Iluzii [+16 / +18]

[Denny]

Am venit cu capitolul 45 :>. Sper sa va placa si multumesc celor ce au citit.

cathy*angel -> Mersi ca ai dat un reply >:D<. MA bucur c ane citesti fic-ul. Sper sa-ti placa continuarea.

Enjoy.

Capitolul 45

De la nasterea lui Liss nu a fost zi in care sa nu ma duc sa o vad pe ea si pe 'nepotelul' meu. Avea catva fire de par blonde. Era asa dragalas si fragil. Cand mergeam, il tineam cel putin o ora in brate. Adevarul era ca si eu vroiam sa nasc cat mai repede, sa imi strang copilul in brate si sa-l rasfat. Sa-i simt pielea mult prea delicata si sa ii vad ochisorii mari si albi cum ma privesc. Sa ii simt manutele jucandu-se prin parul meu sau sa ii aud plansetul care indica faptul ca si el exista. Vroiam sa simt mai repede cum e sa fi mama. Elisse spunea ca sunt foarte amuzanta cand vorbesc despre copilul meu cu atata adoratie. Totusi ma intelegea, nu cred ca ea e rece si distanta cu copilul, sau ca nu l-ar tine in brate. Cand il vad pe Eic ce incantat e de baiat, nu vreau sa-mi imaginez cum urma sa fie Takumi. Am fost incantata sa aflu numele 'nepotelului' meu. Urma sa fie botezat cu numele de 'Joshua'. Imi placea numele, era dragut. Dar cand voi vorbi cu el ma voi a dresa ca si 'Josh', suna si mai bine.
Stateam acasa si citeam o carte destul de interesanta. O dragoste imposibila intre doi tineri. Protagonistul se numea 'Jayson', imi placea numele m-am gandit pentru o secunda ca acest nume mi-ar place pentru bebelasul meu. L-am vazut pe Takumi venind din bucatarie cu niste sucuri.

- Jayson ! am strigat eu.
- Cine e Jayson ?! m-a intrebat suspicios.
- Asta vreau sa fie numele copilului nostru, Jayson. i-am sus zambind.
- Jayson ... Jay ... hmm, imi place. Cred. mi-a spus razand.

I-am zambit. Aveam un nume, urma sa ii pun aici un patut, in camera noastra. Nu vroiam sa doarma singur si sa risc sa intre cineva in casa sa il ia. Bun, deja eram paranoica, stiam, dar nu ma puteam abtine. Am zambit in sinea mea gandindu-ma la cat m-am schimbat in ultimii ani.

Au trecut lunile zburand de parca inca eram in luna a cincea a sarcinii. Acum eram pe aproape sa nasc. Durerile nu erau asa de mari spre deosebire de lunile trecute. Am avut cateva contractii puternice care m-au facut sa ma alarmez ca o sa se nasca copilul, dar nu s-a intamplat. Cred ca deja doctorul ma stie foarte bine de cate ori m-am dus la spital. Si saracul Takumi, de cate ori l-am speriat. Nu stiam cum ma mai suporta. Eram nervoasa mai tot timpul si nu faceam decat sa dau ordine. Stateam in sufragerie si ma uitam la un film linistita. Cand dintr-o data au inceput niste dureri insuportabile. M-am alarmat si de data aceasta, dar acum stiam ca o sa nasc. Inspiram si expiram cum mi-au aratat doctorii si contractiile erau din ce in ce mai puternice. Am inceput sa urlu de durere.

- Takumi ! am strigat cu putere.
- Ce s-a intamplat ?! m-a intrebat aparand din bucatarie.
- Vine ! i-am spus in timp ce inspiram.
- Cine vine ?
- La dracu ! Nasc ! Si de data asta pe bune ! am strigat eu cu putere incaodata.

Chipul lui exprima o stare de frica, iar eu urlam de durere. Automat a fugit in bucatarie si a luat cheile masinii iar apoi a venit dupa mine. M-a ajutat sa ma ridic de pe canapea si am mers incet spre masina. Am intrat cu greu pe bancheta din spate, continuam sa inspir si sa expir si din cand in cand sa mai urlu. Takumi a pornit autovehiculul destul de agitat, in tot timpul eu ii spuneam sa nu se agite iar el tot asta facea. Durea ca dracu, mai rau ca datile trecute. Vroiam sa o sun pe Liss sa-i spun despre nastere. Dar nu m-am mai gandit la aia cand durerile s-au facut simtite si mai tare. De ce trebuia sa doara asa ? Am ajuns la spital destul de repede, ma miram, la cat de agitat era Takumi ma gandeam ca vom intarzia. A iesit din masina si a fugit pana in cladirea spitalului si apoi a venit inapoi cu niste asistente si cu doctorul meu plus o targa. M-au scos din masina si m-au pus pe targa, doctorul continua sa imi spuna sa stau constienta. Simteam cum picaturi de apa mi se scurgeau pe frunte iar apoi se prelingeau pe fata pana cand se pierdeau. M-au dus in sala de nasteri si m-au putat pe un pat. Asistentele mi-au dat jos pantalonii de pe mine si lenjeria. Takumi a stat tot timpul cu mine tinandu-ma de mana, in momentul acela el era singurul meu sprijin. In fata mea s-a pus doctorul care imi tot spunea sa imping. Faceam ceea ce imi spunea si durerile deveneau si mai mari, in timp ce executam comezile doctorului ma gandeam daca am sa scap cu bine. Durerile foarte mari pe care le-am simtit s-au stins incet cand am auzit un planset de copil. M-am uitat buciumaca la Takumi caruia ii sclipeau ochii in timp ce se uita in directia doctorului. Fata lui Takumi a fost ultimul lucru pe care l-am vazut.
M-am trezit deschizandu-mi ochii dintr-o data dar lumina care inunda camera m-a facut sa ii inchid la loc. Apoi i-am deschis iarasi, era mai bine. M-am uitat in jur si am vazut ca eram intr-o camera de spital. Sunetul aparatului era cicalitor. Mi-am mutat privirea spre o canapea. Acolo era un barbat ... era Takumi. Am zambit. Mi-am ridicat mainile sa mi le pun pe burta si am observat ca nu mai aveam burtica mare. Uitasem de nastere. Atunci mi-am dat seama, unde era copilul meu ? Am dat sa ma ridic insa atunci Takumi a venit langa mine si m-a linistit. M-a strans de mana la fel ca in sala de nasteri. I-am multumit de mai multe ori.

- Cate ore am dormit ? l-am intrebat eu tin timp ce-l priveam.
- Destule. mi-a spus zambind.
- Du-te acasa ! i-am spus. Esti obosit.
- Nu ma duc, stai aici cu tine.
- Du-te, te rog. Daca o sa o suni pe Liss nu o sa raman singura chiar daca asta ti-e ingrijorarea. i-am zambit.
- Bine ... mi-a spus iar apoi m-a sarutat scurt si a mers spre usa mai apoi iesind din camera.

Am ramas singura si am inceput sa ma uit pe pereti. Am incercat sa ma misc dar nu prea am putut, era cam dureros. Nu stiu cat timp a trecut dar am vazut-o pe Liss intrand pe usa, si era speriata. A inceput sa-mi imbarlige cate ceva pe acolo iar eu radeam. M-a saurat pe frunte si a inceput sa povesteasca cu mine de parca nu ne-am mai fi vazut de multa vreme.