Merci de coment Yumina. Sper să citeşti / citiţi în continuare.
Lectură plăcută!
Capitolul 28
Privirea ei mă ameţea. I-am văzut buzele între-deschizându-se. Aşteptam să aud ceea ce vroia să îmi spună. Ghinion.
Telefonul a început să îmi sune ca dracu. Credeam că nu îl am cu mine, dar uitasem că nu car doar unul după mine. Era Vanessa. Am răspuns, din greşeală dându-l pe difuzor. Intenţia mea nu a fost să răspund, a fost o greşeală per secundă.
- Takumi ?! Unde eşti, dragostea mea ? Să ştii că te aştept în seara aceasta în apartamentul meu. Abia aştept să fi al meu ... iar
La naiba. Mai rău că nu se putea. Am stins telefonul şi am dat să o privesc pe Angel. Nu mai era, deja se ridicase plecând . Paşii mei au urmat-o , dar prea târziu. Şi când naiba a luat cheile maşinii? A accelerat, iar eu am rămas pe jos. Am privit maşina în timp ce dispărea. Am înjurat într-una. Nici măcar nu am putut să îi zăresc privirea. Dar eram fericit. Fusese gelozie? Nu am putut să nu rânjesc la gândul ăsta.
Desigur că telefonul Vanessei mă enervase . Nici nu putea să fie altfel. Dar dacă vroia să merg la ea , nu aveam de ales. Trebuia să mă duc. Am chemat un taxi. Nu am aşteptat să îmi găsesc maşina la birou şi oricum nu m-am îndreptat într-acolo, ci spre apartamentul meu. După care am decis să merg în „ vizită †la scumpa mea „ iubită †. A fost de-ajuns să apăs o singură dată butonul soneriei. Şi-a agăţat braţele de gâtul meu, încolăcindu-se. M-a sărutat. Nu am simţit nimic. Am îndepărtat-o oarecum plictisit. M-a privit nedumerită iar eu simţeam cum nici să o privesc nu merită. Nu îmi era milă; nu simţeam nici compasiune. Cred că până la urmă eram o brută. M-am aşezat pe canapea şi am scos din buzunar brelocul pe care mi-l dăduse acum multă vreme. L-am aruncat pe masă. Mă urmărea tot mai confuză.
- Ce s-a întâmplat?
M-a întrebat pe un ton domol. M-am ridicat şi m-am îndreptat spre ieşire. Nu mi-am întâlnit ochii cu ai ei. Stăteam cu spatele vorbindu-i.
- Nimic. De fapt, tot. Ne despărţim.
M-am întors spre ea. Nu scotea un sunet de uimire. Mi –a cerut o explicaţie. I-am dat-o.
- E mai simplu decât îţi poţi imagina. Angelique. O iubesc. Aş vrea să spun că îmi pare rău, dar a fost o perioadă OK cu tine. Nu mă mai căuta, nu mă mai suna , nu mai vorbi cu mine. Nu cred că e bine să mai ţinem legătura , vreodată. Adio.
M-am întors şi am trântit uşa. Am auzit-o ţipând. Ştiam că începuse să plângă. Am încercat să mă forţez să simt ceva, era urât din partea mea dar nu o făceam.
Următoarele zile, jur că au trecut prea repede ca să îmi dau seama. Intenţia mea era să o caut, am fost uimit când am găsit maşina în faţa biroului a doua zi. Dar nu am fost deloc liber să o caut .Vanessa mă dispera aşa că am făcut în aşa fel încât să prindă un contract în Italia şi să plece pentru o perioadă. Sincer, eram prea ocupat să mă mai enerveze şi ea. Am avut de pus la punct prea multe contracte cu probleme. Totuşi am primit un telefon interesant, şi urma să am o întâlnire foarte importantă. Trecuseră două săptămâni de la întâmplarea cu telefonul. Eram în acelaşi oraş dar nu o vedeam. Patetic. Mai grav era faptul că eu stătusem mai mult în Washington zilele astea. Afaceri.
Am decis să ies la o plimbare, sătul de munca de birou. Era o zi mai liniştită. Mi – am luat maşina şi am parcat într-un loc autorizat. Am zis să pot ieşi puţin şi la aer. Mă gândeam că poate reuşesc să dau zilele astea de Angelique când mi-am amintit că nu mi-am verificat mesajele pe telefonul movil de câteva zile. De la Vanessa douăzeci de mesaje. Nu am ascultat niciunul. Aveam două de la Bibi, nu erau importante şi unul de la Eric. L-am ascultat.
[center] – Nu mai răspunzi deloc la telefon. Cred că eşti tare ocupat. Oricum, fă-ţi timp liber să treci pe nouă iunie pe la mine . Am petrecerea de logodnă atunci . Dacă lipseşti Elisse o să îţi taie capul. Pa! [/center]
Frate! Ăştia o să mă omoare într-o zi. Iar eram invidios. Ei îşi făceau petrecerea de logodnă iar eu şi Angelique nu eram încă împreună . Dacă stau bine să mă gândesc nu a zis niciodată „ vreau să ne despărţim †dar de asemenea nu a zis nici „ vreau să fiu cu tine †cu adevărat. Nu ştiam ce să mai cred. Eram totuşi fericit pentru prietenul meu. El şi Elisse erau cuplul perfect.
Puţin furios pe mine însămi am decis să mă plimb puţin pe trotuar. Mă uitam prin ferestrele magazinelor, de obicei în cele cu oglindă. Îmi puteam vedea părul răvăşit şi chipul perfect plictisit. Totuşi, am zărit ceva ce m-a făcut să îmi pierd şi mai tare cumpătul. Angelique, în compania unui bărbat. Am tresărit, ceva ce nu a fost prea vizibil. Înainte să reacţionez în faţa mea s-a aflat Vanessa care a încercat să mă sărute. Am împins-o uitându-mă iar în partea în care trebuia să se afle ea. Nu mai era. Am privit în direcţia opusă şi am văzut că trecea semaforul. Am plecat de lângă Vanessa, în faţa celor doi.
- Bună , bună.
Am zis sarcastic. Am încercat să nu mă uit în ochii ei. Cred că era şi acum foarte supărată pe mine. Aş fi vrut să îi spun că nu aveam nimic serios cu blonda aia şi că o iubesc atât de mult, dar aveam ceva mai important de rezolvat cu tipul de lângă ea . M-am apropiat de el şi, jur că a fost aşa , ca prin reflex, i-am aruncat un pumn în faţă. Dar nu, nu era de-ajuns pentru mine, după ce mi-a răspuns cu un alt pumn în falca dreaptă a trebuit să continui, lovindu-l în stomac. I-am arunat un alt pumn în celălalt obraz făcându-i vânt în jos. A căzut iar Angelique mi-a trântit o palmă peste obraz. A durut.
Ah , dar ea putea să mă lovească cât ar fi vrut. Mi-am oprit gândul pervers pentru o secundă. Am privit-o când s-a întors spre nenorocitu’ ăla să îl ajute. Am înjurat printre dinţi şi am plecat. Cretin brunet cu ochii verzi. Ce mă stresează. Cu ce e el mai bun ca mine? Nu are cum să o iubească aşa cum o fac eu. La dracu ! Să înţeleg că îl găseşte mai atrăgător de cât mine. Aş vrea să înţeleg de ce. Doar că e cu puţin mai scund ca mine? Sau ce ! Frate, cât stres. M-am urcat în maşină şi am accelerat. Sincer să fiu nu aveam o direcţie anume dar m-am găsit oprind în faţa clădirei în care locuia Jack. Am mers la el şi am apăsat de trei ori pe butonul soneriei înainte să răspundă. Nu mi-a deschis el. Ci Bibi.
- Ce faci aici?
Eram prea nervos de ceea ce se întâmplase cu Angelique şi sincer să fiu încă mă gândeam la ochii ei atât de frumoşi şi verzi, privindu-mă supăraţi. Poate dezamăgiţi. Câte aş fi vrut să îi zic pentru a-i face să mă privească iar frumos. Aş fi vrut să o sărut, să o îmbrăţişez şi acum şi asta. Sora mea acasă la cel mai bun prieten aici. Normal că eram nervos.
S-a fâstâcit până ce a apărut Jack. Purta un şorţ legat de brâu. Era o imagine care te putea face să râzi. Am chicotit, deşi eram prea nervos.
- Făceam spagetti.
Am intrat înăuntru şi am mâncat cu ei. Erau chiar delicioase. Asta pentru că erau făcute de Bibi după ce Jack reuşise să îşi distrugă bucătăria la prima încercare. Am înţeles cât de egoist puteam fi cu reacţia violentă de a o vedea pe Beatriz aici. Era normal. Ea era o femeie , cuvânt greu de pronunţat pe sora mea iar el un bărbat care se presupunea să îmi fie cel mai bun prieten. Nu trebuia să fiu surprins deşi era cam iritat.
În fine, după ce am plecat de acolo am mers să cumpăr un cadou. Doar trebuia să merg la logodna prietenilor mei.
Lectură plăcută!
Capitolul 28
Privirea ei mă ameţea. I-am văzut buzele între-deschizându-se. Aşteptam să aud ceea ce vroia să îmi spună. Ghinion.
Telefonul a început să îmi sune ca dracu. Credeam că nu îl am cu mine, dar uitasem că nu car doar unul după mine. Era Vanessa. Am răspuns, din greşeală dându-l pe difuzor. Intenţia mea nu a fost să răspund, a fost o greşeală per secundă.
- Takumi ?! Unde eşti, dragostea mea ? Să ştii că te aştept în seara aceasta în apartamentul meu. Abia aştept să fi al meu ... iar
La naiba. Mai rău că nu se putea. Am stins telefonul şi am dat să o privesc pe Angel. Nu mai era, deja se ridicase plecând . Paşii mei au urmat-o , dar prea târziu. Şi când naiba a luat cheile maşinii? A accelerat, iar eu am rămas pe jos. Am privit maşina în timp ce dispărea. Am înjurat într-una. Nici măcar nu am putut să îi zăresc privirea. Dar eram fericit. Fusese gelozie? Nu am putut să nu rânjesc la gândul ăsta.
Desigur că telefonul Vanessei mă enervase . Nici nu putea să fie altfel. Dar dacă vroia să merg la ea , nu aveam de ales. Trebuia să mă duc. Am chemat un taxi. Nu am aşteptat să îmi găsesc maşina la birou şi oricum nu m-am îndreptat într-acolo, ci spre apartamentul meu. După care am decis să merg în „ vizită †la scumpa mea „ iubită †. A fost de-ajuns să apăs o singură dată butonul soneriei. Şi-a agăţat braţele de gâtul meu, încolăcindu-se. M-a sărutat. Nu am simţit nimic. Am îndepărtat-o oarecum plictisit. M-a privit nedumerită iar eu simţeam cum nici să o privesc nu merită. Nu îmi era milă; nu simţeam nici compasiune. Cred că până la urmă eram o brută. M-am aşezat pe canapea şi am scos din buzunar brelocul pe care mi-l dăduse acum multă vreme. L-am aruncat pe masă. Mă urmărea tot mai confuză.
- Ce s-a întâmplat?
M-a întrebat pe un ton domol. M-am ridicat şi m-am îndreptat spre ieşire. Nu mi-am întâlnit ochii cu ai ei. Stăteam cu spatele vorbindu-i.
- Nimic. De fapt, tot. Ne despărţim.
M-am întors spre ea. Nu scotea un sunet de uimire. Mi –a cerut o explicaţie. I-am dat-o.
- E mai simplu decât îţi poţi imagina. Angelique. O iubesc. Aş vrea să spun că îmi pare rău, dar a fost o perioadă OK cu tine. Nu mă mai căuta, nu mă mai suna , nu mai vorbi cu mine. Nu cred că e bine să mai ţinem legătura , vreodată. Adio.
M-am întors şi am trântit uşa. Am auzit-o ţipând. Ştiam că începuse să plângă. Am încercat să mă forţez să simt ceva, era urât din partea mea dar nu o făceam.
Următoarele zile, jur că au trecut prea repede ca să îmi dau seama. Intenţia mea era să o caut, am fost uimit când am găsit maşina în faţa biroului a doua zi. Dar nu am fost deloc liber să o caut .Vanessa mă dispera aşa că am făcut în aşa fel încât să prindă un contract în Italia şi să plece pentru o perioadă. Sincer, eram prea ocupat să mă mai enerveze şi ea. Am avut de pus la punct prea multe contracte cu probleme. Totuşi am primit un telefon interesant, şi urma să am o întâlnire foarte importantă. Trecuseră două săptămâni de la întâmplarea cu telefonul. Eram în acelaşi oraş dar nu o vedeam. Patetic. Mai grav era faptul că eu stătusem mai mult în Washington zilele astea. Afaceri.
Am decis să ies la o plimbare, sătul de munca de birou. Era o zi mai liniştită. Mi – am luat maşina şi am parcat într-un loc autorizat. Am zis să pot ieşi puţin şi la aer. Mă gândeam că poate reuşesc să dau zilele astea de Angelique când mi-am amintit că nu mi-am verificat mesajele pe telefonul movil de câteva zile. De la Vanessa douăzeci de mesaje. Nu am ascultat niciunul. Aveam două de la Bibi, nu erau importante şi unul de la Eric. L-am ascultat.
[center] – Nu mai răspunzi deloc la telefon. Cred că eşti tare ocupat. Oricum, fă-ţi timp liber să treci pe nouă iunie pe la mine . Am petrecerea de logodnă atunci . Dacă lipseşti Elisse o să îţi taie capul. Pa! [/center]
Frate! Ăştia o să mă omoare într-o zi. Iar eram invidios. Ei îşi făceau petrecerea de logodnă iar eu şi Angelique nu eram încă împreună . Dacă stau bine să mă gândesc nu a zis niciodată „ vreau să ne despărţim †dar de asemenea nu a zis nici „ vreau să fiu cu tine †cu adevărat. Nu ştiam ce să mai cred. Eram totuşi fericit pentru prietenul meu. El şi Elisse erau cuplul perfect.
Puţin furios pe mine însămi am decis să mă plimb puţin pe trotuar. Mă uitam prin ferestrele magazinelor, de obicei în cele cu oglindă. Îmi puteam vedea părul răvăşit şi chipul perfect plictisit. Totuşi, am zărit ceva ce m-a făcut să îmi pierd şi mai tare cumpătul. Angelique, în compania unui bărbat. Am tresărit, ceva ce nu a fost prea vizibil. Înainte să reacţionez în faţa mea s-a aflat Vanessa care a încercat să mă sărute. Am împins-o uitându-mă iar în partea în care trebuia să se afle ea. Nu mai era. Am privit în direcţia opusă şi am văzut că trecea semaforul. Am plecat de lângă Vanessa, în faţa celor doi.
- Bună , bună.
Am zis sarcastic. Am încercat să nu mă uit în ochii ei. Cred că era şi acum foarte supărată pe mine. Aş fi vrut să îi spun că nu aveam nimic serios cu blonda aia şi că o iubesc atât de mult, dar aveam ceva mai important de rezolvat cu tipul de lângă ea . M-am apropiat de el şi, jur că a fost aşa , ca prin reflex, i-am aruncat un pumn în faţă. Dar nu, nu era de-ajuns pentru mine, după ce mi-a răspuns cu un alt pumn în falca dreaptă a trebuit să continui, lovindu-l în stomac. I-am arunat un alt pumn în celălalt obraz făcându-i vânt în jos. A căzut iar Angelique mi-a trântit o palmă peste obraz. A durut.
Ah , dar ea putea să mă lovească cât ar fi vrut. Mi-am oprit gândul pervers pentru o secundă. Am privit-o când s-a întors spre nenorocitu’ ăla să îl ajute. Am înjurat printre dinţi şi am plecat. Cretin brunet cu ochii verzi. Ce mă stresează. Cu ce e el mai bun ca mine? Nu are cum să o iubească aşa cum o fac eu. La dracu ! Să înţeleg că îl găseşte mai atrăgător de cât mine. Aş vrea să înţeleg de ce. Doar că e cu puţin mai scund ca mine? Sau ce ! Frate, cât stres. M-am urcat în maşină şi am accelerat. Sincer să fiu nu aveam o direcţie anume dar m-am găsit oprind în faţa clădirei în care locuia Jack. Am mers la el şi am apăsat de trei ori pe butonul soneriei înainte să răspundă. Nu mi-a deschis el. Ci Bibi.
- Ce faci aici?
Eram prea nervos de ceea ce se întâmplase cu Angelique şi sincer să fiu încă mă gândeam la ochii ei atât de frumoşi şi verzi, privindu-mă supăraţi. Poate dezamăgiţi. Câte aş fi vrut să îi zic pentru a-i face să mă privească iar frumos. Aş fi vrut să o sărut, să o îmbrăţişez şi acum şi asta. Sora mea acasă la cel mai bun prieten aici. Normal că eram nervos.
S-a fâstâcit până ce a apărut Jack. Purta un şorţ legat de brâu. Era o imagine care te putea face să râzi. Am chicotit, deşi eram prea nervos.
- Făceam spagetti.
Am intrat înăuntru şi am mâncat cu ei. Erau chiar delicioase. Asta pentru că erau făcute de Bibi după ce Jack reuşise să îşi distrugă bucătăria la prima încercare. Am înţeles cât de egoist puteam fi cu reacţia violentă de a o vedea pe Beatriz aici. Era normal. Ea era o femeie , cuvânt greu de pronunţat pe sora mea iar el un bărbat care se presupunea să îmi fie cel mai bun prieten. Nu trebuia să fiu surprins deşi era cam iritat.
În fine, după ce am plecat de acolo am mers să cumpăr un cadou. Doar trebuia să merg la logodna prietenilor mei.