Iluzii [+16 / +18]

[Teh]

Am apărut şi cu capitolul 30. Îmi pare bine că îţi place Yumina, merci de comentariu * hug * .
Lectură plăcută !

Capitolul 30

Uram să trebuiască să fac cumpărături, aşa că mi-a luat circa un milion de ore să mă decid ce să cumpăr. Timp în care am făcut altceva dar nu căutatul prin magazine. Uram chestia asta. Aşa că am decis să iau primul lucru pe care îl vedeam . Uşor de zis, greu de făcut. Pân’ la urmă am găsit nişte tricouri interesante, aşa că am decis să le cumpăr. Scria ceva gen „ pentru jumătatea mea ”, sau , nu am dat prea multă atenţie. Cert e că se potriveau cu dulcegăriile celor doi . Nu ştiu prea bine cât era ceasu când am parcat maşina şi am ieşit pentru a intra la petrecere dar am drăcuit din prima clipă în care am călcat pământul. Blonda artificială mă aştepta cu un zâmbet aproape comercial. Am decis să o ignor, aşa că am trecut pe lângă ea fără a o privi. Imediat după asta a fugit după mine şi m-a apucat de braţ. Nu am tresărit şi nici de această dată nu m-am uitat la ea. Am mers mai departe. Nu mă interesa nici câtuşi de puţin aşa că putea face orice. Mă gândeam doar dacă Angelique va veni cu cretinul ăla la petrecere. De venit , venea. În timp ce eram prea cufundat în gânduri să observ ce se întâmpla în jurul meu am auzit-o pe Elisse ţipând ceva. Când am întors privirea discret, pentru a o vedea, am auzit şi numele pe care îl striga. Angelique. Purta o rochie superbă, albă. I se potrivea de minune şi nu o ziceam pentru că o iubeam, ci pentru că era adevărat. Şi totuşi dacă auzeam asta din partea altcuiva aş fi fost nervos. În fond era frumoasă, dar o vroiam doar pentru mine. Egoism. Părul îi stătea extraordinar, ochii verzi se contractau perfect cu albeaţa rochiei. Parcă avea un ten şi mai deschis. Aş fi vrut să ating pielea aceea rece. Dar visul mi-a fost spulberat.
Am văzut-o plecând rapid unde se afla Elisse şi dispărând. Atunci am realizat că nu eram singur şi mi-am retras braţul.
- Pleacă Vanessa, nu ai ce căuta aici.
- Dar ! Dar ! Dar Takumi, te iubesc. E normal ca un cuplu să meargă împreună la astfel de petreceri!
Am râs ironic în timp ce mă depărtam de ea.
- Noi nu suntem un cuplu.
Am decis să intru înăuntru, era şi aşa destul de stresant că trebuia să am de-a face cu cretina de blondă artificială. De când o terminasem – şi la propriu şi la figurat – cu ea , nu vroiam să o mai văd în faţa ochilor. Nu că aş fi fost genu’ care vorbeşte de rău pe cineva după ce se desparte , doar că era un obstacol către iubita mea . Asta nu puteam permite.
L-am văzut pe Eric prin zonă aşa că m-am dus spre el. Privirea mea o căuta doar pe ea, Angel. Dar nu o găsea. Cu toate astea uitasem să îi felicit pe prietenii mei . A apărut şi Elisse la scurt timp.
- Felicitări pentru logodnă. Le-am întins cadoul banal iar Elisse nu s-a putut abţine să nu se uite înăuntru. Cred că era curioasă cât de departe putea ajunge gustul meu prost pentru cadouri. A râs când le-a văzut, era de bine. Am îmbrăţişat-o plus complimentat-o. La fel şi pentru Eric.
- Bravo ! Acum nu mai rămâne decât să vă „ luaţi ” să faceţi doi – trei copii pe care îi vom boteza eu şi Angelique. Toată lumea fericită.
Am dat să fie o glumă , aşa că am râs. Elisse s-a arătat puţin îmbufnată aşa că mi-am cerut scuze. Nu ştiu şi pentru ce.
- Ştii Takumi, ar trebui să faci ceva cu acea Vanessa, dacă vrei să ne botezi copii cu Angelique. Faţa îi era serioasă.
În clipa următoare nu am mai putut fi concentrat la ceea ce îmi zicea din cauza zgomotului. Vocea aceea atât de cunoscută ţipa ceva. Am fost destul de iritat aşa că am decis să ies să văd ce se întâmplă. Aveam de gând să o trimit de unde a venit, poate să şi o trag puţin de păr – exageram, nu loveam femei; cel puţin până acum nu am făcut-o.
Când am ieşit, am putut vedea o femeie în piscină ţipând ca dracu. M-am enervat. Cât de departe ajungea prostia ei ? Căţea.
Mi-am aruncat sacoul pe undeva pe jos şi am rămas în cămaşa albă. Am sărit în apă scoţând-o afară pe blonda cretină. I-am zis ceva la ureche.
- Eşti prea proastă. S-a terminat. Nu vreau să te mai văd. Niciodată.
Am auzit un fel de ţipăt când îi purtam trupul pe uscat. Am realizat cine făcuse acest lucru . Cine o trântise în piscină. Am râs, greu vizibil şi m-am îndreptat spre ea. Hohotele zgomotoase provocate de râs s-au oprit în clipa în care m-au văzut îndreptându-mă spre femeia cu părul ciocolatiu şi ochii verzi, pătrunzători. Rochia albă ieşea în evidenţă. M-am apropiat şi am luat-o în braţe. Nu am avut timp să îi văd expresia feţei , eram prea absorbit de ochi. Am aruncat-o în apă, după care am reintrat şi eu acolo.
Mă privea oarecum uimită dar am putut vedea acolo ceva ce nu era în urmă cu câţiva ani. Poate un alt fel de sentiment. Sau poate doar speram. Nu ştiam. Aşa că i-am apucat faţa între mâinile mele mari. Am sărutat-o. Cu siguranţă, nimic nu era mai satisfăcător decât să o sărut pe Angelique, amândoi uzi leaorcă. Îi simţeam trupul rece lipit de al meu în timp ce limba mea îşi făcea loc în gura sa. Am muşcat-o uşor de buză, nesăturându-mă de sentimentul ce mă lovea din ce în ce mai tare . Iubire. La dracu că asta era. Mi-am mişcat mâinile prinzându-i talia şi recunosc că am pipăit-o ceva mai mult. Mâna mea a coborât uşor pe fund, dar am retras-o când am realizat ce făceam. Când am întrerupt sărutul am îmbrăţişat-o. Nu ştiu dacă se zbătea sau nu să iasă dar am auzit ţipete de la aceaşi Vanessa.
- Takumi ! Takumi ! Takumi !
M-am desprins puţin de Angelique pentru a o lua în braţe. Am scos-o din piscină şi am luat sacoul meu de jos , puându-l peste umerii ei îngheţaţi. Vanessa încă îmi striga numele.
- Vrea cineva să stingă radioul ăla? Am luat-o iar în braţe pe Angel şi am purtat-o înăuntrul vilei. M-am adresat lui Elisse.
- Pot să folosesc o cameră? Şi câteva haine? Nu vreau să răcească.
I-am zâmbit lui Angelique şi am sărutat-o iar. Am urcat scările fără a o lăsa să îmi zică ceva. Când am ajuns în dormitor şi am lăsat-o pe pat a mormăit ceva.
- Asta o să îi strice petrecerea lui Elisse.
- Hei, nu eu am aruncat pe cineva anume în apă. Am râs.
- Da, dar nu eu am fost cel care m-a aruncat în apă. Ton ironic.
Am continuat.
- Da, şi asta. Dar nu eu sunt cea care se plimba cu un alt tip şi era foarte fericită. Şi nici cea care mi-a dat o palmă.
Cred că exagerasem. Gelozia era mai mult decât evidentă.
- Alexander e doar vărul meu.
Tonul părea să îi fie serios. Nu m-am putut abţine aşa că m-am apropiat iar de ea. M-am lăsat peste ea, având în vedere că stătea în pat. Eram prea fericit să aud că era văru’ ei. Adică, inima îmi luase razna când auzisem asta. Îmi venea să o întreb „ serios? Nu mă minţii! Te rog... ” dar mai mult ca sigur era adevărat. Acela nu era aici în această seară. Mi-am întins mâinile în jurul braţelor sale, corpurile noastre fiind iar lipite. Ce sentiment. Inima îmi lua razna. Cred că urma să explodez. Mi-am zdrobit buzele de ale ei mâinile mele umblând necontrolabil.
- Te iubesc ... La dracu cât te mai iubesc. Ce vrei, ce trebuie să fac ca să te scot din minte? Nu mai ştiu!
Am respirat greu, neputând să îmi controlez .. excitarea, presupun.
- Cine a zis că vreau, că trebuie...
În momentul în care a zis asta, am crezut că voi muri. Sau undeva pe acolo. Dar uşa s-a deschis. Moment mai nepotrivit nu cred că putea găsi.
- Am adus niÅŸte... haine uscate.
M-am ridicat şi am plecat din dormitor. La naiba Elisse, acum trebuia să apari? Şi totuşi, tipul ăla era doar vărul ei. Cu gândul ăsta puteam să mă împac în următoarele zile.
Am ieşit şi l-am mai salutat odată pe Eric.
- Scuze, dar cam trebuie să plec. Şi scuze şi pentru faza cu Vanessa şi Angel , nu am invitat-o eu pe blondă. O să am grijă să nu mai deranjeze. Am dat să plec.
- Frate. Nu vrei să mai stai? E totuşi petrecerea mea. Vanessa a plecat. Plus că eşti ud, poţi împrumuta nişte haine şi...
Nu l-am lăsat să continue.
- Nu ! Scuze. Felicitări şi toate cele bune, să mă chemi şi la nuntă. Trebuie să plec, pentru moment e de-ajuns ce am aflat . Şi ştii? Dacă o văd acum, nu mă mai pot abţine.
L-am văzut pe Eric rânjind după ce am ieşit. Am urcat în maşină şi am mers direct spre apartamentul meu. Încă o seară în care nu urma să reuşesc să dorm. Cine ar fi putut? Când gândul îi era plecat într-un singur loc, la o singură persoană. Când nici nu mai ştii dacă te gândeşti mai întâi la tine şi apoi la altcineva sau invers.
Nu am dormit în acea noapte.