11-10-2009, 04:21 PM
Multumesc, AoiButterfly, pentru sfat. Am incercat sa folosesc mai multa descriere, pe care s-o imbin cu dialogul, pentru ca am nevoie de el. =S Sper ca mi-a iesit ceva.. si multumesc ca ai comentat fic'ul..chiar ma demoralizasem pentru ca aveam impresia ca nu-mi iesea nimic, din moment ce nimeni nu comenta.
So..Lectura placuta. :]
Auzind acele cuvinte, am ramas muta in fata lui. Ma uitam la chipul lui, oarecum speriat, privindu-l atent, fara sa pot sa spun vreun cuvant. Pur si simplu stateam in fata lui, cu ochii bulbucati de uimire. De ce nu-i puteam raspunde? Pana azi, puteam risca orice pentru ei, iar acum, cand am auzit ce a spus, am ramas incremenita la gandul ca acei oameni ar fi gresiti pentru mine. Adancita in ganduri, ramanand cu privirea fixa, analizam pe fiecare parte intrebarea lui. Nu puteam da niciun raspuns. Eu nu eram potrivita pentru ei?! Pentru persoanele care ma cunosc de cand eram o simpla fetita, cu care mi-am petrecut copilaria, cu care am stat in momentele cele mai grele. Si Coso.. curand putem face un an de cand suntem impreuna si, acum, realizez ca am gresit, ca de fapt nu ne potrivim, si ca vreau sa schimb tot din cauza ca am cunoscut pe cineva de abia o zi si ma face sa-mi dau seama ce e bine si ce nu pentru mine. Am gasit pe cineva care ma intelege?! Nu-mi pot explica.
Se uita cu o expresie nesigura la mine, din priviri intreband 'Am spus ceva gresit?'. Voiam sa-mi gasesc puterea sa-i zic 'Da, ai zis ceva foarte gresit, cea mai mare prostie pe care am auzit-o.', dar, desigur, nu puteam.
-Ei nu sunt cei potriviti pentru mine, asta crezi? am intrebat, cu o voce speriata, eu tremurand.
-Nu am vrut sa te ranesc, dar pur si simplu nu cred ca te potrivesti cu ei.
A spus aceste cuvinte atat de sigur pe el, ma fascina modul in care arata ca nu-l doare, parea imun, total imun. Am ridicat, fara sa vreau, din spranceana, continuand sa ma gandesc la ce ar fi mai bine sa fac. Mi-am luat laptopul din geanta, respirand din ce in ce mai greu. Mi-am deschis messenger-ul, dupa care am contactat-o pe Criss. Ma cautau multi, eu refuzand sa raspund cuiva.
Cu ochii inlacrimati, m-am intors spre Izzy, el privindu-ma atent, analizandu-mi fiecare miscare. Am sarit la el in brate, plangand din ce in ce mai tare. Mi-am pus capul pe umarul lui, udandu-i tricoul cu lacrimile mele care parca si-au inceput cursul dintr-un izvor interminabil. Picioarele mele erau de o parte si de alta a corpului lui, in camera fiind o liniste suprema, spulberata doar de cateva oftari puternice, desigur, provocate de mine. Niciodata nu mi-am aratat sensibilitatea, in special de fata cu un baiat, sau in bratele lui. Incercam sa ma calmez, desi mai rau faceam. Fire de par din breton imi ajungeau in ochi, panicandu-ma din ce in ce mai tare. Am decazut moral, pur si simplu. Fata cu care am crescut m-a abandonat, am renuntat la tot, chiar si la prietenul meu. Deja incepeam sa dramatizez. Vara, cat a fost ea de scurta.. parca a fost anotimpul destinului meu. Fara rost, mereu continuam astfel, impinsa de nimeni, doar de vointa mea. Am realizat.. nu a fost vina lor, a fost vina mea ca m-am lasat influentata de ei. M-am oprit brusc, ridicandu-mi capul. Brunetul ma mangaia pe frunte, facandu-ma sa ma simt mai sigura pe hotararea mea. In timp ce rasuflam greu, am reusit sa-i soptesc un 'Multumesc.', dupa care el m-a sarutat pe frunte.
Cea mai fina si calda atingere pe care am simtit-o vreodata. A luat telefonul meu de pe noptiera, impingandu-ma usor de el, pentru a se apleca. Mi l-a inmanat, spunandu-mi cu o voce foarte calma:
-Ar trebui sa-i spui lui Coso ca s-a terminat, e mai bine sa afle de la tine, nu de la altii.
-Nu stiu cum sa fac asta, nu cred ca as putea sa-l infrunt asa.
-Ar trebui, se va simti mai rau daca va afla de la Criss. Intelegi? mi-a raspuns, punandu-mi telefonul in mana.
L-am sunat, el raspunzandu-mi rapid, parca astepta telefonul meu. I-am explicat situatia cat am putut de bine, parca pierzandu-mi fiecare forta. Am ramas fara suflare cand l-am auzit spunand:
-Aha, am avut incredere in tine si m-am ars la degete. Bun, Boho, asa sa fie, cum vrei tu, cum a fost mereu. Sa nu ma mai cauti pe mine, vreodata.
Am vrut multe, sa fiu inteleasa de Criss si de el, de la amandoi n-am primit ceea ce cautam. Mi-am dat ochii peste cap, dupa care am inchis. Incerca saspara asa de indiferent, desi eram sigura ca-l durea, ca singur se distrugea. Ii voi respecta decizia.
-Hai sa iesim! l-am auzit pe Izzy spunand, cu o voce care m-a calmat imediat.
Am acceptat fara discutii. M-a dus la acelasi mall, la o cafenea. Am cerut doua Cola, dupa care am inceput sa vorbim despre trecut. Cum ma asteptam, nu era singur, avea o prietena de la noi din liceu. Tot ce mi-a zis despre ea a fost 'o fata bruneta, se pricepe cu rolele.'. Dubios, cam putine cuvinte. Fara sa-mi dau seama, am ajuns pana la intrebarile 'Mai esti virgin/a?'. Am dat din cap, afirmativ, foarte sigur, el uitandu-se cam ciudat la mine.
-Daca erai de la bun inceput la noi in liceu, nu mai erai, te asigur! mi-a spus pe un ton strengar.
-Hmm..nu sunt atat de naiva pe cat pare.
Mi-am intors privirea, uitandu-ma pe geam. Trei siluete s-au observat, care stateau fara sa se miste si se uitau spre masa unde eram eu si Izzy. Persoanele care ma asteptam cel mai putin sa fie acolo, Criss si Coso. Observand ca am ramas incremenita, Izzy intoarce privirea, parca si el impietrind.
-Ea e prietena mea...
La auzul acestor cuvinte, am simtit cum cerul a cazut pe mine. Am hotarat sa platim si sa mergem sa-i infruntam. M-am uitat cu o privire rece spre ei, inaintand, sigura spre mine. Niciunul din noi nu a scos vreun cuvant. M-am oprit in fata lor, vantul facandu-mi parul sa-si miste suvitele brunete. Izzy a luat-o pe prietena lui deoparte, lasandu-ma cu cei la care am renuntat.
-E o decizie definitiva? a intrebat Criss, cu o voce care o facea sa nu para afectata.
-Cred ca da, am spus.
Am plecat de langa ei, simtind cum toti din urma se uitau la mine, toti din jurul meu urmarindu-mi fiecare miscare. Cum ma asteptam, s-a aflat foarte usor. Am auzit tipete care veneau din partea lui Izzy si a blondei. Se certau. Ce era mai rau.. se certau din cauza mea.
Brunetul a plecat brusc de langa ea, fara sa-i mai adreseze vreun cuvant. Atunci am observat-o mai bine. O creata, cu parul blond si cateva suvite roscate. Arata foarte bine, mult mai dubios faptul ca Izzy nu a descris-o mai amanuntit. Avea o bluza portocalie, mulata foarte tare pe corp, observandu-se un abdomen foarte plat, sanii ei fiind pusi in valoare de un decolteu destul de generos. Blugii ei, de asemenea mulati, de un albastru inchis, ii scoteau in evidenta soldurile, iar cizmulitele negre, din piele intoarsa se asortau perfect cu geanta ei. Se observa ca avea un gust foarte bun la haine.
Mi-am revenit in fire cand brunetul a venit langa mine, m-a luat de mine si m-a condus spre colegiu. Nu a stat la discutii, m-a pus sa dorm in camera cu el, in timp ce si-a trimis colegul de camera in locul meu, sub pretextul ca 'oricum fetele alea il simpatizeaza.' M-am schimbat in pijamalele mele preferate, largi, incercand sa nu ma gandesc la ce se va intampla maine, in prima zi. Am preferat sa nu scot vreun cuvant, incercand sa adorm, pana cand linistea fu intrerupta de miscarile lui. Scartaitul patului sau m-a facut sa tresar, atipisem. A venit langa mine, prinzandu-mi abdomenul cu mana lui stanga, dupa care mi-a soptit:
-Scuze daca te-am trezit.
Am incercat sa nu-l fac sa observe ca aproape tremuram, probabil de emotie. Am spus un simplu 'Nu dormeam.', incercand sa ma linistesc si sa nu observe cat de rapid am zis. Si-a ridicat mana pe sanii mei, parca vrand sa ma stranga usor, dar oprindu-si impulsul la timp. A ramas cu palma lipita de sanul meu stang, dupa care m-a intrebat usor.
-Ti-e frica de mine? Te rog, intoarce-te cu fata la mine.
So..Lectura placuta. :]
Capitolul 3: Fara cuvinte
Auzind acele cuvinte, am ramas muta in fata lui. Ma uitam la chipul lui, oarecum speriat, privindu-l atent, fara sa pot sa spun vreun cuvant. Pur si simplu stateam in fata lui, cu ochii bulbucati de uimire. De ce nu-i puteam raspunde? Pana azi, puteam risca orice pentru ei, iar acum, cand am auzit ce a spus, am ramas incremenita la gandul ca acei oameni ar fi gresiti pentru mine. Adancita in ganduri, ramanand cu privirea fixa, analizam pe fiecare parte intrebarea lui. Nu puteam da niciun raspuns. Eu nu eram potrivita pentru ei?! Pentru persoanele care ma cunosc de cand eram o simpla fetita, cu care mi-am petrecut copilaria, cu care am stat in momentele cele mai grele. Si Coso.. curand putem face un an de cand suntem impreuna si, acum, realizez ca am gresit, ca de fapt nu ne potrivim, si ca vreau sa schimb tot din cauza ca am cunoscut pe cineva de abia o zi si ma face sa-mi dau seama ce e bine si ce nu pentru mine. Am gasit pe cineva care ma intelege?! Nu-mi pot explica.
Se uita cu o expresie nesigura la mine, din priviri intreband 'Am spus ceva gresit?'. Voiam sa-mi gasesc puterea sa-i zic 'Da, ai zis ceva foarte gresit, cea mai mare prostie pe care am auzit-o.', dar, desigur, nu puteam.
-Ei nu sunt cei potriviti pentru mine, asta crezi? am intrebat, cu o voce speriata, eu tremurand.
-Nu am vrut sa te ranesc, dar pur si simplu nu cred ca te potrivesti cu ei.
A spus aceste cuvinte atat de sigur pe el, ma fascina modul in care arata ca nu-l doare, parea imun, total imun. Am ridicat, fara sa vreau, din spranceana, continuand sa ma gandesc la ce ar fi mai bine sa fac. Mi-am luat laptopul din geanta, respirand din ce in ce mai greu. Mi-am deschis messenger-ul, dupa care am contactat-o pe Criss. Ma cautau multi, eu refuzand sa raspund cuiva.
= Boho = : Criss..
*Criss* : Hmm?
= Boho = : Am stat si m-am gandit destul de mult timp la...voi. Serios, prefer sa ies din grupul asta.
*Criss* : Ce sa faci? De ce? Boho..esti una de-a noastra. Cum, sa ne lasi balta?
= Boho = : Pur si simplu nu cred ca ma potrivesc cu voi, asa cum credeam inainte. Coso, ei bine, stiu ca e rece de felul lui, dar raceala asta m-a indepartat de el, ti-am mai povestit eu si alte faze in care nu mai suportam asta. Te rog sa ma intelegi.
*Criss* : Asta inseamna ca renunti si la mine?!
= Boho = : Da si nu. La tine tin ca la o sora, ai fost mereu aproape de mine, m-ai ascultat noaptea cand plangeam si mereu ma incurajai, dar..
*Criss* : Dar..?
= Boho = : Pur si simplu nu mai vreau sa fiu una de-a voastra, nu mi se pare ca firea mea e sa fiu rece, asa ca voi. Amandoua am crezut ca anturajul asta e cel mai bun, acum am realizat ca m-am inselat. Am timp sa-mi repar greseala. Esti alaturi de mine sau de ei?
*Criss* : De ei.!
*Criss* has signed out.
*Criss* : Hmm?
= Boho = : Am stat si m-am gandit destul de mult timp la...voi. Serios, prefer sa ies din grupul asta.
*Criss* : Ce sa faci? De ce? Boho..esti una de-a noastra. Cum, sa ne lasi balta?
= Boho = : Pur si simplu nu cred ca ma potrivesc cu voi, asa cum credeam inainte. Coso, ei bine, stiu ca e rece de felul lui, dar raceala asta m-a indepartat de el, ti-am mai povestit eu si alte faze in care nu mai suportam asta. Te rog sa ma intelegi.
*Criss* : Asta inseamna ca renunti si la mine?!
= Boho = : Da si nu. La tine tin ca la o sora, ai fost mereu aproape de mine, m-ai ascultat noaptea cand plangeam si mereu ma incurajai, dar..
*Criss* : Dar..?
= Boho = : Pur si simplu nu mai vreau sa fiu una de-a voastra, nu mi se pare ca firea mea e sa fiu rece, asa ca voi. Amandoua am crezut ca anturajul asta e cel mai bun, acum am realizat ca m-am inselat. Am timp sa-mi repar greseala. Esti alaturi de mine sau de ei?
*Criss* : De ei.!
*Criss* has signed out.
Cu ochii inlacrimati, m-am intors spre Izzy, el privindu-ma atent, analizandu-mi fiecare miscare. Am sarit la el in brate, plangand din ce in ce mai tare. Mi-am pus capul pe umarul lui, udandu-i tricoul cu lacrimile mele care parca si-au inceput cursul dintr-un izvor interminabil. Picioarele mele erau de o parte si de alta a corpului lui, in camera fiind o liniste suprema, spulberata doar de cateva oftari puternice, desigur, provocate de mine. Niciodata nu mi-am aratat sensibilitatea, in special de fata cu un baiat, sau in bratele lui. Incercam sa ma calmez, desi mai rau faceam. Fire de par din breton imi ajungeau in ochi, panicandu-ma din ce in ce mai tare. Am decazut moral, pur si simplu. Fata cu care am crescut m-a abandonat, am renuntat la tot, chiar si la prietenul meu. Deja incepeam sa dramatizez. Vara, cat a fost ea de scurta.. parca a fost anotimpul destinului meu. Fara rost, mereu continuam astfel, impinsa de nimeni, doar de vointa mea. Am realizat.. nu a fost vina lor, a fost vina mea ca m-am lasat influentata de ei. M-am oprit brusc, ridicandu-mi capul. Brunetul ma mangaia pe frunte, facandu-ma sa ma simt mai sigura pe hotararea mea. In timp ce rasuflam greu, am reusit sa-i soptesc un 'Multumesc.', dupa care el m-a sarutat pe frunte.
Cea mai fina si calda atingere pe care am simtit-o vreodata. A luat telefonul meu de pe noptiera, impingandu-ma usor de el, pentru a se apleca. Mi l-a inmanat, spunandu-mi cu o voce foarte calma:
-Ar trebui sa-i spui lui Coso ca s-a terminat, e mai bine sa afle de la tine, nu de la altii.
-Nu stiu cum sa fac asta, nu cred ca as putea sa-l infrunt asa.
-Ar trebui, se va simti mai rau daca va afla de la Criss. Intelegi? mi-a raspuns, punandu-mi telefonul in mana.
L-am sunat, el raspunzandu-mi rapid, parca astepta telefonul meu. I-am explicat situatia cat am putut de bine, parca pierzandu-mi fiecare forta. Am ramas fara suflare cand l-am auzit spunand:
-Aha, am avut incredere in tine si m-am ars la degete. Bun, Boho, asa sa fie, cum vrei tu, cum a fost mereu. Sa nu ma mai cauti pe mine, vreodata.
Am vrut multe, sa fiu inteleasa de Criss si de el, de la amandoi n-am primit ceea ce cautam. Mi-am dat ochii peste cap, dupa care am inchis. Incerca saspara asa de indiferent, desi eram sigura ca-l durea, ca singur se distrugea. Ii voi respecta decizia.
-Hai sa iesim! l-am auzit pe Izzy spunand, cu o voce care m-a calmat imediat.
Am acceptat fara discutii. M-a dus la acelasi mall, la o cafenea. Am cerut doua Cola, dupa care am inceput sa vorbim despre trecut. Cum ma asteptam, nu era singur, avea o prietena de la noi din liceu. Tot ce mi-a zis despre ea a fost 'o fata bruneta, se pricepe cu rolele.'. Dubios, cam putine cuvinte. Fara sa-mi dau seama, am ajuns pana la intrebarile 'Mai esti virgin/a?'. Am dat din cap, afirmativ, foarte sigur, el uitandu-se cam ciudat la mine.
-Daca erai de la bun inceput la noi in liceu, nu mai erai, te asigur! mi-a spus pe un ton strengar.
-Hmm..nu sunt atat de naiva pe cat pare.
Mi-am intors privirea, uitandu-ma pe geam. Trei siluete s-au observat, care stateau fara sa se miste si se uitau spre masa unde eram eu si Izzy. Persoanele care ma asteptam cel mai putin sa fie acolo, Criss si Coso. Observand ca am ramas incremenita, Izzy intoarce privirea, parca si el impietrind.
-Ea e prietena mea...
La auzul acestor cuvinte, am simtit cum cerul a cazut pe mine. Am hotarat sa platim si sa mergem sa-i infruntam. M-am uitat cu o privire rece spre ei, inaintand, sigura spre mine. Niciunul din noi nu a scos vreun cuvant. M-am oprit in fata lor, vantul facandu-mi parul sa-si miste suvitele brunete. Izzy a luat-o pe prietena lui deoparte, lasandu-ma cu cei la care am renuntat.
-E o decizie definitiva? a intrebat Criss, cu o voce care o facea sa nu para afectata.
-Cred ca da, am spus.
Am plecat de langa ei, simtind cum toti din urma se uitau la mine, toti din jurul meu urmarindu-mi fiecare miscare. Cum ma asteptam, s-a aflat foarte usor. Am auzit tipete care veneau din partea lui Izzy si a blondei. Se certau. Ce era mai rau.. se certau din cauza mea.
Brunetul a plecat brusc de langa ea, fara sa-i mai adreseze vreun cuvant. Atunci am observat-o mai bine. O creata, cu parul blond si cateva suvite roscate. Arata foarte bine, mult mai dubios faptul ca Izzy nu a descris-o mai amanuntit. Avea o bluza portocalie, mulata foarte tare pe corp, observandu-se un abdomen foarte plat, sanii ei fiind pusi in valoare de un decolteu destul de generos. Blugii ei, de asemenea mulati, de un albastru inchis, ii scoteau in evidenta soldurile, iar cizmulitele negre, din piele intoarsa se asortau perfect cu geanta ei. Se observa ca avea un gust foarte bun la haine.
Mi-am revenit in fire cand brunetul a venit langa mine, m-a luat de mine si m-a condus spre colegiu. Nu a stat la discutii, m-a pus sa dorm in camera cu el, in timp ce si-a trimis colegul de camera in locul meu, sub pretextul ca 'oricum fetele alea il simpatizeaza.' M-am schimbat in pijamalele mele preferate, largi, incercand sa nu ma gandesc la ce se va intampla maine, in prima zi. Am preferat sa nu scot vreun cuvant, incercand sa adorm, pana cand linistea fu intrerupta de miscarile lui. Scartaitul patului sau m-a facut sa tresar, atipisem. A venit langa mine, prinzandu-mi abdomenul cu mana lui stanga, dupa care mi-a soptit:
-Scuze daca te-am trezit.
Am incercat sa nu-l fac sa observe ca aproape tremuram, probabil de emotie. Am spus un simplu 'Nu dormeam.', incercand sa ma linistesc si sa nu observe cat de rapid am zis. Si-a ridicat mana pe sanii mei, parca vrand sa ma stranga usor, dar oprindu-si impulsul la timp. A ramas cu palma lipita de sanul meu stang, dupa care m-a intrebat usor.
-Ti-e frica de mine? Te rog, intoarce-te cu fata la mine.