01-11-2009, 05:42 PM
Muuuuu~ uuuuulţumim tuturor pentru comentariile lor... Vă mulţumesc că v-aţi luat din timp să treceţi pe la acest topic şi să vă postaţi părerea şi aprecierea. Vă iubesc ,rily <3 înseamnă foarte mult pentru mine... Faptul că vă place şi comentaţi, pentru că citiţi...
Povestea se continuă, cu bune cu rele :]] aşa sunt poveştile, right? Cât despre Vanessa, dacă veţi citi şi acest capitol veţi afla şi ce se va întâmpla cu ea şi din cauza ei ;;] trebuie să existe şi personaje negative, nu e aşa? Se aglomerează multe în acest capitol dar nu le fac să pară aşa mari :]].
Oricum sper să vă placă şi vă mai aştept cu păreri and so on. Sper să citiţi în continuare, I really love you guys!! Lectură plăcută <3.
[center]Capitolul 36
[/center]
Prea multă fericire, mă întreb ce am făcut să merit asta . Cred că se vedea pe chipul meu de la o poştă cât de fericit eram. Ah, dar nu îmi păsa. Toţi angajaţii mă priveau , ce-i drept, ciudat. Am lăsat asta la o parte şi m-am ocupat de afacerile mele. Era deja pe înserate când de abia am reuşit să plec de la firmă , dar am fost oprit de un telefon. Am răspuns leneş şi tonul meu era... Ei bine, mult prea bine dispus deşi nu obişnuiam să arăt asta şi la muncă, nu mă puteam abţine.
- Domnule Asazuki, sunt Haley , aş dori să vorbesc personal cu dumneavoastră despre o chestiune... foarte importantă.
Am râs la auzul numelui şi vocii. Am captat tonul meu de superioritate.
- Ţi-am spus că te vei târâ singur la mine, domnule Haley? Ei bine, cred că a venit vremea să faci asta. Sună-mi secretara pentru o programare. O zi bună.
Îi anunţasem deja angajaţii că asta urma să se întâmple şi al dracului să fiu dacă am făcut cine ştie ce pentru asta. A fost ceva aproape involuntar faptul că toate afacerile lui se duceau de râpă din cauza alor mele. Asta era piaţa, lumea afacerilor. Ori ştiai ori nu te băgai, sau te asociai. Iar eu aveam nevoie de nişte acţiuni de-ale sale.
Am ieşit din clădire în timp ce Jack mă striga.
- Frăţioare.. Vreau să vorbesc cu tine despre ceva.
- Ia zii? Am răspuns pe acelaşi ton încântat.
- Văd că eşti prea , sau exagerat de fericit din cauza lui Angelique, opreşte-te, parcă nu eşti tu. Era ironic. Dar ... Vreau să vorbim despre Bibi.
Am lăsat să îmi scape o uitătură nedumerită. Iar sora mea, spre binele lui sper că nu îi făcuse nimic. M-am calmat şi l-am întrebat ce era.
- Cred ... Bine, ştiu, că simt ceva foarte puternic pentru sora ta. Ştiu că vestea asta e ca şi căzută de .. undeva, dar chiar o iubesc. Şi nu vreau să o rănesc , sau orice altceva. . . Asta e chiar stupid venind din partea mea, mai ales că-mi şti reputaţia. Dar şi bărbaţii ca mine se îndrăgostesc. Nu e ca şi cum aş vrea să îţi cer permisiunea, dar aş fi vrut să ştii.
Vestea asta era prea rapidă aveam nevoie de timp ca să o asimilez. Dragostea plus Jack nu făceau niciodată un cuplu fericit, şi dacă dragostea era Bibi, eu eram îngrijorat. Am analizat situaţia pentru o secundă şi recunosc că în mod normal nu aş fi acceptat-o. Dar de această dată am zis, şi doar pentru o singură dată, să îi acord o şansă.
- Uite ce e, îţi dau şansa asta, dacă o dai în bară eşti mort de mâinile mele. Nu vreau să o faci pe Bibi să plângă , fie şi o singură dată.
Am plecat salutându-l şi am urcat în maşină apelând-o pe Angel. Adevărul e că toată ziua mă tentase telefonul, să îi trimit măcar un mesaj dar nu avusesem ocazia, prea mult de lucru. Am apelat numărul însă am sunat, resunat şi iar ... Dar nu mi s-a răspuns . Pentru început am crezut că poate nu a auzit, dar nici a doua oară nu a răspuns, poate nu avea telefonul lângă ea . Nu a ţinut mult până să intru la alte gânduri : alt pariu? Alte lucruri ascunse? Poate a realizat că de fapt nu mă iubeşte. Sau poate, chiar mai rău decât atât, mă iubea dar după ce s-a întâmplat nu vrea să mai audă de mine. Încercam prin miile de idei ce îmi veneau în minte să o aleg pe cea mai rezonabilă, dar nu puteam. Aşa că am accelerat şi am pornit către casa ei. La naiba, trebuia să îmi răspundă. Am sunat la uşă şi mi s-a răspuns, menajera.
- Nu e acasă. E singurul răspuns pe care l-am putut primi. Speram să nu fie vreo glumă proastă, deşi ar fi fost mai ok asta. Mai grav era dacă nu vroia să mă primească. M-am gândit să o caut la Elisse, dar mai întâi am sunat. Niciun răspuns . „ Nu e aici .†e tot ce am primit.
Mă pregăteam să intru la ea în casă , să mai sun odată şi să intru fără permisiune dacă este cazul, când mi-a sunat mobilul.
- Ce vrei? Am ţipat la Mike, un angajat de încredere.
- Mă scuzaţi că vă deranjez, dar sunt probleme în Washington, se duce de râpă toată „ operaţiunea †, nu mai ştiu ce să fac. Pierdem toate milioanele învestite.
Am înjurat printre dinţi şi am urcat iar în maşină . Aş fi dat-o dracu de treabă dar nu puteam lăsa de izbelişte atâţia oameni – care se bazau pe mine. Plus că mulţi ar fi rămas fără serviciu dacă făceam asta. Am zis să mă gândesc şi la ei. Am accelerat.
Toată noaptea am avut de furcă cu diferite probleme, conctracte, bilanţuri dar pe care am reuşit totuşi să le rezolv, să pierd câteva milioane şi să câştig altele în loc. În fine, cert e că era ora opt dimineaţa când am ajuns înapoi cu doar două ore dormite . Eram extenuat plus nervos că nici acum nu îmi răspundea Angel la telefon. Am mers direct la casa lui Elisse – nimeni acasă. Am plecat la Eric, bineînţeles că prima dată am încercat la Angel –nimeni nu mi-a răspuns.
Eric mi-a deschis uşa şi observam că de abia se trezise – eu fiind cauza.
- Eric, ce dracu ? Unde e Elisse? Şi mai important, Angelique? O caut de ieri , nu îmi răspunde la telefon, acasă cică nu e. Îmi bag ceva în ea de treabă. Ce dracu se întâmplă cu toată lumea?
Am bufnit, nu ştiu de ce aveam starea asta, dar se acumulaseră toate. Aş fi dat orice pentru o oră de somn.
M-a privit uimit şi mi-a făcut semn să intru dar am răspuns negativ din cap aşa că a început să vorbească.
- Se pare că tu eşti singurul care nu ştie, a apărut fosta ta, Vanessa şi a molestat-o pe Angel. În momentul în care am auzit am dat cu pumnul în perete şi m-am întors să plec, cu gândul să îi tai gâtul Vanessei dar m-a oprit Eric.
- Nu în sensul ăla. Cică e însărcinată. Eşti chiar idiot, cum să faci sex cu ea neprotejat? Tu chiar nu te gândeşti la consecinţe?
Despre ce vorbea? Normal că o făceam doar protejat , nu riscam aşa ceva cu nicio femeie mai ales cu una aşa superficială ca blonda aia, cel mai puţin îmi doream de la ea un copil. Minciună, sigur.
- Draci, cum să o fac neprotejat? Doar n-am înnebunit. Unde e Angelique? Merg chiar acu’ să rezolv problema asta , că doar nu o las eu p’ Vanessa să îmi strice fericirea. Târfa dracu.
- Nu ştiu unde e, vorbesc serios , am înţeles că iar vrea să plece. Dar ai face bine să rezolvi asta.
Am plecat, urcat în maşină şi îndreptat către apartamentul Vanessei. Am bătut agresiv de câteva ori până a venit la uşă. Era îmvrăcată cazual, părul prins în coadă . Am privit-o nervos.
- Uite ce e păpuşă fără creier, am auzit că o să îmi dai un copil. Hai să îţi facem nişte analize. Am trântit uşa luând-o de braţ, fără să o las să vorbească şi am arucnat-o în maşină. Am mers până la spital şi am cerut să i se facă un control. A protestat de câteva ori însă după ce am rugat-o frumos, cu un limbaj adegvat, în concluzie foarte vulgar, a acceptat.
Ne-am aşezat pe scaune, în faţă având o masă. Cred că era cafeteria sau ce or ţine ăştia în spitale pentru relaxare. Am primit rezultatul şi înainte de a deschide plicul pentru a-l citi am zâmbit ironic şi am privit-o. Cred că arătam groaznic pentru că s-a uitat la mine speriată. Ştiam că ochii mei o aţintiseră şi aruncau fulgere.
- Draga mea Vanessa, ştii , dacă voi avea acest copil. . . Vreau să ştii şi tu, aşa , doar ca precauţie în caz că nu ai ghicit , îl voi recunoaşte şi îi voi fi tată. M-a privit nedumerită. Am continuat. Dar , nu te voi lăsa niciodată să îi fi mamă. 9 luni şi după e al meu, fără să ai drept matern. Şi ştii de ce? Pentru că nu pot sta cu cineva pe care nu iubesc, cât despre copil este de datoria mea să o fac. Cred că mai avea puţin şi plângea din cauza tonului pe care îl folosisem. Mă implora din priviri să renunţ, să nu deschid plicul . Dar deja am făcut-o. Rezultatul era negativ. M-am ridicat şi ea odată cu mine, instantaneu. Am rupt hârtia în câteva bucăţi şi m-am apropiat de ea.
- Ai fost o fată foarte rea, şi din cauza ta se poate întâmpla ceva şi mai rău, iar eu nu pot lăsa asta să scape nepedepsit. Nu? Am înaintat cu paşi mult prea lenţi pe care îi putea număra ,înghiţi şi care o înfiorau.
- Buu ! Am ţipat când am ajuns în faţa ei, speriind-o. Am râs ironic după care am pleznit-o.
Palma am dat-o destul de tare, însă folosind o forţă redusă –era totuşi o femeie iar eu nu le loveam. Până ce nu m-am gândit : şi aşa femeile vor egalitate, asta o să aibă. Îmi părea rău că folosisem asemenea maniere, dar le cerea.
- Dacă te mai prind vreodată cu aşa ceva, jur că te distrug. Ah şi ai face bine să părăseşti oraşul , cât îţi mai dau voie.
Am plecat rapid, aruncându-mă în maşină şi grăbindu-mă spre casa lui Angelique. Am bătut de câteva ori, la uşă ,la ferestre . . . Peste tot .Toată treaba cu blonda artificială îmi luase câteva ore bune. Mi s-a deschis uşa într-un final şi am zărit un tip înalt, părul negru, ochii verzi – în fine, vărul lui Angelique. Mi-a tras un pumn înainte să pot zice ceva şi nu l-am dat înapoi . Nu ştiu de ce , dar simţeam că îl merit deşi poate nu pe deplin.
- Deja a plecat , şi nu se mai întoarce.
Nu pot explica ce am simţit când am auzit asta. Aş fi vrut să plec după ea, să o opresc, să îi zic adevărul. Dar nu puteam , nu mai puteam pentru că fusese decizia ei să mă părăsească. Şi totuşi, aş fi putut trece peste asta, ştiu că aveam destul forţă dar. . . Corpul meu nu se mai ridica, nu mai avea reflecte. Alene după câteva minute l-am putut mişca, când în jurul meu nu mai era nimic. Chiar şi privirea dispreţuitoare a vărului ei dispăruse. Nici măcar lui nu îi explicasem.
Mort m-am ridicat şi am urcat la volan adormind acolo. Nu mă mai puteam mişca, aş fi vrut să beau, să uit. Să aprind o ţigară, să mă calmez. Dar nici pentru asta nu mai aveam forţă. Dacă aş fi avut lacrimi şi puterea să plâng, aş fi făcut-o . Dar pur şi simplu nu vroiau să curgă.
La dracu Angelique, de ce trebuia să pleci . . .
Povestea se continuă, cu bune cu rele :]] aşa sunt poveştile, right? Cât despre Vanessa, dacă veţi citi şi acest capitol veţi afla şi ce se va întâmpla cu ea şi din cauza ei ;;] trebuie să existe şi personaje negative, nu e aşa? Se aglomerează multe în acest capitol dar nu le fac să pară aşa mari :]].
Oricum sper să vă placă şi vă mai aştept cu păreri and so on. Sper să citiţi în continuare, I really love you guys!! Lectură plăcută <3.
[center]Capitolul 36
[/center]
Prea multă fericire, mă întreb ce am făcut să merit asta . Cred că se vedea pe chipul meu de la o poştă cât de fericit eram. Ah, dar nu îmi păsa. Toţi angajaţii mă priveau , ce-i drept, ciudat. Am lăsat asta la o parte şi m-am ocupat de afacerile mele. Era deja pe înserate când de abia am reuşit să plec de la firmă , dar am fost oprit de un telefon. Am răspuns leneş şi tonul meu era... Ei bine, mult prea bine dispus deşi nu obişnuiam să arăt asta şi la muncă, nu mă puteam abţine.
- Domnule Asazuki, sunt Haley , aş dori să vorbesc personal cu dumneavoastră despre o chestiune... foarte importantă.
Am râs la auzul numelui şi vocii. Am captat tonul meu de superioritate.
- Ţi-am spus că te vei târâ singur la mine, domnule Haley? Ei bine, cred că a venit vremea să faci asta. Sună-mi secretara pentru o programare. O zi bună.
Îi anunţasem deja angajaţii că asta urma să se întâmple şi al dracului să fiu dacă am făcut cine ştie ce pentru asta. A fost ceva aproape involuntar faptul că toate afacerile lui se duceau de râpă din cauza alor mele. Asta era piaţa, lumea afacerilor. Ori ştiai ori nu te băgai, sau te asociai. Iar eu aveam nevoie de nişte acţiuni de-ale sale.
Am ieşit din clădire în timp ce Jack mă striga.
- Frăţioare.. Vreau să vorbesc cu tine despre ceva.
- Ia zii? Am răspuns pe acelaşi ton încântat.
- Văd că eşti prea , sau exagerat de fericit din cauza lui Angelique, opreşte-te, parcă nu eşti tu. Era ironic. Dar ... Vreau să vorbim despre Bibi.
Am lăsat să îmi scape o uitătură nedumerită. Iar sora mea, spre binele lui sper că nu îi făcuse nimic. M-am calmat şi l-am întrebat ce era.
- Cred ... Bine, ştiu, că simt ceva foarte puternic pentru sora ta. Ştiu că vestea asta e ca şi căzută de .. undeva, dar chiar o iubesc. Şi nu vreau să o rănesc , sau orice altceva. . . Asta e chiar stupid venind din partea mea, mai ales că-mi şti reputaţia. Dar şi bărbaţii ca mine se îndrăgostesc. Nu e ca şi cum aş vrea să îţi cer permisiunea, dar aş fi vrut să ştii.
Vestea asta era prea rapidă aveam nevoie de timp ca să o asimilez. Dragostea plus Jack nu făceau niciodată un cuplu fericit, şi dacă dragostea era Bibi, eu eram îngrijorat. Am analizat situaţia pentru o secundă şi recunosc că în mod normal nu aş fi acceptat-o. Dar de această dată am zis, şi doar pentru o singură dată, să îi acord o şansă.
- Uite ce e, îţi dau şansa asta, dacă o dai în bară eşti mort de mâinile mele. Nu vreau să o faci pe Bibi să plângă , fie şi o singură dată.
Am plecat salutându-l şi am urcat în maşină apelând-o pe Angel. Adevărul e că toată ziua mă tentase telefonul, să îi trimit măcar un mesaj dar nu avusesem ocazia, prea mult de lucru. Am apelat numărul însă am sunat, resunat şi iar ... Dar nu mi s-a răspuns . Pentru început am crezut că poate nu a auzit, dar nici a doua oară nu a răspuns, poate nu avea telefonul lângă ea . Nu a ţinut mult până să intru la alte gânduri : alt pariu? Alte lucruri ascunse? Poate a realizat că de fapt nu mă iubeşte. Sau poate, chiar mai rău decât atât, mă iubea dar după ce s-a întâmplat nu vrea să mai audă de mine. Încercam prin miile de idei ce îmi veneau în minte să o aleg pe cea mai rezonabilă, dar nu puteam. Aşa că am accelerat şi am pornit către casa ei. La naiba, trebuia să îmi răspundă. Am sunat la uşă şi mi s-a răspuns, menajera.
- Nu e acasă. E singurul răspuns pe care l-am putut primi. Speram să nu fie vreo glumă proastă, deşi ar fi fost mai ok asta. Mai grav era dacă nu vroia să mă primească. M-am gândit să o caut la Elisse, dar mai întâi am sunat. Niciun răspuns . „ Nu e aici .†e tot ce am primit.
Mă pregăteam să intru la ea în casă , să mai sun odată şi să intru fără permisiune dacă este cazul, când mi-a sunat mobilul.
- Ce vrei? Am ţipat la Mike, un angajat de încredere.
- Mă scuzaţi că vă deranjez, dar sunt probleme în Washington, se duce de râpă toată „ operaţiunea †, nu mai ştiu ce să fac. Pierdem toate milioanele învestite.
Am înjurat printre dinţi şi am urcat iar în maşină . Aş fi dat-o dracu de treabă dar nu puteam lăsa de izbelişte atâţia oameni – care se bazau pe mine. Plus că mulţi ar fi rămas fără serviciu dacă făceam asta. Am zis să mă gândesc şi la ei. Am accelerat.
Toată noaptea am avut de furcă cu diferite probleme, conctracte, bilanţuri dar pe care am reuşit totuşi să le rezolv, să pierd câteva milioane şi să câştig altele în loc. În fine, cert e că era ora opt dimineaţa când am ajuns înapoi cu doar două ore dormite . Eram extenuat plus nervos că nici acum nu îmi răspundea Angel la telefon. Am mers direct la casa lui Elisse – nimeni acasă. Am plecat la Eric, bineînţeles că prima dată am încercat la Angel –nimeni nu mi-a răspuns.
Eric mi-a deschis uşa şi observam că de abia se trezise – eu fiind cauza.
- Eric, ce dracu ? Unde e Elisse? Şi mai important, Angelique? O caut de ieri , nu îmi răspunde la telefon, acasă cică nu e. Îmi bag ceva în ea de treabă. Ce dracu se întâmplă cu toată lumea?
Am bufnit, nu ştiu de ce aveam starea asta, dar se acumulaseră toate. Aş fi dat orice pentru o oră de somn.
M-a privit uimit şi mi-a făcut semn să intru dar am răspuns negativ din cap aşa că a început să vorbească.
- Se pare că tu eşti singurul care nu ştie, a apărut fosta ta, Vanessa şi a molestat-o pe Angel. În momentul în care am auzit am dat cu pumnul în perete şi m-am întors să plec, cu gândul să îi tai gâtul Vanessei dar m-a oprit Eric.
- Nu în sensul ăla. Cică e însărcinată. Eşti chiar idiot, cum să faci sex cu ea neprotejat? Tu chiar nu te gândeşti la consecinţe?
Despre ce vorbea? Normal că o făceam doar protejat , nu riscam aşa ceva cu nicio femeie mai ales cu una aşa superficială ca blonda aia, cel mai puţin îmi doream de la ea un copil. Minciună, sigur.
- Draci, cum să o fac neprotejat? Doar n-am înnebunit. Unde e Angelique? Merg chiar acu’ să rezolv problema asta , că doar nu o las eu p’ Vanessa să îmi strice fericirea. Târfa dracu.
- Nu ştiu unde e, vorbesc serios , am înţeles că iar vrea să plece. Dar ai face bine să rezolvi asta.
Am plecat, urcat în maşină şi îndreptat către apartamentul Vanessei. Am bătut agresiv de câteva ori până a venit la uşă. Era îmvrăcată cazual, părul prins în coadă . Am privit-o nervos.
- Uite ce e păpuşă fără creier, am auzit că o să îmi dai un copil. Hai să îţi facem nişte analize. Am trântit uşa luând-o de braţ, fără să o las să vorbească şi am arucnat-o în maşină. Am mers până la spital şi am cerut să i se facă un control. A protestat de câteva ori însă după ce am rugat-o frumos, cu un limbaj adegvat, în concluzie foarte vulgar, a acceptat.
Ne-am aşezat pe scaune, în faţă având o masă. Cred că era cafeteria sau ce or ţine ăştia în spitale pentru relaxare. Am primit rezultatul şi înainte de a deschide plicul pentru a-l citi am zâmbit ironic şi am privit-o. Cred că arătam groaznic pentru că s-a uitat la mine speriată. Ştiam că ochii mei o aţintiseră şi aruncau fulgere.
- Draga mea Vanessa, ştii , dacă voi avea acest copil. . . Vreau să ştii şi tu, aşa , doar ca precauţie în caz că nu ai ghicit , îl voi recunoaşte şi îi voi fi tată. M-a privit nedumerită. Am continuat. Dar , nu te voi lăsa niciodată să îi fi mamă. 9 luni şi după e al meu, fără să ai drept matern. Şi ştii de ce? Pentru că nu pot sta cu cineva pe care nu iubesc, cât despre copil este de datoria mea să o fac. Cred că mai avea puţin şi plângea din cauza tonului pe care îl folosisem. Mă implora din priviri să renunţ, să nu deschid plicul . Dar deja am făcut-o. Rezultatul era negativ. M-am ridicat şi ea odată cu mine, instantaneu. Am rupt hârtia în câteva bucăţi şi m-am apropiat de ea.
- Ai fost o fată foarte rea, şi din cauza ta se poate întâmpla ceva şi mai rău, iar eu nu pot lăsa asta să scape nepedepsit. Nu? Am înaintat cu paşi mult prea lenţi pe care îi putea număra ,înghiţi şi care o înfiorau.
- Buu ! Am ţipat când am ajuns în faţa ei, speriind-o. Am râs ironic după care am pleznit-o.
Palma am dat-o destul de tare, însă folosind o forţă redusă –era totuşi o femeie iar eu nu le loveam. Până ce nu m-am gândit : şi aşa femeile vor egalitate, asta o să aibă. Îmi părea rău că folosisem asemenea maniere, dar le cerea.
- Dacă te mai prind vreodată cu aşa ceva, jur că te distrug. Ah şi ai face bine să părăseşti oraşul , cât îţi mai dau voie.
Am plecat rapid, aruncându-mă în maşină şi grăbindu-mă spre casa lui Angelique. Am bătut de câteva ori, la uşă ,la ferestre . . . Peste tot .Toată treaba cu blonda artificială îmi luase câteva ore bune. Mi s-a deschis uşa într-un final şi am zărit un tip înalt, părul negru, ochii verzi – în fine, vărul lui Angelique. Mi-a tras un pumn înainte să pot zice ceva şi nu l-am dat înapoi . Nu ştiu de ce , dar simţeam că îl merit deşi poate nu pe deplin.
- Deja a plecat , şi nu se mai întoarce.
Nu pot explica ce am simţit când am auzit asta. Aş fi vrut să plec după ea, să o opresc, să îi zic adevărul. Dar nu puteam , nu mai puteam pentru că fusese decizia ei să mă părăsească. Şi totuşi, aş fi putut trece peste asta, ştiu că aveam destul forţă dar. . . Corpul meu nu se mai ridica, nu mai avea reflecte. Alene după câteva minute l-am putut mişca, când în jurul meu nu mai era nimic. Chiar şi privirea dispreţuitoare a vărului ei dispăruse. Nici măcar lui nu îi explicasem.
Mort m-am ridicat şi am urcat la volan adormind acolo. Nu mă mai puteam mişca, aş fi vrut să beau, să uit. Să aprind o ţigară, să mă calmez. Dar nici pentru asta nu mai aveam forţă. Dacă aş fi avut lacrimi şi puterea să plâng, aş fi făcut-o . Dar pur şi simplu nu vroiau să curgă.
La dracu Angelique, de ce trebuia să pleci . . .