Blood Rain

[Akie]

Multumesc mult pentru comentarii, ma bucur mult ca va place ficul meu. Scuze ca nu am venit cu urmatorul capitol mai repede dar este greu cu scoala si cu celelalte. Pozele cel mai probabil le pun capitolul urmator, acum am foarte multa treaba si nu am timp sa le bag pe internet, va rog sa ma scuzatii. Sper ca va v- a placea si urmatorul capitol ^_^:


Cap. 2: Semne

-´Neata! Dar stiu ca te-ai trezit bine in dimineata asta! Nu esti genul care sa se trezeasca asa devreme! Te simti mai bine? Ce ai patit? Aime! Esti bine? Aime!
In ciuda cuvintelor lui Yuuki si privirile ei din ce in ce mai ingrijorate, Aime nici macar nu o auzea, doar privea fix bandajul alb. Isi ridica cealalta mana hotarata sa il deschida, o mana alba oprind-o din miscarea ei necugetata si facand-o sa-si intoarca privirea inspre stanga. Nu astepta vreo intrebare ca bruneta ii raspunse cu un simplu ¨Micu dejun¨. Satena isi intoarse privirea confuza inspre biroul crem, desi avea cateva secunde de cand analiza tava in care se aflau un ceai si cateva sandvichuri, ramasese in aceiasi pozitie, privind in gol, tinandu-se de mana. Glasul prietenei ei o facu sa-si intoarca privirea si sa ramana nedumerita cand vazu cum bruneta ii intinde un sandvich, si aude printre alte ganduri cuvintele ei ¨Gura maaaareee!¨. Aime schita un zambet, lua sandvichul in mana si murmura un ¨´Neata¨ si un ¨multumesc¨. Fara sa ezite musca cu pofta din painea calda ce o facea sa se incalzeasca si sa se simta mai bine. Lua o gura din ceaiul fierbinte si se trezii din simtiri cand simtii ca limba o ustura. Yuuki incepu sa rada, ii lua cana albastra de portelan, din mana si o lasa inapoi pe birou. Se intoarse catre ea, isi puse mainile in sold cu un zambet mare pe fata. Intinse mana, o lua de incheietura si o facu sa se ridice in picioare:
- Ooook! Acum domnisoara! Haide! Trebuie sa-ti faci un dus sau nu vei putea merge la scoala! Aseara dormeai asa de frumos langa calorifer incat mi-era mila sa te mai trezesc! Noroc ca am reusit sa te schimb dupa vreo suta de incercari. Ai idee cat de grea esti? Ar trebui sa mananci mai putin, sau sa gandesti mai putin! Capul tau cantareste prea mult. Ma asculti macar? Of Doamne! Aime! Yuhuuu! Revinoti in simtiri! Vrei sa vorbim despre ceva anume?
Se auzea glasul lui Yuuki in ecou in incaperea inconjurata de gresia alba pe pereti ce se combina perfect cu cada. Satena nu se obosii sa intrebe ce face fiindca ochii ei recunoscura imediat camera desi era aeriana incercand sa inteleaga ce i se intampla, sa inteleaga daca viseaza.....
Clatina din cap in semn ca nu in timp ce auzii sunetul lin al apei ce se scurgea din robinetul argintiu. Zambetul cald al prietenei ei ii dadu de inteles ca se poate baza pe ea dar chiar si asa, nu stia ce sa ii spuna, nu stia daca o va crede si nu stia, daca nu cumva.... chiar si ea a inebunit... Se lasa in genunchi si cu degetele de la mana stanga incepu sa se joace prin apa:
- Yuuki... aseara... am adormit nu? Ai auzit si tu soaptele acelea? Eu am auzit pe cineva soptindu-mi ceva ce m-a facut sa ma trezesc speriata. Speram ca a fost doar un vis dar vad ca bandajele imi arata ca a fost real....
- Aseara, da, ai adormit. Si nu, nu am auzit nicio soapta. Probabil creierul tau a asimilat frica care o aveai si a facut ca tu sa ai un cosmar..... Of... si eu as vrea sa-ti pot da o explicatie insa nu am niciuna.... tot ceea ce pot spune este sa fii fara griji! Eu voi fii de acum inainte langa tine si te voi ajuta si apara! Asa ca, nimeni nu te va mai putea ranii- Spuse Yuuki cu un glas cald ce o facu pe satena sa se simta in siguranta-.
Cu ajutorul prietenei ei isi dadu jos piesele vestimentare, intra cu grija in apa lasandu-si ambele brate sprijinite de marginea cazii pentru a proteja pansamentul sa fie absorbit in apa cristalina.
Cand simtii caldura apei pe corpul ei fin avea impresia ca toate problemele se vor rezolva si ca totul va fii in regula. Inchise ochii. Amintirile ii inundau mintea ca un rau fara oprire. Simturile ei o acopereau nelasand-o sa vada ceva sau sa simta. Intunericul o cuprindea pe aripile lui intr-o forma eleganta si inainte sa-si dea seama totul in jur era ca o gaura imensa, plina de soapte si de cuvinte grele:
¨ Tu ai vrut! Tu ti-ai dorit! Ai fost singura si mereu vei fii! Nimeni nu te va crede decat el! L-ai pierdut! Ai pierdut totul si toate astea din cauza egoismului tau! Numai tu esti de vina! De ce nu poti accepta adevarul? De ce mereu trebuie sa fie cum vrei tu?....¨
Isi aduna picioarele la piept, isi duse mainile la urechi, repeta alte cuvinte intelese doar de ea. Deschise ochii simtind ca se sufoca iar sangele era in jurul ei, o urmarea, si oricat ar fii incercat sa se miste nu putea. De parca lanturile infernului au prins-o in jocul lor si oricat s-ar zbatea tot ce ar putea face este sa asculte si sa priveasca. Se oprii, incerca sa se calmeze insa chipul satisfacut ai fetei ce ii era afisat o facea sa se cutremure. O fetita de doar cativa ani, o persoana atat de cunoscuta si parca necunoscuta. Cu parul saten, mica de inaltime, ochii ei rosii ii dadea o forma jucausa zambetului ei viclean. Statea singura, intr-o camera imensa, isi trecu degetul peste buzele ei carnoase si privii in jur. Privea satisfacuta cadavrele ce erau pe jos ca niste piese de remi daramate unde urmau sa-si petreaca eternitatea:
- Asta e pedeapsa voastra!- Spuse fetita iar imaginea se risipii urmata de tipatul lui Aime-
Aime tresari brusc, se ridica speriata in fund, isi duse mana la piept incercand sa se calmeze insa degeaba. Era palida, mai alba ca faina. Ochii ei erau scosi din orbita. Urechile ei incercau sa deruleze vocea ce o auzea incontinu:
- Aime! Aime! Esti bine? Ce te-a apucat din nou cu latina? Aime! Raspunde-mi!
Satena iesi din cada fara sa zica nimic, se oprii in fata oglinzi privindu-se pe ea insusi. Simtii cum caldura o cuprinde sub capodul alb ce o inconjura datorita brunetei. O privii pe Yuuki ingrozita:
- I...i....imi....pare...rau.... eu doar.... nu stiu... ce mi se intampla.... era... o fetita... se asemana perfect cu mine... ea... omorase cateva persoane... vorbea despre pedeapsa.... dar stiu ca eu nu am fost... nu aveam cum.... eu nu am omorat pe nimeni.... eu doar.... nu-mi pot amintii nimic inainte de varsta de 8 ani.... doar amintiri scurte in care eram eu, cu mama si tata... si....
Vorbele ei fura intrerupte de imbratisarea scurta a brunetei ce o facu sa se calmeze, sa se opreasca din vorbit si din gandit. Sa se simta la caldura si in siguranta. Auzi simplele cuvinte ale lui Yuuki spunand sa se imbrace, incuviinta din cap fara sa mai scoata vreun sunet. Ar fii vrut cateva cuvinte care sa o calmeze dar imbratisarea i-a spus totul dar nu indeajuns, dar in schimb.... putea doar sa-si doreasca.
Dupa vreo 15 minute iesira amandoua pe usa din lemn a casei acum singura. Satena purta o pereche de blugi stransi pe picior, o geaca de iarna, neagra si in picioare avea o pereche de cizme tot neagre. Caciula alba din capul ei ii dadea un aer elegant si usor copilaros.
Yuuki in schimb era imbracata intr-o pereche de egari, cu un pulover ce ii ajungea pana la genunchi, grii. Iar in picioare avea cizme de aceaisi culoare. Doar geaca era de aceiasi culoare cu egarii, negrii.
Pornira amandoua pe straziile zgomotoase ale orasului fara sa scoata un sunet sau sa schimbe vreo vorba intre ele. Gandurile lor le acaparara complet mintea si desi amandoua gandeau diferit, aveau acelasi subiect in minte.... intamplarile din ziua trecuta si cea de acum.
Pareau ca niste roboti mergatori, pana si cand ajunsera la metrou se oprira si intrara inauntru in acelasi timp. Drumul parea fara sfarsita pentru fata cu ochii verzi dar in acelasi timp o alinare, fiind intre atatea persoane o facea sa se simta in siguranta. Isi intoarse privirea pentru a studia persoanele din jur, iar aceasta se oprii cand intalnii doi ochii albastri ce pareau atat de profunzi si atat de tristi. Ramase privindu-i, fara sa-si dea seama ca si ei o privesc pe ea. Nu auzi sunetul usilor deschise si isi dadu seama de asta doar atunci cand privirea lor se despartira. Se ridica in picioare si iesi in graba pe usa. Privii in stanga si in dreapta dar nimic. Simtii cum cineva o prinde de incheietura. Se intoarse si dadu nas in nas cu prietena ei ce avea pe fata o expresie confuza. Auzi cum ii spune sa continuie sa mearga, iar aceasta arunca o ultima privire in jur dar speranta se stinse asa ca pasii inainte fara a mai spune nimic. Nu stia de ce dar ochii persoanei aceia ii trezira un sentiment, ar fii vrut sa stie ce sentiment si de ce ii parea asa de cunoscut insa nu ii trecea nimic prin minte.
¨Fii fara griji..... ne vom revedea foarte curand!¨
- Huh? Ai spus ceva Yuuki? - Intreba Aime nedumerita-
- Nu am spus nimic! Dar acum spun ceva! Am ajuns la scoala asa ca.... trezirea!
Aime privii cladirea imensa din ciment, culoarea de caramida ii dadea un stil vechi dar frumos. Sunetele scoase de copii putea inebuni pe oricine care cauta un pic de liniste. Frunzele maronii ale iernii se jucau pe asfalturile reci anuntand ploaia ce urma sa aiba loc in ziua aceea.
Inainte sa isi dea seama, Aime se afla deja in cunoscuta ei banca de langa fereastra, aproape de sfarsitul clasei. Isi puse capul pe banca crem din lemn cand sunetul clopotelului anuntara inceputul claselor. Zarva din clasa fu intrerupta de profesorul ce intra in clasa, un barbat de 1. 80 m inaltime, cu parul brunet si ochii verzi. Calmul lui baga pe oricine in sperieti dar starea de somnolenta a satenei il ignora in momentul acela pana cand auzi cuvintele colegilor ei:
- Ce frumos e..... oare e nou? Pentru cat timp va sta aici? Oare cu cine va merge in clasa? Cu cei de tehnologie, de stiinta, de humanistica sau arta? Probabil la arta, dar oare....
Isi ridica alene capul, privirea ei ramase atintita asupra baiatului ce tocmai intra in clasa. Dupa aparente avea aceiasi varsta ca si ea, 1.80 inaltime. Parul lui blond ii definea trasaturile usor palide, si se potrivea in perfectiune cu ochii albastri. Camasa neagra, descheiata la primii doi nasturi ii dadea un aer sexy ceea ce deja isi facuse efectul asupra fetelor din clasa. Linistea ce se lasase asupra lui Aime fu sparta in bucatele cand acesta incepu sa vorbeasca:
- Buna. Numele meu este Alexander Françoa. Am 18 ani, imi plac mult lucruri si detest la fel de multe. Sunt nou in acest oras si de asemenea si limba pentru mine este un pic cam grea, asa ca daca fac vreo greseala va rog sa ma scuzati.
- Foarte bine Alexander! Esti liber sa-ti alegi unde sa stai!- Spuse profesorul-
Fara sa mai spuna vreun cuvant, baiatul cu ochii albastrii trecu in voie pe langa banciile in care stateau copii ce il studiau cu atentie alaturi de privirea lor curioasa. Se aseza in banca din spatele lui Aime insa nu inainte de a-i intalni privirea surprinsa. Schita un zambet ascuns si lua loc pe scaunul gol si rece. Asculta in liniste cum orele treceau si comentariile profesorilor erau din ce in ce mai lungi.
Aime nu se misca nici macar un milimetru din banca ei iar singurul lucru care il facea era sa priveasca ori profesorii ori pe geam. Gandurile ei fiind departe de aici si oricat ar fii strigat-o Yuuki ea nu raspundea. Tresari brusc cand auzi vocea baiatului din spatele ei:
- Scuzati-ma domnisoara dar cineva va striga de o jumatate de ora!- Spuse Alexander cu un mic zambet pe fata-
Aime se intoarse si ii intalnii privirea profunda a acestuia, murmura un ¨scuze¨ si isi intoarse privirea catre Yuuki. Auzii cum este intrebata daca se simte bine, aceasta clatina din cap in semn ca da si se intoarse cu fata la tabla. Imediat ce auzi sunetul clopotelului, se ridica din banca fara sa zica nimic si iesi in fuga din clasa. Pasii ei se auzeau in ecou pe holul gol ce incet incepea sa fie aglomerat. Se oprii abia cand ajunse in fata usii de metal pe care scria ¨WC¨, o deschise cu un mic scartait. Se opriii in fata oglinzii, cand isi intalnii privirea ce abia o putea tine deschisa, intinse mana si dadu drumul la apa. Privii lichidul cristalin cum se strangea in palma ei, il ridica si si-l dadu pe fata iar pentru o secunda, culoarea rosie a fetei ii revenii la culoarea normala. Isi duse mana la frunte si simtii cum caldura o sufoca. Se sprijinii de marginea din marmol al ghiuvetei, privii incetosat cu coada ochiului baiatul ce statea in pragul usii si o privea zambind cu o dara de calm. Simtea cum intunericul si calmul o cuprinde, se simtea asa de bine in momentul acela incat se lasa dusa pe valurile somnului uitand de orice si inainte de a se lovii de gresia rece, doua maini o prinsera si o ridicara in bratele blondului ce o saruta dulce pe frunte murmurand cateva cuvinte:
- Dormi papusa.... dormi....




Cel vechi:
Cap. 2: Semne


Yuuki intra in camera cu o tava cu mancare in mana:
- O.. te- ai trezit.... ti- am facut micul dejun... daca nu te grabesti vom intarzia.... ce ti- ai facut la mana? Ti sa deschis rana.... Aime nu raspunse, bruneta incepu sa o bandajeze din nou......
- Gata.. imbracate.... Aime aproba din cap, hotara ca mai bine nu- I spune prietenei ei despre vis, credea ca este o porcarie, se gandea ca poate a fost doar un vis.... dar chiar si asa, credea ca era adevarat.... Yuuki iesi din camera, Aime incepu sa se schimbe ¨Ah.... am adormit imbracata¨ lua din sifonier o uniforma ce statea intinsa pe un umaras, o uniforma de culoare albastru inchis, cu bluza de un alb impecabil. Se indrepta spre o usa alba de langa dulapul ei, o deschise apoi dintr- o miscare o inchise inapoi in urma ei.Se indrepta spre cabina de dus, incepu sa se dezbrace incet, isi privi mana, desfacu incet bandajul, ezita cand ajunse spre sfarsitul acestuia, trase aer in piept si il dadu la o parte, privi mana tremurand ¨ Haide Aime, nu e nimic adevarat¨ . Dadu drumul la apa si se baga sub dus. Apa calda ii curgea pe corpul fin, dintr- o data simti o durere puternica la mana, se lasa pe genunchi tinandu- se puternic de rana ¨ AAAuuu.... vreau sa se opreasca totul¨ durerea inceta, isi privi mana, se ridica sprijinandu- se de perete, incepu sa se spele ¨ De ce eu? ¨. Dupa cateva minute iesi din cabina de dus, lua un prosop si incepu sa se stearga, atinse incet rana de la mana cu prosopul ¨Auci...¨ Incepu sa se imbrace, uniforma se potrivea perfect pe corpul ei. Se aseza in fata oglinzi si incepu sa se pieptane, parca era dupa alta planeta, nu era deloc atenta la ceea ce facea.... nu observa faptul ca prietena ei intra in baie si ca era chiar in spatele ei:
- Aime... ce e cu tine? Daca te mai pieptani mult vei ramane chiala.
- Scuze Yuuki... cred ca sunt un pic adormita.... Aceasta schita un zambet incercand sa para mai vesela ¨ Gata.. voi uita de cele intamplate.... poate a fost doar un vis.... dar....¨
Cele doua iesira pe usa, soarele iesea la iveala printre norii desi, incercand sa mai incalzeasca un pic pamantul insa degeaba, vantul batea, se cunostea ca era o zi de iarna, defapt, inceputul iernii.
- Cred ca astazi va ploua.... Spuse Aime incet.
Aceasta incuie usa, pornira spre statia de metrou. Se asezara pe o banca asteptand sa vina metroul. Aime privea multimea galagioasa, isi fixa privirea pe un baiat inalt, cu parul blond si ochii albastri, o privea fix, zambind. Zambetul acestuia o facea pe satena sa se simta ciudat insa continua sa- l priveasca ¨Cine e? Imi pare cunoscut¨
*
- Ne mai vedem frumoaso...
- Ce? Cine esti? Cum poti sa imi vorbesti asa?
*
Baiatul ii facu cu ochiul, metroul ajunse in statie, acesta se intoarse spre metrou ¨ Ce? Ce a fost asta? Cine e?¨ Isi spuse satena in gand:
- Aime... Aime.... AIME!!!!!
- CE?
- Haide odata!!!!! Yuuki o lua de mana si intrara in metroul de culoare alba cu scaune rosii.
Se asezara pe doua scaune si incepura sa vorbeasca, Aime incerca sa para mai vesela, continua sa vorbeasca cu prietena ei si sa zambeasca. ¨ Mai e o statie, in curand vom ajunge la scoala¨ Isi spuse satena in minte. Metroul se opri, ajunse la destinatie, cele doua iesira din acesta fara sa observe ca erau privite insistent de catre acelasi baiat din statie. Cele doua se indreptara spre scoala, ajunsera in fata unei porti mari unde diferiti copii se ingramadeau pe ea, in spatele portii la vreo 40 de metri era o cladire mare, de culoare albastra cu multe ferestre. Fetele se indreptara spre cladire, urcara scarile si se oprira in fata unei usi pe care scria cls. 9C, deschisera usa, salutara ceilalti colegi si se indreptara spre bancile lor. Aime statea langa fereastra, in fata ei statea Yuuki, prima ora aveau biologie. Zarva din clasa fu intrerupta de profesorul ce intra in clasa, un profesor cam de 1. 80 m inaltime, cu parul brunet si ochii verzi, parea un profesor destul de calm, se indrepta spre catedra, incepu sa vorbeasca, avea o voce destul de ridicata, ii trezi pe toti din visare:
- Nu stiu daca ati fost anuntati dar vom avea un nou coleg, sper sa fiti prietenosi cu el.
Pe usa intra un baiat inalt, blond cu ochii albastri, cu un zambet pe buze isi indrepta privirea spre clasa, in special catre Aime, care ramasese uimita ¨ Ce cauta el aici?¨:
- Ce frumos e.... Sopteau fetele intre ele
Acesta trecu pe langa Aime, se aseza in spatele ei privind- o, continuand sa zambeasca. Aceasta vru sa se intoarca, insa nu vroia sa atraga atentia ¨ Fie.... sa faca ce vrea.... nu- mi pasa¨ isi spuse satena in gand.
Ora incepu, profesorul cand vorbea mai tare cand mai incet, cateodata facea pauza in timp ce vorbea apoi ridica un pic tonul.
Aime privea afara, era dupa alta planeta, privi frunzele care se miscau in adierea vantului.... ¨ Frunzele.... ce bine de ele.. n- au nici- o grija.... pur si simplu se lasa controlate de vant....¨
Sunetul asuzitor al clopotelului se facu auzit in toata scoala, profesorul iesi din clasa, Aime se ridica din banca si se indrepta spre usa, o deschise si iesi pe hol, se opri in fata unei usi pe care scria ¨ WC¨ si o forma de fata, o deschise. Se opri in fata oglinzii, se privi putin, dadu drumul la apa, lua lichidul cristalin in palme si isi dadu pe fata, continua sa se priveasca, obrajii ei erau rosii ¨ Nu ma simt prea bine... cred ca am febra....¨
- Se pare ca cineva nu se simte prea bine.... O voce calma se auzi din partea usii, Aime se uita cu coada ochiului si il vazu pe blondul ce tocmai venise la scoala lor.
- Tu.... ce cauti aici? Aceasta se intoarse spre el, incerca sa- l priveasca insa numai vedea bine ci incetosat, incepu sa ameteasca ¨ Ce... se.. intampla cu mine?¨ Se sprijini cu mana de ghiuveta. Blondul o privi zambind, nu se misca din loc, satena isi duse o mana la cap insa lesina. Baiatul o prinse, o tinu in brate ca pe o papusa si o privi zambind:
- Dormi papusa.... dormi....