Am venit cu capitolul 14. :))) Sper ca nu ati asteptat prea mult :-s.
Wildrose -> Ma bucur ca-ti place si ca citesti. Sper sa ramai in continuare cu noi.
Fantasy Eyes -> Iti multumesc pentru ca citesti si pentru ca mi-ai scos in evidenta greselile in cap 12. ^^
Mersi si celor care citesc, dar nu comenteaza. ^^
Enjoy.
Capitolul 14
Eram fericit ! Eram alaturi de Kate si nimic nu imi lipsea. Toata ziua am stat cu ea, plimbandu-ne prin scoala. Si chiar si ne-am sarutat dar departe de privirile curiosilor. Eram in ultima pauza si stateam singur in banca deoarece Kate parca era pana la toaleta. Stateam si priveam pierdut tabla in timp ce simteam niste priviri atintite asuprea mea. Nu prea le-am dat atentie, in fond, eram obisnuit. Deodata il aud pe George vorbind cu niste baieti despre o fata pe care o placea, cica era indragostit. Un coleg l-a intrebat numele fetei iar in acel moment satenul a pronuntat numele de Amber Settle. Cand i-am auzit numele ceva din interiorul meu s-a rupt. M-am ridicat nervos de pe scaun si m-am indreptat spre grupul acela de idioti.
- Auzi, mai idiotule, de cine te-ai indragostit tu ? l-am intrebat mai strigand am sarit sa-l lovesc dar m-a prins un coleg de brate. M-am zmucit din stransoare gata sa sar sa il lovesc iarasi, dar atunci mi-am dat seama ca actionam ca un idiot.
- Daca ii faci ceva, iti jur ca nu mai vezi rasaritul, clar ? am continuat dupa aceea.
Am iesit din clasa nervos trantind usa dupa mine. Injuram de mama focului, toata lumea se uita la mine, nu-mi pasa. Nu intelegeam cum George s-a uitat la EA, la Amber, la fiinta pe care o adoram. Pff, puteam sa-l urasc mai mult de atat ? Am vazut-o pe Kate cum se indreapta spre mine speriata.
- Iubitule, ce ai patit ? m-a intrebat vrand sa imi puna o mana pe fata, m-am tras.
- Da-te dracu si tu ! Nu am chef de nimeni, nici de tine ! Bine ?! Am strigat catre ea iar apoi am continuat sa merg.
Am auzit-o cum imi striga numele dar nu am bagat-o in seama. Nu aveam sa mai calc azi pe la scoala. Am iesit din curtea scolii si am inceput sa ma plimb ca si un muribund pe strazile Bostonului. Nu stiu ce naiba m-a enervat mai tare : faptul ca George o placea sau faptul ca exista o posibilitate ca si Amber sa-l placa si sa vrea sa fie cu el. Nu aveam sa permit ca ea sa fie luata de langa mine, chiar daca asta includea si fatul sa o ranesc pe ea. Nu voiam sa fie cu un ca si George ! Nu voiam !
~FlashBack~
- Jayson ! a strigat un baiat saten.
- Da ? a raspuns baiatul pe nume 'Jayson'.
- Frate, am auzit ca te-ai pus cu Katherine ! a venit replica satenului.
- Da, George, nu e minunat ? Stii cat de mult imi place tipa asta. a raspuns Jayson.
- E o curva, Jayson, las-o, gaseste-ti alta !
- Nu e o curva ! Daca asta e parerea ta despre ea, te iei de ea, te iei de mine. Ar fi mai bine sa incetam cu prietenia asta George !
- Dar, Jayson, o cunosc mai bine decat o cunosti tu !
~End of FlashBack~
Acele cuvinte imi ramasese imprimate in minte. La inceput m-am intrebat daca chiar ar fi avut dreptate. Dar apoi mi-am dat seama ca nu avea cum. Ea era mult prea dulce, nu putea fi o usuratica. Doamne ! Cat regret ca i-am spus acele cuvinte, dar judecata nu mi-a fost limpede. Uram cand eram asa. M-am plimbat asa in jur de vreo patru ore. Exageram, eram un prost. De ce naiba sa reactionez asa ? Nici eu nu ma intelegeam, intotdeauna am fost cu capul pe umeri, stiam ce-mi place si ce nu, stiam ce vroiam si ce nu, dar acum totul a devenit un haos. M-am dus pana intr-un parc si m-am asezat pe banca urmarind niste copii cum se jucau. Secvente din copilarie mi-au delurat prin fata ochilor, pe timpul cand eu cu Amber si Josh eram doar niste pusti care nu stiau ce e viata. Care se jucau in nisip si se bateau in glume. Imi amintesc foarte bine cand m-am certat cu Josh pentru prima data pe tema 'Cine o sa fie sotul lui Amber'. Am inceput sa rad singur amintindu-mi acele faze. Nu puteam sa cred cat de mult se poate schimbat cineva. Eu si Josh ne bateam pentru 'sora noastra' iar acum ... nimic. Nu ne mai jucam prin nisip, ar fi patetic, nici nu mai ne dam drept niste super eroi sau ceva in genul. Imi era dor de acele vreumuri, cand noi, nu stiam ce e suferinta, nu stiam cum sunt oamenii, cand nu cunosteam iubirea aceea care te face sa nu mai judeci clar, sau furia cand simti ca cineva iti este furata de langa tine. Am vazut o fetita care a cazut, brusc imaginea lui Amber mi-a venit in minte, la fel cazuse si ea in urma cu doisprezece ani. Doi baietii se apropie de ea sa o ajute. Inevitabil incepe sa planga. Semana perfect cu Amber. M-am ridicat de pe banca si m-am indreptat spre locul unde erau copii, am scos un servetel din buzunarul pantalonilor si i l-am dat fetitei ca sa si-l puna la genunchele lovit. Sangera. I-am sters lacrimile si i-am zambit, acelasi lucru a facut si ea. Pentru o secunda o facusem sa uite de durere. Ma bucura acest fapt.
- Multumesc, domnule ! mi-a spus fetita zambindu-mi gingas.
Domnule, cat de patetic suna ! I-am zambit si i-am ciufulit parul iar apoi m-am ridicat plecand de acolo. M-am dus acasa si m-am furisat in camera fara sa ma vada mama. M-am uitat prin telefon, aveam zece apeluri de la Josh, cinci de la Kate si mai multe mesaje de la Caroline. Mama ! Ce cautat eram. Patetic. Mi-am inchis telefonul si l-am aruncat prin camera. Mi-am dat jos uniforma si am ramas doar in boxeri. Nu mi-am mai luat nimic pe mine, m-am bagat sub patura si am incercat sa adorm, era cam devreme, dar nu conta. Daca dormeam macar uitam pentru cateva ore ca tot acest vis nebun a existat.
Wildrose -> Ma bucur ca-ti place si ca citesti. Sper sa ramai in continuare cu noi.
Fantasy Eyes -> Iti multumesc pentru ca citesti si pentru ca mi-ai scos in evidenta greselile in cap 12. ^^
Mersi si celor care citesc, dar nu comenteaza. ^^
Enjoy.
Capitolul 14
Eram fericit ! Eram alaturi de Kate si nimic nu imi lipsea. Toata ziua am stat cu ea, plimbandu-ne prin scoala. Si chiar si ne-am sarutat dar departe de privirile curiosilor. Eram in ultima pauza si stateam singur in banca deoarece Kate parca era pana la toaleta. Stateam si priveam pierdut tabla in timp ce simteam niste priviri atintite asuprea mea. Nu prea le-am dat atentie, in fond, eram obisnuit. Deodata il aud pe George vorbind cu niste baieti despre o fata pe care o placea, cica era indragostit. Un coleg l-a intrebat numele fetei iar in acel moment satenul a pronuntat numele de Amber Settle. Cand i-am auzit numele ceva din interiorul meu s-a rupt. M-am ridicat nervos de pe scaun si m-am indreptat spre grupul acela de idioti.
- Auzi, mai idiotule, de cine te-ai indragostit tu ? l-am intrebat mai strigand am sarit sa-l lovesc dar m-a prins un coleg de brate. M-am zmucit din stransoare gata sa sar sa il lovesc iarasi, dar atunci mi-am dat seama ca actionam ca un idiot.
- Daca ii faci ceva, iti jur ca nu mai vezi rasaritul, clar ? am continuat dupa aceea.
Am iesit din clasa nervos trantind usa dupa mine. Injuram de mama focului, toata lumea se uita la mine, nu-mi pasa. Nu intelegeam cum George s-a uitat la EA, la Amber, la fiinta pe care o adoram. Pff, puteam sa-l urasc mai mult de atat ? Am vazut-o pe Kate cum se indreapta spre mine speriata.
- Iubitule, ce ai patit ? m-a intrebat vrand sa imi puna o mana pe fata, m-am tras.
- Da-te dracu si tu ! Nu am chef de nimeni, nici de tine ! Bine ?! Am strigat catre ea iar apoi am continuat sa merg.
Am auzit-o cum imi striga numele dar nu am bagat-o in seama. Nu aveam sa mai calc azi pe la scoala. Am iesit din curtea scolii si am inceput sa ma plimb ca si un muribund pe strazile Bostonului. Nu stiu ce naiba m-a enervat mai tare : faptul ca George o placea sau faptul ca exista o posibilitate ca si Amber sa-l placa si sa vrea sa fie cu el. Nu aveam sa permit ca ea sa fie luata de langa mine, chiar daca asta includea si fatul sa o ranesc pe ea. Nu voiam sa fie cu un ca si George ! Nu voiam !
~FlashBack~
- Jayson ! a strigat un baiat saten.
- Da ? a raspuns baiatul pe nume 'Jayson'.
- Frate, am auzit ca te-ai pus cu Katherine ! a venit replica satenului.
- Da, George, nu e minunat ? Stii cat de mult imi place tipa asta. a raspuns Jayson.
- E o curva, Jayson, las-o, gaseste-ti alta !
- Nu e o curva ! Daca asta e parerea ta despre ea, te iei de ea, te iei de mine. Ar fi mai bine sa incetam cu prietenia asta George !
- Dar, Jayson, o cunosc mai bine decat o cunosti tu !
~End of FlashBack~
Acele cuvinte imi ramasese imprimate in minte. La inceput m-am intrebat daca chiar ar fi avut dreptate. Dar apoi mi-am dat seama ca nu avea cum. Ea era mult prea dulce, nu putea fi o usuratica. Doamne ! Cat regret ca i-am spus acele cuvinte, dar judecata nu mi-a fost limpede. Uram cand eram asa. M-am plimbat asa in jur de vreo patru ore. Exageram, eram un prost. De ce naiba sa reactionez asa ? Nici eu nu ma intelegeam, intotdeauna am fost cu capul pe umeri, stiam ce-mi place si ce nu, stiam ce vroiam si ce nu, dar acum totul a devenit un haos. M-am dus pana intr-un parc si m-am asezat pe banca urmarind niste copii cum se jucau. Secvente din copilarie mi-au delurat prin fata ochilor, pe timpul cand eu cu Amber si Josh eram doar niste pusti care nu stiau ce e viata. Care se jucau in nisip si se bateau in glume. Imi amintesc foarte bine cand m-am certat cu Josh pentru prima data pe tema 'Cine o sa fie sotul lui Amber'. Am inceput sa rad singur amintindu-mi acele faze. Nu puteam sa cred cat de mult se poate schimbat cineva. Eu si Josh ne bateam pentru 'sora noastra' iar acum ... nimic. Nu ne mai jucam prin nisip, ar fi patetic, nici nu mai ne dam drept niste super eroi sau ceva in genul. Imi era dor de acele vreumuri, cand noi, nu stiam ce e suferinta, nu stiam cum sunt oamenii, cand nu cunosteam iubirea aceea care te face sa nu mai judeci clar, sau furia cand simti ca cineva iti este furata de langa tine. Am vazut o fetita care a cazut, brusc imaginea lui Amber mi-a venit in minte, la fel cazuse si ea in urma cu doisprezece ani. Doi baietii se apropie de ea sa o ajute. Inevitabil incepe sa planga. Semana perfect cu Amber. M-am ridicat de pe banca si m-am indreptat spre locul unde erau copii, am scos un servetel din buzunarul pantalonilor si i l-am dat fetitei ca sa si-l puna la genunchele lovit. Sangera. I-am sters lacrimile si i-am zambit, acelasi lucru a facut si ea. Pentru o secunda o facusem sa uite de durere. Ma bucura acest fapt.
- Multumesc, domnule ! mi-a spus fetita zambindu-mi gingas.
Domnule, cat de patetic suna ! I-am zambit si i-am ciufulit parul iar apoi m-am ridicat plecand de acolo. M-am dus acasa si m-am furisat in camera fara sa ma vada mama. M-am uitat prin telefon, aveam zece apeluri de la Josh, cinci de la Kate si mai multe mesaje de la Caroline. Mama ! Ce cautat eram. Patetic. Mi-am inchis telefonul si l-am aruncat prin camera. Mi-am dat jos uniforma si am ramas doar in boxeri. Nu mi-am mai luat nimic pe mine, m-am bagat sub patura si am incercat sa adorm, era cam devreme, dar nu conta. Daca dormeam macar uitam pentru cateva ore ca tot acest vis nebun a existat.
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End