[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[myuu]

za next chap^^...enjoy

Capitolul 4

In timp ce urc pe scena simt cum inima imi trepideaza din ce in ce mai repede. La cate concerte am avut, am crezut ca m-am obisnuit cu ideea, dar vad ca inca am emotii, insa nu pot spune ca acest lucru ma va impiedica vreodata sa cant, ci doar ma entuziasmeaza. Arunc o privire catre tobele lui Shin asa cum fac intotdeauna cand urc pe scena, asta ma asigura ca totul e pregatit si nu am de ce-mi face griji. Urmeaza sa sustinem un concert nocturn, cam al saselea de cand am inceput sa cantam, asta pentru ca obisnuim sa avem intotdeauna concerte ziua. Cat despre imbracaminte, port o pereche de blugi negrii, stramti in partea de sus, iar pe deasupra o camasa albatra ce se asorteaza cu ochii mei, completata de o cravata neagra. La Yu nici nu ma uit prea bine, se presupune ca suntem certati, deci nu am de ce sa-i dau importanta.
Dupa ce ocup locul pe scena, iau microfonul, salutand multimea de fani care tipa numele noastre sau tot felul de aclamatii cu care deja m-am obisnuit. Eu le fac scurt cu mana, apoi incep sa ma misc lent pentru a intra incet-incet in ritmul melodiei „Depper and deper” care este si prima din concert. Dupa ce se termina melodia si sunt suficient de obisnuit cu scena, ma gandesc ca acum pot sa-mi fac numarul.
Inainte ca Romeo sa dea tonul din clape, ma gandesc sa starnesc un pic publicul asa ca imi indrept privirea catre niste fete din primul rand adresandu-le cateva replici la care mi se raspunde cu tipete isterice „What’s your favourite toy?”. Pot sa jur ca am auzit pe cateva fete spunand „you”, dar e posibil sa fi fost si „Yu”, oricum nu conteaza, nu aveam sa las lucrurile asa, voiam sa-mi pregatesc „terenul”. Uitandu-ma la Kiro, spun in microfon „There’s a lot of things we are playing with...so show me your toyz” apoi incep sa-mi misc umerii in ritmul melodiei. Odata ce se aude prima strofa, ma indrept catre Kiro si incep sa spun versurile, aplecandu-ma usor catre el. Trec prin spatele lui, lipindu-ma putin de el, atat cat sa se vada clar din public, si de unde sta Yu. Ma gandesc cum se simte acum cand ma vede dansand atat de lasciv in apropierea lui Kiro, dar ce vorbesc...ca si cand as vrea sa-l fac gelos sau ceva de genul. Ah...e numai vina lui, cu toate saruturile astea...nu stiu ce l-a apucat dintr-o data.
Imi indepartez gandul de la Yu si continui sa merg de-a lungul scenei in timp ce cant refrenul. Calc apasat pe fiecare pas, lasandu-ma de pe un picior pe altul si miscandu-mi soldurile mai mult decat era necesar. In timp ce tin de curea, imi misc bazinul inainte si inapoi, dupa care, stiind ca urmeaza partea mea preferata din melodie ma intorc care Kiro:

„So just show me your toyz
I want to be your choice
Show me your toyz
Let me enjoy

I will make your wishes come true”

Il prind pe Kiro de gulerul tricoului tragandu-l usor inspre mine si lipindu-mi fruntea de a lui. Una din maini o pun pe pieptul sau, strangandu-i materialul in pumnul stang, apoi il imping usor si ma introc la locul meu pentru finalul melodiei. Aclamatiile nu inceteteaza prea curand, asa ca intervin eu anuntand ca urmeaza urmatoarea melodie ce urma sa fie „Heaven is wrapped in chains”. Dupa un sir de alte cantece, atat de pe noul album cat si de pe cel vechi, am inceput sa cant „ Dysfuntional family”, melodia preferata a lui Yu. In acest timp, il vad pe chitarist cum se apropie de Kiro, iar in momentul in care nu mai e implicat in melodie, ii pune mana dupa umeri si il saruta pentru cateva secunde. Aproape ca nu ma mai pot concentra la versuri din cauza ca nu m-as fi asteptat la asa ceva si cred ca nici basistul nostru. Cat de patetic e crezand ca eu ma voi supara pentru asta. Defapt nici nu-mi pasa ce fac, dupa mine, pot oricand sa si-o si traga, imi e totuna.
Concertul se termina cu un succes total si ne hotaram sa mergem sa mancam ceva la un restaurant fiindca ne este foame dupa o zi atat de agitata. Romeo spune ca stie el un loc in Las Vegas unde se mananca bine, asa ca ne lasam toti pe mana lui. Pentru ca e destul de cald afara si nu avem mult de mers, o luam la pas, sperand sa nu fim opriti de tot felul de fanatici.
In scurt timp ajungem la restaurant si dupa ce comandam cate o pizza, asa cum faceam mereu dupa un concert, ma duc pana la baie sa vad daca mi s-a stricat machiajul. Nu am obiceiul asta, dar pentru ca sunt la intr-un local, dupa un concert destul de obositor, cred ca este cel mai indicat lucru. Mergand pe culoar, observ ca nu prea sunt oameni inauntru, defapt la ce ma asteptam? E deja trecut de doisprezece noaptea, cine ar merge intr-un restaurant la ora asta? Desigur, o turma de animale flamande cu Yu in funte.
Abia ce apuc sa intru in baie ca si aud usa deschizandu-se pentru a doua oara. Ma introc curios si il vad pe Yu cum se indreapta catre mine cu un zambet in coltul gurii deloc mascat. Incerc sa-l ignor si ma intorc catre oglinda, insa in acel moment imi simt mana prinsa, apoi ma impinge catre perete, acolo unde de afla si uscatorul de maini.
- Yu, termina toata tampenia asta, ii spun zmucindu-ma din stransoare. Ai depasit demult stadiul de gluma, nu crezi?
- Si daca nu este o gluma, hm? Imi spune ranjind si apropiindu-si gura de mine si mai mult. Eu incerc sa il indepartez pentru a doua oara, dar oricum o fac degeaba fiindca nu pare sa reactioneze cumva.
Imi apuca barbia, ridicandu-mi fata astfel incat sa-l privesc direct in ochi. El are o privire jucausa, dar stiu ca ochii mei de un albastru spre gri arata precum doua cutite de gheata.
-...Papadia se pregateste sa dea atacul sau mortal de pokemon, spune Yu razand, apoi revine la tonul sau sarcastic. Recunoaste ca ai fost gelos la concert!
- Eu? Intreb mirat de parca nu as fi singurul din baie. Yu, te-ai lovit de lustra sau esti batut in cap din nastere? Stai, nu-mi raspunde, stiu ca e a doua varianta.
In loc sa-mi mai spuna ceva la fel de ironic ca intotdeauna, ma musca puternic de buza de jos fara nicio avertizare, pana cand simt gustul sarat al sangelui. Atunci incerc sa-i dau un genunchi in punctul sensibil, dar se indeparteaza inainte sa apuc sa-mi pun planul in aplicare. Parca mi-ar citi gandurile...
Ma uit in oglinda privindu-mi buza putin umflata si incep sa tip la el furios:
- Cine naiba te crezi sa ma musti in halul asta, hm? Du-te dracu’ de idiot, esti un cretin si jumatate...
As mai fi continuat daca nu as fi fost luat prin suprindere de Yu care-si pune mainile de o parte si de alta in jurul meu, jucandu-se cu catarama de la cureaua pe care o port si lipindu-se de de spatele meu. Las capul in jos fiindca nu-mi place modul in care imi priveste chipul in oglinda, cu niste ochi ce inspira in acelasi timp nervozitate si satisfactie.
- Yu...termina...Ii spun scazand dramatic tonul de mai inainte.
- De ce, buruiana trancanitoare? Si ce-i cu vocea asta? Ti-a mancat vreo specie din regnul meu animalic limba? Spune el, deschizandu-mi cureaua ce face un zgomot care rasuna cu ecou intre petretii imbracati in faianta.
Intr-un moment de neatentie, ma intorc brusc si-l imping departe de mine apoi parasesc baia, inchizandu-mi la loc pantalonii in drum spre iesire. Ma intorc la locul meu si incerc sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat, dar ceilalti observa imediat si il si aud pe Kiro:
- Parca dura doar o secunda...Si ce-i cu parul asta ravasit? Arati mai rau ca inainte sa pleci...
- Lasa parul, uita-te la umflatura de la buza, spune Romeo razand. Shin zambeste si el catre Kiro si par sa se inteleaga doar din priviri.
- Mda..avem ceva probleme cu sobolanii sau mai bine sa zic lipitorile... Raspund eu, dar nu apuc sa termin ca il si aud pe Yu cum ma completeaza in dezavantajul meu.
- Te refereai la mine sau la limba mea cand ai spus lipitoare?
Evident toata lumea izbucneste in ras si asta fac si eu, nu vreau sa-i dau satisfactie lui Yu. Stiu ca daca ma va vedea suparat se va simti bine stiind ca e din vina lui asa ca nu am de gand sa-i dau mai multa importanta ca pana acum. Dupa ce mancam, Shin vrea sa plece fiindca e obosit, iar Romeo se ofera sa mearga cu el pentru a nu-l lasa singur. Cand am vrut sa ma ridic si eu, il aud pe Yu:
- Nu mergem si noi intr-un club sa bem ceva? Kiro este imediat de acord, dar eu ma prefac ca nu am auzit. Hai, Strif, nu te mai prosti atat, parca ai fi un copil de cinci ani cu atitudinea asta de „nu vorbesc cu tine”, a continuat Yu, dandu-si ochii peste cap.
Acum ca ma gandesc si eu mai bine, chiar are dreptate, cand am inceput sa fiu atat de imatur? Ma intorc inspre el si ii fac semn din cap catre iesire pentru a-i da de inteles ca vin si eu cu ei.
Hotaram sa mergem la un club, ce se numeste Liquid. Este unul dintre cele pe langa care am trecut inainte de concert si am vazut ca arata chiar bine. Pana acolo luam masina pentru ca se facuse frig deja si oricum ne trecuse cheful de plimbari nocturne. Astfel, in mai putin de cateva minute suntem in fata localului unde se afla o pancarda pe care sclipeste numele clubului in nuante de rosu si mov.
Yu se ocupa de cumparatul biletelor apoi intram inauntru, indreptandu-ne catre bar. Kiro se opreste la masa unor tipe ce au in jur de douazeci de ani fiecare si incepe sa vorbeasca cu o bruneta care arata destul de bine din toate punctele de vedere. Se pare ca el s-a ales cu ocupatie pentru seara asta, dar eu nu am chef sa agat, cel putin nu inca. Ma asez pe unul din scaunele de la bar si comand o vodka apoi il vad pe Yu care se pune langa mine.
- O tequila! Comanda imediat ce vine la el un barman, apoi se indreapta catre mine: Pariez ca nu poti sa bei nici macar jumatate din cat beau eu. Vezi ca nu vreau sa te duc acasa in spate.
- Ha ha, crezi ca esti amuzant? Vezi ca te iau la baut cat ai clipi, asa ca nu te mai lauda singur. Ii raspund putin iritat.
- Aha..cum zici tu...ti-ai comandat suc de portocale?
- Nu-mi spui tu mie ce sa beau si vezi ca eu abia ce o sa ametesc putin in timp ce tu o sa fi pe jos de mult. Pot sa-ti dovedesc la orice ora din zi sau din noapte.
Yu imi zambeste cu subinteles apoi loveste paharul sau de al meu spunand „Pana la fund”. Dupa schimbul asta de replici, incepem sa vorbim despre urmatorul concert pe care urma sa-l sustinem in timp ce golim pahar dupa pahar. Ajunsesem la al patrulea care se intampla sa mai aiba doar vreo doua guri de whisky si deja incepeam sa vad mai multe cuburi de gheata decat erau in pahar...sau pe aproape. Yu spune ceva care mi se pare foarte amuzant desi nu inteleg fiecare cuvant, insa imi vine sa rad de parca m-ar gadila cineva.
Dupa cateva minute, se apropie de mine si imi cuprinde buzele intr-un sarut, iar eu ii raspund introducandu-mi limba in gura lui si jucandu-ma in timpul asta cu o suvita din parul sau. In momentul in care rupe sarutul, se apropie de urechea mea si imi spune in timp ce isi aseaza mana pe piciorul meu:
- Nu vrei sa continuam intr-un loc mai retras?
La replica asta, raspunsul meu a venit imediat printr-un sarut scurt pe buze alaturi de cateva cuvinte:
- De ce nu?