţi mov şi un tricou larg şi foarte lung, de aceaşi culoare. Avea inscripţionat pe spatele tricoului : I’m not yours ( nu sunt a ta ) şi în partea din faţă : Prohibited ( Interzisă ) . Pijama pe care am cumpărat-o cu Caroline acum ceva vreme. Îmi aminteam cât de mult insistase să o iau, iar eu am cedat. Îmi prinsesem părul într-o coadă strânsă la spate .
Prietena mea se îmbrăcase lejer într-o cămaşă de noapte. Avea scris pe ea : Câştigătorii ating, pierzătorii se uită. O caracteriza întru totul.
- Ce faci? Am întrebat-o într-un final când începuse să răscolească întreaga cameră. Am aflat ulterior că îşi căuta telefonul.
- Nu ÅŸtiu unde am pus chestia aia.
Am început să râd, luând micul obiect de pe măsuţă.
- Ä‚sta?
A zâmbit când i l-am înmânat.
- Ce m-aş face fără tine?
- Cine ÅŸtie?
Am coborât din pat şi am încălţat noii mei papucei . Am decis să merg până la baie şi să o las singură cât îl suna pe Josh. Adică, pe cine altcineva ar fi vrut să sune , sau să îi trimită mesaj? Nici nu avea rost să îmi bat capul cu asta.
După ce am ieşit din baie, am realizat că pe hol stătea Danny privindu-mă. M-am uitat la mine alarmată . Mă întrebam dacă nu cumva e ceva în neregulă cu mine ; acesta mă privea foarte intens şi atent . Parcă nu îşi mai putea lua ochii de la mine, speram că nu am ceva pe faţă sau.. Altceva. Trebuia să trec pe lângă el aşa că nu am putut să îl privesc în ochi. Mi-a atins mâna, oprindu-mă.
- Am.. Amber...
Ce era asta? Simţeam o tensiune îngrozitoare între noi doi, provocată doar de el. De ce mă privea aşa? Îmi amintea într-un mod ciudat de un prădător ce tocmai îşi alesese prada. Mă înfricoşa, şi nu puteam explica de ce. Acei ochi negri strălucind mă duceau cu gândul la nebunie. Pentru o secundă, nu l-am putut recunoaşte pe Danny cel vechi, acela pe care îl iubeam. Mi-a dat drumul după câteva clipe . Şi a plecat, fără să spună nimic altceva. Am intrat rapid în camera surorii sale. Inima îmi bătea foarte tare, şi nu o puteam opri. De fapt, nu era emoţie – era frică. Frica de un „ străin †. O persoană pe care o cunoşteam de întreaga mea viaţă şi acum părea să nu mai fie el. Am respirat adânc şi Caroline deja se agita pe lângă mine.
- N-am nimic.
Am încercat să zic punându-mă în pat.
- Amber, ce dracu ai păţit? Eşti roşie toată la faţă, şi nu prea pare să fie de emoţie.
Am încercat să iau o altă gură mare de aer.
- M-am întâlnit cu Danny pe hol , şi avea o privire.. tare ciudată. Cred că sunt paranoică.
M-am pus cu capul pe una din perne şi mi-am trecut o mână în jurul frunţii.
- Îhî.. A zis de parcă nu ar fi fost ceva important şi s-a pus lângă mine.
- Åži , cum merge cu George?
Am chicotit, liniştindu-mă. Mă bucuram că schimbasem subiectul.
- Foarte bine. Este atât de drăguţ cu mine... Hmm, nu am cuvinte. Merge totul ok. Bine, nu am avansat spre prea multe lucruri. Doar săruturi şi ... ăă. Mi-am ferit privirea.
- Să înţeleg că nu te pipăie cine ştie ce. Momentan. A râs şi eu am făcut acelaşi lcuru ascunzându-mi faţa în pernă.
- Cam aşa. Am răspuns într-un final. Cu Josh? Cum merge?
S-a învârtit de câteva ori pe lângă mine şi am realizat că era foarte fericită. Nici nu îmi trebuia o explicaţie logică; exista aşa ceva la relaţia lor? Nu. Doar acţiune, cred că asta explica totul.
- Merge fabulos. Îl ador pe Joshua, e pur şi simplu tot ceea ce am căutat întreaga mea viaţă.
- Ai doar 16 ani.
A chicotit.
- În fine, trecând peste asta... Chiar mă simt foarte bine cu el. Şi cred că o s-o „ facem †destul de curând. Fierb hormonii ăştia-n mine, nu mă mai pot abţine.
M-am dat lângă ea şi stăteam foarte apropiate, privindu-ne în ochi.
- Eşti o nebună, ştiai?
M-am adresat nevinovat şi aceasta mi-a atins faţa.
- Aha. Åži tu o scumpete.
- Şi... Cum crezi că o să fie?
A rânjit larg luând o pernă între braţe.
- Păi... O să fie.. Cum e relaţia noastră. O experienţă.. Vulcanică. Nu ştiu, vreau să fie primul pentru că îl iubesc foarte mult. Nici nu ştiu să îţi explic cum îmi bate inima când mă atinge, sau ce simt când trupurile noastre sunt atât de apropiate unul de celălalt. Când ne sărutăm simt că aş putea muri în acea secundă şi nu aş regreta nimic. Chiar şi ţinutul de mână mă face fericită, chiar şi doar atunci când îl văd şi îl privesc... Deci cum pot să nu aştept să facem acel pas? Ah...
Era deja pierdută-n lumea ei perfectă, plină de pasiune şi senzualitate. De aceea o iubeam atât de tare.
- Sunteţi cel mai trăznet cuplu posibil. Am zis plină de onestitate.
- Crezi?
Uneori era destul de naivă. Am aprobat-o din cap.
- Te-ai gândit să faci şi tu „ pasul †cu George? Ştiam că dorea să îi dau un răspuns negativ; după tonul folosit am putut deduce.
- Ştii... Nu m-am gândit la asta. Şi sunt speriată.. Adică.. Îmi este frică oricum de atingerile prea intime, dar să ajungă la un asemenea punct.. Sper să nu îmi ceară asta... Măcar nu curând, nu ştiu cum să îl refuz.
A schiţat un zâmbet mulţumit.
- Dar dacă ţi-ar cere Jay asta?
- Normal că nu !
Mi-am ascuns iar faţa într-o pernă pentru că o simţeam arzând. De ce mă întreba asta? Şi totuşi, mintea mea o luase razna. Mă gândeam doar cum ar fi ca Jay să mă atingă, să ... Fim atât de aproape unul de celălalt, să ne sărutăm şi el uşor, să îşi apese buzele pe gâtul meu, mângâindu-mi fiecare parte a trupului... Doar gândul la aceste imagini mă făcea să tremur.
@ Kripterya -- Come on, fără milă >:] merci de apreciere.
@ Fallen Angel -- OO , bun venit aici :]]. Mă bucur că îţi place povestea şi că îţi place cum scriem. Sper să continui să citeşti. Merci mult X:
@ Yumina -- Crezi ?:]] eu mă bucur că am putut să descriu pe placul vostru. Merci de vizită.
Lectură plăcută D:
[center]Capitolul 25[/center]
- Dormi la mine în seara asta? Te roog.
Am chicotit lăsând peria pe măsuţa de toaletă. Am sărit în pat şi am privit-o direct în ochi pe amica mea brunetă.
- Sigur. Åži Josh iese?
M-a aprobat din cap şi am înţeles că nu era deloc suspicioasă pentru ce ar putea face singur; în fond – avea încredere în el. Nici pe mine nu mă deranja faptul că George ieşise cu „ băieţii †în seara aceasta. Oricum era vineri şi nu mai petrecusem ceva timp liber cu Caroline de multă vreme. Îmi era dor de nopţile când stăteam să vorbim despre diferite lucruri. Mi-am luat una dintre pijamale şi alte lucruri necesare şi m-am declarat „ gata †pentru plecare.
Am anunţat-o pe mama că urma să dorm la doamna Bibi, de fapt la fiica acesteia şi nu a spus nimic. Era normal că aveam voie, din moment ce toată viaţa fuseserăm atât de apropiate.
Când am ajuns acasă la Caroline, a început să îmi fie teribil de foame. Deasemenea şi ei. Am început să râdem după ce stomacul meu, urmat de al său, începuseră să îşi ceară drepturile. Am intrat în bucătărie pentru a zări-o pe doamna Beatriz.
- Bună. Mi-a zis pe un ton dulce.
- Bună ziua. Am accentuat fericită. Tocmai scotea ceva din cuptor şi ne-a invitat să ne aşezăm. Curând a apărut şi domnul Jack şi Danny. Amândoi m-au salutat fericiţi de prezenţa mea acolo .
- Ce mai faci Amber?
M-a întrebat într-un final femeia brunetă. Era uimitor cât de bine semănau gemenii cu ea, dar aveau atâtea trăsături amestecate şi de la tatăl lor încât te întrebai : cum este posibil? Parcă luaseră toate trăsăturile bune. Sau poate că aşa îi vedeam eu. Atunci când iubeşti foarte mult pe cineva, îi vezi doar părţile bune.
Am mâncat încet şi am discutat despre mai multe lucruri; majoritatea au fost legate de şcoală şi câteva glume pe seama lui Danny care nu avea prietenă. Domnul Jack s-a uitat îngrozitor la Caro atunci când aceasta a insinuat : „ Din păcate, frate-meu e gay †. Eu am început să râd discret şi la fel a făcut şi doamna Bibi. Pe când Danny şi domnul Jack păreau vădit nemulţumiţi de afirmaţia respectivă. Cred că pentru un băiat doare să i se spună aşa. Ştiam între noi că nu era; dar era un mister cum nu era interesat de nicio fată . Sau poate nu ştiam noi; şi asta era destul de posibil.
Ne-am retras în dormitorul lui Caroline. Când am intrat am avut un impact puternic. Avea o cameră foarte primitoare. Patul dublu, cam la fel de mare ca al meu, părea minunat. Cuvertura mov se potrivea perfect cu personalitatea lui Caroline. Cât şi cu restul camerei. Avea o grămadă de lucruri pufoase, deşi ea nu era chiar genul de fată care să preţuiască detaliile de acel gen. Mi-am dat seama târziu că tot puful era pentru mine şi am început să râd.
- Nu îmi vine să cred că ai făcut asta doar pentru că veneam să dorm aici.
A oftat.
- Cum să nu? Vreau să zic, dacă nu te răsfăţ nu ai mai fi prinţesa mea. A început să râdă scotocind printr-un dulap. Eu m-am făcut comodă în pat şi am aprins televizorul, dar evident nu era nimic bun de văzut.
- Ce cauţi? M-am adresat într-un final.
- Aveam să îţi dau ceva, dar nu găsesc . La naiba.
M-am dus lângă ea să o ajut.
- Vreun indiciu? Poate găsesc eu. Am zâmbit şi am început să caut deşi încă nu ştiam ce.
- Îţi sare în ochi, e pufos şi roz. Şi amuzant. Şi...
S-a ridicat brusc şi a întins mâna pe un raft mai înalt al dulapului.
- Aici ! A exclamat mulţumită şi a scos o pereche de papuci de casă , noi nouţi şi eu mi-am rotit ochii. Nu puteam cere o prietenă mai bună decât ea . A scos la iveală nişte papuci cu Mickey Mouse – hei, îi adoram , foarte roz şi pufoşi. Am sărit la gâtul ei pupând-o pe obraz.
- Mulţumesc Caro !
Deşi mai aveam aşa ceva, puteam să am miliarde de pereche din aşa ceva, nu mă săturam de ei. De când fusesem mică adorasem orice exista cu Mickey Mouse – tricouri, pijamale, încălţăminte, ghiozdane, pixuri, penare şi aşa mai departe. Era evident că bruneta mă ştia mai bine decât oricine.
- Înseamnă că mă ierţi pentru că am băgat-o pe târfuliţa de Kate în spital?
M-am uitat vinovată la ea, întorcând privirea.
- Ăăă, Amber?
M-am înroşit.
- Ok. Ok. Recunosc. Nu mă simt chiar atât de rău pentru bătaia pe care a încasat-o. Ştiu că sună groaznic, dar nu îmi pare atât de rău... De fapt, mai deloc.
A început să râdă zgomotos şi eu m-am înroşit şi mai tare.
- Eşti o figură, ştiai? Deci, fără să o vizitezi la spital? Fără flori, bomboane şi ursuleţi de pluş? Fără să mă pui să îi fac o felicitare cu „ îmi pare rău †, parfumată?
Continua râsul şi eu am încercat să îl ignor.
- Pur şi simplu nu simt să fac asta. Am chicotit. Ştiam că nu suna chiar a „ mine †dar nu mi se mai întâmplase ca în trecut să intru într-o bătaie şi să fiu jignită în aşa mod. Aveam motivele mele pentru care să nu îmi pară rău, şi nu regretam asta.
Mi-am scos hainele şi mi-am luat pijamaua pe mine, la îndemnul lui Caroline. Pijamaua era compusă dintr-o pereche de pantaloni scurţi mov şi un tricou larg şi foarte lung, de aceaşi culoare. Avea inscripţionat pe spatele tricoului : I’m not yours ( nu sunt a ta ) şi în partea din faţă : Prohibited ( Interzisă ) . Pijama pe care am cumpărat-o cu Caroline acum ceva vreme. Îmi aminteam cât de mult insistase să o iau, iar eu am cedat. Îmi prinsesem părul într-o coadă strânsă la spate .
Prietena mea se îmbrăcase lejer într-o cămaşă de noapte. Avea scris pe ea : Câştigătorii ating, pierzătorii se uită. O caracteriza întru totul.
- Ce faci? Am întrebat-o într-un final când începuse să răscolească întreaga cameră. Am aflat ulterior că îşi căuta telefonul.
- Nu ÅŸtiu unde am pus chestia aia.
Am început să râd, luând micul obiect de pe măsuţă.
- Ä‚sta?
A zâmbit când i l-am înmânat.
- Ce m-aş face fără tine?
- Cine ÅŸtie?
Am coborât din pat şi am încălţat noii mei papucei . Am decis să merg până la baie şi să o las singură cât îl suna pe Josh. Adică, pe cine altcineva ar fi vrut să sune , sau să îi trimită mesaj? Nici nu avea rost să îmi bat capul cu asta.
După ce am ieşit din baie, am realizat că pe hol stătea Danny privindu-mă. M-am uitat la mine alarmată . Mă întrebam dacă nu cumva e ceva în neregulă cu mine ; acesta mă privea foarte intens şi atent . Parcă nu îşi mai putea lua ochii de la mine, speram că nu am ceva pe faţă sau.. Altceva. Trebuia să trec pe lângă el aşa că nu am putut să îl privesc în ochi. Mi-a atins mâna, oprindu-mă.
- Am.. Amber...
Ce era asta? Simţeam o tensiune îngrozitoare între noi doi, provocată doar de el. De ce mă privea aşa? Îmi amintea într-un mod ciudat de un prădător ce tocmai îşi alesese prada. Mă înfricoşa, şi nu puteam explica de ce. Acei ochi negri strălucind mă duceau cu gândul la nebunie. Pentru o secundă, nu l-am putut recunoaşte pe Danny cel vechi, acela pe care îl iubeam. Mi-a dat drumul după câteva clipe . Şi a plecat, fără să spună nimic altceva. Am intrat rapid în camera surorii sale. Inima îmi bătea foarte tare, şi nu o puteam opri. De fapt, nu era emoţie – era frică. Frica de un „ străin †. O persoană pe care o cunoşteam de întreaga mea viaţă şi acum părea să nu mai fie el. Am respirat adânc şi Caroline deja se agita pe lângă mine.
- N-am nimic.
Am încercat să zic punându-mă în pat.
- Amber, ce dracu ai păţit? Eşti roşie toată la faţă, şi nu prea pare să fie de emoţie.
Am încercat să iau o altă gură mare de aer.
- M-am întâlnit cu Danny pe hol , şi avea o privire.. tare ciudată. Cred că sunt paranoică.
M-am pus cu capul pe una din perne şi mi-am trecut o mână în jurul frunţii.
- Îhî.. A zis de parcă nu ar fi fost ceva important şi s-a pus lângă mine.
- Åži , cum merge cu George?
Am chicotit, liniştindu-mă. Mă bucuram că schimbasem subiectul.
- Foarte bine. Este atât de drăguţ cu mine... Hmm, nu am cuvinte. Merge totul ok. Bine, nu am avansat spre prea multe lucruri. Doar săruturi şi ... ăă. Mi-am ferit privirea.
- Să înţeleg că nu te pipăie cine ştie ce. Momentan. A râs şi eu am făcut acelaşi lcuru ascunzându-mi faţa în pernă.
- Cam aşa. Am răspuns într-un final. Cu Josh? Cum merge?
S-a învârtit de câteva ori pe lângă mine şi am realizat că era foarte fericită. Nici nu îmi trebuia o explicaţie logică; exista aşa ceva la relaţia lor? Nu. Doar acţiune, cred că asta explica totul.
- Merge fabulos. Îl ador pe Joshua, e pur şi simplu tot ceea ce am căutat întreaga mea viaţă.
- Ai doar 16 ani.
A chicotit.
- În fine, trecând peste asta... Chiar mă simt foarte bine cu el. Şi cred că o s-o „ facem †destul de curând. Fierb hormonii ăştia-n mine, nu mă mai pot abţine.
M-am dat lângă ea şi stăteam foarte apropiate, privindu-ne în ochi.
- Eşti o nebună, ştiai?
M-am adresat nevinovat şi aceasta mi-a atins faţa.
- Aha. Åži tu o scumpete.
- Şi... Cum crezi că o să fie?
A rânjit larg luând o pernă între braţe.
- Păi... O să fie.. Cum e relaţia noastră. O experienţă.. Vulcanică. Nu ştiu, vreau să fie primul pentru că îl iubesc foarte mult. Nici nu ştiu să îţi explic cum îmi bate inima când mă atinge, sau ce simt când trupurile noastre sunt atât de apropiate unul de celălalt. Când ne sărutăm simt că aş putea muri în acea secundă şi nu aş regreta nimic. Chiar şi ţinutul de mână mă face fericită, chiar şi doar atunci când îl văd şi îl privesc... Deci cum pot să nu aştept să facem acel pas? Ah...
Era deja pierdută-n lumea ei perfectă, plină de pasiune şi senzualitate. De aceea o iubeam atât de tare.
- Sunteţi cel mai trăznet cuplu posibil. Am zis plină de onestitate.
- Crezi?
Uneori era destul de naivă. Am aprobat-o din cap.
- Te-ai gândit să faci şi tu „ pasul †cu George? Ştiam că dorea să îi dau un răspuns negativ; după tonul folosit am putut deduce.
- Ştii... Nu m-am gândit la asta. Şi sunt speriată.. Adică.. Îmi este frică oricum de atingerile prea intime, dar să ajungă la un asemenea punct.. Sper să nu îmi ceară asta... Măcar nu curând, nu ştiu cum să îl refuz.
A schiţat un zâmbet mulţumit.
- Dar dacă ţi-ar cere Jay asta?
- Normal că nu !
Mi-am ascuns iar faţa într-o pernă pentru că o simţeam arzând. De ce mă întreba asta? Şi totuşi, mintea mea o luase razna. Mă gândeam doar cum ar fi ca Jay să mă atingă, să ... Fim atât de aproape unul de celălalt, să ne sărutăm şi el uşor, să îşi apese buzele pe gâtul meu, mângâindu-mi fiecare parte a trupului... Doar gândul la aceste imagini mă făcea să tremur.