30-11-2009, 01:27 AM
Fantasy Eyes, Teo -- > mulţumim de comentarii aprecieri şi susţinere D: . Eu am venit cu următorul capitol care sper să vă placă de asemenea.
Lectură plăcută!
[center]Capitolul 23[/center]
- Îmi, îmi... Îmi... Pare rău că te-am lovit.
Ce se întâmpla aici? Totul se întâmplase prea repede, şi cuvintele rostite de Kate erau perfect aruncate cu ură şi regret, dar fără de care nu putea să se ridice din acel loc. Am oftat după ce a plecat Jay din clasă. Nu credeam că va recurge la aşa ceva. Şi totuşi, de unde aflase? Mi-am dus mâna către bandajul din jurul obrazului. Am apăsat puţin şi încă durea. Mi-am zis că ar trebui totuşi să îi dau o mână de-ajutor lui Katherine, care încă zăcea pe podea. Ceilalţi priveau amuzaţi şi satisfăcuţi scena; deşi încă li se mai citea teama în ochi.
- Ce dracu faci? Nu pune mâna pe mine, mironosiţo . O să plăteşti scump pentru umilinţa asta.
Şi eu care mă gândisem să o ajut, ce naivă eram.
- Kate, eşti patetică.
A fost singura replică bună pe care am putut-o rosti, iar roşcata a dispărut din clasă. Ceilalţi m-au privit într-un mod inferior; de parcă eu le-aş fi fost superioară. A trebuit să îmi rotesc ochii şi să mă aşez în bancă lângă Danny.
- Viaţa ta e cu adevărat complicată.
- Îhî. Am chicotit, de parcă ar fi fost o glumă bună. De fapt, era. Îmi părea totuşi rău pentru roşcată; ştiam că ăsta era doar începutul. Mă întrebam dacă prietena mea Caroline aflase deja de ce îmi „ făcuse †şi oare cât timp avea să dureze până „ îi făcea felul †? Danny a părut să îmi citească gândurile.
- Cred că încă nu ştie soră-mea, dar după ce află nimic nu poate să o oprească.
- Off...
Nu am mai putut spune nimic pentru că profesoara a intrat în clasă. Aveam test .
În prima pauză am evitat să ies afară din clasă; nu vroiam să dau iar de Jay. Era altceva că venise în clasă, îmi făcuse cu ochiul şi o făcuse pe fosta lui să îmi ceară iertare... Ştiam că urma să se întâmple asta ; în fond, mereu fusese aşa. Trebuia să am o discuţie cu George! De ce îi spusese? Vag mi-am amintit că nu îl atenţionasem: nu îi zice lui Jay!
A doua pauză, chiar dacă am vrut iar să evit ieşirea din clasă, Caroline m-a căutat.
- Amber? Ce dracu s-a întâmplat?
A venit spre mine examinându-mi partea rănită a obrazului.
- Nu e decât o zgârieturi Caro, o să se vindece în câteva zile.
- Din fericire nu pot spune asta şi despre Kate. Prea mult şi-a căutat-o, de data asta nu scapă.
Am vrut să protestez dar .. Ce rost avea? Oricum ar fi făcut după bunul său plac şi.. Pe o parte mă bucuram că îşi primea o porţie de bătaie. Cine o pusese să îl înşele pe Jay şi să îmi spună acele vorbe?
- Şi cum naiba te-a bătut? Nu ai ripostat? Da, normal că nu ! A dat din cap de parcă spusese cine ştie ce prostie.
- Am tras-o de păr şi.. Mai multe lucruri. Adică, am încercat să o lovesc şi eu dar.. Mi-a zis nişte lucruri şi m-a zgâriat cu un inel.. Apărea Jay şi nu am vrut să mă vadă aşa, în fine. Mai contează?
Mi-a analizat cuvintele.
- Ai protestat? Cum aÅŸa?
Am început să râd. Ceva notabil : prima mea bătaie cu cineva.
- Nu e chiar atât de extraordinar. M-a enervat... Tu cum ai aflat?
M-a privit suspicios, probabil răspunsul era prea evident. Totuşi nu am realizat care era.
- Josh mi-a zis. Oricum a comentat ceva şi de faptul că a bătut-o vărâ-meu. Hai, te rog. A dat într-o fată? Lasă, sigur a făcut-o cu precauţie. Dar eu nu mă joc, o să vadă ea.
Am oftat. Nu mă obişnuisem cu relaţia ei cu fratele meu; deşi îmi plăcea să îi văd împreună. Cum niciodată nu fuseseră îmi era greu să accept aşa dintr-odată. Nu, nu să accept – ci să mă obişnuiesc.
- Caro, i-a dat sângele.. Sincer!
M-a privit într-un mod ce accentua dispreţul său faţă de roşcată. Am înţeles prin acei ochi că nu o putea ierta atât de uşor; din mai multe motive prea bine înţelese. Aşa că nu am mai insistat, şi aceasta a plecat în clipa în care clopoţelul a anunţat începerea noii ore de curs.
Pentru restul zilei am stat în clasă şi am vorbit cu Danny. În utlima pauză a venit acolo şi Dave, foarte îngrijorat de starea mea. Era amuzant, nu păţisem nimic atât de grav. Şi totuşi mă bucuram să îi văd pe toţi atât de îngrijoraţi pentru mine. Asta pentru că le păsa cu adevărat, nu? Şi lui Jay deasemenea. Chiar dacă asta era doar pentru că eram „ surioara †lui. Ţinea la mine. Gândul ăsta mă încălzea. Am purtat o discuţie scurtă cu David.
- Dadi, ce ţi-a făcut paraşuta aia? M-a îmbrăţişat strâns de parcă nu ne-am mai fi văzut de ani buni.
- Ăh, nimic , nimic. Nu îţi face griji. Am zâmbit larg şi l-am strâns şi eu în braţe.
- I-a făcut careva felu’ până acum? Sau trebuie să îmi iau gaşca şi să o fac eu să plătească?
Ştiam că nu aşteaptă confirmarea mea , la faptul că trebuia să o „ lovească †şi aşa mai departe, ci doar era curios dacă o bătuse Caroline.
Mi-am dat ochii peste cap. Nu îmi plăcea ca toată lumea să mă creadă chiar atât de neputincioasă. Era adevărat că nu ştiam să mă bat.. Nu fusese niciodată în personalitatea mea acest lucru, dar ... Mă puteam apăra singură! Aşa îmi plăcea să cred. Am cedat totuşi după câteva secunde, când a început să mă usture zgârietura de pe obraz.
- Dave, nu mai contează. Totul e în ordine. Tu ce mai faci?
Era evident că schimbam subiectul. Dar nu am mai avut timp şi de alte vorbe, având în vedere că se sunase.
Ultima oră a fost foarte plictisitoare, deşi ceilalţi păreau fascinaţi de această ultimă oră de geografie. Poate era doar din pricina mea că nu putusem să fiu atentă.
- Eu am plecat. Am strigat la Danny care avea de gând să rămână pentru o oră de literatură în plus; era de fapt oră de club pentru băieţi.
- Pa Amby. Mi-a trimis un pupic prin aer şi eu „ l-am prins †. Când am ieşit din clasă l-am zărit pe Jay stând lângă uşă.
Mi-am lăsat privirea în jos, nereuşind să îl privesc direct.
- Ştii.. Un băiat nu ar trebui niciodată să lovească o fată ; indiferent de cauză.
A oftat, de parcă ar fi fost un lucru banal. S-a apropiat de mine şi mi-a atins obrazul rănit.
- Îmi pare rău. E din vina mea, nu?
- Jay, nu contează. Nu a fost chiar atât de rău. M-am apărat cum am putut .Chiar nu trebuie să faceţi atâta caz. Ce s-ar întâmpla dacă m-ar lovi şi pe mine un băiat pentru că am bătut o fată apropiată lui?
Era evident faptul că nu aş fi vrut să fiu şi eu în acea situaţie. S-a încruntat.
- Ştii bine că nu aş lăsa să se întâmple aşa ceva!
Şi iar mă pierdeam în acei ochi verzi; inima mea parcă explodând pentru a mia oară în prezenţa lui.
- Hai odată omule.
Am văzut un băiat strigându-l, am înţeles că aveau repetiţii la baschet . Am dat aprobator din cap.
- Rămâne să vorbim despre asta! M-a anunţat vădit nemulţumit de faptul că nu fusesem de acord cu mica lui răzbunare.
Am ieşit şi eu din clădire şi l-am văzut pe George aşteptându-mă , ca de obicei. S-a apropiat de mine , proptindu-şi buzele de-ale mele. Ne-am sărutat îndelung.
Mi-a strâns mâna într-a lui şi ne-am îndreptat spre casa mea.
- De ce i-ai spus lui Jay? Nu ar fi trebuit. Ai văzut ce i-a făcut Katherinei?
Nu a dat prea multă atenţie cuvintelor mele.
- Avea dreptul să ştie. Plus că nu mi-ai zis că e un secret. Oricum, îmi pare rău. Dar oricum aflau. Era inevitabil.
Am oftat realizând că are dreptate.
- Da, scuze.. Doar că nu e chiar plăcut să vezi o fată lovită de un băiat apropiat.
- Normal că nu e. Dar de asemenea nici să auzi că o fată pe care o iubeşti a fost agresată de o fată care te-a înşelat şi s-a dovedid a fi .. un nimic. Oarecum din cauza ta .
Ştiam că se referă la Jay în acest caz şi eram şocată să aud cum pronunţa cuvântul „ iubeşti †. Mi-au trebuit câteva secunde să realizez – se referea la dragostea frăţească. Normal. Doar acel sentiment era între mine şi brunetul pe care îl adoram... Mi-am amintit că mă ţin cu altcineva de mână şi am tresărit.
- Ne vedem în seara asta?
Am dat în semn negativ din cap ; aveam prea multe de învăţat.
- Am un test la limba franceză mâine; am o mulţime de repetat. Rămâne pe ziua următoare? Am zâmbit vinovat dar acesta a scos un rânjet foarte vioi.
- Sigur. O să pot rezista, cred, să nu te văd în seara asta. O să încerc tot posibilul. Dar îmi vei lipsi.
Nu ştiam cât de serioase erau vorbele lui, dar mă „ alinau †.
- Mersi. I-am şoptit când am ajuns în faţa casei mele.
A înţeles că nu era un „ mulţumesc †pentru că mă condusese până acolo.
- Nu am ce să fac. Nu e ceva ce am vrut neapărat să se întâmple; cum am mai zis, e vina ta. Şi îmi face plăcere să te ador şi să fiu lângă tine. M-a prins între braţe şi mi-a dat încă un sărut pasionat. Am răspuns la acesta . Mă simţeam în siguranţă lângă el.
Ne-am luat la revedere şi eu am intrat în locuinţă. Am văzut-o pe mama în sufragerie, aşa că am trecut să o salut.
- Ce ai păţit la obraz?
S-a speriat văzându-mi bandajul. Am uitat că ieri nu avusese ocazia să îl vadă.
- Ăă, m-am zgâriat din greşeală.
Tonul ei era încă alarmat ; dar nu vroiam să îi zic adevărul.
- Sigur? Cum?
- Mama, e doar o zgârietură. M-am dus lângă ea şi am pupat-o .
- Merg să îmi fac temele.
M-a aprobat din cap şi am auzit-o vorbind la telefon; urma să stea pe puţin o jumătate de oră pentru că vorbea cu mătuşa Angelique. Odată intrată în cameră, i-am dat un mesaj lui Caro.
[center] Nu poţi să treci cu vederea de data asta?
Jay i-a dat „ o porţie �[/center]
Mi-a răspuns rapid .
[center] Nu. Nu pot. [/center]
Ce rost mai avea? În sinea mea oricum vroiam să aibă loc acea răzbunare. Dacă nu pentru mine , pentru Jay. Şi pentru toate acele vorbe urâte adresate; trebuia să şi le retragă.
Am intrat la un duş rapid şi după am decis să îmi învăţ.
Când a venit seara a apărut pe la noi şi familia Asazuki. Cu totul. Am mers să îl salut pe unchiul Takumi şi mătuşa Angelique. Unchiul m-a strâns tare în braţe fiind uimit de bandajul de pe obraz. Îmi era tare ruşine să spun ce păţisem cu adevărat şi mă simţeam prea vinovată să mint; dar nu aveam de ales. Nu vroiam să ştie şi ei .
- M-am zgâriat din greşeală.
- Să ai mai multă grijă pe viitor. Mi-a zâmbit mătuşa şi am dat din cap.
Pe uşă a intrat la scurt interval de timp şi tatăl meu, pe care l-am salutat foarte voioasă. Am sărit în braţele sale, acesta învârtindu-mă de câteva ori.
- Ce faci prinţesă?
- Bine tati ! Nu i-am dat drumul de la braţ decât atunci când am ajuns în sufragerie şi s-a aşezat pe un fotoliu. Am privit nostalgic camera.
Jay mi-a venit în spate, neprevăzut.
M-am speriat.
- Piticanie!
Am scos limba la el şi acesta a început să mă gâdile.
- Josh unde e? A întrebat mama uimită de faptul că fiul ei nu ajunsese încă acasă. Eu ştiam răspunsul. Jayson a rânjit cu subânţeles.
- E cu Caroline.
Unchiul Takumi s-a înecat .
- Cum aÅŸa?
Cu toţii am început să râdem şi ne-am continuat activitatea din acea seară. Într-un final, cred că am adormit pe canapea lângă Jay...
Lectură plăcută!
[center]Capitolul 23[/center]
- Îmi, îmi... Îmi... Pare rău că te-am lovit.
Ce se întâmpla aici? Totul se întâmplase prea repede, şi cuvintele rostite de Kate erau perfect aruncate cu ură şi regret, dar fără de care nu putea să se ridice din acel loc. Am oftat după ce a plecat Jay din clasă. Nu credeam că va recurge la aşa ceva. Şi totuşi, de unde aflase? Mi-am dus mâna către bandajul din jurul obrazului. Am apăsat puţin şi încă durea. Mi-am zis că ar trebui totuşi să îi dau o mână de-ajutor lui Katherine, care încă zăcea pe podea. Ceilalţi priveau amuzaţi şi satisfăcuţi scena; deşi încă li se mai citea teama în ochi.
- Ce dracu faci? Nu pune mâna pe mine, mironosiţo . O să plăteşti scump pentru umilinţa asta.
Şi eu care mă gândisem să o ajut, ce naivă eram.
- Kate, eşti patetică.
A fost singura replică bună pe care am putut-o rosti, iar roşcata a dispărut din clasă. Ceilalţi m-au privit într-un mod inferior; de parcă eu le-aş fi fost superioară. A trebuit să îmi rotesc ochii şi să mă aşez în bancă lângă Danny.
- Viaţa ta e cu adevărat complicată.
- Îhî. Am chicotit, de parcă ar fi fost o glumă bună. De fapt, era. Îmi părea totuşi rău pentru roşcată; ştiam că ăsta era doar începutul. Mă întrebam dacă prietena mea Caroline aflase deja de ce îmi „ făcuse †şi oare cât timp avea să dureze până „ îi făcea felul †? Danny a părut să îmi citească gândurile.
- Cred că încă nu ştie soră-mea, dar după ce află nimic nu poate să o oprească.
- Off...
Nu am mai putut spune nimic pentru că profesoara a intrat în clasă. Aveam test .
În prima pauză am evitat să ies afară din clasă; nu vroiam să dau iar de Jay. Era altceva că venise în clasă, îmi făcuse cu ochiul şi o făcuse pe fosta lui să îmi ceară iertare... Ştiam că urma să se întâmple asta ; în fond, mereu fusese aşa. Trebuia să am o discuţie cu George! De ce îi spusese? Vag mi-am amintit că nu îl atenţionasem: nu îi zice lui Jay!
A doua pauză, chiar dacă am vrut iar să evit ieşirea din clasă, Caroline m-a căutat.
- Amber? Ce dracu s-a întâmplat?
A venit spre mine examinându-mi partea rănită a obrazului.
- Nu e decât o zgârieturi Caro, o să se vindece în câteva zile.
- Din fericire nu pot spune asta şi despre Kate. Prea mult şi-a căutat-o, de data asta nu scapă.
Am vrut să protestez dar .. Ce rost avea? Oricum ar fi făcut după bunul său plac şi.. Pe o parte mă bucuram că îşi primea o porţie de bătaie. Cine o pusese să îl înşele pe Jay şi să îmi spună acele vorbe?
- Şi cum naiba te-a bătut? Nu ai ripostat? Da, normal că nu ! A dat din cap de parcă spusese cine ştie ce prostie.
- Am tras-o de păr şi.. Mai multe lucruri. Adică, am încercat să o lovesc şi eu dar.. Mi-a zis nişte lucruri şi m-a zgâriat cu un inel.. Apărea Jay şi nu am vrut să mă vadă aşa, în fine. Mai contează?
Mi-a analizat cuvintele.
- Ai protestat? Cum aÅŸa?
Am început să râd. Ceva notabil : prima mea bătaie cu cineva.
- Nu e chiar atât de extraordinar. M-a enervat... Tu cum ai aflat?
M-a privit suspicios, probabil răspunsul era prea evident. Totuşi nu am realizat care era.
- Josh mi-a zis. Oricum a comentat ceva şi de faptul că a bătut-o vărâ-meu. Hai, te rog. A dat într-o fată? Lasă, sigur a făcut-o cu precauţie. Dar eu nu mă joc, o să vadă ea.
Am oftat. Nu mă obişnuisem cu relaţia ei cu fratele meu; deşi îmi plăcea să îi văd împreună. Cum niciodată nu fuseseră îmi era greu să accept aşa dintr-odată. Nu, nu să accept – ci să mă obişnuiesc.
- Caro, i-a dat sângele.. Sincer!
M-a privit într-un mod ce accentua dispreţul său faţă de roşcată. Am înţeles prin acei ochi că nu o putea ierta atât de uşor; din mai multe motive prea bine înţelese. Aşa că nu am mai insistat, şi aceasta a plecat în clipa în care clopoţelul a anunţat începerea noii ore de curs.
Pentru restul zilei am stat în clasă şi am vorbit cu Danny. În utlima pauză a venit acolo şi Dave, foarte îngrijorat de starea mea. Era amuzant, nu păţisem nimic atât de grav. Şi totuşi mă bucuram să îi văd pe toţi atât de îngrijoraţi pentru mine. Asta pentru că le păsa cu adevărat, nu? Şi lui Jay deasemenea. Chiar dacă asta era doar pentru că eram „ surioara †lui. Ţinea la mine. Gândul ăsta mă încălzea. Am purtat o discuţie scurtă cu David.
- Dadi, ce ţi-a făcut paraşuta aia? M-a îmbrăţişat strâns de parcă nu ne-am mai fi văzut de ani buni.
- Ăh, nimic , nimic. Nu îţi face griji. Am zâmbit larg şi l-am strâns şi eu în braţe.
- I-a făcut careva felu’ până acum? Sau trebuie să îmi iau gaşca şi să o fac eu să plătească?
Ştiam că nu aşteaptă confirmarea mea , la faptul că trebuia să o „ lovească †şi aşa mai departe, ci doar era curios dacă o bătuse Caroline.
Mi-am dat ochii peste cap. Nu îmi plăcea ca toată lumea să mă creadă chiar atât de neputincioasă. Era adevărat că nu ştiam să mă bat.. Nu fusese niciodată în personalitatea mea acest lucru, dar ... Mă puteam apăra singură! Aşa îmi plăcea să cred. Am cedat totuşi după câteva secunde, când a început să mă usture zgârietura de pe obraz.
- Dave, nu mai contează. Totul e în ordine. Tu ce mai faci?
Era evident că schimbam subiectul. Dar nu am mai avut timp şi de alte vorbe, având în vedere că se sunase.
Ultima oră a fost foarte plictisitoare, deşi ceilalţi păreau fascinaţi de această ultimă oră de geografie. Poate era doar din pricina mea că nu putusem să fiu atentă.
- Eu am plecat. Am strigat la Danny care avea de gând să rămână pentru o oră de literatură în plus; era de fapt oră de club pentru băieţi.
- Pa Amby. Mi-a trimis un pupic prin aer şi eu „ l-am prins †. Când am ieşit din clasă l-am zărit pe Jay stând lângă uşă.
Mi-am lăsat privirea în jos, nereuşind să îl privesc direct.
- Ştii.. Un băiat nu ar trebui niciodată să lovească o fată ; indiferent de cauză.
A oftat, de parcă ar fi fost un lucru banal. S-a apropiat de mine şi mi-a atins obrazul rănit.
- Îmi pare rău. E din vina mea, nu?
- Jay, nu contează. Nu a fost chiar atât de rău. M-am apărat cum am putut .Chiar nu trebuie să faceţi atâta caz. Ce s-ar întâmpla dacă m-ar lovi şi pe mine un băiat pentru că am bătut o fată apropiată lui?
Era evident faptul că nu aş fi vrut să fiu şi eu în acea situaţie. S-a încruntat.
- Ştii bine că nu aş lăsa să se întâmple aşa ceva!
Şi iar mă pierdeam în acei ochi verzi; inima mea parcă explodând pentru a mia oară în prezenţa lui.
- Hai odată omule.
Am văzut un băiat strigându-l, am înţeles că aveau repetiţii la baschet . Am dat aprobator din cap.
- Rămâne să vorbim despre asta! M-a anunţat vădit nemulţumit de faptul că nu fusesem de acord cu mica lui răzbunare.
Am ieşit şi eu din clădire şi l-am văzut pe George aşteptându-mă , ca de obicei. S-a apropiat de mine , proptindu-şi buzele de-ale mele. Ne-am sărutat îndelung.
Mi-a strâns mâna într-a lui şi ne-am îndreptat spre casa mea.
- De ce i-ai spus lui Jay? Nu ar fi trebuit. Ai văzut ce i-a făcut Katherinei?
Nu a dat prea multă atenţie cuvintelor mele.
- Avea dreptul să ştie. Plus că nu mi-ai zis că e un secret. Oricum, îmi pare rău. Dar oricum aflau. Era inevitabil.
Am oftat realizând că are dreptate.
- Da, scuze.. Doar că nu e chiar plăcut să vezi o fată lovită de un băiat apropiat.
- Normal că nu e. Dar de asemenea nici să auzi că o fată pe care o iubeşti a fost agresată de o fată care te-a înşelat şi s-a dovedid a fi .. un nimic. Oarecum din cauza ta .
Ştiam că se referă la Jay în acest caz şi eram şocată să aud cum pronunţa cuvântul „ iubeşti †. Mi-au trebuit câteva secunde să realizez – se referea la dragostea frăţească. Normal. Doar acel sentiment era între mine şi brunetul pe care îl adoram... Mi-am amintit că mă ţin cu altcineva de mână şi am tresărit.
- Ne vedem în seara asta?
Am dat în semn negativ din cap ; aveam prea multe de învăţat.
- Am un test la limba franceză mâine; am o mulţime de repetat. Rămâne pe ziua următoare? Am zâmbit vinovat dar acesta a scos un rânjet foarte vioi.
- Sigur. O să pot rezista, cred, să nu te văd în seara asta. O să încerc tot posibilul. Dar îmi vei lipsi.
Nu ştiam cât de serioase erau vorbele lui, dar mă „ alinau †.
- Mersi. I-am şoptit când am ajuns în faţa casei mele.
A înţeles că nu era un „ mulţumesc †pentru că mă condusese până acolo.
- Nu am ce să fac. Nu e ceva ce am vrut neapărat să se întâmple; cum am mai zis, e vina ta. Şi îmi face plăcere să te ador şi să fiu lângă tine. M-a prins între braţe şi mi-a dat încă un sărut pasionat. Am răspuns la acesta . Mă simţeam în siguranţă lângă el.
Ne-am luat la revedere şi eu am intrat în locuinţă. Am văzut-o pe mama în sufragerie, aşa că am trecut să o salut.
- Ce ai păţit la obraz?
S-a speriat văzându-mi bandajul. Am uitat că ieri nu avusese ocazia să îl vadă.
- Ăă, m-am zgâriat din greşeală.
Tonul ei era încă alarmat ; dar nu vroiam să îi zic adevărul.
- Sigur? Cum?
- Mama, e doar o zgârietură. M-am dus lângă ea şi am pupat-o .
- Merg să îmi fac temele.
M-a aprobat din cap şi am auzit-o vorbind la telefon; urma să stea pe puţin o jumătate de oră pentru că vorbea cu mătuşa Angelique. Odată intrată în cameră, i-am dat un mesaj lui Caro.
[center] Nu poţi să treci cu vederea de data asta?
Jay i-a dat „ o porţie �[/center]
Mi-a răspuns rapid .
[center] Nu. Nu pot. [/center]
Ce rost mai avea? În sinea mea oricum vroiam să aibă loc acea răzbunare. Dacă nu pentru mine , pentru Jay. Şi pentru toate acele vorbe urâte adresate; trebuia să şi le retragă.
Am intrat la un duş rapid şi după am decis să îmi învăţ.
Când a venit seara a apărut pe la noi şi familia Asazuki. Cu totul. Am mers să îl salut pe unchiul Takumi şi mătuşa Angelique. Unchiul m-a strâns tare în braţe fiind uimit de bandajul de pe obraz. Îmi era tare ruşine să spun ce păţisem cu adevărat şi mă simţeam prea vinovată să mint; dar nu aveam de ales. Nu vroiam să ştie şi ei .
- M-am zgâriat din greşeală.
- Să ai mai multă grijă pe viitor. Mi-a zâmbit mătuşa şi am dat din cap.
Pe uşă a intrat la scurt interval de timp şi tatăl meu, pe care l-am salutat foarte voioasă. Am sărit în braţele sale, acesta învârtindu-mă de câteva ori.
- Ce faci prinţesă?
- Bine tati ! Nu i-am dat drumul de la braţ decât atunci când am ajuns în sufragerie şi s-a aşezat pe un fotoliu. Am privit nostalgic camera.
Jay mi-a venit în spate, neprevăzut.
M-am speriat.
- Piticanie!
Am scos limba la el şi acesta a început să mă gâdile.
- Josh unde e? A întrebat mama uimită de faptul că fiul ei nu ajunsese încă acasă. Eu ştiam răspunsul. Jayson a rânjit cu subânţeles.
- E cu Caroline.
Unchiul Takumi s-a înecat .
- Cum aÅŸa?
Cu toţii am început să râdem şi ne-am continuat activitatea din acea seară. Într-un final, cred că am adormit pe canapea lângă Jay...