Predestined paths

[Minnie]

Thanx for the comm Nana>:D<:*! Sper sa va placa si acest capitol si astept parerile voastre sincere! :D

Cap 3: Coincidenţe

- Dar mi-ai promis! Imi repeti de trei saptamani, ca ne vom vedea si ce faci?! In ultimul moment schimbi planurile! Mereu se gaseste ceva! ajunsesem sa tip in timp ce ma plimbam nervoasa prin camera mea. Robert...mi-am dus mana la cap masandu-mi fruntea in incercarea de a ma calma, spune-mi, te rog, ai pe altcineva? Vrei sa rupi relatia cu mine?
- Ale...termina cu prostiile astea! m-a mustrat vocea de la capatul celalalt al telefonului. Ti-am mai zis ca nu! Doar ca trebuie sa ma duc la nunta unor prieteni de familie. E ca un fel de...angajament. Intelege-ma si tu...Si mie imi lipsesti. Promit ca sambata viitoare ne vom vedea! mi-a spus vioi parca incercand sa ma inveseleasca, dar nu reusea decat contrariul.
- Mda...Stii ceva? Las-o balta! Mai bine te-ai grabi sa te pregatesti! Mai vorbim, asta daca mai ai timp de mine! am inceput sa ironizez.
- Te iubesc, Alex...
- Da, pai nu prea se vede lucrul asta! Hai ca am treaba. Pa! si in momentul urmator am inchis telefonul.
Nervi mei erau intinsi la maxim. As fi aruncat cu telefonul in pereti, dar nu l-am trantit decat in pat urmand ca eu sa fac acelasi lucru. Deobicei sunt foarte calma, dar nu imi plac persoanele care fac promisiuni si apoi nu le respecta, iar Robi exact asta a facut si ma face sa imi schimb parerea despre el. De trei saptamani sunt in Londra si nu ne-am vazut nici macar o data. Vorbeam la telefon si asta foarte rar...mereu intervenea ceva si era de-a dreptul sacaitor si enervant. Simteam cum ne racim unul de celalalt si imi era teama ca relatia noastra se va duce pe apa sambetei. Nici nu ma calmasem bine, ca muzica ce anunta ca ma suna cineva, a inceput sa rasune in incapere.
- Ce mai vrei? Ti-am spus ca am treaba! am inceput sa ma rastesc la interlocutor.
- Aaa...Imi cer scuze...nu am vrut sa te deranjez... aud o vocea familiara. Biata...a inceput sa se balbaie cand m-a auzit crizandu-ma.
- Ah, Ioana! Scuza-ma! Credeam ca esti Robi! Mai devreme am vorbit, mai degraba, m-am certat cu el! am spus dandu-mi ochii peste cap.
- Uof! Am picat intr-un moment prost...daca e vorbim altadata...a spus dezamagita fata de la capatul celalalt al firului.
- Nu! Stai linistita! Te ascult! nu merita efortul de a ma mai stresa gandindu-ma la cearta de mai devreme.
- Poate asta te va mai inveseli. Eu si Andrei vrem sa mergem in noul club ce s-a deschis de ceva vreme si ne-am gandit ca poate ai nevoie de putina distractie...deci, ce zici? La 9 esti gata? mi-a spus entuziasmata. Parca mi-o puteam imagina cum clipeste repede din gene, modul ei unic de a ma convinge cu absolut orice.
Un suras mi-a aparut imediat pe buze. De fiecare data reusea sa imi ridice moralul cand eram abatuta. Dupa ce am cugetat putin la oferta propusa, in final am acceptat, chiar aveam nevoie mare sa scap de stresul asta cu putina distractie. Stiam ca acest lucru nu-i va conveni deloc lui Robert cand va afla. Eh si pana la urma, merita o lectie sa invete ca mata blanda zgarie rau, cand vrea.
Am incheiat convorbirea si m-am trantit pe spate in pat, privind tavanul si gandindu-ma cu ce ma voi imbraca diseara. Abia asteptam! Intotdeauna m-am distrat cu cei doi. Pe Ioana am cunoscut-o la cateva zile de cand ma mutasem. Era vecina mea de peste drum, chiar fata in fata. Ne intelegeam super, mai ales ca urma sa fim colege de grupa la facultate. Parul ei rozaliu si putin cret il avea lunga pana deasupra umerilor, ochii ei erau precum doua smaralde de un verde intens si eram cam de aceeasi inaltime. Este o fire prietenoasa si vesela, mereu pusa pe nazbatii. Ceva mai tarziu l-am cunoscut si pe Andrei, prietenul ei ce era cu un an mai mare ca noi, avea 20. Un baiat bine facut, parul si ochii aveau nuanta celui mai intunecat abis. Am ajuns sa ne intelegem bine destul de repede si asta datorita caracterului sau prietenos, glumet si foarte grijuliu cu toata lumea, pana si cu fratele meu a ajuns sa lege o prietenie stransa. Nu ma indoiam ca in seara asta ne vom distra pana dimineata.
Vocea Andreei m-a trezit din visare, chemandu-ma la masa. M-am ridicat alene din pat si am coborat in bucatarie unde cei doi ma asteptau cu masa pusa. Se pare ca azi era randul meu sa spal vasele. In timpul pranzului am discutat despre iesirea mea de diseara si le-am propus si lor sa vina, dar au refuzat deoarece aveau alte planuri. Mi-au spus asta afisand un zambet cu subinteles. Indragostiti astia doi voiau sa fie singuri! Restul discutiei noastra s-a balansat pe diferite teme. Cand am terminat de mancat si de spalat vasele, am fugit imediat la mine in camera, caci seara „mea” urma sa vina.

***

- Acum cobor! Numai claxona, nebuno, ca avem vecini! tipam amuzata de la balcon, in timp ce Ioni se „juca” si radea de mama focului.
M-am privit inca o data in oglinda. Purtam o bluza turcoaz mulata ce imi punea in evidenta un mic decolteu, o fusta sport alba si in picioare niste sandale fara toc. Am suras, aratam destul de bine. Mi-am inchis telefonul si l-am aruncat pe pat. Ar trebui ca in seara asta Robi sa isi ia cativa saci de rabdare, cu siguranta o sa aibe nevoie. Nu stiu de ce, dar pentru o fractiune de secunda gandul mi-a zburat la baiatul ce il intalnisem in prima mea zi la firma. Ce ciudat! Mai ales ca de la acea prima intalnire nu l-am mai vazut. Mi-am scuturat capul in incercarea de a-mi elibera mintea si am iesit in fuga pe usa, salutandu-i in treacat pe Deea si Cosmin, ce se pregateau si ei de o iesire. M-am urcat pe bancheta din spate, in masina sport ce ma astepta cu motorul pornit.
- Scumpo, ti-am zis la 9! Inteleg ca vrei sa frangi inimi pe acolo, dar nici chiar asa! a spus amuzata rozalia, in timp ce o luam din loc.
- Draga, vip-urile mereu se lasa asteptate! am chicotit, gesticuland din maini.
- Vipule, Robert ce a zis de iesirea ta? s-a auzit vocea lui Andrei in momentul cand rasetele noastre au incetat. Il vedeam privindu-ma in oglinda retrovizoare, iar rozalia se intoarse cu totul spre mine de pe scaunul din dreapta soferului.
- Robert? am intrebat eu cu o usoara ironie. Eu nu cunosc in seara asta nici un Robert! Asa ca, dragi mei, in noaptea asta distractie maxima. Cine stie, poate plec cu un gagic?! am spus in timp ce dadeam din sprancene cu subinteles, in masina rasunand rasetele noastre. Nu eram chiar atat de bine dispusa pe cat lasam sa se vada, dar nici nu aveam de gand sa imi stric seara mea si a prietenilor mei. O melodie familiara ne intrerupe discutia si gandurile in care ma adancisem pe nesimtite, semn ca brunetul era cautat.
- Salut, Ed... Acum ajungem!...Cu iubita si prietena ei...OK! In fata! Ceau! a inchis acesta clapeta celularului.
- Parca nu era in oras! se aude vocea mirata a Ioanei.
- Ieri s-a intors! a lamurit-o Andrei. Azi am vorbit chiar inainte sa plec si i-am zis sa vina cu noi, dar mi-a spus ca ne intalnim direct la club, caci era deja plecat de acasa.
- Perfect! I-am gasit si gagic Alexei! chicoti fata uitandu-se cu subinteles cand spre mine cand spre prietenul ei. Este si aproape, baiat cuminte si cu educatie, devreme acasa numai bun de barbat! a inceput sa enumere in timp ce o priveam perplexa. Habar n-aveam despre ce naiba vorbeau.
- Hei! Te plateste cineva pentru reclama?! o intreb eu ironica, ea dezaproband din cap amuzata.

Dupa cateva minute am ajuns la locul stabilit si am coborat din masina indreptandu-ne spre intrarea localului. Mi-am plimbat privirea prin imprejurimi. Cladirea era destul de mare si avea la etaj o terasa, muzica se auzea rasunand in linistea noptii si puteam vedea cateva persoane tragand din tigari afara, dar spre surprinderea mea aveau grija ca in urma lor sa nu lase mizerie. Mi-am adus aminte ca in micul meu orasel nu era acordata atata atentie mediului. Mereu criticam cu Rob persoanele care aveau o nesimtire iesita din comun aruncand ambalajele nefolositoare sau orice altceva, pe jos. Ah! Iar Robert! O mana calda m-a tras de brat trezindu-ma la realitate si facandu-ma totodata sa ma intorc cu fata spre noul venit. Nici nu am realizat cand a sosit. Am inceput sa-l analizez de jos in sus, purta o pereche de blugi negri, pe deasupra o geaca de aceeasi culoare ce era descheiata si lasa sa i se vada camasa de un mov inchis, desfacuta la primi doi nasturi. Doamne, ce bust perfect avea sau cel putin asa mi se parea. Ochii mei negri au urcat spre zambetul lui smecher apoi spre...poftim?...spre ochii lui de un albastru incredibil ca mai apoi sa urce spre parul lui „ciufulit” de un saten spre blond. O, Doamne! Ce cauta el aici? Am simtit cum incep sa respir greu. Aveam emotii? NU! Nu aveam motiv...poate doar din cauza ca nu ma asteptam sa dau de el aici, acum.
- Salut! Nu ne-am vazut de ceva vreme! a chicotit acesta si am observat cum brunetul si rozalia ne priveau ciudat. Eduard! mi-a intins mana dreapta prieteneste, realizand astfel ca il fixam cu privirea. Ce penibil! Mi-am scuturat capul putin uimita, apoi i-am zambit.
- Alexandra...sau Ale, cum imi spun prietenii! i-am intins mana la randul meu.
- Stiu cine esti...domnisoara Taylor! mi-a facut cu ochiul. Ramasesem fara replica. Chiar ma luase prin surprindere raspunsul lui. Am deschis gura in incercarea de a spune ceva, dar am fost intrerupta de amica mea.
- Bine, bine! spuse aceasta facand un pas inainte si punandu-se intre noi. Deci, care e treaba pana la urma? Voi doi va cunosteati? intreaba nedumerita privindu-ne, cand pe mine cand pe blond.
- Poveste lunga, draga Ionici! Avem timp de „barfe” altadata, acum hai sa mergem inauntru! a luat-o pe rozalie de dupa gat. Am rezervat eu masa! a spus intorcandu-si capul spre mine si adolescentul de alaturi, apoi s-au indreptat spre usa clubului.
Ma si imaginam cum ii priveam, ochii beliti iesiti din orbite ca arcurile saltelelor si maxilarul in pamant precum personajele din desene animate. Oare ce urma sa ma mai surprinda asta seara? Si Andrei? Nici macar nu era surprins, gelos sau suparat! Chipul lui emana atata calm...
- Se cunosc de cand erau de-o schioapa si sunt prieteni foarte buni, chiar pot sa adaug un prieten adevarat. Nu m-as indoi niciodata in legatura cu ei! am auzit vocea brunetului. Parca m-ar fi citit precum o carte deschisa. Ma bucuram sa aud asta. Ne-am zambit reciproc, apoi i-am urmat pe cei doi.
Inauntru era o atmosfera placuta. Pe partea stanga, cum intrai, se afla barul, in fata scena si locul de dans, iar pe partea dreapta mesele. Din cate observasem, undeva in colt se aflau scarile ce duceau spre terasa. Totul era imbracat din materiale scumpe si cu bun gust, in combinatii de rosu si negru. Din fericire, masa pe care o alesese se afla in locul pentru nefumatori. Ne-am comandat niste sucuri, dar Ioana nu a rezistat mult sa stea locului si l-a tras pe brunet la dans. Ramasi singuri, eu si Eduard am inceput sa discutam, o cale usoara de a-l cunoaste mai bine. Ma intreb, de unde curiozitatea asta?! In acea noapte am aflat aproximativ totul unul despre cealalalt: avea 20 de ani, coleg de grupa la facultate cu Andrei, se pare ca isi intalnise perechea acum cateva luni, locuia singur intr-o cabana aflata in apropierea unei paduri, lucra la firma tatal lui meu de aproximativ 2 ani si ceva ce m-a socat, el era tipu’ cu care fratele meu vorbea exagerat de mult la telefon, desi acum...as putea sa spun ca il inteleg. Chiar e o persoana simpatica si cu care poti vorbi foarte deschis o multitudine de subiecte interesante.
- Dar cum l-ai cunoscut pe Cosmin?
- Cand s-a intamplat nefericitul accident ca tatal vostru sa... a intors privirea cu subinteles apoi si-a reluat fraza, el a venit aici sa rezolve niste lucruri, iar pe langa asta o mica inspectie a firmei. L-am ajutat sa incarce cu niste lazi, desi nu stiam ca el va fi viitorul sef. Din vorba-n vorba am aflat cu cine am onoarea, am inceput sa imi cer scuze pentru ca nu fusesem tocmai politicos, stii la ce ma refer, dar se pare ca pentru el nu a contat asta si astfel am ajuns prieteni buni. Dar de cand s-a mutat aici nu am apucat sa vorbim fata in fata. Abia astept sa ne vedem! mi-a spus zambind. Ma bucur ca am avut ocazia sa o cunosc pe surioara lui de care imi vorbea mai mereu. mi-a spus punandu-si mana peste a mea. Am tresarit si am simtit cum ma inrosesc. Mi-am retras-o chiar in momentul cand cei doi „dansatori” s-au apropiat.
Se pare ca rozalia nu obosise de ajuns, caci l-a inlocuit pe brunet cu mine. Am inceput sa ne prostim pe ringul de dans miscandu-ne in ritmul muzici. Cand ramasesem fara suflare, am facut schimb de locuri cu Edi apoi celor doi li s-a alaturat din nou Andrei. Ii priveam distrandu-ma cum se simteau bine si imi transmiteau din starea lor. Melodia s-a schimbat, din boxe rasunand acum una lenta. Ioana si-a luat iubitul in brate sarutandu-l in timp ce se miscau usor si innebunitor de bine. Locul era acum plin de cupluri ce se aflau in momente de tandrete. Bleah! Chiar nu aveam nevoie de asa ceva. Blondul s-a apropiat de mine ingenunchind usor, stand cu o mana intinsa spre mine.
- Imi acorzi acest dans? mi-a zis clipind repede din pleoape.
- Esti nebun! i-am spus amuzandu-ma. Eu nu ma pricep sa dansez asa... nu pot...
- OK...atunci o luam asa: nu ai de ales! mi-a cuprins mainile si m-a tras pe ringul de dans ajungand in bratele sale ce s-au inclestat in jurul taliei mele. Ne priveam intens in ochii.
Am simtit cum un fior imi strabte corpul si iar aveam probleme cu respiratul regulat. M-am agatat de gatul lui in timp ce el ma strangea in brate lipindu-ne trupurile. Mi-am rezemat usor capul pe pieptul lui si parca bataile inimi sale acompaniau melodia ce se auzea precum o simfonie linistitoare. Am inchis ochii lasandu-ma purtata de cantec si de miscarile de dans pe care le faceam cu ajutorul lui. I-am simtit respiratia calda pe gat in momentul cand s-a aplecat si si-a apropiat buzele de urechea mea.
- Vezi...te descurci minunat. l-am auzit soptind. Sa iti iasa din cap „nu pot!”, ca nu exista asa ceva! a chicotit. Am aprobat din cap mecanic. Nu eram in stare sa vorbesc.
Cand melodia s-a sfarsit, parca acel moment fusese doar un simplu vis. Ma simtisem atat de bine, chiar ciudat de bine. Deja se facuse tarziu si era timpul sa plecam. Nici nu am simtit cum au zburat orele. Chiar aveam nevoie de asa o seara minuntata.
- Doar ti-am zis ca nu raman acasa! am auzit-o pe rozalie discutand cu iubitul ei in timp ce ne indreptam spre locul unde parcasem masina. O ducem pe Ale si apoi ne intoarcem si mergem la tine.
- Vai! Imi cer scuze pentru ca trebuie sa faceti atata drum...am incercat sa ma scuz. Mai bine il sun pe Cosmo sa vina sa ma ia! am spus, realizand tarziu ca mobilul meu statea frumusel inchis pe patul din camera.
- Alex, sti foarte bine ca nu ma derajezi cu nimic, doar ca nu am intele...incerca adolescentul sa ma linistesca, dar este intrerup de blondul ce asculta pana mai devreme tacut conversatia.
- Pot eu sa o duc! se ofera acesta. Adica...e in drumul meu, asta ca sa nu zici ca ma deranjezi! a spus zambit privindu-ma.
Desi l-a inceput am ezitat, am acceptat in final. Mi-am luat la revedere de la cei doi si le-am multumit pentru faptul ca am avut o noapte extraordinara. Dupa, l-am urmat pe Eduard spre masina lui, ce mi-a deschis cavalereste portiera din fata. Am ajuns destul de repede, avand in vedere ca strazile erau libere si astfel a mers cu viteza fara probleme.
- Am ajuns, domnisoara! m-a anuntat in momentul cand a pus frana in fata casei mele.
- Multumesc frumos! Cam cat mai mergi pana ajungi la tine?
- Cam 30-40 de minute. Poate, cand aveti timp, imi faceti o vizita! Cred ca ti-ar placea o plimbare pe la padure, pe malul lacului. mi-a spus surazand.
- Pune-te de acord cu bro’ si se rezolva! am chicotit. Ne vedem luni la munca! mi-a aprobat din cap drept raspuns, apoi am fugit in casa dupa urari de „noapte buna!”.
Am deschis usa usor pentru nu a trezi „lumea” si am mers pas-pas pe varfuri pana in camera mea, unde m-am schimbat si demacheat la foc automat apoi m-am trantit in pat. Am adormit imediat. Eram atat de bine dispusa ca uitasem si de cearta mea cu Robert. In aceea noapte am avut din nou acelasi vis, dar se pare ca de data aceasta am putut distinge chipul misteriosului baiat si spre surprinderea mea, semana leit cu Edi. De fapt...era chiar el! Ce naiba vrea sa insemne asta?