Predestined paths

[Minnie]

am venit cu nextu! o mica avertizare :)... un capitol +15
ast parerile voastre;;):*!

Cap 5: Robert vs. Eduard

E 11 si 12 minute, iar el nu a ajuns. Il caut cu privirea prin multimea de oameni ce se plimba din dreapta in stanga si din stanga in dreapta carand cate un bagaj. Pe peroane unele trenuri o iau din loc, pe cand altele inca „pierd vremea”. Parca nu aud galagia facut de cei din jur, ci doar inima mea ce pulseaza cu putere. Am emotii. Sunt nerabdatoare sa-l vad, sa-l ating...De ce intarzie atata? In graba mea spre gara, mi-am uitat mobilul acasa si nu am cum sa-l sun. Ah, ce uituca sunt! Oftez si las capul in jos cand o vocea cunoscuta ma face sa ma intorc.
- Ti-am mai spus ca degeaba ai telefon?! imi zise prefacundu-se suparat. In fata mea s-a ivit un barbat inalt ce tinea pe umarul drept un rucsac, parul saten il avea ciufulit, iar ochii lui caprui ma analizau, pe chipul sau afisandu-se un zambet de satisfactie. Am zambit la randul meu si am alergat spre el, acesta cuprinzandu-ma strans in bratele sale, apoi inecandu-ma in saruturile sale pline de pasiune pe care nu as putea sa le uit. As fi tipat de fericire daca gura mea nu ar fi fost „ocupata”.
- O, Doamne! Rob, cat mi-ai lipsit! am reusit sa ii ingan dintr-o suflare in momentul cand m-a lasat sa respir.
- Si tu scumpo! mi-a spus privindu-ma in ochii, apoi ma saruta scurt pe buze.

Am iesit imbratisati din gara si ne-am indreptat spre parcare unde se afla masina mea. I-am pus bagajul pe bancheta din spate, eu am urcat la volan, iar el pe scaunul din dreapta soferului. Am luat-o pe o ruta ocolitoare ce duce spre casa, astfel aratandu-i orasul si imprejurimile sale minunate.
- Ai idee unde pot gasi un hotel ieftin pentru o noapte? mi-a spus serios si ganditor in acelasi timp.
- Pentru ce iti trebuie un hotel? mi-am intors capul spre el, privindu-l nedumerita. Doar nu crezi ca te voi lasa sa dormi in alta parte decat la mine, nu?
- Dar Cosmin? Stii foarte bine ca el...
- E la munte! Vina abia maine spre seara. l-am lamurit, intrerupandu-l caci stiam ce urma sa zica. E plecat cu Deea si inca un cuplu. Deci, nu ai de ce sa iti faci griji! l-am linistit facandu-i cu ochiul.
- Dar el stie ca vin? Adica...nu a avut nimic de „spus”?
- A bombanit putin, dar ii trece lui. Mai devreme sau mai tarziu va trebui sa se obisnuiasca cu ideea ca suntem impreuna si ca nu poate face nimic in sensul asta. a lasat capul in jos putin dezamagit de ceea ce auzea. Il intelegeam mai mult decat credea... O sa fie bine! Isi va da seama cat de mult s-a inselat in privinta ta si cu putin noroc, cine stie, poate veti ajunge prieteni de nedespartit. l-am strans incurajator de mana.
- Sper...te iubesc mult! mi-a soptit apoi m-a sarutat scurt pe obraz, sa nu imi distraga atentia de la condus.
La cateva minute am ajuns in fata casei mele si am lasat masina in garaj. Am intrat inauntru, iar lucrurile lui Robert le-am trantit in camera la mine. Am coborat la parter in bucatarie unde am savurat un pranz pregatit chiar de manutele mele, apoi am parasit locuita pentru o iesire in oras, dar de aceasta data fara automobil. Toata dupa-amiaza am vorbit, ne-am povestit, am ras la glumele lui, l-a boacanele facute de amandoi in ultima vreme, ne-am imbratisat si sarutat incercand sa recuperam timpul in care nu am fost impreuna si cel ce urma sa-l petrecem unul fara celalalt. Am colindat, tinandu-ne de mana, toate magazinele posibile: cu haine, bijuterii, chiar si cu dulciuri, rasfatandu-ne reciproc.
- Hmm...parca saruti mai bine ca inainte. mi-a zis satenul in momentul cand buzele noastre s-au despartit. Ai exersat cumva cu altcineva?! ma privea suspicios si surazand in acelasi timp. Tocmai ieseam dintr-o cofetarie cand m-am oprit brusc blocand „circulatia”. L-am impins usor in joaca, punandu-mi mainile in san si privind in alta parte. Glumeam, glumeam! m-a tras de mana ajungand in bratele sale. Stiu ca doar pentru mine ai ochi! Cei mai frumos ochii! s-a aplecat spre mine vrand sa ma sarute.
Smaraldele mele negre precum smoala cercetau locul din jurul nostru oprindu-se pe o masina spor cu doua usii ce imi parea cunoscuta ca mai apoi sa il observ pe blond ce tocmai voia sa se urce la volanul acesteia. Se oprise in loc privindu-ne socat, pe chipul lui putandu-se citi uimirea. Nu stiu de ce, dar am intors capul evitand ca Robi sa ma sarute continuand sa-l privesc pe Edi. Satenul a observat ezitarea mea si s-a dat un pas in spate.
- Ce s-a intamplat? Inca mai esti suparata? dar inainte ca eu sa ma dezmeticesc si sa ii raspund, acesta a intors capul privind in aceeasi directie. Cine e asta? m-a intrebat serios, incruntandu-se.
- Un...coleg de servici! i-am zis balbaindu-ma putin. In acel moment blondul s-a apropiat de noi facandu-mi cu mana in semn de salut. Buna! am incercat sa zambesc fortat.
- Buna, buna! ne-a salutat aceasta pe amandoi, primind de la iubitul meu un raspuns in sila. Eduard! Sau Edi! i-a intins acesta mana prieteneste.
- Robert! intinse mana la randul lui, sovaind. Poate ca nu m-ar fi deranjat acest lucru in alte situatii, dar acum Rob chiar intinsese coarda, enervandu-ma peste masura cu gelozia lui fara rost. Iubitul ei! a adaugat, apasand parca pe fiecare litera. Imi venea sa intru in pamant de rusine.
- Mi-am dat seama... Alexandra imi vorbeste mai tot timpul despre tine! a spus privindu-ma cu subinteles. Era cea mai mare minciuna pe care a spus-o vreodata. Niciodata nu ii vorbisem de Robert. Nici macar nu i-am spus ca am prieten. In acel moment am simtit cum cade cerul pe mine, atat de aiurea ma simteam.
- Mda...Ei bine, ea nu mi-a vorbit de tine! i-a raspuns satenul satisfacut de situatie in timp ce ma strangea in brate. Il priveam uimita. In momentul acela i-as fii dat una, dar nu...nu am putut sa ma misc din loc. Parca nici cuvintele nu voiau sa se faca auzite! Si nu era corect, nu fata de Ed! Am lasat capul in jos, nu mai aveam tupeu sa-l privesc in ochii sai albastrii, caci as fii simtit cum ma innec in aceea mare limpede si adanca.
- Nu cred ca ar fi fost multe de spus...Mi-a facut placere sa va vad, un weeknd placut in continuare! mi-am ridicat capul, iar blondul a profitat de ocazie ca Robi se uita in alta directie si mi-a facut cu ochiul.
- La fel! i-am spus in acelasi timp eu si satenul, zambindu-i de aceasta data, iar ce doi au strans mainile.
L-am privit cum s-a indepartat, iar in momentul cand l-am vazut urcandu-se la volan manand cu viteza pe strazile neaglomerate, dezaprobam din cap uitandu-ma la Robert, tinand mainile in san.
- CE?! m-a intreba precum un copil nevinovat. Nu imi venea sa cred?
- Esti incredibil, nesuferitule! i-am trantit-o si am luat-o inainte la pas spre casa.
- Dar ce am facut?! Hei, Ale! Ale!!! a inceput acesta sa strige alergand dupa mine.

***

Luna isi ocupa tronul sau pe cer intre cele mai stralucitoare stele, vapaia acestora fiind singura sursa de lumina. Eu si Rob stateam in pat uitandu-ne la televizor, mai exact la un film de dragoste. Ma schimbasem intr-o pereche de colanti albi, iar in sus un maieu bej, iar el avea o pereche de pantalonii de trening negri si un tricou turcoaz. La un moment dat a oftat plictisit si si-a pus capul pe umarul meu. Ii simteam respiratia calda pe gat ce imi dadea fiori in tot corpul. A inceput sa imi sarute umarul, plimbandu-si buzele pana la gatul meu, apoi urcand pana la obrajii. Mi se facuse pielea ca de gaina. Tot „drumul” l-a parcurs cu buzele lui moi, a zambit pervers apoi m-a sarutat. M-a muscat usor de buza de jos, apoi si-a strecurat limba printre buzele mele. Doamne, cu cata pasiune ma saruta! Parca nici de aer nu mai aveam nevoie. Am simtit cum mana lui stanga a alunecat usor sub maieul ce-l purtam. Facea mici cerculete pe abdomenul meu, urcand spre sani. S-a pus deasupra mea, mana lui luand-o in acelasi ritm pe spatele meu spre deschizatoarea sutienului. Respiram greu, printre picaturi, iar inima imi batea parca voia sa-mi iasa din piept. Sincera sa fiu, nu stiu daca din cauza atingerilor lui atat de calculate sau pentru ca stiam ce urma sa faca. Incercam sa ma decid daca sa continui sau nu, repetandu-mi in minte „da sau nu? de ce fac asta? sunt sigura?”. Fara sa imi dau seama, gandul mi-a zburat la scena de azi cu Eduard si urmele de vinovatie mi-au invadat din nou mintea. Am facut ochii mari, iar in acel moment am auzit un clic usor si am simtit cum sanii mei incet erau eliberiti de stransoarea sutienului. Am gemut indepartandu-ma de el, prinzandu-l la loc.
- Robert...eu...nu pot...nu ma simt pregatita...am spus panicata gafaind. Satenul ma privea cu pofta, precum un pradator isi privea prada inainte de a o devora. S-a apropiat de mine incercand sa ma imbratiseze si sa ma sarute pe gat.
- Haide Iubi...nu ai de ce sa te temi! De ce sa nu profitam daca tot suntem singuri?! mana lui alunecase din nou spre deschizatoarea sutienului.
- Am zis ca nu pot! Ce nu intelegi Ed...? l-am impins usor de pe mine ramanand cu mana intinsa in aer.
Abia atunci am realizat cum l-am strigat, ramanand cu fraza neterminata. L-am privit speriata asteptandu-i reactia. Statea in sezut privind in gol spre televizor. Si-a intors capul spre mine cu incetinitorul. Era de-a dreptul furios.
- Cum mi-ai zis?! s-a rastit la mine. Ma uitam pierduta in jur inghitind in sec. Nu stiam ce sa-i raspund. Vorbeste! a urlat la mine ca un disperat. Deja ma enerva.
- Nu mai tip...am inceput si eu la randul meu sa ma rastesc dar nu am apucat sa termin, caci palma lui a facut contact cu fata mea facandu-ma sa las capul in jos. A dat in mine pentru prima oara de cand eram impreuna. Cum a putut?
Mi-am dus mana la obrazul drept ce se inrosise precum un mac si acum durerea se facea simtita precum o arsura. Am dat frau lacrimilor, iar in incapere au rasunat suspinele mele infundate. Realizand ca a gresit, s-a apropiat de mine incercand sa ma impace si sa ma ia in brate, dar l-am impins cu farama de putere ce o mai aveam, dar nu am facut altceva decat sa ma lovesc tot eu.
- Iubi...Iubito! Te rog, iarta-ma! Nu am vrut...dar sunt gelos...si nu vreau sa aud de ala...nu vreau sa stiu ca te gandesti la el! a incercat din nou sa ma ia in brate, dar din nou l-am respins.
- Pleaca! Ai dat in mine! Esti un nesimtit! am inceput sa plang si mai tare incepand sa-l palmuiesc in timp ce el incerca din rasputeri sa ma calmeze. Obosita am cedat, lasandu-ma prada bratelor lui puternice.
- Iarta-ma! Sunt un prost! Te rog, iarta-ma! Imi pare rau, puiut! Ma ierti? imi spunea sarutandu-ma parinteste in timp ce ma strangea tandru la pieptul sau.
Nu am putut sa ii raspund pentru ca nu stiam ce sa ii zic. Incetul cu incetul am fost trasa in mrejele somnului, adancindu-ma intr-un vis lipsit de problemele cotidiene ale vietii. In dimineata urmatoare m-am trezit destul de bine dispusa. Analizasem indeajuns cele intamplate cu o seara inainte si am preferat sa las de la mine, desi stiu ca acele lucruri imi vor ramane intiparite in minte...M-am desprins cu grija din bratele sale pentru a nu-l trezi si am coborat la parter unde am pregatit micul dejun. La cateva minute si-a facut si acesta aparitia. Purta o pereche de blugi si o bluza alba cu desene ciudate pe el.
- 'Neata! i-am spus zambind.
- 'Neata...Iubita...Imi pare rau pentru aseara! Chiar sunt...degetul meu aratator a facut contact cu buzele lui, facandu-l sa taca. Am depus un mic sarut pe fruntea lui.
- Ce s-a intamplat aseara?! l-am intrebat cu subinteles facandu-i cu ochiul.
- Categoric nu te merit! m-a cuprins in brate sarutandu-ma. Te iubesc! mi-a soptit.
Ne-am asezat la masa, dar din cauza ca ora la care trebuia sa plece se apropia destul de repede, imediat ce am terminat de mancat si dupa ce m-am schimbat, am luat masina si l-am dus la gara. Dupa alte sarutari si imbratisari cu greu ne-am luat la revedere. A urcat in tren in timp ce acesta era in miscare strigand ca ma iubeste si ca spera ca ne vom revedea curand. Si eu speram asta si speram ca totul sa fie bine...

Cand am ajuns acasa, Deea si Cosmin despachetau bagajele. Ne-am strans in sufragerie si am discutat despre ce am facut in acest weekend. M-am prapadit de ras cand am aflat ca Andrei si Cosmo au luat-o de-a berbelacul din varful dealului, Ioana si Andreea incepand sa le faca poze in momentul cand cei doi au ajuns la vale gramada unul peste celalalt, in loc sa-i ajute sa se ridice. Le-am relatat si eu mica mea intalnire, evitand anumite „parti” si totodata amintindu-mi ca va trebui sa discut urgent cu Edi. Din nou ma simteam constransa de sentimentul de regret, ca si cum ma prinsese in flagrant faptul ca ma vazuse cu Robi, ca l-as fi tradat...De ce ma simt asa? Pana la urma nu am nici un motiv. Dar tot trebuia sa vobesc cu blond din cauza purtarii iubitului meu extrem de gelos.