03-11-2009, 05:35 PM
Ok, am adus continuarea. Sper sa va placa. Scuzati greselile, daca actiunea este grabita sau daca am repetitii blah blah blah :-@ :D Sper sa va placa si acest capitol. Astept cometarii. Si sper sa apara :...: Si acum capitolul 5. Aleluia! :=)
5 : Pentru ca exista dragoste.
Stateam in pat si priveam forma ciudata a suportului pentru bec de pe tavanul meu. Gandurile imi zburau aiurea, foarte aiurea. Nici eu nu stiam sigur la ce ma duceau acea infinitate de imagini ce se derulau in mintea mea ca un film prost regizat. O voce blanda m-a trezit la realitate facandu-ma sa ma intreb de cat timp sora mea vorbea degeaba.
-Scuza-ma, nu eram atenta, Hanabi... Ce spuneai? am intrebat-o privind-o in ochi. Statea pe o parte, rezemandu-si obrazul in una din pamele ei. Parul ii era desfacut, iar acele doua suvite rebele se jucau pe fata ei alba. Purta un maieu gri, uzat, cu bretelute foarte subtiri si pantaloni scurti, comozi. Sanii ei mari si rotunzi ieseau in evidenta prin acel material subtire. Era atat de frumoasa.
-Te-am intrebat ceva. a spus ea privindu-ma amuzata.
-Imi cer scuze... Dar... ce? am intrebat la randul meu.
Mai bine nu intrebam. La randul ei, raspunsul a fost tot o intrebare. Enervant de enervanta, ca sa spun asa.
-Ma gandeam oare cum e Hiro la pat? poftim? Ce fel de intrebare era asta? Adica, hello, e iubitul meu si eu sunt sora ei!
-De ce iti pasa? am intrebat incercand sa par indiferenta, insa ce a spus ea m-a cam deranja. Ce i-a venit sa ma intrebe asta avand in vedere ca ea are si un logodnic misterios?
-Intrebam. Adica daca e la fel de bun la pat cum si saruta... a spus ea visatoare.
-Eu de unde sa sti... Ce?! m-am ridicat in sezut si o priveam uimita si furioasa in acelasi timp. Cum adica saruta bine? Doar nu se sarutasera. Nu aveau cand. Trecusera doar cateva zile de cand sora mea venise acasa si in acest timp cu Hiro eu n-am vorbit.
Ma privea simtindu-se vinovata. A scos printre buze un "Vroiam sa-ti spun..." Avea lacrimi in ochi. Nu, nu si nu!
-Cand doamne iarta-ma v-ati sarutat? am spus eu furioasa la culme.
-Acum doua zile... A sunat la usa si...
Flashback
Soneria s-a auzit in toata casa. Era enervanta si cum singura persoana din casa era doar mezina familiei a fost nevoita sa deschida. Parul il avea dat pe spate si tinut de o bentita galbena. Semana cu sora ei cand isi prindea parul in acel fel. Daca le puneai una langa alta le deosebeai doar prin acei cativa centimetrii de inaltime in plus la Hinata si faptul ca sanii Hanei erau cu o idee mai mici. Ochii ei de un lila deschis si pielea alba ca cea a zanelor de zapada erau minunate. A deschis usa fiind intampinata de o imbratisare enorma si un sarut pasional. Ochii ei se marisera iar obrajii au devenit ca doua petale de trandafir. A simtit cum o caldura ciudata ii invada trupul in timp ce acele brate o tineau strans. Din instinct a raspuns la sarut.
-Hiro! a spus ea intr-un final, desprinzandu-se din sarut cand a simtit mana baiatului bagandu-se usor sub bluza ei.
-Hinata, iubito! Mi-a fost dor de tine. acei ochi priveau buzele satenului, inca rosi in urma sarutului.
-Nu, nu! Hiro. Eu sunt sora ei. Adica Hanabi. Hin e la cumparaturi cu Neji... Scuze, eu...
Ochii baiatului o priveau suspicios. Si-a indreptat mana usor spre bentita galbena tragand-o pe spate, eliberand-ui parul, si acele doua suvite jucause care nu au intarziat sa isi prezinte gratia pe pielea ei alba.
-Mi-a spus ca semanati insa nu am crezut ca asa de mult... Imi pare rau, Hanabi. a spus el intizand mana. Accepta-mi scuzele. s-au prezentat apoi el a parasit resedinta familiei Hyuga, insa nu inainte de a-i spune fetei " Te rog, ceea ce s-a intamplat aici, acum, sa ramana intre noi. " Ea a promis asta insa... Ca deobicei a luat-o gura pe dinainte.
EndFlashback
Ascultam uimita ceea ce imi povestea si priveam cum ochii ei erau rosi. Probabil se abtinea sa nu dea frau liber lacrimilor. De ce as invinovati-o, pe ea sau pe Hiro? Cu ce scop? Ne-a confundat, atata tot. Am luat-o in brate sarutandu-i fruntea. In momentul ala am simtit ca inima mi se sfarama in bucatele. Tipasem la ea fara motiv. Adica cel putin acum stiam ca nu am motiv. O tineam in brate iar ea isi rezemase fruntea de pieptul meu dand frau liber lacrimilor care alergau spre barbia ei ca niste prizonieri evadati din inchisoare spre un loc sigur pentru ei.
-Surioara... Te rog sa ma ierti! a spus ea stangand camasa lunga pana sub fund, care Neji a spus ca nu-i mai e de folos si i-am confiscat-o si o purtam in acest moment. Continua sa-si ceara scuze, iar eu ma detestam.
-Stai calma... am spus eu stergandu-i lacrimile. Nu a fost vina ta, nici a lui. A fost o greseala. I-am zambit sarutandu-i unul din obrajii uzi. Insa printre suspinele ei puternice s-a auzit ceva ce preferam sa nu-mi spuna.
-Nu! Iarta-ma pentru ca nu ti-am spus, pentru ca am raspuns la acel sarut si pentru ca mi-a placut acel sarut! Mi-a placut! Il plac! Surioara... n-a mai spus nimic. S-a ridicat din pat iesind din camera. M-am dus dupa ea. Iesise din casa si se indrepa spre masina. Am prins-o de mana inainte sa ajunga la vehicul.
-Proasto! am spus eu plesnind-o peste obrajii deja rozalii din cauza lacrimilor. Am strans-o in brate si am ramas asa o buna bucata de timp. Ne-am reintors in casa, unde am discutat putin despre ce se intamplase. Mi-a spus ca defapt il place pe iubitul meu.
-Cum ramane cu logodnicul tau? am intrebat-o eu insa raspunsul a fost un oftat adanc.
Am lasat subiectul balta, nu avea rost sa mai continuam. Sora mea il placea pe iubitul meu, insa ea avea prieten, care era defapt logodnicul ei! Eu iubeam o persoana care nu-mi dadea atentie si ma foloseam de Hiro pentru a reusi sa ies la suprafata din acel oceam imens plin de rechini. El era colacul meu de salvare cand ma aflam intre acele specii cu dinti ascutiti care asteptau sa ma devoreze in timp ce afara era o furtuna mai mare ca sunetul scos de mine in dimineata urmatoare cand am pasit in bucatarie.
-Ce dracu!!! Am tipat eu uimita, vazandu-mi sora intinsa pe jos. Era alba la fata, iar buzele ii devenisera violet. Parca era moarta... Defapt ce zic! Zacea in acea balta de cerneala rosie care emana un miros ciudat. Am pus mana pe telefon, sunand la salvare. In cateva minute sirenele asurzitoare se auzira in fata casei mele, iar trei oameni, insotiti de o targa si o cutie de prim ajutor au dat buzna in casa. Eu imi tineam sora in brate si plangeam. Cand am dat acel telefon mi s-a spus sa opresc cat se poate de repede sangerarea. Incheietura surori mele era legata cu o esarfa de-a mea. Stiu ca era una din cele mai scumpe, insa nu mai conta asta. Mi-a fost mai la indemana si am folosit-o. Niciun pret nu acoperea viata surorii mele.
Plangeam.
Au luat-o cu ei. Neji intre timp se trezise si el, ducandu-se cu ea la spital. Eu am ramas acasa plangand. Ma gandeam ce a avut sora mea. De ce alesese sa taie, cu un cutit de bucatarie, la incheietura maini o linie care ducea pana la jumatatea antebratului. De ce nu am auzit-o? Nu a tipat? Cum a rezistat unei asemenea dureri, numai Dumnezeu stie.
Dupa ce m-am calmat cat de cat, m-am dus sa curat pata de sange ce zacea pe gresia crem, asa cum si sora mea zacea pe un pat de spital si in ea se dadea marea batalie intre viata si moarte. Sper ca viata, asa cruda cum e ea cu noi, sa invinga. Am sters pata colorata, apoi am, pus cutitul in chiuveta. M-am sprijinit de masa si o senzatie de ameteala mi-a inundat capul. Mi-am facut un ceai si m-am dus sa-l beau in sufragerie. Am luat si ziarul care zacea pe masa. Cred ca era cel din ziua precedenta. L-am deschis citind primele titluri: "Hotul evadat din..." Plictisitor... am spus eu citind mai departe. Ochii mei au vazut data. Era ziua de azi. Hanabi adusese ziarul in casa inainte sa faca acea mare greseala. Am continuat sa dau paginile mari, scrise in rosu, negru si inca alte culori. Scria mare cu negru "Ca oricare alt barbat!" am continuat sa citesc acea pagina. "Dupa ce a anutat logodna lui cu Hanabi Hyuga, studenta care vedeta noastra pop a intalnit-o la unul dintre concertele lui, se pare ca Peter, alias Luky, si-a gasit o alta domnisoara. Chiar ca e norocos avand o asa fata langa el! Au fost surprinsi pe plaja sarutandu-se si plimbandu-se, ca doi indragostiti. Declara ca.... " N-am mai citit nimic! Era clar. Acest Peter, Peter Borden, era cauza incercarii de a se sinucide a surori mele. Si daca nu va fi o incercare? Daca se va numi sinucidere? Daca nu-si va reveni?
-Hinata!
Am tresatir brusc. Tenten, urmata de Sakura si Naruto se aflau la mine in sufragerie. Ma priveau ingrijorati. Plangeam si strangeam bucata de hartie in mana. Sakura a venit la mine, luandu-ma in brate. Se pare ca Tenten avea chei de la casa, de aceea a reusit sa intre.
-Mi-a spus Neji ce s-a intamplat, Hin... a soptit blondul privindu-ma in ochi. Imi pare rau... Sper sa se faca bine.
-Ce cauti aici? Adica... Mia unde e? Nu cred ca ii convine s-o lasi singura... am spus cu rautate.
Vorbele mele l-au enervat. A plecat.
***
Trecusera doua luni de la accident. Hanabi iesise din spital cu mult inainte. Era bine. Ii multumesc cerului. Se pare ca ea si Hiro se apropiasera mai mult decat trebuie, daca intelegeti ce spun. Iubitul... Mai bine spus fostul meu iubit, a stat cu ea in fiecare zi, ajutand-o sa treaca peste acea stare de depresie. Nu, nu, nu este psiholog sau mai stiu eu ce, doar saruta bine si da, e bun la pat. Cel putin din spusele nebunei de sora-mea asta stiam... Imi priveam sora mai mica la fel ca pe propriul meu copil. O iubeam. Si faptul ca era cu Hiro nu ma deranja. Adica, el se vedea ca o place, iar eu oricum iubeam pe altcineva. Ea se indragostise de el deci intr-un fel era o chestie ok. Eram fericita pentru ei. Ieseam impreuna sa luam cina, la plimbare, la film si altele. Sakura tocmai reusise sa ia postul de profesoara de japoneza la cel mai mare liceu din Japonia, si cu cateva saptamani inainte castigase un premiu ce consta in cateva teancuri maricele de bani, la un joc idiot la tv. A dat o petrecere la care si-a invitat toti prietenii.
-Salut! ne-a intampinat ea imbratisandu-ne. L-am vazut pe Naruto stand pe canapea si parand plictisit de bruneta care il tachina si se tot freca de el ca o pisica in calduri. "Oare de cate ori o fac astia doi?" intrebarea mi-a strapuns creierul fara sa vreau. M-am cutremurat la acest gand. Am felicitat-o pe rozalie. Il priveam pe saten cum dansa cu sora mea, pe o melodie lenta. Sakura se pare ca se certase iar cu brunetul ei iubit, iar fratele meu si Tenten discutau ceva amuzant deoarece zambeau si chicoteau. Naruto isi privea iubita cu dezinteres iar aceasca, cum am mai spus, facea pe pisica inflacarata. Era macheata foarte strident. Exces de fard de ploape argintiu, un contur fara forma al ochiului alplicat de creionul negru, buzele erau date cu un roz tipator la fel si unghiile ei. Ce vedea Naruto la ea? Adica vedea multe. Sanii foarte mari, care bine inteles erau succesul unui implant cu silicoane... Buze subtiri si senzuale, ochi caprui. Purta o fusta alba si o bluza exagerat de galbena. In picioare o pereche de pantofi cu toc de vreo cinci centimetri, asortati, insa la fel de tipatori si cretini. Nu spun ca era imracata aiurea, insa iesea foarte mult in evidenta. Eu optasem pentru ceva simplu, gen pantaloni subtiri, stransi pe picior in partea de jos ce aveau culoarea violet, o bluza alba, putin decoltata iar in picioare tenesi. Lejeri si practici ce aveau o nuanta de visiniu combinat cu niste dungi albe si cativa fluturasi mai deschisi la culoare. Parul il aveam prins intr-un fel de coc la spate, insa nu unul elegant. Unul prins cu un elastic negru, din care ieseau fire din toate partile. Bretonul meu si acele doua suvite in parti erau libere. Incepusem sa port bratari. Multe si ciudate. Ate colorate in toate foarmele si cu fel si fel de decoruri. Nu aveam niciun lant si niciun inel, pe cand degetul Miei era acoperit de un inel din aur cu un diamant mai mare decat camera mea... Am dansat cu Sai cat timp Ino s-a odihnit putin, cu prietena mea din copilarie si cu inca alti invitati. Ba chiar si Hiro m-a invitat la dans. Am petrecut frumos iar Sakura ne spunea acum cat de fericita era ca avea ocazia de a se afla intre atatia copii. Rozalia iubea copiii, insa se parea ca o problema de sanatate o impiedica sa faca, asa ca a ales sa devina o simpla profesoara de Japoneza.
Cat ea povestea, m-am ridicat ducandu-ma in bucatarie sa-mi iau o cola din frigider. Cand m-am intors, nefiind atenta deoare ce eram prea insetata, nu am observat de prima data ca Naruto statea la masa. Mia plecase in urma uneia din certurile lor cretine! Imi parea bine intr-un fel. Il priveam si el facea acelasi lucru. Mi-a zambit si mi-a spus sa stau jos. Am inceput o conversatie care a ajuns la...
-E adevarat ce a spus Hiro in seara aia, in parc? Ma placi?
-Bine inteles ca nu! am spus eu pierzandu-mi calmul. El stia despre alt cineva... Nu esti singurul blond cu ochi albastrii din lume, domnule Uzumaki!
-Minti. mi-a spus el luandu-ma de mana. Nu ai de ce sa faci asta. Si imi p...
-Nu te plac! Ce nu intelegi? am spus asta in acelasi timp in care si el spunea ceva. Nu s-a mai inteles nimic. M-a rugat sa repet, si eu la randul meu il intrebasem ce a spus.
-Am spus ca imi pare rau ca am incercat sa te fac geloasa, folosindu-ma de Mia. Adica nu am incercat asta de la inceput. Gelos am fost si eu cand te vedeam cu Hiro! Si na...
-Ai incercat sa ma faci geloasa? Adica ma placi?
-Tu ma placi, recunoaste! a spus el hotarat.
-Recunoaste tu! am zis cu mult mai multa incredere in mine.
M-a sarutat.
Cred ca acela a fost cel mai dulce sarut din viata mea. Din instinct mi-am trecut degetele prin parul lui. Nici unul nu vroia sa inceteze. In timpul discutiei, ajunsesem sa ne ridicam in picioare si sa fim unul in fata celuilalt. M-a luat in brate si m-a pus pe masa, reusind sa verse cutia rosie de cola. Eram prinsa in acea vraja cand am auzit-o pe Temari tipand in gura mare "Sakura, esti tare!" Am facut ochii mari. Simteam cum mana lui alunecase sub bluza mea incet. L-am impins, dandu-ma jos de pe suprafata din lemn si curatand pata maronie de pe jos si de pe masa. M-a luat de mana, privindu-ma in ochi. Inima imi batea cu putere iar parul mi se desprinsese cazand acum liber pe umeri. M-a luat in brate sarutandu-ma iar, insa de data asta un simplu sarut pe buze, apoi mi-a dat drumul.
Am plecat din bucatarie. M-am alaturat celorlalti invitati. Dupa putin timp a venit si el, asezandu-se pe unul din scaune si ma privea. Am plecat si noi, intr-un final. Cand a trecut pe langa mine mi-a zambit iar eu am devenit toata rosie. Hanabi ramasese la Hiro in seara aia, deci aveam patul doar pentru mine.
In seara aia nu am putut dormi, gandidu-ma la faptul ca el ma sarutase. Si ce era mai rau, chiar imi placuse. Dar defapt, era asta cu adevarat rau?
5 : Pentru ca exista dragoste.
Stateam in pat si priveam forma ciudata a suportului pentru bec de pe tavanul meu. Gandurile imi zburau aiurea, foarte aiurea. Nici eu nu stiam sigur la ce ma duceau acea infinitate de imagini ce se derulau in mintea mea ca un film prost regizat. O voce blanda m-a trezit la realitate facandu-ma sa ma intreb de cat timp sora mea vorbea degeaba.
-Scuza-ma, nu eram atenta, Hanabi... Ce spuneai? am intrebat-o privind-o in ochi. Statea pe o parte, rezemandu-si obrazul in una din pamele ei. Parul ii era desfacut, iar acele doua suvite rebele se jucau pe fata ei alba. Purta un maieu gri, uzat, cu bretelute foarte subtiri si pantaloni scurti, comozi. Sanii ei mari si rotunzi ieseau in evidenta prin acel material subtire. Era atat de frumoasa.
-Te-am intrebat ceva. a spus ea privindu-ma amuzata.
-Imi cer scuze... Dar... ce? am intrebat la randul meu.
Mai bine nu intrebam. La randul ei, raspunsul a fost tot o intrebare. Enervant de enervanta, ca sa spun asa.
-Ma gandeam oare cum e Hiro la pat? poftim? Ce fel de intrebare era asta? Adica, hello, e iubitul meu si eu sunt sora ei!
-De ce iti pasa? am intrebat incercand sa par indiferenta, insa ce a spus ea m-a cam deranja. Ce i-a venit sa ma intrebe asta avand in vedere ca ea are si un logodnic misterios?
-Intrebam. Adica daca e la fel de bun la pat cum si saruta... a spus ea visatoare.
-Eu de unde sa sti... Ce?! m-am ridicat in sezut si o priveam uimita si furioasa in acelasi timp. Cum adica saruta bine? Doar nu se sarutasera. Nu aveau cand. Trecusera doar cateva zile de cand sora mea venise acasa si in acest timp cu Hiro eu n-am vorbit.
Ma privea simtindu-se vinovata. A scos printre buze un "Vroiam sa-ti spun..." Avea lacrimi in ochi. Nu, nu si nu!
-Cand doamne iarta-ma v-ati sarutat? am spus eu furioasa la culme.
-Acum doua zile... A sunat la usa si...
Flashback
Soneria s-a auzit in toata casa. Era enervanta si cum singura persoana din casa era doar mezina familiei a fost nevoita sa deschida. Parul il avea dat pe spate si tinut de o bentita galbena. Semana cu sora ei cand isi prindea parul in acel fel. Daca le puneai una langa alta le deosebeai doar prin acei cativa centimetrii de inaltime in plus la Hinata si faptul ca sanii Hanei erau cu o idee mai mici. Ochii ei de un lila deschis si pielea alba ca cea a zanelor de zapada erau minunate. A deschis usa fiind intampinata de o imbratisare enorma si un sarut pasional. Ochii ei se marisera iar obrajii au devenit ca doua petale de trandafir. A simtit cum o caldura ciudata ii invada trupul in timp ce acele brate o tineau strans. Din instinct a raspuns la sarut.
-Hiro! a spus ea intr-un final, desprinzandu-se din sarut cand a simtit mana baiatului bagandu-se usor sub bluza ei.
-Hinata, iubito! Mi-a fost dor de tine. acei ochi priveau buzele satenului, inca rosi in urma sarutului.
-Nu, nu! Hiro. Eu sunt sora ei. Adica Hanabi. Hin e la cumparaturi cu Neji... Scuze, eu...
Ochii baiatului o priveau suspicios. Si-a indreptat mana usor spre bentita galbena tragand-o pe spate, eliberand-ui parul, si acele doua suvite jucause care nu au intarziat sa isi prezinte gratia pe pielea ei alba.
-Mi-a spus ca semanati insa nu am crezut ca asa de mult... Imi pare rau, Hanabi. a spus el intizand mana. Accepta-mi scuzele. s-au prezentat apoi el a parasit resedinta familiei Hyuga, insa nu inainte de a-i spune fetei " Te rog, ceea ce s-a intamplat aici, acum, sa ramana intre noi. " Ea a promis asta insa... Ca deobicei a luat-o gura pe dinainte.
EndFlashback
Ascultam uimita ceea ce imi povestea si priveam cum ochii ei erau rosi. Probabil se abtinea sa nu dea frau liber lacrimilor. De ce as invinovati-o, pe ea sau pe Hiro? Cu ce scop? Ne-a confundat, atata tot. Am luat-o in brate sarutandu-i fruntea. In momentul ala am simtit ca inima mi se sfarama in bucatele. Tipasem la ea fara motiv. Adica cel putin acum stiam ca nu am motiv. O tineam in brate iar ea isi rezemase fruntea de pieptul meu dand frau liber lacrimilor care alergau spre barbia ei ca niste prizonieri evadati din inchisoare spre un loc sigur pentru ei.
-Surioara... Te rog sa ma ierti! a spus ea stangand camasa lunga pana sub fund, care Neji a spus ca nu-i mai e de folos si i-am confiscat-o si o purtam in acest moment. Continua sa-si ceara scuze, iar eu ma detestam.
-Stai calma... am spus eu stergandu-i lacrimile. Nu a fost vina ta, nici a lui. A fost o greseala. I-am zambit sarutandu-i unul din obrajii uzi. Insa printre suspinele ei puternice s-a auzit ceva ce preferam sa nu-mi spuna.
-Nu! Iarta-ma pentru ca nu ti-am spus, pentru ca am raspuns la acel sarut si pentru ca mi-a placut acel sarut! Mi-a placut! Il plac! Surioara... n-a mai spus nimic. S-a ridicat din pat iesind din camera. M-am dus dupa ea. Iesise din casa si se indrepa spre masina. Am prins-o de mana inainte sa ajunga la vehicul.
-Proasto! am spus eu plesnind-o peste obrajii deja rozalii din cauza lacrimilor. Am strans-o in brate si am ramas asa o buna bucata de timp. Ne-am reintors in casa, unde am discutat putin despre ce se intamplase. Mi-a spus ca defapt il place pe iubitul meu.
-Cum ramane cu logodnicul tau? am intrebat-o eu insa raspunsul a fost un oftat adanc.
Am lasat subiectul balta, nu avea rost sa mai continuam. Sora mea il placea pe iubitul meu, insa ea avea prieten, care era defapt logodnicul ei! Eu iubeam o persoana care nu-mi dadea atentie si ma foloseam de Hiro pentru a reusi sa ies la suprafata din acel oceam imens plin de rechini. El era colacul meu de salvare cand ma aflam intre acele specii cu dinti ascutiti care asteptau sa ma devoreze in timp ce afara era o furtuna mai mare ca sunetul scos de mine in dimineata urmatoare cand am pasit in bucatarie.
-Ce dracu!!! Am tipat eu uimita, vazandu-mi sora intinsa pe jos. Era alba la fata, iar buzele ii devenisera violet. Parca era moarta... Defapt ce zic! Zacea in acea balta de cerneala rosie care emana un miros ciudat. Am pus mana pe telefon, sunand la salvare. In cateva minute sirenele asurzitoare se auzira in fata casei mele, iar trei oameni, insotiti de o targa si o cutie de prim ajutor au dat buzna in casa. Eu imi tineam sora in brate si plangeam. Cand am dat acel telefon mi s-a spus sa opresc cat se poate de repede sangerarea. Incheietura surori mele era legata cu o esarfa de-a mea. Stiu ca era una din cele mai scumpe, insa nu mai conta asta. Mi-a fost mai la indemana si am folosit-o. Niciun pret nu acoperea viata surorii mele.
Plangeam.
Au luat-o cu ei. Neji intre timp se trezise si el, ducandu-se cu ea la spital. Eu am ramas acasa plangand. Ma gandeam ce a avut sora mea. De ce alesese sa taie, cu un cutit de bucatarie, la incheietura maini o linie care ducea pana la jumatatea antebratului. De ce nu am auzit-o? Nu a tipat? Cum a rezistat unei asemenea dureri, numai Dumnezeu stie.
Dupa ce m-am calmat cat de cat, m-am dus sa curat pata de sange ce zacea pe gresia crem, asa cum si sora mea zacea pe un pat de spital si in ea se dadea marea batalie intre viata si moarte. Sper ca viata, asa cruda cum e ea cu noi, sa invinga. Am sters pata colorata, apoi am, pus cutitul in chiuveta. M-am sprijinit de masa si o senzatie de ameteala mi-a inundat capul. Mi-am facut un ceai si m-am dus sa-l beau in sufragerie. Am luat si ziarul care zacea pe masa. Cred ca era cel din ziua precedenta. L-am deschis citind primele titluri: "Hotul evadat din..." Plictisitor... am spus eu citind mai departe. Ochii mei au vazut data. Era ziua de azi. Hanabi adusese ziarul in casa inainte sa faca acea mare greseala. Am continuat sa dau paginile mari, scrise in rosu, negru si inca alte culori. Scria mare cu negru "Ca oricare alt barbat!" am continuat sa citesc acea pagina. "Dupa ce a anutat logodna lui cu Hanabi Hyuga, studenta care vedeta noastra pop a intalnit-o la unul dintre concertele lui, se pare ca Peter, alias Luky, si-a gasit o alta domnisoara. Chiar ca e norocos avand o asa fata langa el! Au fost surprinsi pe plaja sarutandu-se si plimbandu-se, ca doi indragostiti. Declara ca.... " N-am mai citit nimic! Era clar. Acest Peter, Peter Borden, era cauza incercarii de a se sinucide a surori mele. Si daca nu va fi o incercare? Daca se va numi sinucidere? Daca nu-si va reveni?
-Hinata!
Am tresatir brusc. Tenten, urmata de Sakura si Naruto se aflau la mine in sufragerie. Ma priveau ingrijorati. Plangeam si strangeam bucata de hartie in mana. Sakura a venit la mine, luandu-ma in brate. Se pare ca Tenten avea chei de la casa, de aceea a reusit sa intre.
-Mi-a spus Neji ce s-a intamplat, Hin... a soptit blondul privindu-ma in ochi. Imi pare rau... Sper sa se faca bine.
-Ce cauti aici? Adica... Mia unde e? Nu cred ca ii convine s-o lasi singura... am spus cu rautate.
Vorbele mele l-au enervat. A plecat.
***
Trecusera doua luni de la accident. Hanabi iesise din spital cu mult inainte. Era bine. Ii multumesc cerului. Se pare ca ea si Hiro se apropiasera mai mult decat trebuie, daca intelegeti ce spun. Iubitul... Mai bine spus fostul meu iubit, a stat cu ea in fiecare zi, ajutand-o sa treaca peste acea stare de depresie. Nu, nu, nu este psiholog sau mai stiu eu ce, doar saruta bine si da, e bun la pat. Cel putin din spusele nebunei de sora-mea asta stiam... Imi priveam sora mai mica la fel ca pe propriul meu copil. O iubeam. Si faptul ca era cu Hiro nu ma deranja. Adica, el se vedea ca o place, iar eu oricum iubeam pe altcineva. Ea se indragostise de el deci intr-un fel era o chestie ok. Eram fericita pentru ei. Ieseam impreuna sa luam cina, la plimbare, la film si altele. Sakura tocmai reusise sa ia postul de profesoara de japoneza la cel mai mare liceu din Japonia, si cu cateva saptamani inainte castigase un premiu ce consta in cateva teancuri maricele de bani, la un joc idiot la tv. A dat o petrecere la care si-a invitat toti prietenii.
-Salut! ne-a intampinat ea imbratisandu-ne. L-am vazut pe Naruto stand pe canapea si parand plictisit de bruneta care il tachina si se tot freca de el ca o pisica in calduri. "Oare de cate ori o fac astia doi?" intrebarea mi-a strapuns creierul fara sa vreau. M-am cutremurat la acest gand. Am felicitat-o pe rozalie. Il priveam pe saten cum dansa cu sora mea, pe o melodie lenta. Sakura se pare ca se certase iar cu brunetul ei iubit, iar fratele meu si Tenten discutau ceva amuzant deoarece zambeau si chicoteau. Naruto isi privea iubita cu dezinteres iar aceasca, cum am mai spus, facea pe pisica inflacarata. Era macheata foarte strident. Exces de fard de ploape argintiu, un contur fara forma al ochiului alplicat de creionul negru, buzele erau date cu un roz tipator la fel si unghiile ei. Ce vedea Naruto la ea? Adica vedea multe. Sanii foarte mari, care bine inteles erau succesul unui implant cu silicoane... Buze subtiri si senzuale, ochi caprui. Purta o fusta alba si o bluza exagerat de galbena. In picioare o pereche de pantofi cu toc de vreo cinci centimetri, asortati, insa la fel de tipatori si cretini. Nu spun ca era imracata aiurea, insa iesea foarte mult in evidenta. Eu optasem pentru ceva simplu, gen pantaloni subtiri, stransi pe picior in partea de jos ce aveau culoarea violet, o bluza alba, putin decoltata iar in picioare tenesi. Lejeri si practici ce aveau o nuanta de visiniu combinat cu niste dungi albe si cativa fluturasi mai deschisi la culoare. Parul il aveam prins intr-un fel de coc la spate, insa nu unul elegant. Unul prins cu un elastic negru, din care ieseau fire din toate partile. Bretonul meu si acele doua suvite in parti erau libere. Incepusem sa port bratari. Multe si ciudate. Ate colorate in toate foarmele si cu fel si fel de decoruri. Nu aveam niciun lant si niciun inel, pe cand degetul Miei era acoperit de un inel din aur cu un diamant mai mare decat camera mea... Am dansat cu Sai cat timp Ino s-a odihnit putin, cu prietena mea din copilarie si cu inca alti invitati. Ba chiar si Hiro m-a invitat la dans. Am petrecut frumos iar Sakura ne spunea acum cat de fericita era ca avea ocazia de a se afla intre atatia copii. Rozalia iubea copiii, insa se parea ca o problema de sanatate o impiedica sa faca, asa ca a ales sa devina o simpla profesoara de Japoneza.
Cat ea povestea, m-am ridicat ducandu-ma in bucatarie sa-mi iau o cola din frigider. Cand m-am intors, nefiind atenta deoare ce eram prea insetata, nu am observat de prima data ca Naruto statea la masa. Mia plecase in urma uneia din certurile lor cretine! Imi parea bine intr-un fel. Il priveam si el facea acelasi lucru. Mi-a zambit si mi-a spus sa stau jos. Am inceput o conversatie care a ajuns la...
-E adevarat ce a spus Hiro in seara aia, in parc? Ma placi?
-Bine inteles ca nu! am spus eu pierzandu-mi calmul. El stia despre alt cineva... Nu esti singurul blond cu ochi albastrii din lume, domnule Uzumaki!
-Minti. mi-a spus el luandu-ma de mana. Nu ai de ce sa faci asta. Si imi p...
-Nu te plac! Ce nu intelegi? am spus asta in acelasi timp in care si el spunea ceva. Nu s-a mai inteles nimic. M-a rugat sa repet, si eu la randul meu il intrebasem ce a spus.
-Am spus ca imi pare rau ca am incercat sa te fac geloasa, folosindu-ma de Mia. Adica nu am incercat asta de la inceput. Gelos am fost si eu cand te vedeam cu Hiro! Si na...
-Ai incercat sa ma faci geloasa? Adica ma placi?
-Tu ma placi, recunoaste! a spus el hotarat.
-Recunoaste tu! am zis cu mult mai multa incredere in mine.
M-a sarutat.
Cred ca acela a fost cel mai dulce sarut din viata mea. Din instinct mi-am trecut degetele prin parul lui. Nici unul nu vroia sa inceteze. In timpul discutiei, ajunsesem sa ne ridicam in picioare si sa fim unul in fata celuilalt. M-a luat in brate si m-a pus pe masa, reusind sa verse cutia rosie de cola. Eram prinsa in acea vraja cand am auzit-o pe Temari tipand in gura mare "Sakura, esti tare!" Am facut ochii mari. Simteam cum mana lui alunecase sub bluza mea incet. L-am impins, dandu-ma jos de pe suprafata din lemn si curatand pata maronie de pe jos si de pe masa. M-a luat de mana, privindu-ma in ochi. Inima imi batea cu putere iar parul mi se desprinsese cazand acum liber pe umeri. M-a luat in brate sarutandu-ma iar, insa de data asta un simplu sarut pe buze, apoi mi-a dat drumul.
Am plecat din bucatarie. M-am alaturat celorlalti invitati. Dupa putin timp a venit si el, asezandu-se pe unul din scaune si ma privea. Am plecat si noi, intr-un final. Cand a trecut pe langa mine mi-a zambit iar eu am devenit toata rosie. Hanabi ramasese la Hiro in seara aia, deci aveam patul doar pentru mine.
In seara aia nu am putut dormi, gandidu-ma la faptul ca el ma sarutase. Si ce era mai rau, chiar imi placuse. Dar defapt, era asta cu adevarat rau?