01-11-2009, 10:35 PM
Nu am mai stat mult pierzand vremea si m-am dus sa ma plimb putin prin padure. Sasuke a ramas in acelasi loc inca ganditor. Mi-as fi dorit ca nimic din toate astea sa nu se fi intamplat. De fapt mi-as fi dorit sa nu ma mai nasc! Imi doresc ca viata mea sa nu fie atat de “regalaâ€. Daca eram o fata obisnuita, acum nu trebui sa mai ma ascund de prietenii mei! Dar asta era, ce eram eu acum nu puteam schimba si nici nu as avea cum. M-am hotarat sa ma duc acasa poate o voi gasi acolo pe Konan, si poate ma va ajuta ea sa ajung la Iris mai repede. Vreau sa ma razbun, odata pentru totdeauna! Cand am ajuns acasa am luat-o ptin curtea din spate, mai bine nu o faceam. Gradina odata frumoasa plina de frandafiri acum era toata distrusa. Konan cred ca o sa fie foarte nervoasa pe asta. Ceva straluci de langa o tufa pusa la pamant, era un kunai plin de sange ce insemna ca, Konan era in pericol. Am fugit repede in casa si am vazut un adevarat cosmar. Pereti erau plini de sange si numai kunaiuri si shurikenuri erai pe pereti si in pozele cazute jos. Am cautat prin toate camera in speranta ca o voi gasi pe Konan dar nu era nicaieri, parca se evaporase. Am facut cateva semen cu mana si langa mine a aparut un catel.
-Dute si gaseste-o pe Konan! I-am zis si a si fugit.
M-am indreptat spre camera mea unde era o dezordine de nedescris. Am inceput sa-mi fac curat pana cand am observant ca tabloul meu era putin inclinat. Am lasat carte din mana si m-am indreptat rapid spre tablou. Se pare ca nu a reusit sa-l deschida. Inuntru era un lantisor unde pastram niste secrete ascunse de mult timp. Daca ajungea pe maini gresite nimic din Konoha nu ar mai fi existat pana acum. Am suflat usor si langa mine a aparut un soim rapid si negru, numele ei era Kina, si era mesagerul meu si de cele mai multe ori si ajutorul meu in lupta. Se uita foarte speriata la mine.
-Ce sa intamplat fetito? O intreb ingrijorata.
Mi-a aratat pe o pana de-a ei de la aripa un semn cu dragoni.
-Deci acolo ai fost! Mai bine mergem acum inainte sa fie prea tarziu…
Intre timp in cealalta parte a padurii era o cetate mare, cu ziduri mai de piatra impenetrabile, dar ceva patrunse inauntru, dar ce? Totul era distrus, case, magazine pana si castelul era distrus. In jurul lui era un cerc de foc puternic si rosu ca sangele. Peste tot era numai sange, barbate, femei, copii chiar si bebelusii erau morti pe strazi tinuti de mamele lor in brate. In fara palatului, in flacari se alfa Konan. Statea si privea castelul care demult era frumos si plin de flori de cires sau trandafiri rosi. Dar acele vremuri au disparut si au lasat in urma doar durere si suferinta.
-Of….castelul frumos de alta data nu mai este. Vreau sad au timpul inapoi ca sa mai pot trai inca o data aceke vremuri de odinioara cu fratii mei si cu dragonii acestui regat.
May it be an evening star
Shines down upon you
May it be when drakness falls
Your heart will be true
You walk a lonely road
Oh! How far you are from home
Mornie utúlië (darkness has come)
Believe and you will find your way
Mornie alantië (darkness has fallen)
A promise lives within you now
May it be the shadows call
Will fly away
May it be you journey on
To light the day
When the night is overcome
You may rise to find the sun
Mornie utúlië (darkness has come)
Believe and you will find your way
Mornie alantië (darkness has fallen)
A promise lives within you now
A promise lives withïn you now
A stins focul incet si a plecat de langa castel.
Eu mai aveam putin si ajungeam la cetatea in care am copilarit acum mult timp. M-am oprit dupa portile cetatii si m-am uitat in imprejurimi.Dintr-o data in spatele meu se aude un mieunat puternic si in unrmatoarea secunda ma vezi in fund.
-Kira, ai niste opriri de iti vine sa mori. Nu sti sa strigi partie inainte?
-Miauuu….scuze…miauuuu! mi-a zis sis a uitat cu niste ochi de nevinovata.
-Nu-i nimic, dar data viitoare da macar peste Konan, pan ate perfectionezi. Am zis eu chicotind. As ace ai aflat?
-Se pare ca cineva a dostrus cetatea!
-Da..?? Nu stiam….bine ca mi-ai zis, nci nu am observant flacarile din jurul castelului!! am zis eu ironica aproape tipand.
-Aaa….da, cred ca ai dreptate, zise ea uitanduse in imprejurimi.
-Uau…am avut dreptate! Minune.
-Gata cu ironia! Ceva imi spune ca vechiul tau sensei este din nou printre noi!
-C..c..ce? T…T..Tu glumesti? Asta nu mai este in viata de mai mult de 150 de ani.
-Tu cati ani ai?
-Nu vrei sa sti! Credema ca lesini pe aici.
-Vreau eu sa stiu! A zis o voce din spatele meu.
Era Konan si nu avea o fata prea prietenoasa.
-Konan….ce faci?o intreb eu in timp ce Kira se ascunde dupa mine.
-Sakura cred ca este ceva ce nu mi-ai zis. Nu ai cum sa sti asta, nici din carti nu scrie despre asta!
-Adevarul este ca….Am mai multi ani dect crezi tu….eu am 1.018 ani.
cantecul cantat de Konan : http://www.youtube.com/watch?v=nTQAAupd25g
-Dute si gaseste-o pe Konan! I-am zis si a si fugit.
M-am indreptat spre camera mea unde era o dezordine de nedescris. Am inceput sa-mi fac curat pana cand am observant ca tabloul meu era putin inclinat. Am lasat carte din mana si m-am indreptat rapid spre tablou. Se pare ca nu a reusit sa-l deschida. Inuntru era un lantisor unde pastram niste secrete ascunse de mult timp. Daca ajungea pe maini gresite nimic din Konoha nu ar mai fi existat pana acum. Am suflat usor si langa mine a aparut un soim rapid si negru, numele ei era Kina, si era mesagerul meu si de cele mai multe ori si ajutorul meu in lupta. Se uita foarte speriata la mine.
-Ce sa intamplat fetito? O intreb ingrijorata.
Mi-a aratat pe o pana de-a ei de la aripa un semn cu dragoni.
-Deci acolo ai fost! Mai bine mergem acum inainte sa fie prea tarziu…
Intre timp in cealalta parte a padurii era o cetate mare, cu ziduri mai de piatra impenetrabile, dar ceva patrunse inauntru, dar ce? Totul era distrus, case, magazine pana si castelul era distrus. In jurul lui era un cerc de foc puternic si rosu ca sangele. Peste tot era numai sange, barbate, femei, copii chiar si bebelusii erau morti pe strazi tinuti de mamele lor in brate. In fara palatului, in flacari se alfa Konan. Statea si privea castelul care demult era frumos si plin de flori de cires sau trandafiri rosi. Dar acele vremuri au disparut si au lasat in urma doar durere si suferinta.
-Of….castelul frumos de alta data nu mai este. Vreau sad au timpul inapoi ca sa mai pot trai inca o data aceke vremuri de odinioara cu fratii mei si cu dragonii acestui regat.
May it be an evening star
Shines down upon you
May it be when drakness falls
Your heart will be true
You walk a lonely road
Oh! How far you are from home
Mornie utúlië (darkness has come)
Believe and you will find your way
Mornie alantië (darkness has fallen)
A promise lives within you now
May it be the shadows call
Will fly away
May it be you journey on
To light the day
When the night is overcome
You may rise to find the sun
Mornie utúlië (darkness has come)
Believe and you will find your way
Mornie alantië (darkness has fallen)
A promise lives within you now
A promise lives withïn you now
A stins focul incet si a plecat de langa castel.
Eu mai aveam putin si ajungeam la cetatea in care am copilarit acum mult timp. M-am oprit dupa portile cetatii si m-am uitat in imprejurimi.Dintr-o data in spatele meu se aude un mieunat puternic si in unrmatoarea secunda ma vezi in fund.
-Kira, ai niste opriri de iti vine sa mori. Nu sti sa strigi partie inainte?
-Miauuu….scuze…miauuuu! mi-a zis sis a uitat cu niste ochi de nevinovata.
-Nu-i nimic, dar data viitoare da macar peste Konan, pan ate perfectionezi. Am zis eu chicotind. As ace ai aflat?
-Se pare ca cineva a dostrus cetatea!
-Da..?? Nu stiam….bine ca mi-ai zis, nci nu am observant flacarile din jurul castelului!! am zis eu ironica aproape tipand.
-Aaa….da, cred ca ai dreptate, zise ea uitanduse in imprejurimi.
-Uau…am avut dreptate! Minune.
-Gata cu ironia! Ceva imi spune ca vechiul tau sensei este din nou printre noi!
-C..c..ce? T…T..Tu glumesti? Asta nu mai este in viata de mai mult de 150 de ani.
-Tu cati ani ai?
-Nu vrei sa sti! Credema ca lesini pe aici.
-Vreau eu sa stiu! A zis o voce din spatele meu.
Era Konan si nu avea o fata prea prietenoasa.
-Konan….ce faci?o intreb eu in timp ce Kira se ascunde dupa mine.
-Sakura cred ca este ceva ce nu mi-ai zis. Nu ai cum sa sti asta, nici din carti nu scrie despre asta!
-Adevarul este ca….Am mai multi ani dect crezi tu….eu am 1.018 ani.
cantecul cantat de Konan : http://www.youtube.com/watch?v=nTQAAupd25g