15-11-2009, 08:21 PM
Am revenit cu un nou capitol :D Acum vreau comenturi :D Deci. Abracadabra :-" P.S. vreau pareri despre poze si melodie si vreau sa stiu daca v-a fi sezonul doi:D
Cod: Omega! Prioritate: recuperarea celor doi
Sakura: Aud un bătut in geam si mă ridic din pat, cu grija, ca începea sa mi se vadă sarcina. Acum eram in patru luni si jumătate. Trag perdelele de culoarea mieri intr-o parte si era sa fac cu inima. La fereastra mea era Manuela, stand atârnata de o funie neagra si funia era legata de un hamac. Îmi face semn sa mă îndepărtez de fereastra si eu fac cum mi se spune. Nu-mi venea sa cred, ca voi fi salvata, de persoana pe care o consideram duşmanul meu de moarte. Era chiar ciudat sa vezi ce festa iţi joaca soarta si destinul. Parul ii era prins in coc si purta un costum negru, cu vesta antiglonţ neagra. In spate avea o katana si la centura avea grenade si pistoale. Intr-un cuvânt, înarmata pana in dinţi. Langa ea ateriza o fata de 19 ani. Parul negru ca pana corbului, era prins in doua cozi si bretonul era dat in laturi. Ochii violeţi-strălucitori, cercetau dormitorul meu si apoi se opriseră asupra noastră. Purta un costum exact ca si al Manuelei, dar nu avea katana in spate.
- Noel, starea ei ii permite sa fie trasa in sus pe cablu sau scara? O întreba Manuela, îndreptându-se spre uşa.
- Scara. Neji lasă scara in jos si spune-i lui TenTen sa se pregătească sa acorde primele îngrijiri, Sakurei, spuse repede bruneta, amintindu-mi de Ino.
La geam isi făcu apariţia o scara de frânghie. Îmi iau pe mine un sfeter de lâna neagra si încep sa urc cu grija in sus, fiind conştienta, ca îmi mine se afla rodul iubiri mele cu Sasuke. Aud nişte zgomote sub mine si un glonţ mă zgârie la mana. Scot un mic ţipat, si mă uit in jos. Vad cu Ino, i-a decapitat pe cei doi paznici, cu un satâr. De când dracu a devenit blonda atât de sadica? Îmi face cu ochiul si îmi zâmbeşte încurajator. Încep sa urc, mai cu multa siguranţa pe mine. Acesta era biletul meu spre libertate si spre o viata normala. Sper sa-l salveze si pe Sasuke si daca a murit? Nu, nu a murit! Nu îl las eu sa moara. Îmi scutur capul si mă lupt cu lacrimile, care îmi impaijenau ochii si îmi incetosau vederea. Ajung sus si o mana de femeie, mă trage in elicopter. Ma pune sa mă aşez pe un scaun moale din piele si începe sa-mi trateze rana. Vreau sa spun ceva, dar gatul îmi era uscat si mă ardea laringele. Şatena îmi dădu o cana cu apa si am băut-o lacoma. Acum îmi simţeam setea astâmpărata si eram bucuroasa.
- Eu nu plec fara Sasuke, spun foarte hotărâta, atrăgând atenţia lui Neji, care pilota.
- Fara frica, Sakura, mama nu pleacă fara el, mă linişti satenul, dar mă duse in eroare.
Cine era mama satenului? Am mai primit un pahar de apa, dar când sa beau, aud de jos nişte impuscaturi si ţipete. De dracu se petrecea acolo?...
Sasuke: Aud agitaţie afara si apoi o bubuitura zgudui casa. Beciul se umplu cu praf si eu tuşesc. Aud mişcare pe langa mine si nişte voci. Una, ba nu, doua dintre ele îmi erau cunoscute. Ino si Manuela?! Simt cum sunt eliberat de cătuşe si pic pe jos, dar sunt prins de cineva si luat pe umăr.
- Doamne, asta-i zici ca este papusa. Hai sa-l ducem la aia si sa plecam dracu de aici, spuse o voce de băiat si sunt purtat la aer.
- Sakura, şoptesc printre buze si acestea sunt pătate de sânge.
- Manuela ce facem? Unde dracu este asta? O aud pe Ino, cum înjura.
Deschid uşor ochii si vad, ca la ea in mana se afla un satâr cu sânge? De când asta a devenit aşa de sadica. In fata noastră se opreşte o maşina neagra de curse si la volan se afla Manuela, zâmbindu-ne. Ma urca pe bancheta din spate si Ino se urca in fata langa şatena. Ii şopti ceva lui Kiba si acesta alerga spre o frânghie si fusese tras in sus. Maşina scoase un scartit si porni ca o săgeata de pe loc. Se vedea ca ii plăcea sa meargă cu viteza. Ma ridic cu greu in capul oaselor si mă pun in fund, pe bancheta. Stăteam intre Manuela si Ino. Şatena purta un costum S.W.A.R.T. si înarmat pana in dinţi, iar Ino purta o rochie neagra, cu decolteu adânc, ca ii expunea sâni mari, datorita silicoanelor. Era strâmta pe trup si mini, dar pe piept avea picături de sânge, dar si pe mâini. Ce dracu a făcut fiinţa asta? Şatena pune frâna brusca si ne arunca uşor in fata. La cativa metri de noi, se afla Gaara, zâmbind sadic. Ridica mâinile in fata si in clipa următoare, auzim nişte zgomote ciudate, parca ar fi nişte furnici sau termite.
- Am dat de dracu! Vom muri! Ne v-a zdrobi, tipa si apoi începu sa planga, ca disperata.
- Nici vorba. Moartea nu ne ştie adresa, spuse Manuela si apăsa acceleraţia pana jos si porni rapid de pe loc.
Îl lua in plin pe Gaara, care lovi parbrizul si pica jos. Şatenei nici nu-i pasa. Conducea cu viteza pe şoselele întortocheate, parca urmărind un traseu bine stabilit. După jumătate de ora, opri maşina si coboram din ea si sărim peste balustrada si ne îndreptam spre un elicopter care ne aştepta. Elicopterul era albastru cu alb. Urcam in el si Ino porni aparatul si ne ridicam la cer. Oare ce s-a întâmplat cu Sakura si cu copilul nostru? Sper ca este bine? Rezista, ca vin după tine, dragoste…
Manuela: Trebuia sa recunosc ca a ieşit aproape cum am planificat. Ne îndreptam spre punctul de întâlnire. Sper ca Sakura sa nu fi patit nimic. Îl privesc pe Sasuke, in timp ce ii pansam si ii tratam rănile. Gaara sper sa mori accidentului, daca nu, jur ca eu te voi omori. Trebuia sa-mi dau seama ca Gaara este fiul natural a lui Kankuro, făcut cu vreo c**va. Dezaprob din cap si o întreb pe Ino, cat mai avem pana la punctul de întâlnire.
- Tineti-va ca coboram, spuse blonda si elicopterul începu sa aterizeze.
După ce se opri elicele, am coborât din el si l-am ajutat si pe brunet sa coboare. I-am dat o pereche de pantaloni de trening negri si o geaca de trening tot de aceeaşi culoare. I-am spus sa meargă spre avionul privat, care se afla la 3 metri in fata noastră.
- Nu plec fara Sakura! Tipa la mine, si nu ştiu cum m-am abţinut sa nu-i dau una in fata.
- Sasuke?! Am auzit cu îl striga iubita lui si acesta s-a întors.
A alergat pana la ea si a luat-o in braţe. A invartit-o o data prin aer, apoi a sărutat-o pe buze. Plângeau amândoi si nu ştiu de ce am început sa plâng si eu. Mi-am şters imediat lacrimile, când am simţit o mana pe umărul meu. Îmi ridic privirea si îl vad pe Ciro, un tanar de 28 de ani. Parul roşu ca focul, era in toate partile. Ochii ii erau roşi, si priveau neliniştiţi in spate.
- Trimite-i de aici, îmi spuse si eu am aprobat din cap.
Ma duc spre ei si ii despart. Le spun sa se urce in avion si ne vom întâlni in Germania. Cei doi se urca intr-un avion roşu cu alb si după ce ii fac semn, Neji, porni motoarele si zbura de acolo. Oftez si apoi îmi scot katana. In spatele nostru isi face apariţia fratele meu geamăn si nişte slugi de ale lui.
- Cat timp a trecut, frate? Îl întreb, scoţând o grenada dintr-un buzunar secret, apoi cuiul ei.
- Ce sufletişti suntem… Mai nou ajuţi criminali? Ai uitat ce i-a făcut lui Jim sau ai planuri cu copilul din pântecul Sakurei? Ma întreba el, enervându-mă când mi-a adus aminte de Jim.
- Vei muri! Tip si arunc grenada intre noi si zona aceea exploda, o parte din stanca, pica in prăpastie.
Am uitat sa menţionez, ca pista de plecare, era pe o stanca. Pic in gol si îl privesc pe Ciro si acesta îmi zâmbi. Ii zâmbesc la rândul meu si îl prind de mana. In aceea clipa un avion negru, supersonic, trecu si noi am fost inghititi printr-o trapa deschisa. Roşcatul se izbi de un perete si eu de el. Trebuia sa-i mulţumesc ca mi-a atenuat lovitura.
- Ma bucur ca v-am cules întregi si nu bucati din voi, spuse o voce de băiat, ce m-a făcut sa zâmbesc.
- Mulţumesc mult Mike, spus cu zâmbetul pe buze, unui băiat de 19 ani, cu parul mov si puţin ciufulit
- Si eu primesc numai mulţumiri? Ma întreba si ochii verzi-gălbui, mă priveau trişti.
Îl pup pe obraz si ii spun sa piloteze mai departe. Ma aşez langa el si mă bucur sa sunt din nou in viata. Sper ca Sasuke si Sakura sa profite din plin de ea, dar voi avea si eu grija sa fie fericiţi…
Poze:
http://media.photobucket.com/image/anime...1.jpg?o=35 – Noel
http://www.gadgetzone.ro/wp-content/uplo...ky_x21.jpg - Elicopterul roÅŸu cu negru, este cel din poveste.
http://www.autoghid.ro/UserFiles/Image/J...01%202.jpg – Maşina pe care o furat-o Manuela
http://images.askmen.com/galleries/celeb...ture-5.jpg - Rochia lui Ino
http://www.rentorama.ro/img/produse/200/...ibri--.jpg - Elicopterul, care ii aÅŸtepta pe Manuela, Ino si Sasuke
http://media.photobucket.com/image/anime...1.jpg?o=54 – Ciro
http://www.parada.ro/images/articole/orig_avion1_60.jpg - Avionul, cu care au fugit cei doi in Germania.
http://www.energeia.ro/wp-content/upload...c-mare.jpg - Avionul care i-a salvat pe Ciro si Manuela
http://media.photobucket.com/image/anime...1.jpg?o=13 – Mike
Cântec:
http://www.youtube.com/watch?v=Hr6Te_pVscU&feature=fvw – Pentru scena in care Sasuke si Sakura se reintalnesc in libertate si plânge Manuela :D
Cod: Omega! Prioritate: recuperarea celor doi
Sakura: Aud un bătut in geam si mă ridic din pat, cu grija, ca începea sa mi se vadă sarcina. Acum eram in patru luni si jumătate. Trag perdelele de culoarea mieri intr-o parte si era sa fac cu inima. La fereastra mea era Manuela, stand atârnata de o funie neagra si funia era legata de un hamac. Îmi face semn sa mă îndepărtez de fereastra si eu fac cum mi se spune. Nu-mi venea sa cred, ca voi fi salvata, de persoana pe care o consideram duşmanul meu de moarte. Era chiar ciudat sa vezi ce festa iţi joaca soarta si destinul. Parul ii era prins in coc si purta un costum negru, cu vesta antiglonţ neagra. In spate avea o katana si la centura avea grenade si pistoale. Intr-un cuvânt, înarmata pana in dinţi. Langa ea ateriza o fata de 19 ani. Parul negru ca pana corbului, era prins in doua cozi si bretonul era dat in laturi. Ochii violeţi-strălucitori, cercetau dormitorul meu si apoi se opriseră asupra noastră. Purta un costum exact ca si al Manuelei, dar nu avea katana in spate.
- Noel, starea ei ii permite sa fie trasa in sus pe cablu sau scara? O întreba Manuela, îndreptându-se spre uşa.
- Scara. Neji lasă scara in jos si spune-i lui TenTen sa se pregătească sa acorde primele îngrijiri, Sakurei, spuse repede bruneta, amintindu-mi de Ino.
La geam isi făcu apariţia o scara de frânghie. Îmi iau pe mine un sfeter de lâna neagra si încep sa urc cu grija in sus, fiind conştienta, ca îmi mine se afla rodul iubiri mele cu Sasuke. Aud nişte zgomote sub mine si un glonţ mă zgârie la mana. Scot un mic ţipat, si mă uit in jos. Vad cu Ino, i-a decapitat pe cei doi paznici, cu un satâr. De când dracu a devenit blonda atât de sadica? Îmi face cu ochiul si îmi zâmbeşte încurajator. Încep sa urc, mai cu multa siguranţa pe mine. Acesta era biletul meu spre libertate si spre o viata normala. Sper sa-l salveze si pe Sasuke si daca a murit? Nu, nu a murit! Nu îl las eu sa moara. Îmi scutur capul si mă lupt cu lacrimile, care îmi impaijenau ochii si îmi incetosau vederea. Ajung sus si o mana de femeie, mă trage in elicopter. Ma pune sa mă aşez pe un scaun moale din piele si începe sa-mi trateze rana. Vreau sa spun ceva, dar gatul îmi era uscat si mă ardea laringele. Şatena îmi dădu o cana cu apa si am băut-o lacoma. Acum îmi simţeam setea astâmpărata si eram bucuroasa.
- Eu nu plec fara Sasuke, spun foarte hotărâta, atrăgând atenţia lui Neji, care pilota.
- Fara frica, Sakura, mama nu pleacă fara el, mă linişti satenul, dar mă duse in eroare.
Cine era mama satenului? Am mai primit un pahar de apa, dar când sa beau, aud de jos nişte impuscaturi si ţipete. De dracu se petrecea acolo?...
Sasuke: Aud agitaţie afara si apoi o bubuitura zgudui casa. Beciul se umplu cu praf si eu tuşesc. Aud mişcare pe langa mine si nişte voci. Una, ba nu, doua dintre ele îmi erau cunoscute. Ino si Manuela?! Simt cum sunt eliberat de cătuşe si pic pe jos, dar sunt prins de cineva si luat pe umăr.
- Doamne, asta-i zici ca este papusa. Hai sa-l ducem la aia si sa plecam dracu de aici, spuse o voce de băiat si sunt purtat la aer.
- Sakura, şoptesc printre buze si acestea sunt pătate de sânge.
- Manuela ce facem? Unde dracu este asta? O aud pe Ino, cum înjura.
Deschid uşor ochii si vad, ca la ea in mana se afla un satâr cu sânge? De când asta a devenit aşa de sadica. In fata noastră se opreşte o maşina neagra de curse si la volan se afla Manuela, zâmbindu-ne. Ma urca pe bancheta din spate si Ino se urca in fata langa şatena. Ii şopti ceva lui Kiba si acesta alerga spre o frânghie si fusese tras in sus. Maşina scoase un scartit si porni ca o săgeata de pe loc. Se vedea ca ii plăcea sa meargă cu viteza. Ma ridic cu greu in capul oaselor si mă pun in fund, pe bancheta. Stăteam intre Manuela si Ino. Şatena purta un costum S.W.A.R.T. si înarmat pana in dinţi, iar Ino purta o rochie neagra, cu decolteu adânc, ca ii expunea sâni mari, datorita silicoanelor. Era strâmta pe trup si mini, dar pe piept avea picături de sânge, dar si pe mâini. Ce dracu a făcut fiinţa asta? Şatena pune frâna brusca si ne arunca uşor in fata. La cativa metri de noi, se afla Gaara, zâmbind sadic. Ridica mâinile in fata si in clipa următoare, auzim nişte zgomote ciudate, parca ar fi nişte furnici sau termite.
- Am dat de dracu! Vom muri! Ne v-a zdrobi, tipa si apoi începu sa planga, ca disperata.
- Nici vorba. Moartea nu ne ştie adresa, spuse Manuela si apăsa acceleraţia pana jos si porni rapid de pe loc.
Îl lua in plin pe Gaara, care lovi parbrizul si pica jos. Şatenei nici nu-i pasa. Conducea cu viteza pe şoselele întortocheate, parca urmărind un traseu bine stabilit. După jumătate de ora, opri maşina si coboram din ea si sărim peste balustrada si ne îndreptam spre un elicopter care ne aştepta. Elicopterul era albastru cu alb. Urcam in el si Ino porni aparatul si ne ridicam la cer. Oare ce s-a întâmplat cu Sakura si cu copilul nostru? Sper ca este bine? Rezista, ca vin după tine, dragoste…
Manuela: Trebuia sa recunosc ca a ieşit aproape cum am planificat. Ne îndreptam spre punctul de întâlnire. Sper ca Sakura sa nu fi patit nimic. Îl privesc pe Sasuke, in timp ce ii pansam si ii tratam rănile. Gaara sper sa mori accidentului, daca nu, jur ca eu te voi omori. Trebuia sa-mi dau seama ca Gaara este fiul natural a lui Kankuro, făcut cu vreo c**va. Dezaprob din cap si o întreb pe Ino, cat mai avem pana la punctul de întâlnire.
- Tineti-va ca coboram, spuse blonda si elicopterul începu sa aterizeze.
După ce se opri elicele, am coborât din el si l-am ajutat si pe brunet sa coboare. I-am dat o pereche de pantaloni de trening negri si o geaca de trening tot de aceeaşi culoare. I-am spus sa meargă spre avionul privat, care se afla la 3 metri in fata noastră.
- Nu plec fara Sakura! Tipa la mine, si nu ştiu cum m-am abţinut sa nu-i dau una in fata.
- Sasuke?! Am auzit cu îl striga iubita lui si acesta s-a întors.
A alergat pana la ea si a luat-o in braţe. A invartit-o o data prin aer, apoi a sărutat-o pe buze. Plângeau amândoi si nu ştiu de ce am început sa plâng si eu. Mi-am şters imediat lacrimile, când am simţit o mana pe umărul meu. Îmi ridic privirea si îl vad pe Ciro, un tanar de 28 de ani. Parul roşu ca focul, era in toate partile. Ochii ii erau roşi, si priveau neliniştiţi in spate.
- Trimite-i de aici, îmi spuse si eu am aprobat din cap.
Ma duc spre ei si ii despart. Le spun sa se urce in avion si ne vom întâlni in Germania. Cei doi se urca intr-un avion roşu cu alb si după ce ii fac semn, Neji, porni motoarele si zbura de acolo. Oftez si apoi îmi scot katana. In spatele nostru isi face apariţia fratele meu geamăn si nişte slugi de ale lui.
- Cat timp a trecut, frate? Îl întreb, scoţând o grenada dintr-un buzunar secret, apoi cuiul ei.
- Ce sufletişti suntem… Mai nou ajuţi criminali? Ai uitat ce i-a făcut lui Jim sau ai planuri cu copilul din pântecul Sakurei? Ma întreba el, enervându-mă când mi-a adus aminte de Jim.
- Vei muri! Tip si arunc grenada intre noi si zona aceea exploda, o parte din stanca, pica in prăpastie.
Am uitat sa menţionez, ca pista de plecare, era pe o stanca. Pic in gol si îl privesc pe Ciro si acesta îmi zâmbi. Ii zâmbesc la rândul meu si îl prind de mana. In aceea clipa un avion negru, supersonic, trecu si noi am fost inghititi printr-o trapa deschisa. Roşcatul se izbi de un perete si eu de el. Trebuia sa-i mulţumesc ca mi-a atenuat lovitura.
- Ma bucur ca v-am cules întregi si nu bucati din voi, spuse o voce de băiat, ce m-a făcut sa zâmbesc.
- Mulţumesc mult Mike, spus cu zâmbetul pe buze, unui băiat de 19 ani, cu parul mov si puţin ciufulit
- Si eu primesc numai mulţumiri? Ma întreba si ochii verzi-gălbui, mă priveau trişti.
Îl pup pe obraz si ii spun sa piloteze mai departe. Ma aşez langa el si mă bucur sa sunt din nou in viata. Sper ca Sasuke si Sakura sa profite din plin de ea, dar voi avea si eu grija sa fie fericiţi…
Poze:
http://media.photobucket.com/image/anime...1.jpg?o=35 – Noel
http://www.gadgetzone.ro/wp-content/uplo...ky_x21.jpg - Elicopterul roÅŸu cu negru, este cel din poveste.
http://www.autoghid.ro/UserFiles/Image/J...01%202.jpg – Maşina pe care o furat-o Manuela
http://images.askmen.com/galleries/celeb...ture-5.jpg - Rochia lui Ino
http://www.rentorama.ro/img/produse/200/...ibri--.jpg - Elicopterul, care ii aÅŸtepta pe Manuela, Ino si Sasuke
http://media.photobucket.com/image/anime...1.jpg?o=54 – Ciro
http://www.parada.ro/images/articole/orig_avion1_60.jpg - Avionul, cu care au fugit cei doi in Germania.
http://www.energeia.ro/wp-content/upload...c-mare.jpg - Avionul care i-a salvat pe Ciro si Manuela
http://media.photobucket.com/image/anime...1.jpg?o=13 – Mike
Cântec:
http://www.youtube.com/watch?v=Hr6Te_pVscU&feature=fvw – Pentru scena in care Sasuke si Sakura se reintalnesc in libertate si plânge Manuela :D