24-02-2008, 12:43 AM
Capitolul 1
***Dominique***
Era opt dimineata intr-o zi de octombrie.Ma trezisem mai matinal deoarece avem de memorat lectia la geografie,care,din ghinionul ce-mi batea la usa in permanenta era despre precipitatii.Stiam ca trebuia sa iau o nota pentru ascultare si ma simteam obligata sa o invat papagaliceste,ceea ce m-a indemnat sa uit de scopurile mele si sa ma pierd in galbenul peretilor din camera mea pentru a mia oara.Este trist,dar cu timpul,acei pereti imi devenisera cei mai buni prieteni.Fiindca nu ma puteam concentra,m-am trantit in pat si mi-am imbratisat perna,gandindu-ma la mama.Trecusera zece ani de la accident,dar eu ramasesem cu urme adanci ce nu pareau a se fi umplut.Uneori aveam cosmaruri noaptea,uneori,in zilele ploioase, ma incuiam in camera mea si incepeam sa desenez tot felul de lucrui.Brusc,mi-am amintit de colierul ce-mi statea spanzurat la gat.L-am luat in mana si am inceput sa-l intorc pe toate partile.Era foarte inegrit si vechi,dar era extrem de bine lucrat.Il iubeam foarte mult fiindca era singurul lucru care-mi mai amintea de femeia ce-mi daduse viata.Totusi...ce simboliza?Un gand stupid mi-a fulgerat mintea,facandu-ma sa fiu si mai bulversata.Mi se parea oarecum ironic ca mama sa fie omorata de ploaia,cand ea o purta la gat.Era doar o idee,dar tot nu-i suportam prezenta.
Deodata,realizand ca timpul nu sta in loc,mi-am aruncat o privire naiva catre ceasul ce-mi statea monoton la mana.Era ora noua si jumatate,iar eu trebuia sa parasesc casa in jur de zece.M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre dus.Apa fierbinte si uleiurile exotice ma rasfatau,ca de fiecare data.M-am spalat repede si mi-am terminat toaleta in jur de noua cincizeci.M-am imbracat,mi-am spanzurat ghiozdanul de umeri si am plecat.
-Pa-pa Minnete!Sa fii cuminte!stiam ca nu ma poate intelege,dar mi se parea un lucru nobil sa-mi salut broscuta inainte sa o parasesc pentru inca o zi intreaga de studiu.
Am iesit din casa,iar in graba mea, am uitat sa incui usa.M-am intors calcand apasat si am zavorat-o,incercand-o de mai multe ori.Cand am foat sigura ca nu se mai poate misca,m-am avantat pe scarile ce mi se desenau la picioare.Afara din bloc,m-am izbit de o multime de oameni ce mergeau in toate partile,grabindu-se ca de obicei.Am decis sa-i ignor si sa merg pe drumul pe care trebuia sa-l parcurg pentru a ajunge la scoala.M-am oprit la o cofetarie pentru a-mi procura chimicalele necesare: o cafea mare si amara,numai buna pentru a ma trezi definitiv.Am fost socata cand am realizat ca trebuie sa stau la coada.In sfarsit...am reusit sa procur lichidul negru ce-mi gadila gatul si am inceput sa alerg.Am iesit intr-un bulevard imens unde se afla si liceul meu.Bineinteles,fiind bulevard,oamenii ce mergeau nehotarati in toate directile s-au dublat.
Brusc,telefonul a inceput sa vibreze groaznic in ghiozdan.Din cateva miscari dibace am reusit sa-l iau,dar neatentia la drum nu pot rezulta decat un singurl lucru:m-am ciocnit de un baiat ce alerga in partea opusa mie.
***Criss***
Perfect.Tot ceea ce-mi lipsea era sa mai dau si peste o aiurita ca asta...
***Dominique***
-Imi pare rau.
M-am ridicat,m-am scuturat de praf si am continuat drumul.M-am simtit mai usurata in fata liceului,deoarece stiam ca nu mai trebuia sa infrunt multimea de afara.Am dat buzna pe scari,facand cu mana tuturor persoanelor pe care le cunosteam.Ajunsa in clasa mi-am redeschis caietul pentru a mai citi o singura data,cu toate ca stiam ca este in zadar.Din instinct,am vrut sa-mi strand in mana colierul si am fost teribil de socata cand am observat ca numai este...
Va urma
***Dominique***
Era opt dimineata intr-o zi de octombrie.Ma trezisem mai matinal deoarece avem de memorat lectia la geografie,care,din ghinionul ce-mi batea la usa in permanenta era despre precipitatii.Stiam ca trebuia sa iau o nota pentru ascultare si ma simteam obligata sa o invat papagaliceste,ceea ce m-a indemnat sa uit de scopurile mele si sa ma pierd in galbenul peretilor din camera mea pentru a mia oara.Este trist,dar cu timpul,acei pereti imi devenisera cei mai buni prieteni.Fiindca nu ma puteam concentra,m-am trantit in pat si mi-am imbratisat perna,gandindu-ma la mama.Trecusera zece ani de la accident,dar eu ramasesem cu urme adanci ce nu pareau a se fi umplut.Uneori aveam cosmaruri noaptea,uneori,in zilele ploioase, ma incuiam in camera mea si incepeam sa desenez tot felul de lucrui.Brusc,mi-am amintit de colierul ce-mi statea spanzurat la gat.L-am luat in mana si am inceput sa-l intorc pe toate partile.Era foarte inegrit si vechi,dar era extrem de bine lucrat.Il iubeam foarte mult fiindca era singurul lucru care-mi mai amintea de femeia ce-mi daduse viata.Totusi...ce simboliza?Un gand stupid mi-a fulgerat mintea,facandu-ma sa fiu si mai bulversata.Mi se parea oarecum ironic ca mama sa fie omorata de ploaia,cand ea o purta la gat.Era doar o idee,dar tot nu-i suportam prezenta.
Deodata,realizand ca timpul nu sta in loc,mi-am aruncat o privire naiva catre ceasul ce-mi statea monoton la mana.Era ora noua si jumatate,iar eu trebuia sa parasesc casa in jur de zece.M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre dus.Apa fierbinte si uleiurile exotice ma rasfatau,ca de fiecare data.M-am spalat repede si mi-am terminat toaleta in jur de noua cincizeci.M-am imbracat,mi-am spanzurat ghiozdanul de umeri si am plecat.
-Pa-pa Minnete!Sa fii cuminte!stiam ca nu ma poate intelege,dar mi se parea un lucru nobil sa-mi salut broscuta inainte sa o parasesc pentru inca o zi intreaga de studiu.
Am iesit din casa,iar in graba mea, am uitat sa incui usa.M-am intors calcand apasat si am zavorat-o,incercand-o de mai multe ori.Cand am foat sigura ca nu se mai poate misca,m-am avantat pe scarile ce mi se desenau la picioare.Afara din bloc,m-am izbit de o multime de oameni ce mergeau in toate partile,grabindu-se ca de obicei.Am decis sa-i ignor si sa merg pe drumul pe care trebuia sa-l parcurg pentru a ajunge la scoala.M-am oprit la o cofetarie pentru a-mi procura chimicalele necesare: o cafea mare si amara,numai buna pentru a ma trezi definitiv.Am fost socata cand am realizat ca trebuie sa stau la coada.In sfarsit...am reusit sa procur lichidul negru ce-mi gadila gatul si am inceput sa alerg.Am iesit intr-un bulevard imens unde se afla si liceul meu.Bineinteles,fiind bulevard,oamenii ce mergeau nehotarati in toate directile s-au dublat.
Brusc,telefonul a inceput sa vibreze groaznic in ghiozdan.Din cateva miscari dibace am reusit sa-l iau,dar neatentia la drum nu pot rezulta decat un singurl lucru:m-am ciocnit de un baiat ce alerga in partea opusa mie.
***Criss***
Perfect.Tot ceea ce-mi lipsea era sa mai dau si peste o aiurita ca asta...
***Dominique***
-Imi pare rau.
M-am ridicat,m-am scuturat de praf si am continuat drumul.M-am simtit mai usurata in fata liceului,deoarece stiam ca nu mai trebuia sa infrunt multimea de afara.Am dat buzna pe scari,facand cu mana tuturor persoanelor pe care le cunosteam.Ajunsa in clasa mi-am redeschis caietul pentru a mai citi o singura data,cu toate ca stiam ca este in zadar.Din instinct,am vrut sa-mi strand in mana colierul si am fost teribil de socata cand am observat ca numai este...
Va urma