07-11-2009, 09:28 PM
Am revenit cu un capitol, sper ca mai bun. Iar daca nu, you are free to comment. Accidentul
- Domnisoara, va multumesc pentru ca doriti sa ma ajutati. Doar ca eu v-am invitat la dans. Nu o sa se intample nimic. Va promit.
Intr-un tarziu, tanara ii accepta invitatia. Muzica era linistitoare, iar cei doi incercara un vals. Necunoscuta se misca asemeni unei lebede pe ringul de dans, iar John abia daca reusea sa tina pasul. Din cauza neindemanarii sale o calca pe femeie pe picior.
- Ma scuzati, domnisoara…
- Numele meu este Otilia. Dar nu trebuie sa va scuzati. Oricine mai greseste cateodata. Din pacate va trebui sa plec. Mi-a facut placere sa va cunosc.
- V-as putea insoti? Este noapte, iar o doamna nu trebuie sa mearga singura. Si eu sunt foarte ocupat, zise pe un ton prietenos “vanatorulâ€. De data aceasta, nu mai accept nici macar un refuz.
Tanara se invoi si de aceasta data. Afara luna lumina pamantul cu sagetile sale de argint.
- Este foarte frumos… sopti Otilia.
- Intr-adevar. Dar nu se compara cu frumusetea dumneavoastra.
“ Nu cred ca o sa imi mai faca asemenea complimente peste ceva timpâ€, se gandi femeia. Se hotari sa ii multumeasca lui John, dar chiar atunci se auzi un zgomot puternic.
O masina gonea pe … trotuar. Norman incerca sa o protejeze pe tanara cu propriul sau corp. Dar era prea tarziu… O perdea de intuneric ii invalui pe cei doi, iar apoi nu mai stiura nimic.
Abia dupa catva timp, femeia isi reveni in simtiri. Dar nu se mai afla pe strada intunecata, alaturi de detectiv, se afla pe un pat de spital unde era atent supravegheata de o asistenta. Privi camera ce ii era necunoscuta, incercand sa isi aminteasca cum a ajuns acolo. Si mai ales, de ce nu mai era John langa ea? O intreba pe asistenta:
- Unde este John? Va rog, raspundeti! Nu ma lasati asa!
- Doamna, sotul dumneavoastra este la Terapie Intensiva. Dar starea sa este stabila. Nu va temeti.
Obrajii tinerei capatara o nuanta trandafirie.
- Nu este sotul meu… suntem doar prieteni. Doar ca el m-a protejat , si n-as putea suporta sa stiu ca a patit ceva din cauza mea.
Otilia incerca sa se ridice, sa il vada pe “vanatorâ€, sa il imbarbateze, dorea sa fie cu el. Insa cealata femeie o opri.
- Doamna, aveti nevoie de odihna. Va rog extraordinar de mult sa stati jos. Trebuie sa va calmati dupa socul suferit.
“ Tocmai de aceea nu suport doctoriiâ€, se gandi tanara.
- Stati linistita, sunt teafara si nevatamata. Bine, doar putin vatamata, dar nu conteaza. Important este ca sunt in stare sa ma duc pana la el, iar cand imi doresc ceva, nimic nu ma poate opri.
Tanara femeie pasi pe gresie si iesi din salonul ei. Holul era ingust si parea fara sfarsit. Strigatele pacientilor se auzeau peste tot.
“ Ma tem sa nu fie si John in aceasta situatie. Lasa, trebuie sa fie bine. “ isi zise Otilia . In cele din urma, gasi us ape care scria cu litere de-o schioapa “Terapie Intensivaâ€. Deschise incet usa…
Banuiesc ca am facut actiunea cam grabita si dialogul cam sec. Daca mai am si alte greseli, va rog spuneti.
- Domnisoara, va multumesc pentru ca doriti sa ma ajutati. Doar ca eu v-am invitat la dans. Nu o sa se intample nimic. Va promit.
Intr-un tarziu, tanara ii accepta invitatia. Muzica era linistitoare, iar cei doi incercara un vals. Necunoscuta se misca asemeni unei lebede pe ringul de dans, iar John abia daca reusea sa tina pasul. Din cauza neindemanarii sale o calca pe femeie pe picior.
- Ma scuzati, domnisoara…
- Numele meu este Otilia. Dar nu trebuie sa va scuzati. Oricine mai greseste cateodata. Din pacate va trebui sa plec. Mi-a facut placere sa va cunosc.
- V-as putea insoti? Este noapte, iar o doamna nu trebuie sa mearga singura. Si eu sunt foarte ocupat, zise pe un ton prietenos “vanatorulâ€. De data aceasta, nu mai accept nici macar un refuz.
Tanara se invoi si de aceasta data. Afara luna lumina pamantul cu sagetile sale de argint.
- Este foarte frumos… sopti Otilia.
- Intr-adevar. Dar nu se compara cu frumusetea dumneavoastra.
“ Nu cred ca o sa imi mai faca asemenea complimente peste ceva timpâ€, se gandi femeia. Se hotari sa ii multumeasca lui John, dar chiar atunci se auzi un zgomot puternic.
O masina gonea pe … trotuar. Norman incerca sa o protejeze pe tanara cu propriul sau corp. Dar era prea tarziu… O perdea de intuneric ii invalui pe cei doi, iar apoi nu mai stiura nimic.
Abia dupa catva timp, femeia isi reveni in simtiri. Dar nu se mai afla pe strada intunecata, alaturi de detectiv, se afla pe un pat de spital unde era atent supravegheata de o asistenta. Privi camera ce ii era necunoscuta, incercand sa isi aminteasca cum a ajuns acolo. Si mai ales, de ce nu mai era John langa ea? O intreba pe asistenta:
- Unde este John? Va rog, raspundeti! Nu ma lasati asa!
- Doamna, sotul dumneavoastra este la Terapie Intensiva. Dar starea sa este stabila. Nu va temeti.
Obrajii tinerei capatara o nuanta trandafirie.
- Nu este sotul meu… suntem doar prieteni. Doar ca el m-a protejat , si n-as putea suporta sa stiu ca a patit ceva din cauza mea.
Otilia incerca sa se ridice, sa il vada pe “vanatorâ€, sa il imbarbateze, dorea sa fie cu el. Insa cealata femeie o opri.
- Doamna, aveti nevoie de odihna. Va rog extraordinar de mult sa stati jos. Trebuie sa va calmati dupa socul suferit.
“ Tocmai de aceea nu suport doctoriiâ€, se gandi tanara.
- Stati linistita, sunt teafara si nevatamata. Bine, doar putin vatamata, dar nu conteaza. Important este ca sunt in stare sa ma duc pana la el, iar cand imi doresc ceva, nimic nu ma poate opri.
Tanara femeie pasi pe gresie si iesi din salonul ei. Holul era ingust si parea fara sfarsit. Strigatele pacientilor se auzeau peste tot.
“ Ma tem sa nu fie si John in aceasta situatie. Lasa, trebuie sa fie bine. “ isi zise Otilia . In cele din urma, gasi us ape care scria cu litere de-o schioapa “Terapie Intensivaâ€. Deschise incet usa…
Banuiesc ca am facut actiunea cam grabita si dialogul cam sec. Daca mai am si alte greseli, va rog spuneti.
Cine spune ca n-a avut parte de tristete este un mincinos.
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
Optimistul e un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost.
Nu sufar de nebunie, ma bucur de ea in fiecare clipa!
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
Optimistul e un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost.
Nu sufar de nebunie, ma bucur de ea in fiecare clipa!