28-10-2009, 08:28 PM
Am adus capitolul patru... Hope u like :-SS sry pt greseli, grabirea actiunii si alte frimituri dinacestea. Cum am spus nu e un fic foarte reusit si de-aia cer comentarii si pareri dar nu le primesc "? Eh, ma rog :-J
Lectura placuta :*
4. Bun venit acasa.
-Hiro! Am strigat privind uimita baiatul ce ma privea de jos. Ce cauti aici?
-Ti-am spus doar ca ai mei se muta in Japonia si ca s-ar putea sa vin cu ei. Am facut asta pentru tine! mi-a raspuns el. Sakura ma privea uimita, iar eu eram total in soc! In acei cinci ani, incercand sa-l uit pe blond, mi-am gasit un prieten. Tatal lui era din Japonia, iar mama lui din Franta. Ne-am cunoscut la o expozitie si am terminat prin a iesi impreuna in urmatoarele seri, la o cafea sau la o simpla plimbare. Ochii lui aveau o nuanta stranie de gri, iar parul lui saten il purta mereu tuns. Avea cateva suvite incapatanate, care stateau ravasite insa asta ii dadea mereu un aspect mult mai frumos. Zambea mereu, chiar si atunci cand era trist. Am stat cu el 3 ani si ceva, apoi din cauza faptului ca m-am reintors in tara ne-am despartit. Era atent cu mine si nu m-a obligat niciodata sa avem relatii intime, intelegandu-ma ca nu vreau. Nu batea apropouri, nu se purta ca un necioplit, era baiatul ideal. Cate fete nu-si doreau asa ceva? Insa eu chiar nu-mi doream. Sentimentele mele pentru el nu cred ca au fost vreodata asa pure cum sunt pentru Naruto. Ce spun? Apelasem la aceasta "dragoste" numai pentru a-l uita pe cel la care tineam cu adevarat. A fost colacul meu de salvare. Un sentiment de mila mi-a strapuns sufletul facandu-ma sa oftez.
-Vin acum sa-ti deschid. Am spus eu coborand scarile in graba. El chiar tinea la mine. Imi demonstrase asta de atatea ori. Si acum ce facea? Venise cu ai lui aici, lasand balta proiectul lui la care lucra de atatia ani acolo si din cate stiu mai avea inca mult de facut la el. Si asta pentru mine.
Am deschis.
A pasit imediat in casa, ajungand la cativa centimetrii de mine. Am dat putin capul pe spate pentru a-l privi. Am zambit iar el a facut acelasi lucru. Mi-a cuprins obrajii in palme lasandu-si fata usor inspre a mea. Cand era pe cale de a-mi atinge buzele cu ale sale, rozalia a pasit in hol, privindu-ne mirata. M-am rusinat. Am intors capul si m-am indepartat usor de el.
-Hiro, ea este Sakura.
-Incantat! A spus el dand mana cu cea din fata lui. Hina mi-a spus multe despre tine!
-Incantata si eu, Hiro... Insa, crede-ma, domnisoara aici de fata, a spus ea privindu-ma, nu mi-a faut placerea de a-mi povesti despre tine.
-Ha ha, Sakura! Ce amuzanta esti! Nu-ti mia aduci aminte! am spus eu razand fortat si prost, inghioldind-o cu cotul. Hiro! Cum sa nu-ti mai amintesti!
-Aaa! Acel Hiro! Da... Ha ce idioata sunt! Uite cat e de taziu. a spus ea privind ceasul imaginar ce il avea la mana. Pe maine! si a iesit din casa.
Mi-a zambit. O dadusem in bara rau de tot. Nu vroiam sa stie nimeni despre relatia mea cu el. Insa el stia ca am povestit tutror despre noi doi. Si acum... Off... Sper sa o scot cu bine la capat. Am pasit in sufragerie, urmata de saten. I-am facut semn spre canapea, iar el s-a asezat.
-Vrei ceva de baut? Cum m-ai gasit? Cand pelci inapoi?
Intrebarile imi iesisera una dupa alta printre buze, iar el a inceput sa rada.
-Esti la fel de amuzanta! Da, as vrea un pahar de apa daca nu te deranjeaza. Ti-am cautat adresa in cartea de telefon. Si nu stiu cand plec. Mi-a rapsuns el la fel de repede. I-am adus acel pahar cu apa, insa mainile mele tremurau atat de rau incat l-am scapat jos, la picioarele lui. Sunetul a rasunat in linistea incaperii, iar paharul s-a facut bucatele.
-Scuza-ma! Te-am si udat... am spus eu aruncandu-ma in genunchi si incepand sa strang cioburile. Si el s-a asezat langa mine, ajutandu-ma sa strang.
-Nu e nevoie. Am spus eu luand bucatelele mici din mana lui. M-a apucat de brat, facandu-ma sa scap din nou cioburile jos. Ne uitam unul la altul si niciunul din noi nu scotea vre-un sunet. M-a tras in bratele lui, strangandu-ma tare. M-a sarutat. Saruta la fel de bine, era la fel de atent cand ma tinea in brate. Era Hiro al meu! I-am raspuns la sarut si mi-am trecut degetele prin parul lui. Ce nevoie aveam de blond cand il aveam pe el langa mine? Niciuna! El ma iubea, nu m-a facut sa sufar niciodata. In schimb Naruto nici nu-mi prea dadea importanta! In ochi imi aparusera lacrimi, care au fost sterse imediat de bratul puternic al satenului. Eram atat de mica fata de el. Ma simteam protejata stand asa, cu capul pe pieptul lui si inconjurata de bratele lui. Ne-am ridicat de jos si ne-am asejat pe canapea. Eu priveam micile particele din pahar, ce aveau diferite forme si marimi iar el privea tavanul. Ne-am uitat unul al altul in acelasi timp. Ca si privirile, vocile noaste s-au incurcat una in cea lalta, pronuntand in acelasi timp, aceleasi cuvinte.
-Mi-ai lipsit!
Am inceput sa radem de felul in care ne priveam, intr-un fel uimiti ca am gandit acelasi lucru. M-a tras langa el si si-a pus o mana dupa umarul meu.
Am stat asa si am vorbit despre acele zile cand eram impreuna, despre ce am facut dupa ce am plecat si inca altele. Se facuse tarziu si a plecat, iar eu m-am culcat imdeiat. Eram destul de obosita. Ne-am intalnit a doua zi la terasa.
***
-Cum adica ai avut un iubit? Eu de ce nu am aflat nimic pana acum? Cum ramane cu Naruto?
-Sakura! Lasa fata in pace. Bravo ei! In plus, nu putea ramane toata viata cu gandul la hiperactivul ala, nu? A spus Tenten zambindu-mi.
-Frate parca suntem in zilele de liceu! A spus Ino visatoare, incepand sa faca piruete prin camera. Cand ne gaseam prieteni, si vai una din noi nu afla! Ce scandal iesea. Am inceput toate sa radem.
-Ino, o stiu pe Hina ca fata timida si nu o credeam in stare sa-l uite asa repede pe Naruto. Sau ati uitat voi cat de lesinata era dupa el?
Am continuat aceasta discutie mult si bine. Eu tocmai ma intorsesem din oras, si le-am gasit pe fete stand pe canapea, si band cate o cafea. Stateam visatoare, fara sa dau importanta la ceea ce ele spuneau. Ma gandeam...
"Am intrat in el si era sa cadem jos.
-Imi pare rau!
-Nu e nimic. Si stai atenta. Te puteai lovi!
~~~
-M-am indragostit de tine!
-Poftim? M-a sarutat...
~~~
-Ce face salbatica mea cu ochi frumosi?"
Rand pe rand, amintirile isi faceau loc prin mintea mea. De cand ne-am intalnit, pana la primul sarut. De acolo, pana la ziua de ieri... Nu am auzit-o pe Temari care tipa disperata la mine, tinand telefonul violet in mana, care suna de zori.
Am raspuns.
-Da? Oh, buna! Sigur, de ce nu? Da, cred ca vor sa vina. Bine. Mersi!
Am inshis si mi-am privit prietenele.
-Care veniti in seara asta in parc? am intrebat eu dand din gene.
-Scuze Hina... I-am promis lui Sai ca mergem la ai lui, vroiau sa ma vada... a spus Ino luandu-ma usor in brate. Tenten a spus ca are grija de fetita vecinilor. Pe langa zilele de marti si vineri, cand se ducea mereu la serviciul ei, avea grija de copii. Sakura si Temari ma priveau, iar blonda a luat un zambet strengar pe fata.
-Era Hiro? am aprobat din cap. Pai si de ce ne iei cu tine? E intalnirea voastra! mi-a facut cu ochiul. Si poate are si baiatul chef de altele. a spus ea, apoi prefacandu-se ca ploua. Toate au inceput sa rada, inafara de mine, care imi priveam mainile ce le tineam in palma.
-Degeaba are el chef... Eu... m-am oprit si m-am ridicat de pe pat, deschizand usile dulapului.
-Inca esti! A tipat Ino, indreptand un deget spre mine.
-V-am spus eu ca e timida! a spus rozalia chicotind. Ma simteam penibil. M-am sprijinit de unul din rafturile dulapului si am lasat capul in jos.
-Hina, daca te ajuta cu ceva... Nu e ceva rau sa fi virgina la vasta asta. Stai calma. Ai viata inainte... Insa... Ai 24 de ani... a spus ea uitandu-se la mine si zambindu-mi dulce.
-Stiu! Insa nu am gasit inca persoana potrivita, da? Hiro e primul meu iubit!
-Minti. Ai fost cu Kiba in primul an de liceu. a spus Sakura.
-Da, o zi. Aia n-a fost o relatie.
Am scos o pereche de pantaloni scurti, de culoarea cerului si un maieu alb. Era vara, era cald, asa ca m-am gandit sa port ceva lejer. Fetele au ramas la mine pana cand am primit telefon de la Hiro si mi-a spus ca in zece minute ajunge in fata casei mele. Si-au luat la revedere, urandu-mi succes, apoi au plecat.
Am deschis usa cand soneria a rasunat in casa. Mi-am luat la revedere de la Neji, apoi am plecat. Mergeam pe trotuar tinandu-ne de mana. Multe fete intorceau privirea in urmea noastra, iar in ochii lor se citea invidie pentru ca nu erau ele in locul meu. Am ajuns in parc si ne-am pus pe o banca. In Franta obisnuiam sa iesim o data pe saptamana, seara, in parc si sa stam pana spre dimineata, asta daca nu ni se facea prea somn. Banuielile mele despre vreme nu au fost chiar atat de bune. Batea un vant destul de rece, iar cerul a fost pictat de lumina unui fulger, urmat de sunetul unui tunet puternic. Lacrimi mici si reci au inceput sa cada din cer, udand tot in jur. Il priveam, ma privea. Am inceput sa radem. Nu stiu de ce... Eu eram in maieu si pantalonasi scurti, iar afara era atat de frig... Cred ca s-a uitat la stirile meteo, pentru ca el avea si hanoracul pe el. Si l-a dat jos, vrand sa mi-l dea mie, insa am refuzat.
-Nu! Ti-ar fi tie frig si nu ar fi drept lucrul asta. Te rog, tine-l pe tine. Pe mine ma poti lua in brate. Am spus zambind dulce. S-a imbracat la loc si am cautat un loc unde sa ne ascundem de ploaie. Am ajuns undeva pe la jumatatea parcului, unde era un loc amenajat frumos cu niste bancute si acoperit de o cupola destul de mare incat sa incapa acolo o clasa intreaga. Ne-am adapostit sub acel acoperis din lemn. Eram uzi, tremuram. M-a luat in brate, si a inceput sa-mi mangaie spatele in incercarea de a ma incalzi. Am zambit si mi-am pus usor capul pe pieptul lui. Insa un tusit fortat, ragusit, a spart acea aura in care eram prinsi, dandu-ne de inteles ca nu suntem singuri. Mi-am indreptat privirea catre locul de unde venise sunetul. O fata bruneta, imbracata intr-o pereche de blugi lungi si un tricou gri cu mici modele ciudate, statea rezemata de umarul unui baiat blond cu ochii albastri. De ce nu scapam de el si acum?
-Salut, Hina. mi-a spus el incruntandu-si privirea cand s-a uitat la Hiro. Si tie, amice.
-Salut frate!
-E Naruto. Ti-am spus despre el. mi-am lamurit prietenul apoi am privit in alta parte. Eram trista. De ce? Pentru ca-l vazusem cu alta? Mai bine spus cu acea Mia din seara aia, in curtea discotecii? Dar de ce il invinovateam. Si eu eram cu altul acum.
-Aaa.. s-a auzit sunetul lin al vocii satenului. Acel Naruto, deci? El e tipul pe care l-ai placut atata timp?
Am ramas blocata. Ochii mi s-au marit iar inima imi batea cu putere. Am simtit cum blondul ma privea insistent. Hiro facuse o mare greseala. Nu am mai spus nimic. M-am ridicat de pe banca, plecand. Paseam nervoasa prin ploaia, nepasandu-mi ca ma ud, ca ma pot imbolnavi, nimic! Vroiam sa-l uit! Vroiam sa raman cu Hiro. Poate asa il uitam definitiv si sentimentele mele pentru saten puteau inflorii usor usor. Insa nu! El a stricat tot. L-am auzit cum m-a strigat de trei ori inainte de a incepe sa vina fugind in ploaie dupa mine. Am inceput si eu sa fug insa m-am impiedicat. M-a prins de mana, tragandu-ma repede la el in brate. Doamne! Daca nu ma prindea cadeam si riscam sa incaesz o lovitura extraordinara. In ciuda faptului ca m-a salvat, eu, incapatanata lumii, l-am impins si am plecat mai departe. A venit din nou dupa mine, tot incercand sa-mi vorbeasca insa eu nu-i raspundeam.
-Hina, iubito! Ti-am facut ceva? Am facut ceva care sa te supere? Daca da iarta-ma! Hinata, vorbeste-mi te rog! m-am intors brusc privindul nervoasa. I-am dat o palma. Atat de tare... imi simteam eu mana cum svacneste si ii priveam obrazul rosu. Si-a dus mana la locul lovit apoi mi-a zambit stins spunand:
-O merit.
Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Cum puteam sa nu-i vorbesc? Cum puteam sa nu-l iert? El era asa de dragut cu mine. L-am luat in brate apoi am depus un sarut pe obrazul inca pictat de palma mea. Mi-am cerut scuze, spunand-ui ca nu stiu ce m-a apucat.
-Hai, mai bine te duc acasa. Poate ai nevoie sa te odihnesti putin.
Am aprobat, cerandu-mi inca odata scuze care el mi le-a acceptat. Pe drum, niciunul nu a scos niciun sunet. Am mers la o distanta de treizeci de centimetrii unul de celalalt. Eu imi retineam lacrimile care din nefericire cadeau pe obrajii mei, insa din cauza ploii nu se cunostea acest lucru. Cand am ajuns in fata usii de lemn ce dadea in holul din casa, mi-a spus noapte buna si a vrut sa plece. L-am oprit. Suspinele mele deveneau din ce in ce mai adanci, iar acum ploaia nu-mi mai cadea pe fata si lacrimile mari erau vizibile.
-Imi pare rau, Hiro! Am spus eu apoi dand intr-un hohot puternic de plans. Imi pare atat de rau... am repetat printre micile sunete guturale ce le scoteam. M-a imbratisat, mangaindu-mi parul ud. Am tot repetat acel "iarta-ma" pana am simtit ca nu mai pot. Nu reuseam sa-mi opesc lacrimile si parca ramasesem blocata nereusind sa spun alt ceva. Simteam ca daca imi va da drumul o sa cad jos. Ma simteam lipsita de orice putere. Mi-a luat cheile din buzunarul pantalonilor deschizand usa. Inauntru era o linista de mormant. Neji trebuia sa se fi culcat de mult. Ma abtineam sa nu plang pentru a nu face zgomot si a-l trezi. Am pasit in casa tinandu-ma de pereti. A inchis usa in urma noastra si a venit in spatele meu, luandu-ma in brate pe sus. M-a dus la mine in camera si m-a pus pe pat. Mi-a aruncat din sifonier prima pijama care ia venit la mana si a iesit din dormitor spunandu-mi sa ma schimb. S-a intors dupa zece minute cu o cana fierbinte de ceai.
-Bea asta. O sa te ajute sa te mai calmezi. mi-a spus intinzandu-mi cana.
-Nu beau nimic! am tipat eu.Tot ce vreau e sa ma iei in brate si sa ma saruti. Sa-mi spui ca ma ierti si ca totul va fi bine! Fa asta daca ma iubesti! am inceput sa tip nepasandu-mi ca-mi pot trezi varul.
-Dar tu, Hina? Tu ma iubesti macar pe jumatate din cat te iubesc eu? il priveam uimita. Avea dreptate. Am inceput sa plang din nou. Mi-a sters lacrimile si m-a luat in brate.
-Nu suport sa te vad plangand. apoi m-a sarutat. Poate ca pana la urma o sa ajung sa-l iubesc asa cum si el ma iubeste pe mine. Aveam scuza perfecta sa nu mai fiu interesata de blond. Ba chiar doua. Mia si Hiro! Am adormit iar el a plecat dupa ce m-a invelit si m-a sarutat pe frunte.
Desteptarea mi-a fost data de fratele meu, care a intrat in camera tipand in gura mare ca Hanabi vine acasa. Nu am reactionat pe moment. Eram inca adormita. L-am vazut cum a iesit din camera vorbind la telefon.
Se parea ca surioara mea mai mica ne facea o vizita. Imi era asa dor de ea. A ajuns in jur de ora patru dupa masa.
-Hanabi! am tipat eu luand-o in brate. Doamne ce mare te-ai facut!
-Hina! Te-ai facut baba! a spus ea incercand, ca deobicei, sa faca misto de mine pentru ca eram mult mai mare decat ea. Sincera sa fiu cinti ani nu era o diferenta chiar atat de mare. Dar ea mereu facea glume pe chestia asta, glume care am invatat sa le accept.
-Sti ca exista o specie de pesti care ar putea omori o armata in mai putin de un minut? De asta imi aduci tu aminte! i-am spus sarutand-o pe frunte. Semana atat de mult cu mine. Parul ii era lung ca al meu, de aceasi culoare, iar doua suvite ii stateau rebele pe chip. Aceasi ochi, aceasi privire. Era putin mai scunda decat mine. Imi aducea aminte de mine la vastra ei, singura diferenta fiind bretonul la care eu n-am vrut sa renunt din copilarie. Sanii ei erau mari, avea picioare lungi si svelte. Unghiile mari si drepte aveau nuanta sangelui. Genele erau frumos date cu rimel, iar buzele carnoase erau acoperite de un gloss transparent ce o prindea foarte bine. Purta o rochita violet, cu mici modele galbene, ce-i venea pana la genunchi. In picioare avea o pereche de sandale cu toc nu foarte inalt, ce o facea sa aiva aceasi inaltime ca a mea.
-Sti ceva, sormeo? Tot nu ma intreci la marime. Am spus eu aratand cu degetul spre sanii ei. M-a privit scotand limba.
-Si ce? Asa ii aveai si tu la 19 ani, da? Asa ca nu mai comenta! a spus ea, si una din suvite i-a alunecat usor pe nas.
In seara aia gatisem mancara ei preferata iar ca desert faimoasa prajitura cu ciocolata. Specialitatea magazinului.
Am observat inelul dragut ce statea pe degetul de la mana stranga. Un diamant micut si foarte frumos zacea pe acel cerc din aur. Am privit-o in ochi intreband-o:
-De unde ai inelul? E foarte frumos.
-Asta? a spus ea ridicand mana. Mi l-a dat prietenul meu. Sau logidnic, depinde cum vrei s-o iei.
Am auzit sunetul provocat de Neji, cand o bucata de prajitura i-a ramas in gat la auzul acelor cuvinte. A baut repede apa, apoi si-a sters gura cu servetelul de hartie de pe masa.
-Nu crezi ca esti prea tanara sa te gandesti deja la logodna? a intrebat el privindu-mi surioara.
-Nejiii... Parca ai fi tata! Sunt majora! Si tipul asta mi-a dat un inel, iar eu am spus da! Nu mai ai ce face! a spus ea chicotind.
-Sa sti ca are dreptate. In plus, nu se marita maine. Lucrurile se fac in timp.
Am terminat de mancat si Neji s-a retras in biroul lui. Eu am spalat vasele, iar sora mea mai mica statea pe scaun, band dintr-un pahar de suc.
-V-ati intalnit? am intrebat-o la ce se referea. Naruto. V-ati vazut de cand ai venit inapoi?
Am scapat buretele din mana. M-am asezat langa ea, aranjandu-i acele suvite rebele ce-i alunecau pe chip, dandu-i un aspect angelic.
-Da ne-am vazut. i-am povestit tot. Avea dreptul sa stie. De mica ma bazam pe ea. Secretele noastre eru bine pazite. Orice-mi spunea, ramanea inchis pe vecie si invers.
-Stai calma. Poate o sa ramai cu Hiro. Pare dragut. Si Naruto isi va da el seama singur ce a pierdut. Apropo, eu unde dorm?
-Avand in vedere ca singurul loc liber in care ai putea dormi e sufrageria, insa e foarte incomod, daca nu te deranjeaza, sus in camera la mine.
-Si tu?
-Cu tine. Ca atunci cand eram mici! Am spus eu imbratisand-o strans.
Lectura placuta :*
4. Bun venit acasa.
-Hiro! Am strigat privind uimita baiatul ce ma privea de jos. Ce cauti aici?
-Ti-am spus doar ca ai mei se muta in Japonia si ca s-ar putea sa vin cu ei. Am facut asta pentru tine! mi-a raspuns el. Sakura ma privea uimita, iar eu eram total in soc! In acei cinci ani, incercand sa-l uit pe blond, mi-am gasit un prieten. Tatal lui era din Japonia, iar mama lui din Franta. Ne-am cunoscut la o expozitie si am terminat prin a iesi impreuna in urmatoarele seri, la o cafea sau la o simpla plimbare. Ochii lui aveau o nuanta stranie de gri, iar parul lui saten il purta mereu tuns. Avea cateva suvite incapatanate, care stateau ravasite insa asta ii dadea mereu un aspect mult mai frumos. Zambea mereu, chiar si atunci cand era trist. Am stat cu el 3 ani si ceva, apoi din cauza faptului ca m-am reintors in tara ne-am despartit. Era atent cu mine si nu m-a obligat niciodata sa avem relatii intime, intelegandu-ma ca nu vreau. Nu batea apropouri, nu se purta ca un necioplit, era baiatul ideal. Cate fete nu-si doreau asa ceva? Insa eu chiar nu-mi doream. Sentimentele mele pentru el nu cred ca au fost vreodata asa pure cum sunt pentru Naruto. Ce spun? Apelasem la aceasta "dragoste" numai pentru a-l uita pe cel la care tineam cu adevarat. A fost colacul meu de salvare. Un sentiment de mila mi-a strapuns sufletul facandu-ma sa oftez.
-Vin acum sa-ti deschid. Am spus eu coborand scarile in graba. El chiar tinea la mine. Imi demonstrase asta de atatea ori. Si acum ce facea? Venise cu ai lui aici, lasand balta proiectul lui la care lucra de atatia ani acolo si din cate stiu mai avea inca mult de facut la el. Si asta pentru mine.
Am deschis.
A pasit imediat in casa, ajungand la cativa centimetrii de mine. Am dat putin capul pe spate pentru a-l privi. Am zambit iar el a facut acelasi lucru. Mi-a cuprins obrajii in palme lasandu-si fata usor inspre a mea. Cand era pe cale de a-mi atinge buzele cu ale sale, rozalia a pasit in hol, privindu-ne mirata. M-am rusinat. Am intors capul si m-am indepartat usor de el.
-Hiro, ea este Sakura.
-Incantat! A spus el dand mana cu cea din fata lui. Hina mi-a spus multe despre tine!
-Incantata si eu, Hiro... Insa, crede-ma, domnisoara aici de fata, a spus ea privindu-ma, nu mi-a faut placerea de a-mi povesti despre tine.
-Ha ha, Sakura! Ce amuzanta esti! Nu-ti mia aduci aminte! am spus eu razand fortat si prost, inghioldind-o cu cotul. Hiro! Cum sa nu-ti mai amintesti!
-Aaa! Acel Hiro! Da... Ha ce idioata sunt! Uite cat e de taziu. a spus ea privind ceasul imaginar ce il avea la mana. Pe maine! si a iesit din casa.
Mi-a zambit. O dadusem in bara rau de tot. Nu vroiam sa stie nimeni despre relatia mea cu el. Insa el stia ca am povestit tutror despre noi doi. Si acum... Off... Sper sa o scot cu bine la capat. Am pasit in sufragerie, urmata de saten. I-am facut semn spre canapea, iar el s-a asezat.
-Vrei ceva de baut? Cum m-ai gasit? Cand pelci inapoi?
Intrebarile imi iesisera una dupa alta printre buze, iar el a inceput sa rada.
-Esti la fel de amuzanta! Da, as vrea un pahar de apa daca nu te deranjeaza. Ti-am cautat adresa in cartea de telefon. Si nu stiu cand plec. Mi-a rapsuns el la fel de repede. I-am adus acel pahar cu apa, insa mainile mele tremurau atat de rau incat l-am scapat jos, la picioarele lui. Sunetul a rasunat in linistea incaperii, iar paharul s-a facut bucatele.
-Scuza-ma! Te-am si udat... am spus eu aruncandu-ma in genunchi si incepand sa strang cioburile. Si el s-a asezat langa mine, ajutandu-ma sa strang.
-Nu e nevoie. Am spus eu luand bucatelele mici din mana lui. M-a apucat de brat, facandu-ma sa scap din nou cioburile jos. Ne uitam unul la altul si niciunul din noi nu scotea vre-un sunet. M-a tras in bratele lui, strangandu-ma tare. M-a sarutat. Saruta la fel de bine, era la fel de atent cand ma tinea in brate. Era Hiro al meu! I-am raspuns la sarut si mi-am trecut degetele prin parul lui. Ce nevoie aveam de blond cand il aveam pe el langa mine? Niciuna! El ma iubea, nu m-a facut sa sufar niciodata. In schimb Naruto nici nu-mi prea dadea importanta! In ochi imi aparusera lacrimi, care au fost sterse imediat de bratul puternic al satenului. Eram atat de mica fata de el. Ma simteam protejata stand asa, cu capul pe pieptul lui si inconjurata de bratele lui. Ne-am ridicat de jos si ne-am asejat pe canapea. Eu priveam micile particele din pahar, ce aveau diferite forme si marimi iar el privea tavanul. Ne-am uitat unul al altul in acelasi timp. Ca si privirile, vocile noaste s-au incurcat una in cea lalta, pronuntand in acelasi timp, aceleasi cuvinte.
-Mi-ai lipsit!
Am inceput sa radem de felul in care ne priveam, intr-un fel uimiti ca am gandit acelasi lucru. M-a tras langa el si si-a pus o mana dupa umarul meu.
Am stat asa si am vorbit despre acele zile cand eram impreuna, despre ce am facut dupa ce am plecat si inca altele. Se facuse tarziu si a plecat, iar eu m-am culcat imdeiat. Eram destul de obosita. Ne-am intalnit a doua zi la terasa.
***
-Cum adica ai avut un iubit? Eu de ce nu am aflat nimic pana acum? Cum ramane cu Naruto?
-Sakura! Lasa fata in pace. Bravo ei! In plus, nu putea ramane toata viata cu gandul la hiperactivul ala, nu? A spus Tenten zambindu-mi.
-Frate parca suntem in zilele de liceu! A spus Ino visatoare, incepand sa faca piruete prin camera. Cand ne gaseam prieteni, si vai una din noi nu afla! Ce scandal iesea. Am inceput toate sa radem.
-Ino, o stiu pe Hina ca fata timida si nu o credeam in stare sa-l uite asa repede pe Naruto. Sau ati uitat voi cat de lesinata era dupa el?
Am continuat aceasta discutie mult si bine. Eu tocmai ma intorsesem din oras, si le-am gasit pe fete stand pe canapea, si band cate o cafea. Stateam visatoare, fara sa dau importanta la ceea ce ele spuneau. Ma gandeam...
"Am intrat in el si era sa cadem jos.
-Imi pare rau!
-Nu e nimic. Si stai atenta. Te puteai lovi!
~~~
-M-am indragostit de tine!
-Poftim? M-a sarutat...
~~~
-Ce face salbatica mea cu ochi frumosi?"
Rand pe rand, amintirile isi faceau loc prin mintea mea. De cand ne-am intalnit, pana la primul sarut. De acolo, pana la ziua de ieri... Nu am auzit-o pe Temari care tipa disperata la mine, tinand telefonul violet in mana, care suna de zori.
Am raspuns.
-Da? Oh, buna! Sigur, de ce nu? Da, cred ca vor sa vina. Bine. Mersi!
Am inshis si mi-am privit prietenele.
-Care veniti in seara asta in parc? am intrebat eu dand din gene.
-Scuze Hina... I-am promis lui Sai ca mergem la ai lui, vroiau sa ma vada... a spus Ino luandu-ma usor in brate. Tenten a spus ca are grija de fetita vecinilor. Pe langa zilele de marti si vineri, cand se ducea mereu la serviciul ei, avea grija de copii. Sakura si Temari ma priveau, iar blonda a luat un zambet strengar pe fata.
-Era Hiro? am aprobat din cap. Pai si de ce ne iei cu tine? E intalnirea voastra! mi-a facut cu ochiul. Si poate are si baiatul chef de altele. a spus ea, apoi prefacandu-se ca ploua. Toate au inceput sa rada, inafara de mine, care imi priveam mainile ce le tineam in palma.
-Degeaba are el chef... Eu... m-am oprit si m-am ridicat de pe pat, deschizand usile dulapului.
-Inca esti! A tipat Ino, indreptand un deget spre mine.
-V-am spus eu ca e timida! a spus rozalia chicotind. Ma simteam penibil. M-am sprijinit de unul din rafturile dulapului si am lasat capul in jos.
-Hina, daca te ajuta cu ceva... Nu e ceva rau sa fi virgina la vasta asta. Stai calma. Ai viata inainte... Insa... Ai 24 de ani... a spus ea uitandu-se la mine si zambindu-mi dulce.
-Stiu! Insa nu am gasit inca persoana potrivita, da? Hiro e primul meu iubit!
-Minti. Ai fost cu Kiba in primul an de liceu. a spus Sakura.
-Da, o zi. Aia n-a fost o relatie.
Am scos o pereche de pantaloni scurti, de culoarea cerului si un maieu alb. Era vara, era cald, asa ca m-am gandit sa port ceva lejer. Fetele au ramas la mine pana cand am primit telefon de la Hiro si mi-a spus ca in zece minute ajunge in fata casei mele. Si-au luat la revedere, urandu-mi succes, apoi au plecat.
Am deschis usa cand soneria a rasunat in casa. Mi-am luat la revedere de la Neji, apoi am plecat. Mergeam pe trotuar tinandu-ne de mana. Multe fete intorceau privirea in urmea noastra, iar in ochii lor se citea invidie pentru ca nu erau ele in locul meu. Am ajuns in parc si ne-am pus pe o banca. In Franta obisnuiam sa iesim o data pe saptamana, seara, in parc si sa stam pana spre dimineata, asta daca nu ni se facea prea somn. Banuielile mele despre vreme nu au fost chiar atat de bune. Batea un vant destul de rece, iar cerul a fost pictat de lumina unui fulger, urmat de sunetul unui tunet puternic. Lacrimi mici si reci au inceput sa cada din cer, udand tot in jur. Il priveam, ma privea. Am inceput sa radem. Nu stiu de ce... Eu eram in maieu si pantalonasi scurti, iar afara era atat de frig... Cred ca s-a uitat la stirile meteo, pentru ca el avea si hanoracul pe el. Si l-a dat jos, vrand sa mi-l dea mie, insa am refuzat.
-Nu! Ti-ar fi tie frig si nu ar fi drept lucrul asta. Te rog, tine-l pe tine. Pe mine ma poti lua in brate. Am spus zambind dulce. S-a imbracat la loc si am cautat un loc unde sa ne ascundem de ploaie. Am ajuns undeva pe la jumatatea parcului, unde era un loc amenajat frumos cu niste bancute si acoperit de o cupola destul de mare incat sa incapa acolo o clasa intreaga. Ne-am adapostit sub acel acoperis din lemn. Eram uzi, tremuram. M-a luat in brate, si a inceput sa-mi mangaie spatele in incercarea de a ma incalzi. Am zambit si mi-am pus usor capul pe pieptul lui. Insa un tusit fortat, ragusit, a spart acea aura in care eram prinsi, dandu-ne de inteles ca nu suntem singuri. Mi-am indreptat privirea catre locul de unde venise sunetul. O fata bruneta, imbracata intr-o pereche de blugi lungi si un tricou gri cu mici modele ciudate, statea rezemata de umarul unui baiat blond cu ochii albastri. De ce nu scapam de el si acum?
-Salut, Hina. mi-a spus el incruntandu-si privirea cand s-a uitat la Hiro. Si tie, amice.
-Salut frate!
-E Naruto. Ti-am spus despre el. mi-am lamurit prietenul apoi am privit in alta parte. Eram trista. De ce? Pentru ca-l vazusem cu alta? Mai bine spus cu acea Mia din seara aia, in curtea discotecii? Dar de ce il invinovateam. Si eu eram cu altul acum.
-Aaa.. s-a auzit sunetul lin al vocii satenului. Acel Naruto, deci? El e tipul pe care l-ai placut atata timp?
Am ramas blocata. Ochii mi s-au marit iar inima imi batea cu putere. Am simtit cum blondul ma privea insistent. Hiro facuse o mare greseala. Nu am mai spus nimic. M-am ridicat de pe banca, plecand. Paseam nervoasa prin ploaia, nepasandu-mi ca ma ud, ca ma pot imbolnavi, nimic! Vroiam sa-l uit! Vroiam sa raman cu Hiro. Poate asa il uitam definitiv si sentimentele mele pentru saten puteau inflorii usor usor. Insa nu! El a stricat tot. L-am auzit cum m-a strigat de trei ori inainte de a incepe sa vina fugind in ploaie dupa mine. Am inceput si eu sa fug insa m-am impiedicat. M-a prins de mana, tragandu-ma repede la el in brate. Doamne! Daca nu ma prindea cadeam si riscam sa incaesz o lovitura extraordinara. In ciuda faptului ca m-a salvat, eu, incapatanata lumii, l-am impins si am plecat mai departe. A venit din nou dupa mine, tot incercand sa-mi vorbeasca insa eu nu-i raspundeam.
-Hina, iubito! Ti-am facut ceva? Am facut ceva care sa te supere? Daca da iarta-ma! Hinata, vorbeste-mi te rog! m-am intors brusc privindul nervoasa. I-am dat o palma. Atat de tare... imi simteam eu mana cum svacneste si ii priveam obrazul rosu. Si-a dus mana la locul lovit apoi mi-a zambit stins spunand:
-O merit.
Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Cum puteam sa nu-i vorbesc? Cum puteam sa nu-l iert? El era asa de dragut cu mine. L-am luat in brate apoi am depus un sarut pe obrazul inca pictat de palma mea. Mi-am cerut scuze, spunand-ui ca nu stiu ce m-a apucat.
-Hai, mai bine te duc acasa. Poate ai nevoie sa te odihnesti putin.
Am aprobat, cerandu-mi inca odata scuze care el mi le-a acceptat. Pe drum, niciunul nu a scos niciun sunet. Am mers la o distanta de treizeci de centimetrii unul de celalalt. Eu imi retineam lacrimile care din nefericire cadeau pe obrajii mei, insa din cauza ploii nu se cunostea acest lucru. Cand am ajuns in fata usii de lemn ce dadea in holul din casa, mi-a spus noapte buna si a vrut sa plece. L-am oprit. Suspinele mele deveneau din ce in ce mai adanci, iar acum ploaia nu-mi mai cadea pe fata si lacrimile mari erau vizibile.
-Imi pare rau, Hiro! Am spus eu apoi dand intr-un hohot puternic de plans. Imi pare atat de rau... am repetat printre micile sunete guturale ce le scoteam. M-a imbratisat, mangaindu-mi parul ud. Am tot repetat acel "iarta-ma" pana am simtit ca nu mai pot. Nu reuseam sa-mi opesc lacrimile si parca ramasesem blocata nereusind sa spun alt ceva. Simteam ca daca imi va da drumul o sa cad jos. Ma simteam lipsita de orice putere. Mi-a luat cheile din buzunarul pantalonilor deschizand usa. Inauntru era o linista de mormant. Neji trebuia sa se fi culcat de mult. Ma abtineam sa nu plang pentru a nu face zgomot si a-l trezi. Am pasit in casa tinandu-ma de pereti. A inchis usa in urma noastra si a venit in spatele meu, luandu-ma in brate pe sus. M-a dus la mine in camera si m-a pus pe pat. Mi-a aruncat din sifonier prima pijama care ia venit la mana si a iesit din dormitor spunandu-mi sa ma schimb. S-a intors dupa zece minute cu o cana fierbinte de ceai.
-Bea asta. O sa te ajute sa te mai calmezi. mi-a spus intinzandu-mi cana.
-Nu beau nimic! am tipat eu.Tot ce vreau e sa ma iei in brate si sa ma saruti. Sa-mi spui ca ma ierti si ca totul va fi bine! Fa asta daca ma iubesti! am inceput sa tip nepasandu-mi ca-mi pot trezi varul.
-Dar tu, Hina? Tu ma iubesti macar pe jumatate din cat te iubesc eu? il priveam uimita. Avea dreptate. Am inceput sa plang din nou. Mi-a sters lacrimile si m-a luat in brate.
-Nu suport sa te vad plangand. apoi m-a sarutat. Poate ca pana la urma o sa ajung sa-l iubesc asa cum si el ma iubeste pe mine. Aveam scuza perfecta sa nu mai fiu interesata de blond. Ba chiar doua. Mia si Hiro! Am adormit iar el a plecat dupa ce m-a invelit si m-a sarutat pe frunte.
Desteptarea mi-a fost data de fratele meu, care a intrat in camera tipand in gura mare ca Hanabi vine acasa. Nu am reactionat pe moment. Eram inca adormita. L-am vazut cum a iesit din camera vorbind la telefon.
Se parea ca surioara mea mai mica ne facea o vizita. Imi era asa dor de ea. A ajuns in jur de ora patru dupa masa.
-Hanabi! am tipat eu luand-o in brate. Doamne ce mare te-ai facut!
-Hina! Te-ai facut baba! a spus ea incercand, ca deobicei, sa faca misto de mine pentru ca eram mult mai mare decat ea. Sincera sa fiu cinti ani nu era o diferenta chiar atat de mare. Dar ea mereu facea glume pe chestia asta, glume care am invatat sa le accept.
-Sti ca exista o specie de pesti care ar putea omori o armata in mai putin de un minut? De asta imi aduci tu aminte! i-am spus sarutand-o pe frunte. Semana atat de mult cu mine. Parul ii era lung ca al meu, de aceasi culoare, iar doua suvite ii stateau rebele pe chip. Aceasi ochi, aceasi privire. Era putin mai scunda decat mine. Imi aducea aminte de mine la vastra ei, singura diferenta fiind bretonul la care eu n-am vrut sa renunt din copilarie. Sanii ei erau mari, avea picioare lungi si svelte. Unghiile mari si drepte aveau nuanta sangelui. Genele erau frumos date cu rimel, iar buzele carnoase erau acoperite de un gloss transparent ce o prindea foarte bine. Purta o rochita violet, cu mici modele galbene, ce-i venea pana la genunchi. In picioare avea o pereche de sandale cu toc nu foarte inalt, ce o facea sa aiva aceasi inaltime ca a mea.
-Sti ceva, sormeo? Tot nu ma intreci la marime. Am spus eu aratand cu degetul spre sanii ei. M-a privit scotand limba.
-Si ce? Asa ii aveai si tu la 19 ani, da? Asa ca nu mai comenta! a spus ea, si una din suvite i-a alunecat usor pe nas.
In seara aia gatisem mancara ei preferata iar ca desert faimoasa prajitura cu ciocolata. Specialitatea magazinului.
Am observat inelul dragut ce statea pe degetul de la mana stranga. Un diamant micut si foarte frumos zacea pe acel cerc din aur. Am privit-o in ochi intreband-o:
-De unde ai inelul? E foarte frumos.
-Asta? a spus ea ridicand mana. Mi l-a dat prietenul meu. Sau logidnic, depinde cum vrei s-o iei.
Am auzit sunetul provocat de Neji, cand o bucata de prajitura i-a ramas in gat la auzul acelor cuvinte. A baut repede apa, apoi si-a sters gura cu servetelul de hartie de pe masa.
-Nu crezi ca esti prea tanara sa te gandesti deja la logodna? a intrebat el privindu-mi surioara.
-Nejiii... Parca ai fi tata! Sunt majora! Si tipul asta mi-a dat un inel, iar eu am spus da! Nu mai ai ce face! a spus ea chicotind.
-Sa sti ca are dreptate. In plus, nu se marita maine. Lucrurile se fac in timp.
Am terminat de mancat si Neji s-a retras in biroul lui. Eu am spalat vasele, iar sora mea mai mica statea pe scaun, band dintr-un pahar de suc.
-V-ati intalnit? am intrebat-o la ce se referea. Naruto. V-ati vazut de cand ai venit inapoi?
Am scapat buretele din mana. M-am asezat langa ea, aranjandu-i acele suvite rebele ce-i alunecau pe chip, dandu-i un aspect angelic.
-Da ne-am vazut. i-am povestit tot. Avea dreptul sa stie. De mica ma bazam pe ea. Secretele noastre eru bine pazite. Orice-mi spunea, ramanea inchis pe vecie si invers.
-Stai calma. Poate o sa ramai cu Hiro. Pare dragut. Si Naruto isi va da el seama singur ce a pierdut. Apropo, eu unde dorm?
-Avand in vedere ca singurul loc liber in care ai putea dormi e sufrageria, insa e foarte incomod, daca nu te deranjeaza, sus in camera la mine.
-Si tu?
-Cu tine. Ca atunci cand eram mici! Am spus eu imbratisand-o strans.