Iluzii [+16 / +18]

[Denny]

Hello ! Am venit cu un capitol nou nouuut~. Sper sa va placa. E juma' trist, si juma' surprinzator :>.

kiss4_sasuke -> Mersi ca ne citesti fic-ul in continuare si ca-ti place.
Yumina -> Nu fi trista ! Plecarea lui Angel nu e decat un nou inceput:>. Mersi ca ne citesti fic-ul.
Kripterya -> Multumesc ca comentezi la fic. ^^
ashya_love -> Nu fi trista [-x O sa vezi ca fic-ul o sa ia niste intorsaaaturi frumoase :>.
Simply.Mirage -> Sper ca o sa-ti placa capitolul si multumesc ca-l citesti si dai commenturi.

Multumesc deasemenea celor ce-l citesc dar nu lasa reply-uri, sper sa va placa in continuare si sa reusiti sa il cititi pana la sfarsit.

Enjoy


Capitolul 37

Ceata. Asta vedeam inaintea ochilor. Sau poate ca erau doar lacrimile mele care nu ma lasau sa vad nimic concret. M-am ridicat de pe pat incercand sa-mi aduc aminte de ceea ce s-a intamplat. Indata ce cuvintele Vanessei mi-au venit in minte am inceput sa plang iarasi, m-am trantit inapoi in pat. De ce trebuie sa sufar ? De ce trebuia sa renunt eu la tot ceea ce iubesc ? De ce tot ce am mi se ia ? Pur si simplu de ce ? Nimeni nu imi explica nimic, de ce nu puteam fi si eu o fata normala cu un baiat normal langa mine, pe care sa-l iubesc si sa ma iubeasca, asa cum e Liss. De ce unii oameni sunt mai diferiti de altii ? De ce nu au acelasi noroc ? Mintea imi era invadata de intrebarile acelela si multe altele. Plangeam incontinuu, nu mi-am dat seama cate ore au trecut de cand am adormit pentru prima data, am vazut-o pe Liss intrand in camera cu doua cesti de ceai, mi-a zis ca era aproape opt seara. Nu mi-a pasat, am incercat sa ma calmez si sa-mi beau ceaiul.

- Ce ai de gand sa faci ? m-a intrebat Liss in timp ce privirea ii era atintita in ceasca cu ceai.
- Nimic, pur si simplu voi dispera la fel cum am aparut. Stii de ce ? Nu vreau ca unu copil sa creasca fara tata. Nu o sa permit asta, chiar daca inseamna sa renunt la tot.
- Esti o idioata ! Pe bune, Angel, esti cea mai mare dintre idioate ! Sa stii ca dai cu piciorul la sansa fericirii doar pentru o tarfa handicapata care e mult prea sigut ca a mintit ?
- Si daca nu a mintit ? am zis uitandu-ma la ea serios.

Nu mi-a raspuns a trantit cana cu ceai pe jos si mi-a aruncat o privire plina de dispret si a plecat. Am inceput sa o strig dar degeaba, nu m-a auzit sau poate ca nu a vrut sa ma auda. Acum ... chiar ca eram singura. Am trantit si eu cana cu ceai pe jos si am mers in garderoba si mi-am pus hainele in trollere foarte repede, fara ca macar sa ma uit ce pun, mi-am luat suficienti bani pentru un bilet spre Franta si telefonul mi l-am inchis. Am mers la Anne in camera si i-am spus ca plec, m-a intrebat motivul meu, nu i-am adresat nicio vorba in privinta asta. I-am spsu sa stea cat vrea aici, eu plecam. Am sunat la un taxi si m-am dus afara sa il astept. Bateam agitata din picior si ma uitam prin curte, indata am auzit o masina venind, am observat ca era taxiul meu. M-am uracat in el si i-am spus ca vroiam sa ma duca la aeroport. In tot timpul drumului care mi s-a parut extrem de scrut m-am gandit la cat de fericita e Vanessa prin faptul ca o sa aiba un copil ... cui nu i-ar placea ? Sa simti ca in interiorul tau creste o noua viata, un copil pe care il vei iubi si care te va iubi. Pierduta in gandurile mele soferul m-a anuntat ca ajunsesem la aeroport, am avut un moment de indoiala ... daca puteam ramane si sa vorbesc cu el ? Daca ... puteam face ceva in privinta asta ? Dar ... tousi nu era nimic de facut. Atunci mi-am luat trollerul si am intrat in cladire care era plina de oameni. M-am dus la o domnisoara si i-am cerut un bilet spre Franta, Paris. Mi-am primit biletul in vreo zece minute si avionul decola intr-o ora. Perfect ! Am asteptat pe un scaun cam inconfortabil fatatindu-ma si batand din picior, pana la urma ora a trecut, cu greu, dar a trecut. Mi-am luat gentuta, trollerul lipsea deoarece l-am pus de ceva timp pe banda care se ocupa de bagaje, si am inaintat spre tunelul care urma sa ma duca la avion. Am nimerit pe acelasi loc cu o babuta destul de simpatica, dar in acele momente nimic nu ma putea inveseli. Nu am dormit aproape deloc pe timpul zborului, mintea mea se invartea asupra unei chestiuni : copilul Vanessei cu Takumi.
Cand am ajuns in Franta, am obtinut un taxi destul de usor care m-a dus acasa intr-un timp scrut. Ajunsa acasa tatal meu m-a intampinat nu prea surprins cred ca Anne i-a spus ca voi veni. Nu mi-a pus intrebari, urma sa discutam mai tarziu, eram obosita dupa parerea lui si trebuia sa ma odihnesc. Nu stiam cum voi dormii dar spre surpinderea mea am adormit mult mai repede decat ma asteptam.
Cand m-am trezit parca as fi dormit pe lemne, am observat ca ochii-mi erau umezi semn ca am plans in somn, era normal, cred. Am coborat la masa imbracata in niste pijamale albastre, nu am avut pofta prea mare de mancare si mi s-a parut ca imi era si scarba sa o mananc. Am vorbit cu tata si i-am explicat tot, mi-a inteles decizia ceea ce ma bucurase, a zis ca am facut ceea ce trebuia, era o alinare, nu eram singura care gandea asa. Ziua mi-am petrecut-o stand prin gradina si in camera mea, citind o carte despre cum sa ai grija de un bebelas. Nu intelegeam de ce o faceam. Totusi ... imi placea.

Urmatoarele doua saptamani au trecut greu. Aveam ameteli si dureri de stomac ingrozitoare. Vomitam cam tot ce mancam si eram din ce in ce mai stresata. Nu aveam motiv pentru stres, cred ca era doar in mintea mea. Totusi intr-o dimineata tata m-a pus in masina si i-a ordonat soferului sa ma duca la un spital renumit. Odata ajunsa acolo m-a intampinat o assistenta destul de draguta, dar cred ca incerca doar sa fie amabila pentru a-i satisface pe blonavii care vin, pentru un bacsis frumos. Mi-au facut o serie de analize de sange, si chiar si un test de sarcina. Era chiar penibil, cum sa fiu insarcinata ? . Dupa vreo doua ore in care doar am umblat din camera in camera, dandu-mi jos hainele si luandu-le inapoi un doctor destul de amabil m-a primit la el in cabinet. Zambea fericit, mi-a intins un plic si l-am deschis. Un soc s-a abatut asuprea mea. Nu se putea ! Eram insarcinata ? Am mutit, doctorul m-a felicitat, am zambit, cred. M-am ridicat cum am putut de pe scaun si am iesit afara din incapere dar nu inainte sa-i spun doctorului un absent " Multumesc " . M-am dus la masina in care ma astepta soferul si am pornit spre casa. Ma uitam incontinuu la rezultatul analizelor. Aveam sa fiu mama ! Cel mai mare vis al meu se implinise ! Dar totusi o intrebare destul de banala mi-a venit in minte : cine e tatal ? Si imediat mi-a venit in minte ca singurul barbat cu care am fost in contact sexual in toata viata mea a fost Takumi. Purtam in burta un copil cu cel mai minunat om de pe planeta. Am scos un scancet de fericire. Trebuia sa-l sun sa-i spun, am luat telefonul in mana, dar am renuntat repede. Ce faceam ? Si Vanessa astepta un copil cu el, nu trebuia sa ii distrug fericirea cu ea si cu copilul care il asteptau. Totusi am format un numar, o voce femenina destul de plictisita pe glas mi-a raspuns.

- Sunt insarcinata ! am strigat entuziasmata.
- Tu glumesti ?! mi-a spus Liss mult prea uimita, glasul a dat-o de gol.
- Nu, tocmai mi-am facut analizele si mi-au iesit pozitive. i-am spus incercand sa ma calmez.
- Asta e minunat ! mi-a strigat prin receptor. O aud ca striga la cineva : Eric !!! Angel e insarcinata cu Takumi ! Iti vine sa crezi ?!
- Elisse, nuuuuuu ! Nu-i spune ! La dracu ! Sa nu te scapi lui Takumi, ai inteles ?! m-am rastit catre ea la telefon.
- De ce ? m-a intrebat serioasa.
- Pentru ca o sa aiba cu Vanessa un copil, nu vreau sa ii iau copilului acela tatal.
- Dar Vanessa nu ... a incercat sa-mi spuna.
- Nu mai vreau sa aud nimic. Poate ar fi trebuit sa nu te sun. i-am taiat-o scurt si am inchis telefonul.

Urma sa ma dedic copilului care il port in pantece si o sa fac tot ce pot ca el sa fie fericit. Cu sau fara tata. Nimic nu ma va opri. Dar mai exista o problema ... cum ii spuneam tatei ? M-am dus in Boston 'intreaga' si m-am intors cu un copil. Minunat! Chiar ca minunat !