[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[myuu]

In primul rand sunt total uimita de numarul imens de comentarii pe care l-a primit ficul. Nu cred ca am vazut asa ceva pana acum si ma bucur nespus ca va place. Evident, Kaname merita numai felicitari pentru capitolul ei, chiar si din partea mea. Am reusit si eu sa scriu in sfarsit capitolul meu, sper ca nu am intarziat chiar asa de mult, iar daca am facut-o, imi pare sincer rau.
Ceea ce a uitat Kaname sa spuna este ca eu voi scrie din punctul de vedere al marii mele iubiri, Strify, dar ea va continua cu Yu, deci veti avea ambele perspective ale personajelor. Lectura placuta!

Capitolul 2

Ma trezesc deranjat de alarma telefonului care pare sa nu se opreasca indiferent de cat de mult incerc s-o ignor. Deja s-a facut dimineata? Nu-mi vine sa cred ca sunt atat de obosit si astazi va trebui sa dau si interviul ala nenorocit pentru o revista. Aud versurile de la melodia „Dark star” si incep sa cred ca e o conspiratie impotriva mea pentru ca lumina strabate jaluzelele, lovindu-ma in fata si intrandu-mi in ochi si astfel ma face sa-i inchid pe jumatate.
In cele din urma, ma dau jos din pat, mergand catre baie pentru a face un dus. Asta ar trebui sa ma trezeasca putin, sa speram, pentru ca nu pot sa apar atat de adormit la interviu...cine ar puteam sa-mi tina locul? Doar eu sunt cel care da majoritatea raspunsurilor, asta ca sa nu spun toate.
Dupa ce ma rasfat cu apa calda, imi iau o pereche de pantaloni albi pe care ii inchid cu o curea neagra, iar pe deasupra un tricoul albastru, inscriptionat cu diferite mesaje pe care nu apucasem sa le citesc pana acum. Oricum nu ma intereseaza, imi place sa ma imbrac cu albastru fiindca se vede atat de bine alaturi de parul meu blond. Imi pun si o pereche de pantofi asa cum imi place sa port, iar parul mi-l pieptan ca de obicei, dar il mai dau si cu ceva fixativ pentru a sta mai bine. La sfarsit, arunc o privire catre ceasul de pe perete si vad ca mai am suficient timp cat sa-mi pun planul in aplicare. Trebuie sa i-o platesc lui Yu pentru ce-mi faucse ieri, doar nu crede ca va scapa asa de usor. Ah, cat m-a putut enerva si nici macar nu am rosit, nu ma entuziasmez eu atat de mult de la un sarut, mai ales unul din partea lui.
Ies pe usa, strabatand culoarul pana ajung in dreptul camerei lui, unde ma opresc pentru a-mi da seama daca era inauntru. Incerc sa ascult pe la usa, dar nu se aude absolut niciun zgomot asa ca intru. Ciudat, nu e inauntru...Desi nu pot spune ca nu ma bucur pentru ca, in sfarsit, am ocazia de a i-o plati cu aceeasi moneda. Ma duc direct la sifonier de unde scot perechea lui preferata de jeansi si iau prima foarfeca care-mi cade in mana. Dupa ce ma gandesc un timp asupra modelului pe care urma sa i-l dau, incep sa-mi decupez numele pe una din fetele blugilor, iar pe cealalta desenez cu marker negru un „My new religion is you”. Cu asta, daca va avea noroc, ar putea sa spuna ca e un nou mod de a promova melodia „Blasphemy”, insa, mai mult ca sigur, va fi furios. Perfect.
Cand ma pregatesc sa ies din camera, tocmai ce aud usa de la baie deschizandu-se si il vad pe Yu cum intra inauntru doar cu un prosop infasurat in jurul taliei.
- Strify, ce-i cu tine aici? Nu-mi spune ca ti-au placut saruturile de aseara si mai vrei o tura. Defapt, nu m-as mira, dar acum nu sunt prea imbracat asa ca daca ramai poate ajungem si la altele...
- Mda, sigur, poate in visele tale. Ii spun eu cu un zambet in coltul gurii. Daca ar sti ce i-am facut, cu siguranta nu ar mai fi atat de binedispus. Ti-am „pregatit” hainele pentru interviul de azi...sper sa-ti placa.
Dupa aceste cuvinte, ies repede pe usa camerei si cobor in graba scarile fiindca nu am mai avut rabdare sa astept liftul. In urma mea, il aud pe Yu cum ma striga, apoi urmeaza un val de injuraturi din care nu inteleg mare lucru. Macar acum suntem chit, presupun.
Ma urc in masina trupei, unde Kiro, Romeo si Shin stateau deja pe bancheta din spate vorbind despre o fana disperata care ii ceruse lui Kiro un autograf chiar pe spate. Mie imi place sa stau cu fanii, dar nu si cand dau peste fanatici care imi cer tot felul de ciudatenii si ce a vrut fata asta chiar nu e nimic in comparatie cu altele. Yu a venit abia dupa douazeci de minute, timp in care Romeo incepuse sa faca glume despre motivul care l-ar putea face pe Yu sa intarzie. Eu sunt singurul care stie adevarul, cel putin pentru moment.
- Unde e cap de papadie? Tipa Yu imediat ce se vede inauntrul masinii. Mie imi vine sa rad si reusesc sa ma abtin doar la gandul ca m-as putea face cu vreun pumn „cadou” daca as izbucni in ras.
- La cine te referi, ca nu sunt singurul blond? Spun eu inocent cu o urma de sarcasm.
- Deocamdata esti blond. In curand o sa fi chel! Zbiara Yu din nou in timp ce se apropie de mine, tragandu-ma de gulerul tricoului. Poti sa-mi spui ce naiba s-a intamplat cu blugii mei preferati?
- Ups...un mic accident. Dar ii poti folosi cand voi canta „Blasphemy”, poate vei face senzatie printre fani, mai sti? Ii raspund pe acelasi ton ca mai inainte.
- Sa vezi ce blasfemie va fi cand voi rupe un cap de papadie...
Din fericire, Romeo calmeaza spiritele, spunandu-i ca sunt doar niste amarati de jeansi si ca isi poate lua altii. Sincer mie nici nu-mi plac, nici macar nu aveau un model special, nu inteleg de ce ii placeau atat de mult.
Ajungem la interviu in timp util si intram intr-o alta camera de hotel, destul de spatioasa, unde ne asezam pe o canapea de piele si doua fotolii pe care stau eu si Yu tocmai pentru a fi la cat mai mare distanta unul fata de celalalt. Intrebarile, ca de obicei, au fost despre noul album, despre turneul inceput, mesajul diferitelor melodii si alte lucruri despre care pot sa vorbesc destul de mult incat sa nu fie nevoie sa mai intervina vreun alt membru al trupei in monologul meu. Cel putin asta s-a intamplat pana la ultima intrebare, pe care desi o asteptam, m-a luat prin surprindere:
- Yu, cum a fost sa-l saruti pe Strify? Ce parere crezi ca au fanii despre acest incident? Spune reporterita roscata ce are in jur de douazeci si cinci de ani. Ah, la naiba, intrebarea e adresata lui, ceea ce inseamna ca nu pot raspunde. Oare ce ii va spune...
- A fost doar un sarut, am facut-o de atatea ori incat a ajuns sa echivaleze cu o strangere de mana. Am vrut sa-l sarut pe Strify pentru ca-mi place sa-l domin uneori. Cred ca ar fi foarte util acest lucru si cand vorbeste prea mult, desi as ramane fara saliva la cate sute de cuvinte scoate din gura pe minut.
Nu pot sa mai spun nimic dupa un astfel de raspuns pentru ca nu vreau sa par suparat. Daca il ignor, va fi mai bine, se va crede ca nici nu l-am luat in serios. Cu toate astea, pe dinauntru fierbeam, mi-o facuse a doua oara la faza cu „dominatul”.
Cu intrebarea aceasta interviul se termina, iar pe drumul de intoarcere apuc sa il trag la raspundere pentru felul in care s-a comportat:
- Ce a fost cu raspunsul ala? Una e cand imi vorbesti asa in afara camerelor de filmat si alta e cand o faci cu o tara de martori, ai inteles? Spun eu enervat de-a dreptul, sperand sa nu se mai repete acest lucru si alta data. Alta data, va mai fi una? Cu siguranta nu, sunt deja satul de jocul de-a sarutatul cu Yu.
Asteptam sa-mi spuna ceva de genul cum ca el face ce vrea sau alte tampenii, dar nu mai zice nimic ci se intinde sa-i sopteasca ceva lui Kiro la ureche, iar eu mor de curiozitate, incercand sa aud despre ce era vorba. Pana sa apuc eu sa-mi dau seama de ce se intampla, il vad pe Yu luand singurul baton de ciocolata din masina si incepand sa manance din el astfel incat da-mi faca pofta. Il fixez cu o privire aspra ce radia de nervi, apoi incerc sa-l prind de maini pentru a i-l lua.
- Hai, Yu, stiu ca nu-ti place prea mult ciocolata, o faci intentionat, spun eu intinzandu-ma si mai mult si incercand sa-l tin de mana.
- Ce, il vrei? Imi spune fluturandu-l prin fata ochilor mei, iar eu ma chinui din nou sa-l prind.
- Normal, tip dintr-o data, aplecandu-ma catre brunet. Deodata, simt cum mi-e prins capul de barbie si cum Yu isi strecoara limba inauntrul gurii mele, facandu-ma intentionat sa tac. Are un gust dulce datorita bucatilor de ciocolata de pe limba care se dizolva in saliva ce se impreuna in jocul pe care tocmai il incepuse. As putea sa-l musc ca data trecuta, dar imi placea la nebunie gustul de ciocolata, asa ca nu il pot opri, cel putin nu inca. Insa, in cele din urma, il impring, retragandu-ma pe locul meu.
-Incepe sa-ti placa sau mi se pare mie? Imi spune cu un zambet pervers asa cum numai el poate sa aiba.
- Idiotule, imi place ciocolata, nimic mai mult.
- Vezi sa nu te cred! Sunt ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat tot drumul inapoi catre hotel. Cred ca devine un obicei sa ne sarutam atat in public cat si in particular, iar baietii se amuza copios pe seama noastra. Probabil si Yu o face, dar pe mine ma enerveaza cu adevarat tot jocul asta cretin, am de gand sa i-o platesc si inca cu varf si indesat. Nu va scapa el asa usor si am in minte planul perfect, ceva mult mai serios decat niste blugi stricati.