Ma bucur mult ca va place ficul, am sperat ca va v- a placea. Scuzati pentru cuvantul ¨vampiritzo¨din obisnuinta, sper ca nu se va mai repeta, desi cred ca nu se va mai repeta, eu una am verificat cap. de 3 ori ( acesta). Sper ca va v-a palcea. Lectura placuta:
Cap. 4: Amintiri
Dimineata sosi repede, soarele insa nu se facea vazut, norii densi il impiedicau sa intre pe ¨ scena¨, vantul puternic lovea din cand in cand geamul unei camere in care o adolescenta dormea. Respiratia ei era grea, transpirase toata, parul ei lung se asternea pe pat ca un cearceaf maro facut din mai multe fire si neterminat. Doi ochi plapanzi se deschisera. Fata privi in jur, incerca sa se ridice, dar parca ar fi avut pietre legate de picioare si de maini, capul o durea ingrozitor. Era rosie in obraji, totul din camera se invartea, nu- si putea da seama de ce. Se dadu cu greu jos din pat, se sprijini de perete, apropriindu- se de usa incerca sa se prinda de clanta acesteia, tinandu- se strans de ea. O deschise, ajunse langa scari abia tinandu- se pe picioarele ei. Se sprijini de balustrada, privi scarile, in capatul lor era Yuuki cu o tava in mana, privind- o. Aime o privi gandindu- se daca chiar era Yuuki, daca nu era un alt vis, un alt cosmar, care sta sa se termine, cand va ajunge langa bruneta aceasta va disparea iar ea va ramane singura intr- o lume pustie, fara nimeni in jur decat intuneric. Puse piciorul pe prima treapta, in momentul urmator singurul lucru pe care l- a mai putut vedea a fost intunericul ce o cuprindea. Bruneta dadu drumul la tava fara sa mai stea pe ganduri, luand- o la fuga pe scari, o prinse pe satena insa aluneca, inchise ochii asteptandu- se la o lovitura destul de buna. In schimb simti doua maini ce o tinea de umeri impiedicand- o sa cada, era tatal lui Aime, privind- o pe bruneta intrebator. Yuuki nu ii raspunse doar rasufla usurata multumindu- I in gand lui Dumnezeu pentru mainile de ajutor:
- D- le Hiro.... phiu... cat ma bucur ca sunteti aici. Tatal lui Aime era un barbat inalt cu parul brunet, cu ochii negri. Fata lui era obosita, era frumos imbracat, se cunostea ca era ingrijit. Nu era nici prea inalt dar nici prea scund, era... perfect. Din pacate fericirea in viata lui nu era prea mare din ziua aceea, munca lui s- a dublat, a trebuit sa lucreze mai mult, de aceea nu era mai niciodata acasa, bucurandu- se de fata lui ce crestea de zi cu zi devenind o adoloscenta frumoasa si inteligenta. Dl. Hiro o lua in brate pe Aime, se indrepta spre camera acesteia, intra inauntru si o lasa pe pat. Punandu- I mana pe frunte isi dadu seama ca are febra, o intreba pe Yuuki ce a patit la gat, aceasta incercand sa gaseasca o scuza, intr- un final cu un zambet pe buze ii spuse ca s- a zgariat cu unghia asa ca a bandajat- o. Brunetul tot nu putea sa creada ca s- a putut zgaria chiar asa de tare incat sa trebuiasca un bandaj, se gandi ca s- o fi ranit mai rau, incercand sa creada spusele brunetei. Se gandi ca nu ar face bine daca ar mai sta mult pe langa fata lui, i- ar deranja somnul profund si singurul loc unde, aceasta e linistita fara sa- si dea seama de febra mare ce o avea. Barbatul o inveli pe satena, o lua de mana pe Yuuki si iesira afara. Trase usa dupa ei. Nu ii raspunse nimic brunetei ci se indrepta glont spre telefon. Fata intelesese ceva de o ambulanta din convorbirea acestuia, barbatul fiind cam alarmat. Aceasta nu mai asculta ce vorbea brunetul si pleca spre pivnita sa aduca matura, farasul si mopul, pentru a curata mizeria facuta pe jos atunci cand arunca tava cu tot cu mancare. Cobori scarile, lumina din hol incerca sa patrunda in intunericul profund ce putea fi taiat cu cutitul, nimic nu putea trai acolo decat praful si paianjenii, aerul era destul de dens, umiditatea pe care o avea putea fi simtita in fiecare clipa. Bruneta ajunse jos, in capatul scariilor, aprinse lumina. Era o incapere destul de mare, insa destul de ocupata, intr- un colt era asezat un dulap din care paianjenii isi facusera o casa destul de buna, langa acesta observa un mop, se indrepta spre el, deschise dulapul, incepu sa caute niste carpe:
- Ce vrei? De ce te- ai intors? Nu- ti poti vedea de viata ta, nu- I asa? Intotdeauna iti place sa complici lucrurile, nu te poti abtine nu ? Incepu bruneta sa vorbeasca, aruncand cate o privire peste umar in timp ce cauta carpele.
- Se pare ca avem o domnisoara cu un al saselea simt.... scumpete.... fata asta este viata mea. Sau ai uitat?
- Cat as vrea sa uit. Alexander, Aime este bine aici.... de ce nu o poti lasa in pace sa uite de ceea ce I s- a intamplat? Nu esti de acord cu mine? Sau dupa atatia ani inca nu ti s- au dus instictele ucigase? Blondul o privi zambi, inchise ochii reflectand doua secunde apoi raspunse sec:
- Moare un diavol? Deschise ochii, privind- o in continuare pe bruneta, isi schimba privirea spre un paianjen ce tocmai cobora incet pe panza lui inspre fiinta cu ochii caprui. Blondul ajunse intr- o clipa langa bruneta, aceasta stand nemiscata privi peste umar, Alex intinse mana, tinand- o in fata brunetei, parea ca tine ceva, o deschise, in palma acestuia un paianjen cu picioare destul de mari si paroase, cu un corp subtire ca bobul de orez, privea alarmat scena, musca din palma blondului, acesta nesiimtind nimica sau cel putin nu dadu semne sa simta ceva, continua: Vezi... aceasta miica fiinta... vrea mai mult, fara sa se opreasca, ciica vrea sa- si protejeze famila, cica pentru asta ucide, insa defapt tot ce vrea este putere, vrea tot pentru el, nu dezvaluie nimanui tainele pe care le are pentru a nu I le fura altcineva, pentru ca el sa ramana unicul puternic.< Facu o scurta pauza> La fel esti si tu, exact ca acest paianjen, cica vrei binele pentru Aime, dar in schimb tot ce vrei tu e ca tu sa ai putere si nu ea, vrei ca ea sa fie o pricajita de muritoare, asteptand ca ea sa moara iar tu sa fii satisfacuta.
Bruneta se intoarse catre blond cu o privire ucigatoare, scrasni din dinti, isi infipse mana in gatul acestuia proptindu- l in peretele de care acesta se sprijinea mai devreme. Singurul lucru pe care il facea blondul era sa zambeasca, ceea ce o facea pe bruneta sa se enerveze la maxim. De sus se auzi o voce destul de ingrijorata intreband ce se intampla acolo jos, bruneta nu raspunse, il privi pe blond, ii dadu drumul:
- Nu stii nimica!Daca te mai atingi de ea te omor. Ai inteles? Blondul zambi si disparu.... Bruneta scrasni din dintii, ramase un pic reflectand spre peretele din fata ei ce tocmai avea o crapatura destul de adanca, vopseaua dupa acesta incepand sa se crape. Privi podeaua incruntata, pe aceasta se observa o mica pata rosie, in jurul ei avand ceva ce pareau a fi fire, sau mai bine zis picioare, era paianjenul ce mai devreme gusta bucuros din sangele vampirului, acum era mort. Bruneta lua repede mopul, si ce mai avea de luat, stinse lumina si se grabi sa urce scariile. Era dezgustata si nervoasa dupa scena de mai devreme, ar fi vrut atat de mult sa- l omoare pe loc pe blond, insa avusese noroc, nu numai blondul ci si ea, ar fi putut face o prostie, dezvaluind ceva ce ar fi trebuit sa ramana in taina, fara ca nimeni sa stie despre acesta. Inchise usa si se indrepta spre scari unde incepu sa stranga. Isi facu aparitia si tatal lui Aime, tinand in mana o cana de cafea, mirosul acesteia simtindu- se in toata incaperea. O intreba ce s- a auzit mai devreme, aceasta raspunzand ca a fost un paianjen. Barbatul o privi putin pe Yuki cu ochii parca stand sa planga ¨ Fata aceasta este o minune din cer, parca special trimisa de Sheia. Daca ar sti cat de dor ne este de ea, de zambetul ei, de optimismul ei, era singura care o putea face sa rada pe Aime atunci cand plangea indiferent de ce se intampla. Apoi.... s- a intamplat nenorocirea, daca as sti macar cum s- a intamplat, cum a fost posibil ceea ce s- a intamplat, nici macar politia n- a avut un raspuns pentru acea crima, acea crima oribila ce ne- a distrus viata :
Flash- back
Tuna! Ploaia loveste neincetat pamantul. Acum cateva minute vremea era excelenta, privesc cerul, parca ar fi furios pe cineva sau ceva, ceea ce- mi aduce aminte de personalitate, exact ca omul, calm ca marea.... Ies din cladire si ma indrept repede spre masina pentru ca ploaia sa nu- mi strice costumul, ajung in masina si dintr- o data simt ceva ce virbeaza in buzunarul de la geaca, era telefonul. Il iau, ma uit la ecran si imi apare un nume foarte cunoscut ¨Aime¨ , raspund. O voce plansa si parca fara suflare raspunde doar prin doua cuvinte ¨ Tati.... ajutor¨. Am incercat sa intreb ce se intampla insa nu se mai auzea nimic. Bag cheia in contact si gonesc ca un nebun pe strazi, nu- mi pasa ca semaforul era rosu, desi nu- mi dadeam seama de ce fac norocul a fost de partea mea, nu trecea nicio masina in momentul ala, desi mi- as fi dorit sa treaca. In sfarsit, acasa, ies repede din masina fara sa inchid portiera. Intru in fuga in casa oprindu- ma in tocul sufrageriei cu privirea fixa spre scena ce mi- era data sa vad. Dintr- o data ma fac palid la fata, simt cum respiratia mi se taie. Insa imi revin repede la auzul plansetului unei fetite. Ma indrept spre aceasta si o iau in brate, o intreb ce s- a intamplat insa nu imi raspunde, o las pe fotoliu si ma indrept catre cea mai draga fiinta dupa pamant care mi- a fost dat sa cunosc. Numai are puls, are o privire fixa, ochii ei frumosi, verzi, erau acum ca o mare secata. Incerc sa o resuscitez timp de cateva minute, insa degeaba, orice as face nu o voi aduce inapoi, chiar si asa tot nu- mi vine sa cred, tot am impresia ca o pot salva. Lacrimile imi curg fara sa- mi dau seama de asta, ma rog si implor ca o minune sa se intample, sa o aduca inapoi. Ii strig in continuare numele insa ea, nu- mi raspunde, iar eu intrebandu- ma de ce, de ce nu- mi raspunde vocea aceea dulce ce calma pana si cel mai rau suflet, vocea acea dulce ce te facea sa te simti ca in rai? Unde a disparut zambetul ei firav , zambetul acela ce facea pana si cea mai trista fiinta sa zambeasca? Unde au disparut toate acele lucruri? Doi ochi caprui- verzui, inecati, ma privesc infiorati, nestiind sigur ceea ce se intampla, pur si simplu ma priveste fara sa scoata un sunet in afara de cel al plansetului. O privesc pret de o secunda, apoi ma indrept catre ea, o strang puternic in brate si lasam ca lacrimile amare sa iasa la suprafata, amandoi sperand ca ceea ce se intampla este un vis, un cosmar, ce urma sa se termine repede. Insa lacrimile calde ale fiicei mele ma fac sa- mi dau seama ca nu este un vis, ci este realitate, o realitate cruda, pe care pana atunci nu o credeam chiar asa de cruda. Dupa cateva minute bune de plans si imbratisare, las fiinta aceea mica inapoi pe fotoliu si ma indrept agale spre telefon, anuntand politia. Singurul verdict sigur pe care mi l- au putut da era ca Sheia era moarta si nimeni si nimic nu o va mai aduce inapoi....
End of flashback
De atunci, Aime n- a mai zambit, tot ce facea era sa se inchida
in ea, nevorbind cu nimeni. Apoi a aparut aceasta fiinta cu par
negru, pe nume Yuuki. Parca ar fi fost trimisa de Sheia.
Multumita ei Aime zambeste din nou¨
- Sunteti bine dle Hiro? Plangeti? S- a intamplat ceva? Intreba bruneta privindu- l ingrijorata. Acesta isi dadu seama ca vorbeste cu el, ii raspunse:
- Da... sunt bine... eu doar... iti sunt recunoscator pentru tot ceea ce faci si ceea ce ai facut... multumita tie... Insa discursul lor fu intrerupt de catre sonerie, barbatul se repezi sa deschida usa. In tocul acesteia statea un barbat destul de batran imbracat intr- un halat alb avand in mana o trusa, langa acesta mai era un tanar ce nu parea a avea mai mult de 30 de ani. Dl. Hiro ii pofti in casa catre camera lui Aime, Yuuki ii urma in liniste. Deschisera usa de la camera satenei, cei doi barbati se indreptara catre Aime. Cel mai batran scoasa un termometru din trusa, astepta cam un minut apoi dadu verdictul ¨ 39 grade¨. Observa bandajul de la gatul fetei si intreba ce s- a intamplat, bruneta ii explica repede de data aceasta fara sa se balbaie. Barbatul incepu sa desfaca bandajul, insa la sfarsit ramase stupefiat. Cum se facea ca bandajul avea sange pe el, insa pe gatul fetei nu se vedea nici macar o zgarietura, una cat de mica. Yuuki facu ochii cat cepele, incepu sa tremure toata ¨Oh, nu....¨
am venit si cu pozele personajelor:
Yuuki ( uitati de imbracaminte T_T) http://i280.photobucket.com/albums/kk180...l/Geta.jpg
Aime: http://www.wallpapers008.info/wallpaper/anime-girl/
Alexander: http://i280.photobucket.com/albums/kk180...ersboy.jpg
Cap. 4: Amintiri
Dimineata sosi repede, soarele insa nu se facea vazut, norii densi il impiedicau sa intre pe ¨ scena¨, vantul puternic lovea din cand in cand geamul unei camere in care o adolescenta dormea. Respiratia ei era grea, transpirase toata, parul ei lung se asternea pe pat ca un cearceaf maro facut din mai multe fire si neterminat. Doi ochi plapanzi se deschisera. Fata privi in jur, incerca sa se ridice, dar parca ar fi avut pietre legate de picioare si de maini, capul o durea ingrozitor. Era rosie in obraji, totul din camera se invartea, nu- si putea da seama de ce. Se dadu cu greu jos din pat, se sprijini de perete, apropriindu- se de usa incerca sa se prinda de clanta acesteia, tinandu- se strans de ea. O deschise, ajunse langa scari abia tinandu- se pe picioarele ei. Se sprijini de balustrada, privi scarile, in capatul lor era Yuuki cu o tava in mana, privind- o. Aime o privi gandindu- se daca chiar era Yuuki, daca nu era un alt vis, un alt cosmar, care sta sa se termine, cand va ajunge langa bruneta aceasta va disparea iar ea va ramane singura intr- o lume pustie, fara nimeni in jur decat intuneric. Puse piciorul pe prima treapta, in momentul urmator singurul lucru pe care l- a mai putut vedea a fost intunericul ce o cuprindea. Bruneta dadu drumul la tava fara sa mai stea pe ganduri, luand- o la fuga pe scari, o prinse pe satena insa aluneca, inchise ochii asteptandu- se la o lovitura destul de buna. In schimb simti doua maini ce o tinea de umeri impiedicand- o sa cada, era tatal lui Aime, privind- o pe bruneta intrebator. Yuuki nu ii raspunse doar rasufla usurata multumindu- I in gand lui Dumnezeu pentru mainile de ajutor:
- D- le Hiro.... phiu... cat ma bucur ca sunteti aici. Tatal lui Aime era un barbat inalt cu parul brunet, cu ochii negri. Fata lui era obosita, era frumos imbracat, se cunostea ca era ingrijit. Nu era nici prea inalt dar nici prea scund, era... perfect. Din pacate fericirea in viata lui nu era prea mare din ziua aceea, munca lui s- a dublat, a trebuit sa lucreze mai mult, de aceea nu era mai niciodata acasa, bucurandu- se de fata lui ce crestea de zi cu zi devenind o adoloscenta frumoasa si inteligenta. Dl. Hiro o lua in brate pe Aime, se indrepta spre camera acesteia, intra inauntru si o lasa pe pat. Punandu- I mana pe frunte isi dadu seama ca are febra, o intreba pe Yuuki ce a patit la gat, aceasta incercand sa gaseasca o scuza, intr- un final cu un zambet pe buze ii spuse ca s- a zgariat cu unghia asa ca a bandajat- o. Brunetul tot nu putea sa creada ca s- a putut zgaria chiar asa de tare incat sa trebuiasca un bandaj, se gandi ca s- o fi ranit mai rau, incercand sa creada spusele brunetei. Se gandi ca nu ar face bine daca ar mai sta mult pe langa fata lui, i- ar deranja somnul profund si singurul loc unde, aceasta e linistita fara sa- si dea seama de febra mare ce o avea. Barbatul o inveli pe satena, o lua de mana pe Yuuki si iesira afara. Trase usa dupa ei. Nu ii raspunse nimic brunetei ci se indrepta glont spre telefon. Fata intelesese ceva de o ambulanta din convorbirea acestuia, barbatul fiind cam alarmat. Aceasta nu mai asculta ce vorbea brunetul si pleca spre pivnita sa aduca matura, farasul si mopul, pentru a curata mizeria facuta pe jos atunci cand arunca tava cu tot cu mancare. Cobori scarile, lumina din hol incerca sa patrunda in intunericul profund ce putea fi taiat cu cutitul, nimic nu putea trai acolo decat praful si paianjenii, aerul era destul de dens, umiditatea pe care o avea putea fi simtita in fiecare clipa. Bruneta ajunse jos, in capatul scariilor, aprinse lumina. Era o incapere destul de mare, insa destul de ocupata, intr- un colt era asezat un dulap din care paianjenii isi facusera o casa destul de buna, langa acesta observa un mop, se indrepta spre el, deschise dulapul, incepu sa caute niste carpe:
- Ce vrei? De ce te- ai intors? Nu- ti poti vedea de viata ta, nu- I asa? Intotdeauna iti place sa complici lucrurile, nu te poti abtine nu ? Incepu bruneta sa vorbeasca, aruncand cate o privire peste umar in timp ce cauta carpele.
- Se pare ca avem o domnisoara cu un al saselea simt.... scumpete.... fata asta este viata mea. Sau ai uitat?
- Cat as vrea sa uit. Alexander, Aime este bine aici.... de ce nu o poti lasa in pace sa uite de ceea ce I s- a intamplat? Nu esti de acord cu mine? Sau dupa atatia ani inca nu ti s- au dus instictele ucigase? Blondul o privi zambi, inchise ochii reflectand doua secunde apoi raspunse sec:
- Moare un diavol? Deschise ochii, privind- o in continuare pe bruneta, isi schimba privirea spre un paianjen ce tocmai cobora incet pe panza lui inspre fiinta cu ochii caprui. Blondul ajunse intr- o clipa langa bruneta, aceasta stand nemiscata privi peste umar, Alex intinse mana, tinand- o in fata brunetei, parea ca tine ceva, o deschise, in palma acestuia un paianjen cu picioare destul de mari si paroase, cu un corp subtire ca bobul de orez, privea alarmat scena, musca din palma blondului, acesta nesiimtind nimica sau cel putin nu dadu semne sa simta ceva, continua: Vezi... aceasta miica fiinta... vrea mai mult, fara sa se opreasca, ciica vrea sa- si protejeze famila, cica pentru asta ucide, insa defapt tot ce vrea este putere, vrea tot pentru el, nu dezvaluie nimanui tainele pe care le are pentru a nu I le fura altcineva, pentru ca el sa ramana unicul puternic.< Facu o scurta pauza> La fel esti si tu, exact ca acest paianjen, cica vrei binele pentru Aime, dar in schimb tot ce vrei tu e ca tu sa ai putere si nu ea, vrei ca ea sa fie o pricajita de muritoare, asteptand ca ea sa moara iar tu sa fii satisfacuta.
Bruneta se intoarse catre blond cu o privire ucigatoare, scrasni din dinti, isi infipse mana in gatul acestuia proptindu- l in peretele de care acesta se sprijinea mai devreme. Singurul lucru pe care il facea blondul era sa zambeasca, ceea ce o facea pe bruneta sa se enerveze la maxim. De sus se auzi o voce destul de ingrijorata intreband ce se intampla acolo jos, bruneta nu raspunse, il privi pe blond, ii dadu drumul:
- Nu stii nimica!Daca te mai atingi de ea te omor. Ai inteles? Blondul zambi si disparu.... Bruneta scrasni din dintii, ramase un pic reflectand spre peretele din fata ei ce tocmai avea o crapatura destul de adanca, vopseaua dupa acesta incepand sa se crape. Privi podeaua incruntata, pe aceasta se observa o mica pata rosie, in jurul ei avand ceva ce pareau a fi fire, sau mai bine zis picioare, era paianjenul ce mai devreme gusta bucuros din sangele vampirului, acum era mort. Bruneta lua repede mopul, si ce mai avea de luat, stinse lumina si se grabi sa urce scariile. Era dezgustata si nervoasa dupa scena de mai devreme, ar fi vrut atat de mult sa- l omoare pe loc pe blond, insa avusese noroc, nu numai blondul ci si ea, ar fi putut face o prostie, dezvaluind ceva ce ar fi trebuit sa ramana in taina, fara ca nimeni sa stie despre acesta. Inchise usa si se indrepta spre scari unde incepu sa stranga. Isi facu aparitia si tatal lui Aime, tinand in mana o cana de cafea, mirosul acesteia simtindu- se in toata incaperea. O intreba ce s- a auzit mai devreme, aceasta raspunzand ca a fost un paianjen. Barbatul o privi putin pe Yuki cu ochii parca stand sa planga ¨ Fata aceasta este o minune din cer, parca special trimisa de Sheia. Daca ar sti cat de dor ne este de ea, de zambetul ei, de optimismul ei, era singura care o putea face sa rada pe Aime atunci cand plangea indiferent de ce se intampla. Apoi.... s- a intamplat nenorocirea, daca as sti macar cum s- a intamplat, cum a fost posibil ceea ce s- a intamplat, nici macar politia n- a avut un raspuns pentru acea crima, acea crima oribila ce ne- a distrus viata :
Flash- back
Tuna! Ploaia loveste neincetat pamantul. Acum cateva minute vremea era excelenta, privesc cerul, parca ar fi furios pe cineva sau ceva, ceea ce- mi aduce aminte de personalitate, exact ca omul, calm ca marea.... Ies din cladire si ma indrept repede spre masina pentru ca ploaia sa nu- mi strice costumul, ajung in masina si dintr- o data simt ceva ce virbeaza in buzunarul de la geaca, era telefonul. Il iau, ma uit la ecran si imi apare un nume foarte cunoscut ¨Aime¨ , raspund. O voce plansa si parca fara suflare raspunde doar prin doua cuvinte ¨ Tati.... ajutor¨. Am incercat sa intreb ce se intampla insa nu se mai auzea nimic. Bag cheia in contact si gonesc ca un nebun pe strazi, nu- mi pasa ca semaforul era rosu, desi nu- mi dadeam seama de ce fac norocul a fost de partea mea, nu trecea nicio masina in momentul ala, desi mi- as fi dorit sa treaca. In sfarsit, acasa, ies repede din masina fara sa inchid portiera. Intru in fuga in casa oprindu- ma in tocul sufrageriei cu privirea fixa spre scena ce mi- era data sa vad. Dintr- o data ma fac palid la fata, simt cum respiratia mi se taie. Insa imi revin repede la auzul plansetului unei fetite. Ma indrept spre aceasta si o iau in brate, o intreb ce s- a intamplat insa nu imi raspunde, o las pe fotoliu si ma indrept catre cea mai draga fiinta dupa pamant care mi- a fost dat sa cunosc. Numai are puls, are o privire fixa, ochii ei frumosi, verzi, erau acum ca o mare secata. Incerc sa o resuscitez timp de cateva minute, insa degeaba, orice as face nu o voi aduce inapoi, chiar si asa tot nu- mi vine sa cred, tot am impresia ca o pot salva. Lacrimile imi curg fara sa- mi dau seama de asta, ma rog si implor ca o minune sa se intample, sa o aduca inapoi. Ii strig in continuare numele insa ea, nu- mi raspunde, iar eu intrebandu- ma de ce, de ce nu- mi raspunde vocea aceea dulce ce calma pana si cel mai rau suflet, vocea acea dulce ce te facea sa te simti ca in rai? Unde a disparut zambetul ei firav , zambetul acela ce facea pana si cea mai trista fiinta sa zambeasca? Unde au disparut toate acele lucruri? Doi ochi caprui- verzui, inecati, ma privesc infiorati, nestiind sigur ceea ce se intampla, pur si simplu ma priveste fara sa scoata un sunet in afara de cel al plansetului. O privesc pret de o secunda, apoi ma indrept catre ea, o strang puternic in brate si lasam ca lacrimile amare sa iasa la suprafata, amandoi sperand ca ceea ce se intampla este un vis, un cosmar, ce urma sa se termine repede. Insa lacrimile calde ale fiicei mele ma fac sa- mi dau seama ca nu este un vis, ci este realitate, o realitate cruda, pe care pana atunci nu o credeam chiar asa de cruda. Dupa cateva minute bune de plans si imbratisare, las fiinta aceea mica inapoi pe fotoliu si ma indrept agale spre telefon, anuntand politia. Singurul verdict sigur pe care mi l- au putut da era ca Sheia era moarta si nimeni si nimic nu o va mai aduce inapoi....
End of flashback
De atunci, Aime n- a mai zambit, tot ce facea era sa se inchida
in ea, nevorbind cu nimeni. Apoi a aparut aceasta fiinta cu par
negru, pe nume Yuuki. Parca ar fi fost trimisa de Sheia.
Multumita ei Aime zambeste din nou¨
- Sunteti bine dle Hiro? Plangeti? S- a intamplat ceva? Intreba bruneta privindu- l ingrijorata. Acesta isi dadu seama ca vorbeste cu el, ii raspunse:
- Da... sunt bine... eu doar... iti sunt recunoscator pentru tot ceea ce faci si ceea ce ai facut... multumita tie... Insa discursul lor fu intrerupt de catre sonerie, barbatul se repezi sa deschida usa. In tocul acesteia statea un barbat destul de batran imbracat intr- un halat alb avand in mana o trusa, langa acesta mai era un tanar ce nu parea a avea mai mult de 30 de ani. Dl. Hiro ii pofti in casa catre camera lui Aime, Yuuki ii urma in liniste. Deschisera usa de la camera satenei, cei doi barbati se indreptara catre Aime. Cel mai batran scoasa un termometru din trusa, astepta cam un minut apoi dadu verdictul ¨ 39 grade¨. Observa bandajul de la gatul fetei si intreba ce s- a intamplat, bruneta ii explica repede de data aceasta fara sa se balbaie. Barbatul incepu sa desfaca bandajul, insa la sfarsit ramase stupefiat. Cum se facea ca bandajul avea sange pe el, insa pe gatul fetei nu se vedea nici macar o zgarietura, una cat de mica. Yuuki facu ochii cat cepele, incepu sa tremure toata ¨Oh, nu....¨
am venit si cu pozele personajelor:
Yuuki ( uitati de imbracaminte T_T) http://i280.photobucket.com/albums/kk180...l/Geta.jpg
Aime: http://www.wallpapers008.info/wallpaper/anime-girl/
Alexander: http://i280.photobucket.com/albums/kk180...ersboy.jpg
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24539 O dorinta....oare se poate indeplini? ( one-shot)
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini