12-11-2009, 10:43 PM
kiss4_sasuke -- mulţumim de coment. Nu îţi face griji, nu a păţit nimic Jayos <3 .
ashya_love -- mda, takumi.. O să vezi ce reacţie are el când îl vede pe Jay =]]. Şi ne bucurăm că îţi plac numele.
Mulţumim de comenetarii şi aprecieri, atât vouă cât şi celor ce ne citesc ficul.
Nu m-am putut abţine să nu pun capitolul azi D: .
Ne apropiem cu paÅŸi repezi de final....
[center] Capitolul 46[/center]
Timpul a trecut prea repede pentru a realiza cu adevărat că trece. Săptămânile erau din ce în ce mai bune şi totodată prea grele. La serviciu aveam prea multe de lucru, şi când veneam acasă o găseam pe Angelique ţipând nervoasă la mine că nu am făcut cine ştie ce lucru. Pe de altă parte era amuzant, să o văd atât de isterică. Îmi plăcea, aşa că îi făceam pe plac, orice ar fi vrut ea şi cum ar fi vrut să fie.
Într-o zi eram în bucătărie dându-i instrucţiuni bucătăresei ce să facă de mâncare şi chestii de genu’. Ca să fiu sincer luasem o pauză de la ţipetele lui Angelique, care oricum nu se mulţumea cu nimic. Am zis, mă amuza rău de tot faptul ăsta, dar mi-era că dacă apar în preajma ei o să îi provoc neplăceri aşa că am încercat să nu o sufoc, cel puţin nu prea tare.
A strigat foarte tare după mine . La dracu cât m-am speriat. Am fugit repede din bucătărie fără a mă mai uita în jur, pe unde calc sau eu ştiu orice alt detalii. Era să intru în perete, dar asta era mai puţin important.
- Takumi ! .
- Ce s-a întamplat ?! Cred că aveam tonul prea speriat
- Vine ! Tonul îi era panicat.
- Cine vine ? Nici nu mi-am dat seama că am pus o astfel de întrebare stupidă.
- La dracu ! Nasc ! Åži de data asta pe bune !
Nu îmi amintesc cum am ajuns la spital, cert e că am fost acolo foarte repede. Cât a născut cică trebuia să părăsesc sala, de parcă aş fi vrut să fac aşa ceva. M-am strecurat înăuntru ţinând-o de mână pe Angel, dar ştiu că ea nu îmi observa prea tare prezenţa. Mai ales că ultima dată când mă privise eram dat afară din salon. De abia am putut să nu fiu atent la ţipetele şi, în fine, lucrurile ce se întâmplau în timp ce năştea. Am decis să nu îmi amintesc prea tare de ele.
În fine, când am ţinut prima dată în braţe acel micuţ... Micuţ.. Ceva. Nu ştiu cum aş putea exprima în cuvinte acele sentimente. Simţeam nevoia să îl protejez, să îl văd crescând, să îl apăr.. Să nu îl dau din braţe. Mă uitam aspru la toţi ce îl atingeau, de frică să nu îi facă ceva. A trebuit să mă calmeze de câteva ori doctorul înainte să mi-l poată lua din braţe. Era superb. Şi era doar al meu şi al lui Angel. Băiatul nostru. Jay. Îl iubeam şi de abia se născuse.
Angel îmi ceruse să merg acasă să mă odihnesc, dar eu am decis să fac un duş rapid şi să mă întorc. Când am făcut asta, Elisse era pe acolo bârfind cine ştie ce chestie cu Angelique. Mi-am dres vocea, era târziu.
- Angel, ştiu cât vrei să stea Elisse cu tine, dar nu cred că Josh o să fie prea încântat de lipsa mamei lui.
Elisse a chicotit şi s-a ridicat de pe scaun sărutând-o pe Angel. M-a salutat şi a plecat. Angelique s-a uitat nedumerită şi oarecum furioasă la mine. Cred că era .. Hmm, obosită? M-am apropiat de ea sărutând-o pe frunte.
- Ce faci îngeraş?
- TU ar trebui să fi acasă şi să.. Te odihneşti Takumi. Să nu crezi că nu am auzit că ai stat tot timpul cu mine.
Mi –am dat ochii peste cap la tonul ei iritat.
- De parcă aş putea face aşa ceva când femeia mea şi copilul meu sunt într-un spital. I-aţi gândul , nu plec. Am fost doar să fac un duş. Nu vroiam să ai vero creatură urât mirositoare prin jur , şi nici Jay nu cred că ar aprecia asta.
A început să râdă uşor, dar evident nu prea tare . Am gândit că poate încă mai simte orice fel de durere. M-am speriat puţin , bine.. Bine, panicat.. Dar aveam de ce.
- Te doare ceva? Să chem un doctor? Eşti bine? Spune-mi! Angelique, eşti bine?
Am zis asta atât de repede încât m-am întrebat cum am reuşit. A început să râdă , la fel de grijuliu ca data trecută.
- Calmează-te Făt – Frumos. Aşa ar trebui să mă simt. Mi-e cam somn...
Am mângâiat-o pe frunte după care am sărutat-o în acelaşi loc.
- Dormi. A închis ochii şi eu am stat lângă ea. Într-un târziu, cred că am adormit şi eu....
Au trecut două săptămâni de când micuţul Jay a venit pe lume. Era un băieţel micuţ vizitat de toate persoanele posibile. Eric şi Elisse l-au adus chiar şi pe Josh pe acolo. Deşi i-am convins că nu e cel mai bun mediu pentru un copil atât de mic. Elisse a început să râdă zicându-mi că sunt prea grijuliu. Eu cred că aveam de ce. Bine, bine. Poate exageram. În fine, cert este că acum putea fi vizitat acasă. Şi nimeni nu se înlătura în a face acest lucru. Primele zile de existenţă a micuţului au fost grele. Şi mă întrebam ce culoare au ochii lui, erau un fel de cenuşiu albăstrui.. Sau verzui. Nu ştiam dacă aveau să devină negri ca ai mei – sau verzi ca ai mamei lui. Au mai trecut şi alte săptămâni, după care am putut să îmi dau seama.
Două luni mai târziu am realizat că de fapt Jayson avea ochii lui Angelique şi părul meu negru. A fost amuzant cum au fost combinate trăsăturile – îmi aminteau de Alex. Verişorul lui Angel, acum presupun că şi al meu. Stăteam în camera lui Jay când au apărut la uşă Bibi şi Jack cu un alt cadou pentru băiat. Frate, câte aduseseră oare? Dar mă mulţumeam, să ştiu că sora mea îşi iubea nepotul atât de mult. Şi–a exprimat clar şi răspicat de a fi mamă. Vroia o fată. În sfârşit, o femeie care vroia fată şi Jack băiat. Hmm, ciudată întorsătură. În fine, cert e că toţi îşi arătau imensa dragoste pentru copilul meu şi al lui Angelique. Eram extrem de fericit. Nici nu ştiu dacă îmi mai puteam dori altceva de la viaţă. Şi nu mai petreceam atâta timp la serviciu – era mai important să fiu acasă.
- Hei Angel, ia uite cum râde . Ah , ce faci Jayson? Eh? Mda, ştiu că vrei să ieşi afară dar plouă. Altădată. Stăteam cu el în braţe şi acesta râdea. Aproape că mă făcea şi pe mine să fac acelaşi lucru. Camera era decorată .. Ca a unui băiat, cu excepţia câtorva chestii roz pe care mi-am permis să le iau oricum. Am zis că, fată sau băiat, ceva trebuia să se adeverească din dorinţa mea. Angelique nu a putut decât să râdă la ideile mele nebuneşti.
S-a apropiat de mine ÅŸi de copil .
- Vă iubesc.
Pe mine m-a sărutat pe buze şi pe băiatul ei pe frunte. A întins mâinile să meargă la ea în braţe şi eu i l-am dat uşor, coborând să deschid uşa. Deşi aveam două menajere obişnuiam să deschid eu uşa, cred că din cauza faptului că aveam mereu musafiri să îl vadă pe Jay. Era plăcut să le deschid eu uşa. Nu întrebaţi de ce.
Era după amiază, ceea ce însemna că venisem de ceva vreme de la serviciu.
Pe uşă şi-a făcut apariţia Elisse, Eric şi faimosul Joshua, un băiat blond cu ochii albaştrii. Mda, şi el era drăguţ dar tot al meu era primul în top. Vreau să zic, aşa se întâmplă mereu ,pentru toţi părinţii. Cred .
L-am luat mai întâi în braţe pe Josh după care am salutat părinţii. Mă credeau un fel de disperat după ăştia mici. De fiecare dată când se adunau în casa noastră şi vorbeau, eu eram singurul care vroia să stea non stop cu cei doi. Hmm. Nu exageram, îmi plăcea să îmi zic.
- Uite-l şi pe bebeluşul în corp de adult, bine ştiut şi drept Takumi Asazuki. Salutare. Intrăm?
- Ăă, da. De ce m-ai întrebi?
- Poate pentru că stai în faţa noastră salutându-l doar pe fiul nostru şi ne blochezi intrarea? A fost sarcastic . Dar în glumă. Am început să râd.
- Glumeţ ca întotdeauna , Eric. Bună Elisse.
- Hei. Angel unde e?
- Oare unde? Au început amândoi să râdă şi am urcat la etaj. Acolo am găsit-o pe frumoasa mea soţie, sau viitoare , şi fiul meu. L-am pus şi pe Josh alături de Jay şi ... Se uitau unul la altul. Deja se cunoşteau, prevedeam un fel de prietenie pentru cei doi. Cei mai buni. Sau poate asta era doar o altă fantezie de-a mea.
- Acum nu mai rămâne decât să vă căsătoriţi, vorbeam zilele trecute cu Bibi despre asta. A zis că Jack a cerut-o oficial, sau ceva asemănător.
- Aha. Am auzit. Voi aţi fost primii oricum, doar la o lună după ce l-am născut pe Jayson. Nu a fost corect, încă nu îmi reintrasem în forma normală.
Am început amândoi, eu şi Eric, să râdem la bârfele lor şi am ieşit din cameră mergând la bucătărie. Înainte să putem face ceva , am auzit iar soneria de la uşă.
- Aşteptaţi pe cineva? A întrebat curios Eric.
Mda, Bibi , Jack, Alexander şi Anne. În fond, e cină cu toată familia. Am început să râd Eric dându-şi ochii peste cap. Şi-au făcut apariţia Bibi şi Anne , anunţând că Jack şi Alex parchează maşinile. Frate, devenise o obişnuinţă ca în fiecare duminică să ne adunăm fie la noi, fie la Eric, fie la Alex, sau Jack ( am menţionat faptul că îşi cumpăraseră o casă la câteva străzi de a noastră? Nu înţelegeam de ce mai veneau cu maşina, în fine ) , să avem cina şi aşa mai departe. Îmi plăcea, chair era un spirit de familie mare şi observasem că şi Angelique adora. După ce i-am adormit pe cei doi campioni , ne-am aşezat la masă.
- Şi când faceţi nunta aia? A întrebat Jack , la fel de vulgar ca întotdeauna.
Cu toţii am început să râdem. A răspuns îngeraşul , şi surprinzător de ceva timp în-coace se înţelegea de minune cu Jack. Nu am vrut să întreb care e cauza.
- Mai târziu, să mai crească puţin Jay...
- Bine, bine. Atunci cred că pot să v-o iau în faţă cu Bibi , nu? Eu vreau inelu’ ăla odată pe deget.
Bibi a roşit dându-i un cot în stomac. M-am ridicat brusc de la masă când am auzit plângând un copil. Angelique a zâmbit.
Am mers sus, şi Angelique m-a urmat. Ceilalţi au continuat să vorbească, fiind evident prea amuzaţi de faptul că noi eram atât de îngrijoraţi. Se trezise Josh şi reuşise să îl scoale şi pe prietenul lui micuţ. Desigur, nu a zis nimeni că e uşor să creşti un copil. Dar e minunat, atâta timp cât există o familie...
ashya_love -- mda, takumi.. O să vezi ce reacţie are el când îl vede pe Jay =]]. Şi ne bucurăm că îţi plac numele.
Mulţumim de comenetarii şi aprecieri, atât vouă cât şi celor ce ne citesc ficul.
Nu m-am putut abţine să nu pun capitolul azi D: .
Ne apropiem cu paÅŸi repezi de final....
[center] Capitolul 46[/center]
Timpul a trecut prea repede pentru a realiza cu adevărat că trece. Săptămânile erau din ce în ce mai bune şi totodată prea grele. La serviciu aveam prea multe de lucru, şi când veneam acasă o găseam pe Angelique ţipând nervoasă la mine că nu am făcut cine ştie ce lucru. Pe de altă parte era amuzant, să o văd atât de isterică. Îmi plăcea, aşa că îi făceam pe plac, orice ar fi vrut ea şi cum ar fi vrut să fie.
Într-o zi eram în bucătărie dându-i instrucţiuni bucătăresei ce să facă de mâncare şi chestii de genu’. Ca să fiu sincer luasem o pauză de la ţipetele lui Angelique, care oricum nu se mulţumea cu nimic. Am zis, mă amuza rău de tot faptul ăsta, dar mi-era că dacă apar în preajma ei o să îi provoc neplăceri aşa că am încercat să nu o sufoc, cel puţin nu prea tare.
A strigat foarte tare după mine . La dracu cât m-am speriat. Am fugit repede din bucătărie fără a mă mai uita în jur, pe unde calc sau eu ştiu orice alt detalii. Era să intru în perete, dar asta era mai puţin important.
- Takumi ! .
- Ce s-a întamplat ?! Cred că aveam tonul prea speriat
- Vine ! Tonul îi era panicat.
- Cine vine ? Nici nu mi-am dat seama că am pus o astfel de întrebare stupidă.
- La dracu ! Nasc ! Åži de data asta pe bune !
Nu îmi amintesc cum am ajuns la spital, cert e că am fost acolo foarte repede. Cât a născut cică trebuia să părăsesc sala, de parcă aş fi vrut să fac aşa ceva. M-am strecurat înăuntru ţinând-o de mână pe Angel, dar ştiu că ea nu îmi observa prea tare prezenţa. Mai ales că ultima dată când mă privise eram dat afară din salon. De abia am putut să nu fiu atent la ţipetele şi, în fine, lucrurile ce se întâmplau în timp ce năştea. Am decis să nu îmi amintesc prea tare de ele.
În fine, când am ţinut prima dată în braţe acel micuţ... Micuţ.. Ceva. Nu ştiu cum aş putea exprima în cuvinte acele sentimente. Simţeam nevoia să îl protejez, să îl văd crescând, să îl apăr.. Să nu îl dau din braţe. Mă uitam aspru la toţi ce îl atingeau, de frică să nu îi facă ceva. A trebuit să mă calmeze de câteva ori doctorul înainte să mi-l poată lua din braţe. Era superb. Şi era doar al meu şi al lui Angel. Băiatul nostru. Jay. Îl iubeam şi de abia se născuse.
Angel îmi ceruse să merg acasă să mă odihnesc, dar eu am decis să fac un duş rapid şi să mă întorc. Când am făcut asta, Elisse era pe acolo bârfind cine ştie ce chestie cu Angelique. Mi-am dres vocea, era târziu.
- Angel, ştiu cât vrei să stea Elisse cu tine, dar nu cred că Josh o să fie prea încântat de lipsa mamei lui.
Elisse a chicotit şi s-a ridicat de pe scaun sărutând-o pe Angel. M-a salutat şi a plecat. Angelique s-a uitat nedumerită şi oarecum furioasă la mine. Cred că era .. Hmm, obosită? M-am apropiat de ea sărutând-o pe frunte.
- Ce faci îngeraş?
- TU ar trebui să fi acasă şi să.. Te odihneşti Takumi. Să nu crezi că nu am auzit că ai stat tot timpul cu mine.
Mi –am dat ochii peste cap la tonul ei iritat.
- De parcă aş putea face aşa ceva când femeia mea şi copilul meu sunt într-un spital. I-aţi gândul , nu plec. Am fost doar să fac un duş. Nu vroiam să ai vero creatură urât mirositoare prin jur , şi nici Jay nu cred că ar aprecia asta.
A început să râdă uşor, dar evident nu prea tare . Am gândit că poate încă mai simte orice fel de durere. M-am speriat puţin , bine.. Bine, panicat.. Dar aveam de ce.
- Te doare ceva? Să chem un doctor? Eşti bine? Spune-mi! Angelique, eşti bine?
Am zis asta atât de repede încât m-am întrebat cum am reuşit. A început să râdă , la fel de grijuliu ca data trecută.
- Calmează-te Făt – Frumos. Aşa ar trebui să mă simt. Mi-e cam somn...
Am mângâiat-o pe frunte după care am sărutat-o în acelaşi loc.
- Dormi. A închis ochii şi eu am stat lângă ea. Într-un târziu, cred că am adormit şi eu....
Au trecut două săptămâni de când micuţul Jay a venit pe lume. Era un băieţel micuţ vizitat de toate persoanele posibile. Eric şi Elisse l-au adus chiar şi pe Josh pe acolo. Deşi i-am convins că nu e cel mai bun mediu pentru un copil atât de mic. Elisse a început să râdă zicându-mi că sunt prea grijuliu. Eu cred că aveam de ce. Bine, bine. Poate exageram. În fine, cert este că acum putea fi vizitat acasă. Şi nimeni nu se înlătura în a face acest lucru. Primele zile de existenţă a micuţului au fost grele. Şi mă întrebam ce culoare au ochii lui, erau un fel de cenuşiu albăstrui.. Sau verzui. Nu ştiam dacă aveau să devină negri ca ai mei – sau verzi ca ai mamei lui. Au mai trecut şi alte săptămâni, după care am putut să îmi dau seama.
Două luni mai târziu am realizat că de fapt Jayson avea ochii lui Angelique şi părul meu negru. A fost amuzant cum au fost combinate trăsăturile – îmi aminteau de Alex. Verişorul lui Angel, acum presupun că şi al meu. Stăteam în camera lui Jay când au apărut la uşă Bibi şi Jack cu un alt cadou pentru băiat. Frate, câte aduseseră oare? Dar mă mulţumeam, să ştiu că sora mea îşi iubea nepotul atât de mult. Şi–a exprimat clar şi răspicat de a fi mamă. Vroia o fată. În sfârşit, o femeie care vroia fată şi Jack băiat. Hmm, ciudată întorsătură. În fine, cert e că toţi îşi arătau imensa dragoste pentru copilul meu şi al lui Angelique. Eram extrem de fericit. Nici nu ştiu dacă îmi mai puteam dori altceva de la viaţă. Şi nu mai petreceam atâta timp la serviciu – era mai important să fiu acasă.
- Hei Angel, ia uite cum râde . Ah , ce faci Jayson? Eh? Mda, ştiu că vrei să ieşi afară dar plouă. Altădată. Stăteam cu el în braţe şi acesta râdea. Aproape că mă făcea şi pe mine să fac acelaşi lucru. Camera era decorată .. Ca a unui băiat, cu excepţia câtorva chestii roz pe care mi-am permis să le iau oricum. Am zis că, fată sau băiat, ceva trebuia să se adeverească din dorinţa mea. Angelique nu a putut decât să râdă la ideile mele nebuneşti.
S-a apropiat de mine ÅŸi de copil .
- Vă iubesc.
Pe mine m-a sărutat pe buze şi pe băiatul ei pe frunte. A întins mâinile să meargă la ea în braţe şi eu i l-am dat uşor, coborând să deschid uşa. Deşi aveam două menajere obişnuiam să deschid eu uşa, cred că din cauza faptului că aveam mereu musafiri să îl vadă pe Jay. Era plăcut să le deschid eu uşa. Nu întrebaţi de ce.
Era după amiază, ceea ce însemna că venisem de ceva vreme de la serviciu.
Pe uşă şi-a făcut apariţia Elisse, Eric şi faimosul Joshua, un băiat blond cu ochii albaştrii. Mda, şi el era drăguţ dar tot al meu era primul în top. Vreau să zic, aşa se întâmplă mereu ,pentru toţi părinţii. Cred .
L-am luat mai întâi în braţe pe Josh după care am salutat părinţii. Mă credeau un fel de disperat după ăştia mici. De fiecare dată când se adunau în casa noastră şi vorbeau, eu eram singurul care vroia să stea non stop cu cei doi. Hmm. Nu exageram, îmi plăcea să îmi zic.
- Uite-l şi pe bebeluşul în corp de adult, bine ştiut şi drept Takumi Asazuki. Salutare. Intrăm?
- Ăă, da. De ce m-ai întrebi?
- Poate pentru că stai în faţa noastră salutându-l doar pe fiul nostru şi ne blochezi intrarea? A fost sarcastic . Dar în glumă. Am început să râd.
- Glumeţ ca întotdeauna , Eric. Bună Elisse.
- Hei. Angel unde e?
- Oare unde? Au început amândoi să râdă şi am urcat la etaj. Acolo am găsit-o pe frumoasa mea soţie, sau viitoare , şi fiul meu. L-am pus şi pe Josh alături de Jay şi ... Se uitau unul la altul. Deja se cunoşteau, prevedeam un fel de prietenie pentru cei doi. Cei mai buni. Sau poate asta era doar o altă fantezie de-a mea.
- Acum nu mai rămâne decât să vă căsătoriţi, vorbeam zilele trecute cu Bibi despre asta. A zis că Jack a cerut-o oficial, sau ceva asemănător.
- Aha. Am auzit. Voi aţi fost primii oricum, doar la o lună după ce l-am născut pe Jayson. Nu a fost corect, încă nu îmi reintrasem în forma normală.
Am început amândoi, eu şi Eric, să râdem la bârfele lor şi am ieşit din cameră mergând la bucătărie. Înainte să putem face ceva , am auzit iar soneria de la uşă.
- Aşteptaţi pe cineva? A întrebat curios Eric.
Mda, Bibi , Jack, Alexander şi Anne. În fond, e cină cu toată familia. Am început să râd Eric dându-şi ochii peste cap. Şi-au făcut apariţia Bibi şi Anne , anunţând că Jack şi Alex parchează maşinile. Frate, devenise o obişnuinţă ca în fiecare duminică să ne adunăm fie la noi, fie la Eric, fie la Alex, sau Jack ( am menţionat faptul că îşi cumpăraseră o casă la câteva străzi de a noastră? Nu înţelegeam de ce mai veneau cu maşina, în fine ) , să avem cina şi aşa mai departe. Îmi plăcea, chair era un spirit de familie mare şi observasem că şi Angelique adora. După ce i-am adormit pe cei doi campioni , ne-am aşezat la masă.
- Şi când faceţi nunta aia? A întrebat Jack , la fel de vulgar ca întotdeauna.
Cu toţii am început să râdem. A răspuns îngeraşul , şi surprinzător de ceva timp în-coace se înţelegea de minune cu Jack. Nu am vrut să întreb care e cauza.
- Mai târziu, să mai crească puţin Jay...
- Bine, bine. Atunci cred că pot să v-o iau în faţă cu Bibi , nu? Eu vreau inelu’ ăla odată pe deget.
Bibi a roşit dându-i un cot în stomac. M-am ridicat brusc de la masă când am auzit plângând un copil. Angelique a zâmbit.
Am mers sus, şi Angelique m-a urmat. Ceilalţi au continuat să vorbească, fiind evident prea amuzaţi de faptul că noi eram atât de îngrijoraţi. Se trezise Josh şi reuşise să îl scoale şi pe prietenul lui micuţ. Desigur, nu a zis nimeni că e uşor să creşti un copil. Dar e minunat, atâta timp cât există o familie...