Iluzii [+16 / +18]

[Teh]

Ăăă, Schumacher is hiăr dudes and dudettes D:
Oki, so ...
@ Wildrose -- fidelă ca întotdeauna =]] bun venit. Ok, merci mult pentru comentariu şi ... pentru că îţi place povestea. O să vezi ce şi câte întorsături o să ia povestea, whatever :]] sper să îţi placă în continuare. Merci de apelativu' de Schumacher :]] I rly like it.
@ Cristinel -- Oh, da. Merci că ai trecut pe aici =]]. Mi-a plăcut remarca cu Vanessa, deşi nu este fiica Vanessei =]] Cine ştie? Poate Vanessa a murit, sau poate nu. Poate mai apare şi ea =]] nu ştii niciodată când se întoarce din Alaska * laughs * . Mă bucur că îţi place şi mă bucur că ai lăsat o părere.
@ Fantasy Eyes -- Merci de reply-ul detaliat. Nu îţi face griji, no one's gonna get mad or something :]]. Ăăh Kate e o perfăcută ordinară, yeah :]] de aia nici AMber nu o mai suportă, e cretină! :]]

Am venit cu următoru capitol deci. Sper să vă placă D: . Lectură plăcută.
[ apare un nou personaj, :]] ]


[center]Capitolul 13[/center]


- Continuă, domnişoară Settle.
Am stat câteva secunde să realizez că de fapt profesoara de literatură discuta cu mine. M-am ridicat ruşinoasă de pe scaun, cuprinzând cartea în ambele mâini şi am început să citesc cealaltă parte din text. Bine că auzisem unde rămăseseră, nu eram atât de atentă cum eram de obicei la ore. Mi-a spus să stau jos după ce am citit întreaga pagină. Am oftat, aşezându-mă.
Danny a chicotit lângă mine, dar nu l-am băgat în seamă. De fapt, mintea mea era umplută cu un lucru, o imagine. Un sărut. Ok. Strânsa relaţie dintre Jay şi Kate mă călca pe nervi, ştiam că Jayson trebuia să ştie că de fapt ea nu este aşa cum el o crede. Dar cine eram eu să îi spulber visele? Dacă cineva ar veni într-o zi la mine şi mi-ar spune că Jay este într-un fel sau altul, nu l-aş crede sau l-aş urî pentru că mi-a dezvăluit aşa ceva despre persoana pe care o iubeam , respectiv iubesc. Eu nu aş suporta, de aceea cred că este mai bine să nu îi zic.
Şi totuşi.. Cum să îl las să o privească aşa? Ca pe o „ zeiţă ” , de parcă ar fi ceva sfânt ce doar el poate să atingă. De fapt, pentru el aşa e. Şi apoi, gândindu-mă şi la ceilalţi apropiaţi ai mei... Nici de aceştia nu mi-ar fi plăcut să aud ceva urât. Poate pentru că mă durea faptul că eu nu realizasem, deşi stăteam de atâta timp în preajma acelei persoane.
Of! Aş fi vrut să ţip : Kate nu e ceea ce crezi! Este doar o înşelăciune! Deschide ochii odată, şi uite-te la mine! De parcă asta ar fi fost posibil. Am râs în sinea mea. Nu te amăgi Amber, te vede doar ca pe o soră, poate mai mult decât atât. Mi-am amintit vag incidentul cu nasturii de la cămaşă. Era clar că se comporta ceva mai rău ca Josh, şi ştiam deja. Ştiam de mult, şi nu ştiam de ce mă încăpăţânam să nu accept. Mi-o zisese chiar el, cu multă vreme în urmă.

„ Amber, pentru mine eşti sora pe care nu am avut-o niciodată.. Ştii că , mama mea nu mai poate avea alţi copii. Dar sunt fericit că exişti .”

Nu îmi aminteam cu exactitate cuvintele, dar aveau aceaşi semnificaţie. Cu greu am realizat că era pauză, Danny a încercat să mă sperie, de fapt.. Doar mi-a atras atenţia.
- La ce te gândeşti, puiuţ?
- La puf. Am chicotit. Eh, nimic prea important.
Nu vroiam să îi împărtăşesc orice gând al meu. Nu vroiam să ştie chiar toată lumea că eu îl iubeam pe Jayson şi că mă ofticam prea tare că el era cu o altă fată. Ah, şi mai era şi micul detaliu că : el nu mă vedea ca pe o „ fată ” . Minuscul, într-adevăr.
Åži-a dat ochii peste cap.
- Nimic important? De parcă ai vorbi cu un străin. Revin-o la realitate Amby, eu sunt Danny.
Mi-am amintit că mă cunoştea mai bine decât aş fi vrut eu şi am roşit, dar acesta nu a mai continuat. A înţeles probabil că nu vroiam neapărat să discut despre acea problemă.
Dat fiind că era pauza cea lungă, am decis să ies din clasă însoţită de Dena, una dintre colegele drăguţe. Era o fată cu vreo 5 centimetri mai înaltă ca mine , avea o construcţie medie şi o faţă rotundă.. O puteam compara cu un fruct; cred că măr. Părul îl avea lung, prins în coadă, strălucind sub razele soarelui. Cred că era ciocolatiu. Şi-a îndreptat ochelarii de vedere când ne-am aşezat pe una din băncile din curte.
La o depărtare considerabilă l-am zărit pe Josh salutându-mă. I-am făcut cu mâna şi acesta mi-a zâmbind. Se părea că a început să vorbească cu câţiva colegi, aşa că nu i-am mai dat atenţie. Pe Jay l-am zărit intrând în clădire, de mână cu Kate. Mi-am înlăturat ochii de-acolo, încercând să port o discuţie cu Dena. O persoană foarte de treabă; sau aşa speram.
- Deci, Joshua Settle, căpitanul echipei de baschet este fratele tău?
S-a adresat uimită într-un final. Am zâmbit mândră şi am dat din cap.
- Semănaţi. Şi –a arătat dinţii drepţi şi perfect albi foarte blând. Şi am înţeles că nu o spunea doar din politeţe . I-am mulţumit.
- Tu nu mai ai pe nimeni care ţi-e rudă în liceu?
- Ah, ba da. Am o soră , în anul întâi. Dar nu ne prea salutăm. E mai mult genul de fată fiţoasă şi populară, şi eu am destulă minte să o las în pace.
Am simţit răceala din tonul ei. Nu mi-ar fi plăcut să am o relaţie atât de distanţată cu Josh, cred că m-aş fi simţit groaznic. Aşa că nu am ştiut ce cuvinte să îi adresez drept consolare. Doar am schiţat un zâmbet prin care am încercat să transmit ce gândeam. A dat din cap.
- Hei, şi ai stat toată viaţa într-un internat de fete?
A vorbit cam tare, atrăgând atenţia câtorva persoane din jur. Am chicotit, de parcă mă ascundeam de ceva.
- Nu chiar, doar ÅŸase ani.
A oftat.
- Vai Doamne, „ doar”? Eu cred că a fost de-ajuns Bun venit în lumea adevărată.
Am început să râd.
- Mersi.
L-am văzut pe Dave apropiindu-se de mine, şi pe Dena uitându-se la el într-un fel... Mă întrebam cum îl vedeau şi celelate fete? Vreau să spun, David se schimbase mult. Era un puşti atrăgător şi inocent, cred că astfel era caracterizat de toată lumea. Mă simţeam mândră, dar nu găseam un motiv anume pentru asta.
M-am ridicat , pupându-l şi acesta a făcut acelaşi lucru.
- Bună, dadi.
- Hei, Dave. Am răspuns. Ea este Dena, colega mea. El este David...
Nu am reuşit să adaug.
- Fratele mai mic al lui Amber. Am chicotit şi cei doi au făcut cunoştinţă.
- Caroline face furori în clasa ei; câţiva tipi din clasa mea m-au întrebat dacă sunt rudă cu ea sau ceva. Frate, de parcă ea s-ar uita la ei. În fine, le-am râs în nas cât am putut. A fost amuzant, pe o parte. Mi-e milă de ei : ce aspiraţii au. A zâmbit văzând că eu chiar ascult ce vorbeşte. Dena deja dispăruse.
- Ah, e şi normal. Mă bucur să aud asta. Deşi nu am văzut-o azi, bănuiesc pe unde este. Adică, este Caro!
- Aha. S-a aşezat şi el pe bancă, după care l-am urmat. Mai erau zece minute de pauză.
- Åži..
Nu ştiu ce am vrut să întreb, dar am uitat pentru că Dave s-a avântat în discuţii cu „ altcineva ” care l-a salutat în trecere. Probabil crezând că încerca să flirteze cu o tipă , nu vroia să îi stea în cale. „ Tipa ” eram eu.
- Hei, George. Vino aici.
S-a uitat oarecum mirat şi am văzut că a încercat să nu facă contact vizual cu mine. Îl ştiam pe acest băiat ; îl mai văzusem atunci când practic mă „ apărase ” de un posibil „ agresor ”. Mi-am amintit zâmbind, nici măcar nu îi mulţumisem cum trebuie. Era înalt, şaten şi ochii căprui. Aspect destul de normal, şi totuşi... Avea o faţă foarte frumoasă, şi pierce-ul din ureche îl făcea foarte drăguţ. Nu mă dădeam în vânt după astfel de lucruri, de obicei. Dar era unul micuţ şi discret aruncat pe o ureche. Încât îi venea perfect.
- Ha – ha – ha! L-am auzit pe David zicând într-un fianl; am observat că vorbise ceva cu şatenul, acesta zâmbind şi privindu-mă de această dată.
- Ea e Amber, sora lui Josh.
Mi-a întins mâna şi am făcut şi eu acelaşi lucru, dar nu genul de întins brutal pe care îl foloseau băieţii. Vreau să spun , nu mă caracteriza. Mi-a prins mâna uşor, de parcă îi era frică să nu mi-o frângă şi aproape că dădea să facă gestul cu sărutatul mâinii. Nu îmi mai dădea drumul, dar mâna îi era caldă aşa că nu mă deranja.
- Eu sunt George Reez. Încântat.
Am roşit, nereuşind să îl privesc pe deplin în ochi. Nu era ceva voluntar înroşitul – pur şi simplu se întâmpla. Şi nu puteam face nimic în legătură cu asta.
- Amber Settle. Am rostit într-un final. Ce urma? Aa, da. Încântată. Am rostit după câteva clipe de tăcere. Mi-a dat drumu la mână. Un gest foarte drăguţ, sau aşa l-a făcut să pară.
- Deci tu eşti micuţa surioară a lui Joshua, nu credeam că o să te întâlnesc vreodată. Fratetu se mândreşte rău de tot cu tine. A schiţat un zâmbet seducător, eu doar l-am privit.
- Exagerează.
- Mda, Amber zice la orice aşa. A intervenit Dave, probabil simţindu-se marginalizat. Dar înainte să mai adauge ceea ce vroia , a fost strigat de o fată drăguţă, înaltă, şi blondă. Părul îi era drept şi ochii nu i-am putut zări.
- Mă cheamă datoria. Pa dadi. A strigat înainte să dispară de lângă noi.
- Pa.. Am reuşit să zic, aşezându-mă înapoi pe bancă. George mi-a făcut semn din chip dacă se poate aşeza, am răspuns prin acelaşi gest mimic.
- Şi, unde ai fost ascunsă până acum? Nu e corect pentru noi ceilalţi.
Ce puteam să răspund la asta? Văzând că tac, a mai spus ceva.
- Ok, ok. Mă declar vinovat. L-am privit nedumerită şi s-a oferit să îmi explice.
- Te-am văzut de multe ori prin liceu de când am început, dar dacă l-am văzut pe David stând cu tine mi-am imaginat că nu mai e treaba mea. Aşa că nu am deranjat. Ah, nu ştiu dacă îţi mai aminteşti dar ne-am mai întâlnit şi atunci când un tip vroia să se dea la tine. A zâmbit. Nu ştiam pe atunci că eşti surioara lui Josh. Şi acum fac şi legătura, „ sora ” lui Jay.
A râs.
- Eşti destul de populară ; după nume, având în vedere că tu şi Caroline sunteţi verişoare. Dar nimeni nu ştie cine eşti concret. A rectificat. Cum arăţi.
Îi străluceau ochii, dar nu am luat prea mult asta în vedere. Am zâmbit în continuare.
- Cred că se exagerează. Oricum e foarte plăcut aici. Şi.. Ţin minte că ne-am mai întâlnit, nu am reuşit să îţi mulţumesc cum trebuie atunci, dar mă ofer să fac asta acum. Mulţumesc frumos, dacă pot face ceva, să mă anunţi.
Am rânjit şi ştiam că înţelesese că prin acel „ dacă pot face ceva ” mă referam doar la ceva moral, nu ceva absolut , ci doar ceva ce putea face oricine, oricând, oricum. A chicotit.
- Mai e puţin şi se sună. Vrei să te conduc ?
Ştiam că nu vroia un răspuns negativ, şi mie îmi plăcea oricum compania lui aşa că am acceptat.
- Merci George.. Ăă, pot să îţi spun aşa, nu?
- Poţi să îmi spui cum vrei tu, Amber?!
Ştiam că tonul întrebător de la final era pentru confirmarea numelui meu; mai exact : putea şi el să mă numească aşa?
- Chiar aÅŸa.
A zâmbit , apropiindu-se oarecum de mine.
-Eşti cu Josh în clasă?
Ce întrebare era şi aceasta? Am trecut cu vederea, sperând să nu i se pară stupidă.
- Îhî. Şi Jay, şi Kate .Presupun că o ştii şi pe ea.
Îi pronunţă numele cu un amestec de dezgust şi ... Ceva ce nu era în regulă.
L-am privit întrebător.
- Ăă, ce a fost asta?
- Scuze, scuze. Probabil auzi asta tot timpul. Nu că aş vrea doar să continui bârfa dar Jay şi Kate sunt total cel mai nepotrivit cuplu ; eu îl ştiu bine pe Jay, merită ceva mai bun. A chicotit. O să afli şi tu într-o zi despre ce vorbesc; poate o să îţi zic. Dacă îmi accepţi invitaţia la un suc; cândva. Oricând.
Ajunsesem deja în faţa clasei mele , aşa că am dat nedumerită din cap. Am decis să răspund.
- O să mă gândesc la asta.
- Mersi.
Câtă francheţe avea acest băiat. Cel puţin aşa credeam. S-a depărtat de mine, spunându-mi un „ pa ” vesel şi eu i-am răspuns în acelaşi mod. Am intrat în clasă, unde Harry şi Danny discutau ceva la banca mea. Bine , a mea şi a lui Danny.
M-am aşezat pe scaunul meu, după care m-am trezit cu un pupic pe obraz din partea colegului meu de bancă , brunet.
- Pentru ce a fost?
- Poruncă. A zis el pe un ton dezaprobator; însemna că îi făcea oricum plăcere. Am chicotit.
- Eu nu sunt o păpuşă. Ştiam că o spusesem râzând.
- Dar arăţi ca una.
Nu am reuşit să îi dau replica , pentru că profesorul a intrat în clasă. Nu îmi plăcea ora de franceză.

Pentru restul zilei nu am vorbit prea mult. Doar am stat la ore, şi la final am plecat cu David acasă care s-a oferit să mă conducă. Joshua avea întrunire cu comitetul de baschet ; sau ceva asemănător. Caroline îşi găsise un fel de achiziţie, de care vroia să scape cel puţin până peste două ore, iar Jay.. Am presupus că este cu Kate, din moment ce nu vedeam pe niciunul dintre ei.
- Scuze că te-am lăsat azi singură, sper că nu te-a deranjat George. Tipu’ spune tot ce are în cap, direct. Am uitat să îl anunţ că tu nu eşti la fel.
Mi-am dat ochii peste cap.
- E foarte drăguţ George. Nu m-am supărat că am vorbit cu el. M-a invitat la un suc.
S-a uitat uimit la mine.
- Ai acceptat?
M-am uitat dezaprobator. Aveam şi eu o viaţă, şi cred că puteam decide ce să fac cu ea. Am înţeles că se afla altceva în tonul lui.
- Încă nu. De ce?
A început să râdă.
- Ăsta e tipul cu care Joshua o să fie de acord să ieşi, Caroline te va felicita, şi Danny probabil la fel. Şi Jay.. A continuat râsul.
- El, ce? Devenisem foarte curioasă.
- Asta depinde dacă o să ieşi sau nu cu George.
Oricât am încercat să îl conving să îmi spună ceea ce avea în cap, nu o făcuse. Aşa că nu m-am deranjat să îl mai întreb. Dar eram foarte curioasă. Nu decisesem dacă să accept sau nu invitaţia şatenului. Era o simplă invitaţie; nu e ca şi cum îmi ceruse să fiu prietena lui ; sau altceva.
Şi cu toate acestea, era plăcut să ştiu că poate există un băiat interesat de mine ca şi fată; nu ca surioara mai mică, sau cea mai bună prietenă.
Când am ajuns în patul meu, am luat telefonul mobil şi i-am dat un mesaj lui Caro.
[center]
Åžtii, Jay este doar fratele meu mai mare.
Şi aşa rămâne.
Dar Kate, nu o să fie niciodată cumnata mea.
Ce ai în cap?

[/center]

Nu mi-a răspuns imediat, dar mai târziu am primit răspunsul ei.
[center]
UAU, tu eÅŸti ,AMBER?
Îţi zic zilele următoare, am deja ceva în cap.
Sigur vrei să ştii?
Nu pot vorbi acum, am „meci” cu fratele tău ( jucăm baschet ) Te pupăcesc!
[/center]

Mi-a atras altceva atenţia. Josh nu era la niciun comitet, Caro nu era cu nicio nouă achiziţie. Ei nu jucau baschet ; doar dacă aşa se numea mai nou o întâlnire.