Saruta-ma asa cum te-am invatat

Nu este primul meu fic dar nici o mare reusita nu e. Sub presiunea multor prieteni am hotarat sa il postez. Scuzati greselile, daca este prea scurt si etc. In caz ca acest fanfic vi se pare o prostie v-as ruga sa-mi spune-ti si eu ma voi opri din postat. E un fic relatat la pers. I din perspectiva Hinatei. Spor la citit si astept comentarii, critici. Vorba aia "Un sut in fund este un pas inainte"

Disclaimer: Nu detin nici un alt personaj inafara de cele create de mine si nu profit de pe urma personajelor/intamplarilor ce ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul "Naruto".




1. Nu m-ati uitat!

-Imi va fi asa dor de tine... Nu pot sa cred ca pleci.
-O sa ma intorc imediat ce termin studiile. O sa treaca repede timpul, o sa vedeti!

Atat am vorbit cu ei inainte sa ma indepartez cu pasi usori si cu lacrimi in ochi, dupa multe imbratisari si saruturi scurte pe obraz, care nu emanau decat tristete. Ne-am spus la revedere printre putinele suspine usoare ce se mai auzeau... Plecam... Pentru o perioada pe care nici eu nu o stiam. Le-am promis ca o sa tinem legatura, insa timpul a facut ca dupa doi ani sa nu mai stim nimic unii de altii. In acei doi ani aflasem ca Neji si Tenten formau un cuplu foarte frumos, Sakura inca il ignora pe Sasuke din cauza unei prostii pe care nici eu nu am inteles-o... Certuri ce copii, iar Naruto... eh... de el nu stiam mai nimic... De fiecare data cand imi povesteau despre vietile lor, indiferent cu cine vorbeam, cand incepeau sa-mi spuna ceva despre el se opreau brusc terminand cu un simplu "Naruto e bine." Am inteles ca in anii de liceu eram fata ciudata si timida cu ochii violet... M-am schimbat! Da, il iubeam. Recunosc... il iubeam atat de mult incat... incat nu i-am spus asta. Doamne ce idioata puteam sa fiu. El nu avea ochi decat pentru Sakura. Iar culmea, ea imi era cea mai buna prietena. Puteam sa o urasc pentru ca in ochii lui ea era mult mai frumoasa decat mine? Nu! Nu as fi putut face asta.
Au trecut cinci ani de cand am varsat acele lacrimi blestemate, in acel aeroport blestemat, nu pentru ca plecam, ci pentru ca toti erau acolo inafara de el. Imi venea, si aici folosesc faimoasa expresie care nu scapa nimanui, sa ma dau cu capul de pereti la propriu. De ce? Pentru ca eram idioata, o pustoaica de 19 ani care pleca din orasul ei natal, si nu-si vedea marea dragoste. Marea dragoste? Ce ciudat suna... Adevarul e ca era marea mea dragoste... Sa iubesti o persoana atata timp... apoi sa crezi ca l-ai uitat si defapt sa nu fie asa. Avea acea sclipire ciudata in acei doi ochi albastri. Ma pierdeam in culoarea loc cum o barca lasata in mijlocul oceanului, se pierde printre valurile provocate de o furtuna puternica. Acel zambet... o doamne acel zambet ma facea sa pierd controlul asupra genunchilor mei ce se inmuiau brusc. Inima mea canta un cantec puternic, ce nu avea ca versuri decat acel "tam-tam" provocat de acele batai repezi.
Priveam pe geamul din stanga mea, observand in sfarsit, dupa cinci ani, orasul meu natal de la inaltime. Parea la fel cum l-am lasat. Avand in vedere ca singura persoana care a reusit sa dea de mine acum cateva zile, nu era altul decat varul meu Neji, care era prea ocupat cu ale lui, stiam ca nimeni nu ma va astepta la aeroport.
O voce subtire, ce emana caldura s-a auzit, in timp ce anunta acea perioada mica de timp care ma mai despartea pe mine de sol.
Am aterizat cu bine. Pot spune perfect! S-au auzit aplauze, printre care si ale mele, care erau pentru pilotul nostru care ne-a adus in siguranta la destinatie. Mi-am pus geanta pe umar pasind usor spre usa ce ma scotea din acel avion. Mi s-a urat o zi buna, iar eu la randul meu am spus la revedere zambind. Am coborat scarile. Priveam lumea in jurul meu entuziasmata. Cine stie de cat timp era plecata acea doamna ce statea langa mine pe scaun, strangand mereu la piept acel medalion... Chipul ei acum emana fericire. Am zambit privind-o cum imbratiseaza o fetita ce parea sa aiva in jur de 16 ani. Sa inteleg ca era fata ei. Nu am stat sa-mi pun in cap alt ceva. Am ales sa cred lucrul asta si am pasit mai departe. Dupa ceva timp mi-am recapatat bagajele. Am ieist din aeroport. Cum ma si gandeam... nimeni!
-Bun venit acasa, Hinata! mi-am urat singura si am inaintat. Am trecut strada ajungand pe cea lalta parte. Stateam pe trotuar uitandu-ma dupa un taxi. Nimic! Ce enervant! Am zis ca mai bine o iau frumusel pe jos. Neji trebuia sa fie acasa, stia ca ajung azi si stia si ora. Cel putin sper sa-mi fi lasat cheile undeva... Daca nu, Hinata draga, stai afara. Am chicotit usor la propriile mele ganduri. Am incpeut sa merg pe jos. M-am uitat la ceas, observand ca era deja 7:30, cand privirea mi-a fost captata de acea masina ce trecuse pe langa mine. Am inceput sa alerg dupa ea tipand in gura mare. S-a oprit! Am continuat sa fug spre acel taxi. Soferul era foarte in varsta. Timpul isi pusese mai mult decat trebuie amprenta pe chipul lui. Ma privea si-mi zambi mecanic. Mi-a pus bagajele in portbagaj apoi s-a urcat pe locul soferului, asta dupa ce mi-a deschis portiera din spate si m-a ajutat sa intru. I-am spus unde trebuie sa ajung, iar cu un scartait strident masina a inaintat cu viteza pe strazi. Era o seara destul de frumoasa, calda. Eram pe la jumatatea lunii iunie. Cred ca am adormit, sau asa ceva, deoarece am fost trezita brusc de un brat puternic.
-Domnisoara, am ajuns. Hei domnisoara?
-Da! am sarit ca arsa clipind des. Da.. ma scuzati. am platit apoi am coborat din vehicul. Mi-am luat bagajele si am pasit lenes pe trotuar. Un cascat mi-a intrerupt gandurile. Am realizat ca sunt in fata casei. Era la fel ca acum cinci ani cand am lasat-o. Oare Neji tot in acel loc mi-a lasta cheile? M-am ridicat usor pe varfuri si am incercat sa ating cu degetele o gaura, care nu stiu de ce era acolo, insa era de cand acea casa a fost ridicata.
-Voila! Am spus tragand cheile de acolo si deschizand usa. Am lasat bagajele pe hol strigand acel "Casa, dulce casa" si descaltandu-ma de incomozii pantofi cu toc.
-E cineva? Alo? Eh se pare ca nu...
-Surpriza!!!
Eram in pragul usii care ducea in sufragerie. Am simtit ca pic jos. Toti, absolut toti erau acolo, iesind fiecare din nu stiu ce loc unde au fost ascunsi cine stie cat timp.
Baloane agatate peste tot, confetii care inca mai erau prin aer, acel miros de sampanie provocat din acele 3 sticle desfacute in acelasi timp, cu un zgomot strident... Totul, pentru mine? Cautam cu privirea ceva, acel ceva, mai bine spus acel cineva care nu era nici acum, la intoarcerea mea acolo. Ochii mi s-au inundat de lacrimi. Nici eu nu stiam daca de fericire sau tristete.
-Bun venit acasa, surioara! mi-a spus Neji imbratisandu-ma strans.
-Doamne ! Hinata, draga mea, cat te-ai schimbat! Vocea aia. O stiam!
-Sakura! Am strigat fericita catre fata cu acei ochi verzi, care erau inecati in acele lacrimi. Se pare ca nu m-au uitat! Eram fericita!
Ne-am imbratisat strans, ne-am sarutat pe obraz, ne-am imbratisat iar.
Am facut asta cu toti. Toti erau acolo. Ino venise insotita de un baiat. Era detsul de chipes. Parul brunet tuns scurt si acei ochi negri misteriosi. Am aflat ca il chema Sai. Se pare ca se mutase in oras la trei ani dupa plecarea mea. Doamne cate se schimbasera!
Am baut din acea sampanie, m-am delectat cu acele delicatese, am dansat, am glumit. M-am distrat pe cinste. Dupa o ora si ceva de petrecut am iesit pe terasa din fata casei, cu un pahar de sampanie in mana, nu stiu al catela era, stiam doar ca rezist la bautura. M-am rezemat usor de garduletul alb, ce parea proaspat vopsit. Priveam cerul. Razele lunii se jucau in parul meu violet, dand-ui un aspect caraghios, ce avea la baza de la cea mai deschisa la cea mai inchisa nuanta de mov. Ca sa vezi, norocul chiar ma lovise in cap in seara aia, ca sa spun asa. Si stiti de ce? Eh... Vazusem o stea cazatoare. Care era faza? Cand vezi o stea cazatoare sa-ti pui o dorinta. Mi-am incercat norocul.
-As vrea sa fi venit si tu, Naruto, la petrecerea asta... am spus eu incet.
-Hei am intarziat... A venit Hinata?
Ce-i asta? Ce dracu... Sunt eu, Hinata, omule, oricine ai fi tu. Ma uit in directia de unde s-a auzit vocea aceea. Imi parea destul de cunoscuta. Doi ochi albastri s-au ivit in fata mea, un par blond in care lumina astrelor cadea cu atata gratie. O doamne. Imi simt deja obrajii cum iau foc. Acel zambet, care il afiseaza mereu. Ma sprijin cu mana de gard tinandu-ma sa nu cad.
-Naruto... am reusit sa scot printre buzele care imi tremurau deja.
-Da. Poi am intarziat si... si... S-a oprit brusc. Doamne vrobeam cu el. Ma privea. Am observat cum ochii lui alunecara in jos, spre decolteul de la rochia mea un un gri ciudat. Apoi spre picioarele mele, care, da... erau goale. Cine a mai stat sa se incalte in agitatia aia?
-Buna seara, Naruto...
-Doamne, Hinata, tu esti? Am simtit ca nu mai am aer. Si nu din cauza ca ma strangea prea tare, si din cauza gestului in sine. Ma inbratisase!
-Doamne cat te-ai schimbat! Esti foarte... sa oprit brusc. Ezita. in cele din urma a continuat : Esti foarte frumoasa! Ti-a crescut parul. Mi-a mangaiat acea mare de cerneala violet ce-mi cadea libera pe umeri si ajungea pana la solduri. Ma privea in ochi. Ma simteam aiurea. Eram desculta, foarte rosie la fata , cu acel pahar de sampanie in mana care imi tremura incontrolabil. O mana inca tinea strans lemnul alb din stanga mea, cautand il el acel colac de salvare pentru genunchii ce imi tremurau.
-Multumesc! Am reusit sa scuip ca un tipat de disperare. Ma privea amuzat. Ce vedea asa de amuzant la mine? Rimelul mi se intinsese pe fata din cauza lacrimilor? Rujul nu mai stralucea asa tare? Parul poate imi statea in toate directiile... Sau radea de obrajii mei rosii ca o lalea inflorita? Nici eu nu stiam.
-Hinata, cat timp a trecut de cand ai plecat. Pe aici numai de tine s-a vorbit. Mi-a fost dor de tine!
I-a fost dor de mine?!
-Naruto, au trecut cinci ani buni, in care 3 nu am vorbit cu nimeni de aici...
-Cu mine nu ai vorbit niciodata. Defapt ce zic? Nu ma bagai in seama nici in zilele din liceu. a inceput sa rada cu pofta.
-24?
24? Ce tot spunea acolo? L-am privit nedumerita...
-La ce te referi?
-Ai 24 nu? La ani ma refer. Adica aveai 19 cand ai plecat. Mi-a zambit. Da. chiar aveam 24.
-Da. Anii trec, din pacate, si eu, ca oricine din lumea asta, imbatranesc. Am inceput sa rad insa vocea lui serioasa m-a oprit.
-Nu arati mai mult de 20. Tot ce e schimbat la tine este faptul ca parul tau e mai lung, te-ai mai inaltat si se pare ca... s-a oprit, intorcand privirea si rosind usor, apoi continuand privind in alta parte -Esti mai... dotata...
Am simtit cum iau foc, trecandu-mi, din instinct, mainile peste sani, incercand sa ma acopar de parca as fi fost goala. Ma simteam destu de aiurea sa aud un astfel de compliment. Am schimbat repede subiectul.
-Si, cum o mai duci tu? Am spus incet privind fix lichidul ce se afla in paharul din mana mea.
-Pai... Nimic interesant despre mine.. Sti... vroiam sa-mi fac acea trupa de muzica... Am lasat tot balta.
-De ce? Am intrebat, observand ca pe fata lui era o urma de regret.
-Timpul nu ne-a permis, ca sa spun asa. Mi-a zambit.
Am continuat conversatia. Mi-a povestit "plictisioarea", asa cum el o numeste, viata pe care a dus-o in acesti cinci ani. Il ascultam cu atata interes. Doamne, chiar eram acolo, cu el. Dorinta chiar mi se indeplinise.
-Ia uite cine a venit! Se aude vocea unui baiat inalt, brunet, cu niste ochi negri, care te faceau sa ingheti. Blugii ii veneau bine, la fel si tricoul albastru ce avea imprimat un scris ciudat, ce se pare ca nu era alt ceva decat o injuratura cretina, daca se putea numi injuratura, ce consta in " Dau cu mata de pamant" . Ce idiotenie!
-Sasuke, am promis doar ca vin nu? Am intarziat doar, scuzati-ma! spuse el incepand sa rada. Era mult mai inalt decat ultima data cand l-am vazut, tricoul verde ii venea ca turnat pe bustul lui bine lucrat. Blugii inchisi la culoare, ii scoreau in evidenta picioarele lungi si puternice. Doamne cat de frumos era. M-am rusinat de propriile mele ganduri, si am spus lasand capul in jos.
-Hai inauntru. si am intrat in casa.
Petrecerea a continuat inca o mare bucata de timp. Eu pierdusem numaratoarea cu paharele de aclool, ajungand in cele din urma sa mi se faca rau. Cu putina apa si lamaie a trecut tot. In jur de ora 4 dimineata, invitatii, care ii pot numi foarte bine si organizatori, au plecat spre casele lor. Bine, aproape toti. Tenten a ramas sa ne ajute la curatenie, iar Sakura, si ea, a ramas sa mai stam la o barfa, doua. Dupa ce casa a fost readusa la normal, am pasit in camera mea, urmata de prietena mea din cpilarie. Parul ei roz, candva purtat lung, acum si-l tunsese. Parca asta ar fi fost morivul certurilor ei cu Sasuke. De cand ii stiu ei erau ca soarecele si pisica. M-am trantit pe vechiul meu pat. Oh! La fel de confortabil ca inainte!
-L-am vazut cand te-a imbratisat! a spart rozalia gheata.
-Da... Eh... Sentimentele mele pentru el s-au evaporat. A trecut atata timp incat l-am uitat. am dat din mana, facand inteles faptul ca subiectul nu are rost. Oricum, el te place pe tine, mereu te-a placut! am continuat eu.
-Hinata! Ideea petrecerii a fost a lui! Nu mai avea rabdare sa vi odata inapoi. Ne intreba mereu de ti...
Plansul meu a oprit-o. M-a imbratisat usor.
Am continuat sa discutam, evitand subiectul "Naruto". Se facuse deja vre-o sase dimineata, cand in sfarsit simtisem cum genele mele se atrag, cele de jos cu cele de sus, reusind sa adorm.
Sakura, a dormit la mine, imbracate amandoua. Rochia mea trebuia sa fie mai sifonata ca niciodata. M-am trezit ultima in ziua aia. Am coborat scarile, trecandu-mi mana prin parul ciufulit in disperata incercare de al aranja putin.
-'neata! am spus eu zambind. Neji citea ziarul la rubrica despre spor. M-am asezat la masa cu o cana de cafea calda in mana. Tenten se pare ca si ea dormise la noi. Statea cu capul rezemat de umarul lui Neji. Parul ei saten il avea prins intr-o coada simpla la spate, iar cateva suvite ii mangaiau fata. Ochii ei caprui pareau obositi. Nici nu ma mira, a ramas sa ne ajute la curatenie, a ajutat si la organizarea petrecerii... Am aflat de la Neji, care nu-si dezlipea acei ochi asemanatori cu ai mei, din ziarul din fata sa, ca Sakura plecase acum cateva minute. Mi-am baut cafeaua in liniste, apoi am turnat niste lapte peste cerealele din bolul verde de pe masuta de gatit. Am mancat lenes, apoi m-am reintors in camera mea. Dupa racorosul dus de dimineata, viata se privea altfel. Mi-am luat din valiza un tricou larg si foarte lejer, o pereche de pantaloni scurti, iar parul mi l-am strans intr-un coc comod. Eram acasa, in camera mea... Am deschis dulapul, unde am inceput sa imi asez hainele. Dupa e am terminat cu asta, am pus trollerul pe dulap. Mi-am aranjat produsele mele de cosmetica pe masa de toaleta, mi-am scos laptopul si l-am pus pe birou, urmat de mi de foi pline de schite si desene, si un set de creioane. M-am asezat pe pat, multumita ca am terminat in sfarsit.
Ziua aia am petrecut-o mai mult in gradina din spate, inotand in piscina mare ce se afla acolo. Aveam un costum de baie negru cu mici modele verzi si rosi. Stateam pe marginea piscinei, cu fata in sus, si tineam ochii inchisi. Am auzit cativa pasi, n-am dat importanta crezand ca e varul meu. Insa am tresarit brusc la auzul acelei voci.
-Ce faci aici? am tipat eu uimita.
-Buna si tie. a chicotit. Am uitat aseara sa-ti dau cadoul meu de bun venit acasa. Neji mi-a spus ca te pot gasi aici. Si iata-ma!
Ma privea. Acei ochi... O doamne nu din nou. Iar m-am inrosit toata, iar incep sa tremur! Acelea-si gesturi! Ma urasc!
-Ce cadou? Nimeni nu mi-a dat vr...
-Shh... Mi-a soptit atingandu-mi buzele cu un deget. Eu nu sunt nimeni, nu-i asa? A spus incepand sa rada usor.
Avea in mana un plic destul de mare.L-am luat si l-am deschis usor. Inauntru era o poza cu noi toti de la sfarsitul liceului pe care scria "Bun venit acasa!" , frumos inramata. Mi-au dat lacrimile. Cand a vazut asta mi-a mangaiat parul inca ud din cauza inotului.
-Multumesc mult! am spus printre lacrimile de bucurie. De ce plangeam nici eu nu stiu... Poate pentru ca ei nu ma uitasera. Pentru ca stiam ca o sa am in inima lor o parte a mea.
-Sper sa-ti placa. Mi-a spus zambind.
-Este dragut din partea ta! Am exclamat eu, iar obrajii mei capatau o nuanta rozalie.
-Eh... Fac si eu ce pot. Uite, am vorbit cu Sakura de dimineata.....
Nu mai auzeam nimic din ce-mi spunea. Eram sigura ca imi va trancani iar despre faptul ca ea cine stie ce i-a zis. Doamne aveam 24 de ani si ma purtam ca o copila de 16 care tocmai s-a indragostit!
-Deci, ce zici? mi-a intrerupt el gandurile.
-Poftim? Da.. da.. minunat... De ce raspundeam? Nici nu stiam ce mi-a zis. De cat timp vorbea singur de nebun? O doamne ce m-a intrebat si eu am spus da?
-Minunat! Atunci ne vedem la 5 acolo, da?
-Acolo? Unde acolo?
-Eu vorbesc cu peretii? Mi-a spus uitandu-se ciudat la mine. In veciul parc, de langa scoala aia, sau fosta scoala ce o fi ea.
-De ce "fosta" scoala?
-Nu sti? Au gasit pe unu' cu droguri la el, doi dintre elevii unei clasa au murit din cauza unei supra doze... Ma infiorau acele vorbe. Cum sa ajungi sa te droghezi? Da, bei, hai sa spunem mai si fumezi, dar droguri... Bietii copii.
-Si au inchis scoala? Ce legatura avea scoala cu ei? Adica avea legatura dar... ma rog intelegi tu!
-Politia spune ca unul dintre profesori i-a obligat pe elevii lui sa incerce tampeniile alea. Oricum, stai calma. Vor sa darame acea cladire si sa faca alt ceva in locul ei. Mai bine! Mi-a spus asta intr-un zambet. Deci trebuia sa vin la ora cinci dupa masa in acel parc, de langa acea fosta scoala. O intalnire?
-Eu trebuie sa plec... Deci la cinci in parc. Pe atunci!
Il privesc indepartandu-se si facandu-mi cu mana. Hei! Ce incepuse sa-mi spuna despre Sakura? Eh... Cine stie. Aveam nevoie sa ma pregatesc. Doamne, inca ma simteam ca un copil mic proaspat indragostit! Insa eu stiam sigur ca nu-l mai iubesc! Cel putin asa credeam...Nu are rost sa-mi bat capul cu asta acum. M-am indreptat spre camera mea unde mi-am ales ce sa port. M-am asezat pe pat, tinand laptopul in brate, am deschis fereastra de Yahoo si am inceput sa tastez a lene. Am adormit in urmatoarele 30 de minute, cu laptopul in brate si muzica pornita.

Am adus continuarea. V-as ruga daca cititi sa comentati si voi Sper sa va placa... Spor la citit


2. Simpla gelozie.

Sunetul asurzitor al unei melodii m-a trezit brusc. Am pus laptopul de-opare si m-am ridicat in sezut, pe marginea patului. Mi-am frecat ochii, cascand lenes. Am privit ceasul de pe perete. O nu! Intarziasem deja o ora? Nu pot sa cred! Mi-am luat repede pe mine rochia ce-mi venea mai sus de genunchi, cu bretele, ce avea ca si culoare un bleu foarte deschis. Mi-am trecut mana prin par aranjand-ul, mi-am dat repede cu un gloss pe buze si am iesit din camera. Mi-am luat geanta ce statea pe canapeaua din sufragerie si am iesit din casa. In picioare aveam niste cizmulite de vara, facute din panza, ce-mi veneau cam cu doua degete mai sus de glezne, de culoare maro, fara toc. Ma grabeam deoarece intarziuasem acum si mai mult! Poate cand o sa ajung acolo voi avea marea surpriza sa fiu singura.
Paseam grabita pe trotuar, cand langa mine si-a facut aparitia o masina sport, neagra, cu geamuri fumurii. Incepuse sa mearga in ritm cu mine. Nu am dat importanta, chiar daca inima imi devenise cat un purice. Geamul s-a lasat usor in jos, iar o voce cunoscuta mie m-a facut sa ma linistesc. Un baiat saten, tuns scurt, ce parea sa aiva in jur de 20 si ceva de ani, cu niste ochi negrii si imbracat intr-un tricou gri. Era Kiba.
-Pustioaico? Ce faci pe aici?
-Kiba, ti-am spus sa nu-mi mai spui asa, da? am spus eu putin iritata.
-Da, da, da! Incotro? m-a intrebat el privintu-ma de sus pana jos.
-Kiba, nu e treaba ta unde ma duc, da? Mai bine ma lasi in pace, du-te unde ai treaba... i-am spus zambind.
M-a privit ciudat. A accelerat, si am vazut ca a parcat masina undeva mai in fata... A coborat venind spre mine. Eu nu i-am dat importanta continuand sa merg. Am trecut pe langa el, insa inainte sa-mi dau seama, bratul lui puternic m-a prins de mana, strangandu-ma destul de tare, si m-a lipit de un stalp. Si-a lipit corpul de al meu, impingandu-ma mai mult in acel obiect din spatele meu. Era mult mai inalt decat mine, si mult mai puternic. Sanii imi erau presati de pieptul lui, iar o durere destul de mare am simtit in momentul ala. Am scos un sunet slab din cauza asta. Ma privea insistent. Durerea devenea din ce in ce mai enervanta!
-Kiba! Esti nebun? Am urlat eu la el. Lasa-ma sa plec! Si nu te mai impinge asa! Kiba!
Tipam degeaba. Imi racisem plamanii acolo, urland ca disperata! Si pentru ce? Pe trotuar nu trecea nimeni in momentul ala, doar masinile mergeau in viteza pe strada. El ma privea cu acei ochi negri ca smoala, fixandu-ma, si parca reusind sa ma tina captiva in culoarea lor. Si-a apropiat fata usor de a mea, soptindu-mi la ureche:
-Inca il mai placi, nu?
-Poftim? Kiba inceteaza, lasa-ma sa plec! deja nu mai reuseam sa respir de durere. E nebun sau ce? Nu sunt facuta din plastic!
-Inca il mai placi? Raspunde odata! a tipat la mine... De ce? Ce dracu avea?
-Pe cine sa plac? Ce tot spui acolo? Esti nebun, ce ai?
S-a departat de mine, si in momentul ala am rasuflat usurata. Eram total confuza. Am privit ceasul ce se afla la mana mea. Intarziasem atat de mult! Am vrut sa plec insa m-a prins din nou de mana, tragandu-ma in bratele lui si strangandu-ma cu putere la piept. Ma privea fix in ochi. A zambit smecher, apoi s-a aplecat suor spre mine. Si-a trecut buzele peste ale mele, apoi le-a apasat incet. Simteam scarba pentru ceea ce se intampla in momentul ala. Intr-un moment prost inspirat, am deschis gura incercand sa trag aer in piept, si asta a fost un avantaj in privinta lui, care si-a strecurat limba cu usurinta printre buzele mele. Simteam cum stomacul mi se intoarce pe dos. Limba lui se misca in voie in gura mea, provocandu-mi greata. Nu am reactionat in nici un fel pe moment. Eram mult prea socata! Apoi am ineput sa il imping, cel putin am incercat, insa in zadar, era mult mai puternic decat mine. Ce puteam sa fac sa scap? L-am muscat, destul de tare, de limba. A fost deajuns sa se desprinda de mine, si sa injure ducandu-si mana la gura. Am inceput sa alerg, sa fug cat mai departe de acel loc, de el. Cum indraznise sa ma sarute? Ma uitam in urma, imi era frica sa nu vina dupa mine, si sa primesc un acelasi tratament ca inainte.
-Ce ii ia atat? Au trecut deja 2 ore!
-Naruto, stai calm. O sa vina!
Am aparut si eu in sfarsit, gafaind si aratand de parca as fi vazut o fantoma. Sakura ma privea speriata, la fel si Naruto. Sasuke se uita indiferent in jur. M-am asezat pe banca, langa prietena mea, si am privit in jos.
-Ce ai patit? M-a intrebat ea.
-Nimic! Sunt bine...
Nu-mi pasa daca ma credeau sau nu. Nu vroiam sa le spun ce tocmai patisem. Nu avea rost! Intarziasem atata timp incat le dadusem planurile peste cap. Luasera bilete la un film. Of... Ma simteam aiurea. Mi-am cerut scuze de atatea ori, incat uitasem si eu numarul. Am propus sa mergem la o cafenea, sa mancam o prajitura si sa bem o cafea. M-am oferit sa platesc eu, drept revansa. Cei trei au parut multumiti de oferta mea. Am pornit spre ce-a mai apropiata cafenea, unde ne-am luat o masa afara. Am comandat fiecare cate ceva, apoi am inceput sa discutam despre diferite chestii. Le-am povestiit ca dupa ce am ajuns in Franta, mi-am continuat studiile, bazandu-ma, asa cum imi pusesem in cap, pe arta. Imi placea sa desenez. Pe o foaie alba sa te joci cu un creion ascutit, sa-ti pui gandurile acolo... Era un sentiment placut. Le-am povesit si niste lucruri amuzante care le-am patit, cum ar fi faptul ca varsasem cafea pe unul din profesorii mei de desen. Doamne, credeam ca ma va zbura din cladire direct.
-Si ziceati de mine ca sunt oaie neagra in clasa! Blondul radea pe cinste.
-Macar ea invata, boule. spusele lui Sasuke l-au cam deranjat pe blond. Se certau mereu.
Am scos telefonul si l-am pus pe masa. Mi-am privit ceasul anuntandu-mi prietenii ca in jumatate de ora o sa plec. Aveam nevoie de odihna, relaxare. Deja intamplarea cu Kiba ma doborase destul de urat. M-am ridicat, luandu-mi la revedere de la toti. Era deja destul de tarziu, si afara se intunecase. Imi era cam frica sincera sa fiu. Nu sti niciodata ce idiot iti apare in spate si-ti da cu ceva in cap. Din fericire am ajuns cu bine acasa. Am pasit inauntru, inchizand usa in urma mea. Era o liniste ca de mormant. Am vazut pe frigider, lipit cu un magnet dragutz, un biletel.
"Sunt in oras cu Tenten. Nu stiu cand ma intorc. Neji"
-Deci sunt singura acasa... am spus eu, deschizand frigiderul de unde mi-am luat un pahar de suc. Am pus in microunde o punga de floricele si le-am lasat acolo catvea minute. Apoi, le-am pus intr-un bol de sticla. M-am dus in sufragerie, unde am dat drumu la TV. Cum credeam, nimic interesant de vazut. Mancam pop-corn si priveam ecranul. Insa mintea imi era in alta parte.
Un sunet strident m-a trezit din visare. M-am ridicat sa vad cine suna la usa la ora aia. Nu m-am mai obosit sa ma uit pe vizor si am deschis direct. Am fost impinsa de perete. La contactul cu zidul am gemut usor din cauza durerii. Priveam persoana din fata mea. Eram speriata. Cine doamne iarta-ma era?
-Iesi din casa mea, sau tip! am spus eu disperata, vocea imi tremura, la fel ca intreg corpul.
-Nu zau! Pustioaico, ce primire calduroasa. s-a apropiat usor de mine.
-Kiba... Duhnesti a alcool! Si ce dracu faci la mine in casa? am tipat indepartandu-ma de el. Era beat! Iar eu eram foarte speriata. Nu vroiam sa ma gandesc la ce avea in cap! Dar nu inteleg, de ce facea chestiile astea? Mai intai ma saruta, apoi vine la mine acasa beat mort! Se apropia de mine din ce in ce mai mult. Am ajuns in sufragerie tot mergand in spate. Cu un gest brutal m-a impins pe canapea, el urcandu-se peste mine. Am inceput sa tip si sa ma zbat. De ce nu venea Neji acasa mai repede? De ce nu ma auzea nimeni, sa ma scape cineva de chestia asta! Gura mi-a fost acoperita de saruturile lui. Imi provoca atata scarba! Acum nu mai puteam nici sa tip. Plangeam. Mainile lui se jucau in voie pe corpul meu si era in incercarea de a indeparta hainele ce le aveam pe mine.
Am auzit pasi pe hol! Mi-am indreptat privirea spre persoana care intrase in camera unde eu eram "atacata" de o bestie! Eram priviti de o pereche de ochi albastri ca un ocean in mijlocul unei furtuni. Am vazut ca se incrunta, privindu-l pe Kiba cu ura.
-Da-te jos de pe ea, acum! a tipat catre barbatul ce statea deasupra mea.
-Si daca nu vreau, ce faci? a spus el desprinzandusi buzele de ale mele. Incepusem sa plang si mai tare. Cred ca deja plangeam de fericire pentru ca dumnezeu imi asculta-se rugamintile! Nu stiu cand s-a intamplat asta, insa intr-o fractiune de secunda Kiba era deja dat afara din casa mea, asta dupa ce isi primise cateva. Cred ca eu deja pierdusem notiunea timpului. S-a asezat in genunchi, in fata mea, prinzandu-mi mainile intr-ale lui. Ma privea ingrijorat, iar eu il priveam plangand. Ma salvase! Era eroul meu!
-Cum ai intrat? Si mai bine spus de ce ai venit? Am reusit sa-l intreb cand m-am calmat.
-Ti-ai uitat telefonul pe masa, la cafenea, si m-am oferit sa ti-l aduc. Si am intrat pentru ca usa era deschisa si te-am auzit tipand... Ai fi vrut sa raman afara? mi-a spus el inca privindu-ma plin de ingrijorare.
-Nu,nu... Multumesc... i-am spus lasand privirea in jos si oftand. Daca nu era el cine stie ce puteam pati. Puteam fi violata. M-am cutremurat la gandul asta.
-Ce avea Kiba de impartit cu tine? m-a intrebat, incercand sa para indiferent.
-Nu stiu...
M-a tras spre el, ajungand sa stau cu capul pe unu din picioarele lui. Mi-a zambit si a inceput sa se joace in parul meu, spunandu-mi usor;
-Odihneste-te. O sa stau cu tine pana se intoarce Neji.
Am zambit si simteam cum obrajii mei devin foarte rosi. Am inchis ochii si m-am lasat purtata undeva, intr-o lume unde eu sunt stapana a tot, intr-o lume in care tot ce vreau se intampla, o lume a viselor.
M-am trezit brusc, la contactul cu suprafata moale a patului. Am privit nedumerita in jur. Am auzit usa cum s-a inchis in urma acelui cineva care m-a adus la mine in camera. Se pare ca adormisem sub mangaierile calde din parul meu, care el mi le-a aplicat pentru a ma linisti. Nu stiu cat timp am dormit, insa dormisem foarte bine! M-am ridicat din pat, mi-am luat pijamaua pe mine apoi m-am intins din nou in acel loc moale si confortabil. Am adormit imediat.
***
-De ce dracu nu mi-ai pus mai din timp?! S-a auzit o voce de barbat din sufragerie. Insa raspunsul nu s-a mai facut auzit. Se pare ca Neji vorbea la telefon, si ca era foarte nervos. Tipetele lui m-au trezit din somn. Cat urasc sa fiu trezita de cineva, sau ceva! Am coborat jos, cascand, si intinzandu-mi trupul inca amortit. M-am dus in bucatarie, fara sa bag tipetele varului meu in seama. Mi-am facut o cafea, m-am trantit lenes pe scaun si am inceput sa privesc lichidul negru din cana. Deja se racise de cat timp tineam cana in mana si nu ma atinsesem deloc de ea. Eram pierduta in ganduri. Am auzit la un moment dat usa de la intrate trantindu-se. Cred ca Neji plecase. Eh.. Eram singura acasa, din nou. M-am dus sa ma asigur daca a inchis usa sau nu. Era inchisa. Am aruncat cana in chiuveta, spaland-o, apoi am puso pe uscatorul pentru vase. M-am dus in camera, unde am dat drumul la muzica, volumul fiind la maxim. Am inceput sa topai in stanga si in dreapta. Am pus mana pe telefon si am dat un sms, apoi m-am imbracat intr-o perehche de pantaloni albastri si un maieu orange. Mi-am dat cu putin rimel pe gene, dandu-le un plus de volum, putin gloss si mi-am prins parul intr-o coada la spate. Am stins muzica si am plecat afara. Sms-ul era pentru Sakura, i-am spus sa vina sa facem o mica plimbare. Ne-am intalnit in fata unui parc. Purta o fusta de blugi, si un maieu verde. Parul il avea dat pe spate, cu ajutorul unei panglici de aceasi culoare ca si ochii ei mari.
-Da, Hina! Am venit. S-a intamplat ceva?
-Nu! Vroiam sa ne plimbam putin. Si defapt da... am ceva sa-si spun.
Am inceput sa ne plimbam, incepand sa vorbim despre diverse chestii. La un moment dat ea a intrerupt conversatia plictisitoare si fara sens, intrebandu-ma intr-un fel ingrijorata.
-Ce vroiai sa-mi spui?
-Sti... Kiba s-a comportat ciudat ieri... Adica m-am intalnit cu el cand veneam spre parc. Asta m-a facut sa intarzii atat de mult... M-a sarutat.... Mi se face scarba numai cand ma gandesc. Si seara, cand m-am intors acasa, a venit la mine, beat mort!
-Si tu i-ai deschis! M-a intrebat ea, intr-un tipat plin de uimire.
-Da. Nu stiam cine e pentru ca nu m-am uitat pe vizor inainte! Credeam ca e Neji... Si am deschis. A dat buzna peste mine si... am continuat sa-i povestesc ceea ce patisem. De cand sunase la usa, pana am adormit si am fost dusa in camera mea.
-Baiatul ala nu e sanatos, sau ce? Hinata! Daca iti facea ceva? Ai avut noroc cu Naruto.
Am continuat sa dezbatem acest subiect. Apoi lasand totul balta, si spunand " Mersi Doamne!" ca eram bine, am vorbit din nou chstii neintersante.
Telefonul Sakurei a inceput sa sune. Cat timp ea a vorbit, eu m-am indepartat putin, lasand-o sa palavrageasca in liniste, deoarece stiam ca nu-i place sa i se asculte conversatiile la telefon. Apoi a venit spre mine, toata un zambet, si m-a imbratisat strans.
-Ce zici de o seara plina de muzica si dans? Disco, ceva?
-Mai intrebi? Am spus eu incepand sa rad. Aveam un ras colorat, plin de copilarie. Sakura mereu imi spunea ca oricine m-ar auzi razand asa ar crede ca am doar 12 ani.
Deci in seara aia mergeam la disco. Din cate am inteles mai veneau Ino, Sai si Sasuke. Aveam o curiozitate stranie de a intreba de ce Naruto nu vine, insa m-am abtinut.
-Ok, deci ne vedem diseara la 10 in fata casei tale. Venim noi sa te luam, ok?
-Bine. Mersi de invitatie! Am spus eu in timp ce ma indepartam. Doamne, trecuse atata timp de cand nu am mai iesit seara printr-o discoteca cu ei, incat ma simteam ca un copil in prima zi de gradinita.
Am ajuns acasa, unde am lenevit destul de mult. Nu aveam ce face, asa ca m-am apucat sa fac niste desene, din lipsa de ocupatie. Erau doar cateva schite ciudate, care poate vor avea o forma mai normala cand le voi desene cu atentie pe o foaie mai mare. M-am uitat la ceas si am observat ca ora la care eu trebuia sa fiu gata se apropia din ce in ce mai repede. Am facut un dus rapid, apoi mi-am infasurat corpul intr-un capot de baie. Dupa ce mi-am aplicat un make-up simplu, ce avea la baza o linie neagra a creionului, rimelul care nu lipsea niciodata de pe genele mele, si obisnuitul gloss, am deschis dulapul de unde mi-am scos cateva haine. Oare ce sa port? Am optat pentru panataloni scurti, si am dat fustele si rochiile de-oprte. Nu prea eram asa moarta dupa acele haine, insa le purtam ocazional. Preferam pantalonii, erau mult mai comozi si stiam ca nu mi-i zboara vantul niciodata. Pantalonii nergii, foarte scurti, imi veneau foarte bine. Si tricoul violet deschis se mula perfect pe formele corpului meu, scotandu-le in evidenta. M-am dat cu parfumul meu preferat, care avea un miros ciudat, cum il numeau unii. Mirosea a zahar ars. Mie una imi placea. Apoi m-am incaltat cu o pereche te tenesi lejeri, negri. Parul imi cadea drept pe umeri. Eram gata. Am coborat jos si am asteptat sa vina prietenii mei, timp in care i-am lasat lui Neji un biletel anuntand-ul unde sunt, deoarece inca nu se intorsese acasa. Am auzit soneria usii. Inainte de a deschide, m-am uitat bine pe vizor. Am vazut o mare de par roz. Nu se punea la indoiala cine era. Am deschis usa, iar rozalia s-a intors spre mine, scotand un sunet de uimire urmat de un fluierat strident.
-Ce bine aratam. Mi-a spus ea privindu-ma de sus pana jos. Daca nu aveam prieten, jur ca ma dadeam la tine. A inceput sa-si zbata genele, cum un fluture isi zbate aripile in incercarea de a scapa dintr-o panza de paianjen in care a ramas intepenit.
-Lesbiano! Am tipat eu amuzata la ea. Am inceput sa radem amandoua. Am inchis usa si am urcat in masina ce se afla in fata casei. Rozalia purta o richie albastra, ce-i venea foarte bine. Si in picioare niste balerini draguti, albi. Ea era mult mai eleganta decat mine. Poate ca lucrul asta il atragea pe Naruto la ea. Se imbraca de o mie de ori mai frumos, iar acei ochi verzi emanau incredere, dragoste, amuzament si incredere de sine. In schimb ai mei... Erau mari si lipsiti de viata. Nu emanau decat timiditate si... prostie! Oricum, nu am fost niciodata geloasa pe fata care imi era prietena din copilarie. Faceam totul impreuna. Era ca si sora mea. Eu am stat in spate, langa Ino si Sai. Formau un cuplu atat de dragut! Ino purta o fusta scurta, violet si un maieu galben. Parul il avea prins intr-o coada ridicata la spate, iar cei doi baieti erau imbracati aproape la fel. Blugi si cate un tricou negru. Ce s-au potrivit! Tot drumul, cei doi de langa mine nu au facut alt ceva decat sa se sarute. Ma amuza chestia asta foarte tare. Priveam pe geam, admirand stelele se stateau fiecare la locul lor pe acea mare albastra. Cand am ajuns la locul stabilit muzica se chinuia sa iasa din acel loc imens si reusea, chiar daca nu in intregime. Afara, baieti si fete stateau si radeau. Am intrat in acel iad. Era acolo un fum de nu puteai respira! Am cautat o masa libera, si spre mirarea mea, am gasit una. Ne-am asezat si am comandat fiecare ceva de baut. Sai si Ino erau deja pe ringul de dans. Ino se misca provocator, dand lent din solduri in ritmul muzici. Nici Sai nu statea prea rau cu dansul. Ii priveam in timp ce trageam prin acel pai, sucul ce se afla in paharul meu.
-Hinata, vi sa dansezi? M-a intrebat fata cu acei ochi verzi pe care eu ii vedeam atat de frumosi fata de ai mei. Am acceptat, ducandu-ma si eu pe ringul de dans. Dansam, radeam, ne amuzam de miscarile altor omeni care nu o aveau chiar asa bine cu dansul. Dansasem destul de mult, iar fumul din acel loc si caldura care era nu-ti mai dadea puteri pentru o alta tura. M-am scuzat si am iesit afara. Statea sprijinita de unul din acei stalpi ce se aflau acolo ca decor, cand privirea mi-a fost captata de un cuplu din apropiere. O tipa cu un par negru ca ce-a mai adanca noapte, statea in bratele unui blond, care isi tinea mainile foarte comod pe fesele ei. Cand s-au desprins din sarutul care il impartaseau, am realizat ca acel baiat nu era altul decat Naruto. Am simtit cum ochii mei se inunda in lacrimi. De ce plangeam? Inca il mai iubeam? Asta nu era posibil! Gelozie... Nu! Am plecat din acel loc, ducandu-ma sa-mi iau la revedere de la prietenii mei inainte. Simteam cum inima nu-mi mai bate, cum aerul nu-mi mai intra in plamani. Ma mir cum de am reusit sa ajung acasa...

iiii:X ai venit cu urm capitol :->

well...te descurci de minune sa narezi la persoana 1 si de aceea descrierea,
care este minunata, se imbina superb cu dialogul bine plasat si actiunea care
nu este absolut deloc grabita
felicitarile mele :bv:

greseli de tastare nu am ochit
ei bine...pe aici nu prea ai ce comenta de rau, parerea mea

spor la scris! ast nextu!

:bye::bye:

Am revenit. Scuzati greselile si etc-urile care apar in capitole deobicei Stiu ca eu am multe Sper sa va placa... Comentati si voi Lectura placuta !




3. Lucrurile iau o intorsatura ciudata.

Mergeam agale, nepasandu-mi ca era tarziu, ca puteam pati ceva, nimic nu ma interesa in momentul ala. Aveam in cap imaginea in care el era atat de fericit sarutandu-se cu acea fata. De ce eram suparata din cauza asta? Adica, ce rost avea? El avea pe alta, iar eu nu-l mai iubeam de mult. Sau il iubeam, doar ca am inchis acest sentiment undeva, si acum a scapat din acele lanturi si-si face din nou veacul prin sufletul meu? Nu avea rost sa ma gandesc la nimic. Am intrat intr-un local plin de barbati, care si-au indreptat privirile catre mine in timp ce ma indreptam spre bar. M-am asezat pe un scaun inalt si am comandat un pahar de whiskey cu gheata. Am dat sec, golind paharul dintr-o inghititura. Am mai cerut altul, si altul, pana am simtit ca nu mai pot. Barmanul ma privea ciudat, iar cand am cerut un alt pahar a spus ca nu-mi mai da niciunul. Am injurat, privind paharele goale ce se aflau in fata mea. Mai eram doar eu si inca un betiv, care vorbea singur de nebun. Am aruncat banii pentru consumatie pe tejghea si am iesit afara. Mergeam pe sapte carari. De-abea mai puteam sta in picioare si aveam o stare ciudata, care pornea din stomac si parca dadea sa iasa afara din mine. Mergeam tinandu-ma de ce apucam: gardulete, copaci, stalpi. M-am oprit brusc, ducandu-mi mana la gura. Am cazut in genunchi si am inceput sa vomit. Tineam o mana pe abdomen, iar cu cea lalta ma sprijineam de un stalp. Tremuram toata. Am inceput sa tusesc. Mi-am sters buzele cu incheietura maini, apoi m-am ridicat de jos. Am continuat sa merg pana am vazut negru in fata ochilor si am cazut jos. Nu stiu ce mi s-a intamplat dupa asta...
M-am trezit pe un pat mare, acoperit de un cearceaf albastru. Pe pereti erau fel si fel de postere, iar prin camera erau imprastiate haine. M-am ridicat in sezut, frecandu-mi ochii. Mi-am dus brusc mana la cap deoarece simtisem o durere groaznica.
-Te-ai trezit? am auzit o voce ce emana ingrijorara. Un barbat blond, inalt si bine facut statea rezemat de tocul usii. Doi ochi de un albastru pur ma priveau insistent, parca cerand explicatii, dar si plini de inrgijorare in acelasi timp.
-Da... Ce s-a intamplat? am intrebat eu uitandu-ma nedumerita in camera. Apoi mi-am dat seama ca eram la el in camera, pe patul lui, iar el ma privea!
-Te-am gasit jos, pe strada si duhneai a alcool... s-a asezat langa mine pe pat. Ma simteam atat de penibil. Ma gasise cine stie in ce hal pe strada, ma adusese la el acasa...
-Eu... Am cam pierdut lupta cu paharele de alcool... Mersi ca m-ai adus la tine. Ar fi cazul sa plec. am vrut sa ma ridic din pat insa blondul ce statea langa mine m-a oprit.
-Nu! Am vorbit cu Sakura si i-am spus in ce stare esti. I-am promis ca te tin la mine pana maine.
-Nu pot sa stau la tine! Unde o sa dorm? Am nevoie de o baie si nu am haine! Am inceput sa tip eu, crizandu-ma, insa palma lui m-a facut sa-mi inghit cuvintele cand a facut contactul cu buzele mele. Simteam cum devin toata rosie.
-Vei dormi aici, iar eu o sa dorm in sufragerie, pe canapea. Si poti sa faci baie aici, la mine. Iti pot imptumuta un tricou de-al meu sa dormi in el. Mi-a spus toate astea zambind. Am continuat sa comentez insa in zadar. Am incetat sa ma mai lupt cu el si am acceptat sa-mi petrec noaptea acolo. In fond, era spre binele meu. Am facut baie si m-am imbracat cu tricoul care mi l-a dat. Insa cand m-am privit in oglinda mi-am dat seama ca nu era chiar asa lung precum parea. Ii multumeam lui dumnezeu ca alesesem o pereche de boxeri in seara aia. Am iesit din baie, incercand din rasputeri sa-mi acopar inca putin din corp. Jumatate din posteriorul meu era acoeprit, insa ce-a lalta jumatate nu. Trageam de el la spate insa se ridica in fata... Am pasit in sufragerie, inca incercand sa ma acopar mai mult si am spus privind in alta parte.
-Naruto... Stiu ca sunt nesimtita la faza asta, insa... tricoul e cam scurt... si...
L-am privit. Ochii lui alunecau pe picioarele mele, urcand in sus. Cand m-a privit in ochi a rosit, lucru care l-am facut si eu.
-O sa ma uit sa vad daca am altul... A spus el inghitind in sec. L-am urmat in dormitor, unde a inceput sa caute in disperare un tricou mai lung, dar in zadar.
-Imi pare rau Hina... Dar n-am...
-Bine... nu-i nimic... scuze ca te-am deranjat pentru o chestie atat de minora.
M-a privit zambind, dandu-mi de inteles ca nu e nicio problema. Insa stomacul meu a inceput sa scoata sunete ciudate. M-am rusinat toata, ducandu-mi ambele maini la abdomen. Naruto ma privea amuzat. Rasul lui copilaresc a rasunat in incapere.
-Se pare ca ti-e foame. Hai sa vedem ce am in bucatarie. Mi-a spus tragandu-ma de mana dupa el. M-a asezat la masa, facandu-mi semn cu ochiul. Obrajii mei deveneau rosii sub privirea lui blanda. A inceput sa caute prin frigider, de unde a scos o cutie de lapte, iar din dulapul de sus niste cereale. S-a uitat la mine apoi mi-a zamit.
-Nu am alt ceva... Obisnuiesc sa mananc in oras... Mi-a spus turnand cerealele intr-un bol, apoi punand laptele pe aragaz sa se incalzeasca putin. S-a asezat la masa, in celalalt capat si am inceput sa discutam. Ne-am pierdut printre cuvinte cand un miros ciudat ne-a atras atentia.
-Laptele! Naruto a sarit ca ars de pe scaun, stingand aragazul si apucand obiectul de metal in care lichidul alb deja fierbea. Un tipat striden urmat de o busitura puternica. M-am ridicat speriata de pe scaun, ducandu-ma la el.
-Naruto! Esti bine? Da-mi sa vad! Am spus eu luandui mana intr-ale mele. Am suflat usor. Reusise sa se arda, si acum o pata rosie marca "boacana" lui. A strans din dinti, si m-am oprit din suflat. I-am spus sa stea jos si m-am dus la frigider. L-am deschis si m-am aplecat usor, uitand de tricoul care deja trebuia sa se fi ridicat si sa ofere o priveliste nu tocmai plictisitoare. Am luat o cutiuta de unt, am inchis frigiderul si m-am intors spre el. Am luat unt pe varful a doua degete de la mana mea dreapta, si am inceput sa ung usor acea portiune rosie din palma lui. A gemut usor din cauza dureri. Dupa ce am terminat am pus untul la loc. M-am asezat in genunchi in fata lui privindu-i mana.
-Te doare rau?
Nu mi-a raspuns.
Ma privea in ochi. M-a tras de mana, punandu-ma la el in brate, si strangandu-ma tare la piept.
Poftim?
Acum ma ia in brate, si inainte se saruta cu alta? Ce...
-Mersi. Am auzit ca o soapta dintre buzele lui.
-Nu ai pentru ce. Acum suntem chit. Am spus eu incet. Am ramas asa, imbratisati cateva minute. Nu spuneam nimic. In incapere se auzeau doar sunetele provocate de respiratia noastra.
Intr-un final ne-am desprins din imbratisare. S-a ridicat de pe scaun, mi-a turnat niste lapte peste cerealele ce zaceau in castron si mi le-a pus in fata.
-Daca te deranjeaza ca e laptele rece, scuze, insa eu m-am fript destul. Mi-a spus el cu o nota de amuzament in glas. L-am linistit spunandu-i ca nu e nimic, apoi am inceput sa mananc. Imi era mai foame decat crezusem. Dupa ce am trminat, am spalat bolul si lingura si le-am pus la loc. Apoi am incpeut sa strang mizeria provocata de laptele ce facuse ravagii in bucatarie. O mana puternica m-a facut sa tresar, scapand buretele ud din mana. M-am intors brusc, ajungand sa fiu prinsa intre chiuveta si corpul puternic al blondului. Ne priveam in cohi, iar obrajii imi deveneau vizibil foarte rosi in contrast cu tenul meu alb. Erau ca niste picaturi proaspete de sange cazute pe un covor de zapada.
-Nu era nevoie sa strangi, strangeam eu maine oricum. Mi-a spus zambindu-mi.
-Din vina mea s-a intamplat asta. Daca nu imi era mie foa... Si-a pus un deget pe buzele mele, facandu-mi semn sa tac. M-a luat in brate, pe sus, si m-a dus in dormitor, unde m-a pus pe pat, si m-a invelit cu cearceaful racoros. S-a asezat langa mine, privindu-ma.
-Cine era bruneta aia care te saruta in curtea discotecii? am spus eu, uimita de propria-mi intrebare.
-Care bruneta? A... Mia? O... tipa... Mi-a raspuns el privind in alta parte. Am cunoscut-o acolo. De ce intrebi?
-V-am... vazut si... si... scuze, nu trebuia sa te intreb, nu e treaba mea. M-am intors pe-o parte, cu spatele la el. M-a apucat de umar, intorcandu-ma cu fata in sus. Ma privea serios, iar vocea lui era ca lama ascutita a unui cutit ce trecea cu usurinta printr-o capsuna coapta, facand-o feliute.
-De ce erai jos, pe strada, si duhneai a alcool?
-Poftim? Il priveam mirata. Ce sa-i spun? Ca ma imbatasem pentru ca il iubeam? Pentru ca il vazusem sarutandu-se cu alta? Nu aveam nicio minciuna credibila in minte in momentul ala. Nu e treaba ta ! Am tipat la el.
-Ba este! Asa ca raspunde! De ce erai in starea aia? Incepuse sa tipe si mai tare. M-am enervat! Cu ce drept tipa in halul ala? Am inceput sa tip si eu, spunand tot ce aveam pe suflet, insa asta fara sa-mi dau seama.
-De ce? Vrei sa sti de ce? Bine! Pentru ca am crezut ca te-am uitat si defapt eu inca te iubesc si inca cum! Pentru ca te-am vazut in bratele altei fete si pareai foarte fericit! Pentru ca nu aveai ochi decat pentru Sakura si pe mine ma tratai ca pe o simpla amica! Am izbucnit in lacrimi, insa nici de lucrul asta nu-mi dadeam seama. Cand am realizat in sfarsit ce am facut, am fugit in baie, unde imi lasasem hainele. M-am schimbat si am iesit ca un uragan pe usa, indreptandu-ma spre holul care ducea la iesirea din casa. Cand sa ies din acel loc, el m-a oprit, venind in spatele meu si luandu-ma in brate. Bratele lui puternice erau fix sub sanii mei, iar el isi rezemase fruntea de umarul meu. Am ramas nemiscata, asteptand sa-mi dea drumul, insa nu vroia sa se desprinda din imbratisare. Sincera sa fiu, nici eu nu vroiam.
-Imi pare rau Hina! Mi-a soptit in ureche. Nu te pot lasa sa pleci acasa. I-am promis Sakurei.
Poftim?! Ii parea rau pentru ca nu ma putea lasa sa plec, din cauza unei promisiuni? De ce am crezut ca ii parea rau pentru ca ma facuse sa sufar? Sunt o proasta! Am inceput sa plang si mai rau. M-a intors cu fata spre el, strangandu-ma la piept. Era atat de mare si puternic fata de mine. Cu ce-l puteam invinovati ca iubea acei ochi verzi? Acel par ce se asemana cu florile de cires? Acea culoare rozalie a pielii ei. Cu nimic! Cum nici pe mine nu trebuie sa ma invinovateasca cineva ca port niste sentimente pentru acea pesoana care ma tinea acum strans in brate. Ne-am asezat pe canapea. El mi-a dat drumul cand a crezut sigur ca m-am calmat. Insa eu nu ma calmasem, adormisem. M-a dus in dormitorul lui, unde m-a pus pe pat. Am avut un somn nelinistit, plin de vise ciudate, care nu mi-au dat pace toata noaptea, facandu-ma sa ma trezesc din ora in ora.
-Lasa-ma! Nu! Te rog nu-mi face asta! Tipam in timp ce ma zbateam in toate partile, iar pe fruntea mea aparusera cateva broboane de sudoare.
-Hinata! Trezeste-te!
Am deschis ochii brusc, ridicandu-ma in sezut, si ducandu-mi mana la piept. Imi simteam inima cum bate, parca vrand sa-mi sara din piept, iar rasuflarea mea era fortata, accelerata. Era doar un vis. In seara aia numai cosmaruri am avut, insa asta le intrecuse pe toate. Naruto statea langa pat, privindu-ma ingrijorat. M-a intrebat ce am, i-am raspuns simplu. Nimic. A stat cu mine pana am adormit, apoi nu stiu ce a mai facut, dar in dimineata urmatoare cand m-am trezit, l-am vazut dormind in fotoliul de langa pat. Cine stie cand adormise. M-am ridicat din pat, si l-am invelit usor cu cearceaful. M-am dus in bucatarie, unde ca si in seara precedenta, nu erau decat cerealele si acel lapte. Baiatul asta are nevoie de o tura de cumparaturi! Am incalzit laptele, si am turnat peste cerealele ce se aflau in doua castroane. M-am asezat la masa si am mancat. Apoi m-am dus in sufragerie, unde am aprins TV-ul si am incercat in zadar sa gasesc ceva interesant. Am lasat pe un film. Un film ce vorbea despre viata a doi indragostiti, care au luptat cu lumte lucruri pentru a fi impreuna, apoi unul din ei a murit. Ce tregic. L-am auzit intrand in bucatarie, apoi cum si-a facut aparitia in camera in care eu ma aflam.
-Multumesc ca ai preparat micul dejun. A spus el chicotind.
-Eu iti multumesc, Naruto! M-ai salvat de doua ori deja. I-am spus privind in alta parte, si rosind.
S-a asezat langa mine, pe canapeaua neagrea, din piele si foarte comoda, sprijinindu-si coatele de genunchi si aplecandu-se in fata. A oftat de doua ori, apoi si-a indreptat privirea catre mine, privindu-ma fix in ochi. Ochii lui cereau explicatii, pe care eu trebuia sa i le dau. Si se vedea foarte bine ca nu accepta minciuni. Seara trecuta ma luase gura pe dianinte, si am spus tot ce aveam pe suflet, iar el nu a reactionat deloc. Mai bine lasam balta acesc subiect. Acum, din vina mea pierdeam si prietenia asta care o aveam cu el. Sunt o proasta!
-Mai bine plec acasa. Te-am deranjat destul. In plus, seara a trecut. Promisiunea ta a fost respectata. Sakura va fi multumita de ceea ce ai facut. La revedere! Am pus ridicandu-ma de pe canapea. Nu mi-a raspuns, nu s-a miscat. Am iesit din casa. Pe drumul care ducea spre resedinta familiei mele, am avut un ghinion atat de crud incat sa vad atatea cupluri. Adolescenti, ce se tineau de mana si-si furau saruturi pretioase. Am ajuns acasa, unde am dat nas in nas cu Neji. Isi tinea mainile in san, dand nervos din picior.
-Domnisoara Hyuga, pot sa stiu si eu pe unde ai umblat aseara?
-Neji, dragule, nu mai am 15 ani, da? Am 24, pentru cultura ta generala. Pot sa merg unde vreau cand vreau si sa fac orice vreau! Am spus eu hotarata.
Pe buzele lui a parut un zambet, apoi m-a imbratisat strans.
-Mi-am facut griji, prostuto! Poate ca ai tu varsta care o ai, insa aici, mi-a spus el atingandu-mi fruntea cu un deget, pot spune ca ai mai putin de 5 ani. Mi-a dat drumul din imbratisare, iar eu am urcat sus in camera mea, unde m-am schimbat in niste haine mai lejere. M-am asezat la birou, si am aprins laptopul. Am intrat pe mess, sa vad care mai e viata.
"Sakura: Helo, Hina! Am vorbit cu Naruto, si spunea ca ai ramas la el. Nebuniloor! Vezi ca vin in seara asta la tine. Sa nu fugi nicaieri. Pop "
Era un off care mi l-a lasat rozalia. Am dat drumul la muzica si m-am trantit pe pat, lunadu-mi o carte, si am citit. Am lenevit in ziua aia. Ma simteam inca rau din cauza alcoolului baut cu o seara inainte.
Cerul s-a intunecat treptat, pana cand luna s-a inaltat ca o mireasa pe acel fundal albastru inchis. Stelele, ce tineau loc de invitati si domnisoare de onoare, nu au intarziat nici ele, aparand odata cu ea. Adia un vant cald, placut, care se juca in parul meu lung, deranjandu-mi bretonul drept ce era taiat fix sub sprancene.
-Hei, gagico! Am auzit eu o voce venind de jos. Stateam pe acel gard din piatra de pe balcon, destul de lat incat sa pot incapea, rezemata de perete. Am privit in jos. Ma priveau doi ochi verzi minunati. Am zambit, si i-am spus sa urce. A venit si ea pe balcon, si s-a asezat pe unul din scaunele ce erau acolo. S-a uitat la mine si mi-a spus zambind:
-Ce inocenta pari. Esti precum un mic copilasi, un mic inger.
-Termina! Am spus eu rosind putin. A chicotit apoi am continuat conversatia, insa bazandu-ne pe altele.
-Apropo, ce ai patit aseara? M-a intrebat ea. I-am spus povestea cap coada, iar ea a incercat sa ma linisteasca pe cat posibil. A reusit cat de cat. A spus la un moment dat o gluma, care m-a facut sa rad. Ca deobicei, acel raset colorat, plin de copilarie s-a strecurat usor printre buzele mele rosiatice si mari, carnoase. Dar o voce groasa a strapuns prin acel zid de hohote, daramandu-l si aducandu-l la tacere.
-Ce face salbaitca mea cu ochi frumosi?

Am adus capitolul patru... Hope u like sry pt greseli, grabirea actiunii si alte frimituri dinacestea. Cum am spus nu e un fic foarte reusit si de-aia cer comentarii si pareri dar nu le primesc "? Eh, ma rog
Lectura placuta

4. Bun venit acasa.


-Hiro! Am strigat privind uimita baiatul ce ma privea de jos. Ce cauti aici?
-Ti-am spus doar ca ai mei se muta in Japonia si ca s-ar putea sa vin cu ei. Am facut asta pentru tine! mi-a raspuns el. Sakura ma privea uimita, iar eu eram total in soc! In acei cinci ani, incercand sa-l uit pe blond, mi-am gasit un prieten. Tatal lui era din Japonia, iar mama lui din Franta. Ne-am cunoscut la o expozitie si am terminat prin a iesi impreuna in urmatoarele seri, la o cafea sau la o simpla plimbare. Ochii lui aveau o nuanta stranie de gri, iar parul lui saten il purta mereu tuns. Avea cateva suvite incapatanate, care stateau ravasite insa asta ii dadea mereu un aspect mult mai frumos. Zambea mereu, chiar si atunci cand era trist. Am stat cu el 3 ani si ceva, apoi din cauza faptului ca m-am reintors in tara ne-am despartit. Era atent cu mine si nu m-a obligat niciodata sa avem relatii intime, intelegandu-ma ca nu vreau. Nu batea apropouri, nu se purta ca un necioplit, era baiatul ideal. Cate fete nu-si doreau asa ceva? Insa eu chiar nu-mi doream. Sentimentele mele pentru el nu cred ca au fost vreodata asa pure cum sunt pentru Naruto. Ce spun? Apelasem la aceasta "dragoste" numai pentru a-l uita pe cel la care tineam cu adevarat. A fost colacul meu de salvare. Un sentiment de mila mi-a strapuns sufletul facandu-ma sa oftez.
-Vin acum sa-ti deschid. Am spus eu coborand scarile in graba. El chiar tinea la mine. Imi demonstrase asta de atatea ori. Si acum ce facea? Venise cu ai lui aici, lasand balta proiectul lui la care lucra de atatia ani acolo si din cate stiu mai avea inca mult de facut la el. Si asta pentru mine.
Am deschis.
A pasit imediat in casa, ajungand la cativa centimetrii de mine. Am dat putin capul pe spate pentru a-l privi. Am zambit iar el a facut acelasi lucru. Mi-a cuprins obrajii in palme lasandu-si fata usor inspre a mea. Cand era pe cale de a-mi atinge buzele cu ale sale, rozalia a pasit in hol, privindu-ne mirata. M-am rusinat. Am intors capul si m-am indepartat usor de el.
-Hiro, ea este Sakura.
-Incantat! A spus el dand mana cu cea din fata lui. Hina mi-a spus multe despre tine!
-Incantata si eu, Hiro... Insa, crede-ma, domnisoara aici de fata, a spus ea privindu-ma, nu mi-a faut placerea de a-mi povesti despre tine.
-Ha ha, Sakura! Ce amuzanta esti! Nu-ti mia aduci aminte! am spus eu razand fortat si prost, inghioldind-o cu cotul. Hiro! Cum sa nu-ti mai amintesti!
-Aaa! Acel Hiro! Da... Ha ce idioata sunt! Uite cat e de taziu. a spus ea privind ceasul imaginar ce il avea la mana. Pe maine! si a iesit din casa.
Mi-a zambit. O dadusem in bara rau de tot. Nu vroiam sa stie nimeni despre relatia mea cu el. Insa el stia ca am povestit tutror despre noi doi. Si acum... Off... Sper sa o scot cu bine la capat. Am pasit in sufragerie, urmata de saten. I-am facut semn spre canapea, iar el s-a asezat.
-Vrei ceva de baut? Cum m-ai gasit? Cand pelci inapoi?
Intrebarile imi iesisera una dupa alta printre buze, iar el a inceput sa rada.
-Esti la fel de amuzanta! Da, as vrea un pahar de apa daca nu te deranjeaza. Ti-am cautat adresa in cartea de telefon. Si nu stiu cand plec. Mi-a rapsuns el la fel de repede. I-am adus acel pahar cu apa, insa mainile mele tremurau atat de rau incat l-am scapat jos, la picioarele lui. Sunetul a rasunat in linistea incaperii, iar paharul s-a facut bucatele.
-Scuza-ma! Te-am si udat... am spus eu aruncandu-ma in genunchi si incepand sa strang cioburile. Si el s-a asezat langa mine, ajutandu-ma sa strang.
-Nu e nevoie. Am spus eu luand bucatelele mici din mana lui. M-a apucat de brat, facandu-ma sa scap din nou cioburile jos. Ne uitam unul la altul si niciunul din noi nu scotea vre-un sunet. M-a tras in bratele lui, strangandu-ma tare. M-a sarutat. Saruta la fel de bine, era la fel de atent cand ma tinea in brate. Era Hiro al meu! I-am raspuns la sarut si mi-am trecut degetele prin parul lui. Ce nevoie aveam de blond cand il aveam pe el langa mine? Niciuna! El ma iubea, nu m-a facut sa sufar niciodata. In schimb Naruto nici nu-mi prea dadea importanta! In ochi imi aparusera lacrimi, care au fost sterse imediat de bratul puternic al satenului. Eram atat de mica fata de el. Ma simteam protejata stand asa, cu capul pe pieptul lui si inconjurata de bratele lui. Ne-am ridicat de jos si ne-am asejat pe canapea. Eu priveam micile particele din pahar, ce aveau diferite forme si marimi iar el privea tavanul. Ne-am uitat unul al altul in acelasi timp. Ca si privirile, vocile noaste s-au incurcat una in cea lalta, pronuntand in acelasi timp, aceleasi cuvinte.
-Mi-ai lipsit!
Am inceput sa radem de felul in care ne priveam, intr-un fel uimiti ca am gandit acelasi lucru. M-a tras langa el si si-a pus o mana dupa umarul meu.
Am stat asa si am vorbit despre acele zile cand eram impreuna, despre ce am facut dupa ce am plecat si inca altele. Se facuse tarziu si a plecat, iar eu m-am culcat imdeiat. Eram destul de obosita. Ne-am intalnit a doua zi la terasa.

***
-Cum adica ai avut un iubit? Eu de ce nu am aflat nimic pana acum? Cum ramane cu Naruto?
-Sakura! Lasa fata in pace. Bravo ei! In plus, nu putea ramane toata viata cu gandul la hiperactivul ala, nu? A spus Tenten zambindu-mi.
-Frate parca suntem in zilele de liceu! A spus Ino visatoare, incepand sa faca piruete prin camera. Cand ne gaseam prieteni, si vai una din noi nu afla! Ce scandal iesea. Am inceput toate sa radem.
-Ino, o stiu pe Hina ca fata timida si nu o credeam in stare sa-l uite asa repede pe Naruto. Sau ati uitat voi cat de lesinata era dupa el?
Am continuat aceasta discutie mult si bine. Eu tocmai ma intorsesem din oras, si le-am gasit pe fete stand pe canapea, si band cate o cafea. Stateam visatoare, fara sa dau importanta la ceea ce ele spuneau. Ma gandeam...
"Am intrat in el si era sa cadem jos.
-Imi pare rau!
-Nu e nimic. Si stai atenta. Te puteai lovi!
~~~
-M-am indragostit de tine!
-Poftim? M-a sarutat...
~~~
-Ce face salbatica mea cu ochi frumosi?"
Rand pe rand, amintirile isi faceau loc prin mintea mea. De cand ne-am intalnit, pana la primul sarut. De acolo, pana la ziua de ieri... Nu am auzit-o pe Temari care tipa disperata la mine, tinand telefonul violet in mana, care suna de zori.
Am raspuns.
-Da? Oh, buna! Sigur, de ce nu? Da, cred ca vor sa vina. Bine. Mersi!
Am inshis si mi-am privit prietenele.
-Care veniti in seara asta in parc? am intrebat eu dand din gene.
-Scuze Hina... I-am promis lui Sai ca mergem la ai lui, vroiau sa ma vada... a spus Ino luandu-ma usor in brate. Tenten a spus ca are grija de fetita vecinilor. Pe langa zilele de marti si vineri, cand se ducea mereu la serviciul ei, avea grija de copii. Sakura si Temari ma priveau, iar blonda a luat un zambet strengar pe fata.
-Era Hiro? am aprobat din cap. Pai si de ce ne iei cu tine? E intalnirea voastra! mi-a facut cu ochiul. Si poate are si baiatul chef de altele. a spus ea, apoi prefacandu-se ca ploua. Toate au inceput sa rada, inafara de mine, care imi priveam mainile ce le tineam in palma.
-Degeaba are el chef... Eu... m-am oprit si m-am ridicat de pe pat, deschizand usile dulapului.
-Inca esti! A tipat Ino, indreptand un deget spre mine.
-V-am spus eu ca e timida! a spus rozalia chicotind. Ma simteam penibil. M-am sprijinit de unul din rafturile dulapului si am lasat capul in jos.
-Hina, daca te ajuta cu ceva... Nu e ceva rau sa fi virgina la vasta asta. Stai calma. Ai viata inainte... Insa... Ai 24 de ani... a spus ea uitandu-se la mine si zambindu-mi dulce.
-Stiu! Insa nu am gasit inca persoana potrivita, da? Hiro e primul meu iubit!
-Minti. Ai fost cu Kiba in primul an de liceu. a spus Sakura.
-Da, o zi. Aia n-a fost o relatie.
Am scos o pereche de pantaloni scurti, de culoarea cerului si un maieu alb. Era vara, era cald, asa ca m-am gandit sa port ceva lejer. Fetele au ramas la mine pana cand am primit telefon de la Hiro si mi-a spus ca in zece minute ajunge in fata casei mele. Si-au luat la revedere, urandu-mi succes, apoi au plecat.
Am deschis usa cand soneria a rasunat in casa. Mi-am luat la revedere de la Neji, apoi am plecat. Mergeam pe trotuar tinandu-ne de mana. Multe fete intorceau privirea in urmea noastra, iar in ochii lor se citea invidie pentru ca nu erau ele in locul meu. Am ajuns in parc si ne-am pus pe o banca. In Franta obisnuiam sa iesim o data pe saptamana, seara, in parc si sa stam pana spre dimineata, asta daca nu ni se facea prea somn. Banuielile mele despre vreme nu au fost chiar atat de bune. Batea un vant destul de rece, iar cerul a fost pictat de lumina unui fulger, urmat de sunetul unui tunet puternic. Lacrimi mici si reci au inceput sa cada din cer, udand tot in jur. Il priveam, ma privea. Am inceput sa radem. Nu stiu de ce... Eu eram in maieu si pantalonasi scurti, iar afara era atat de frig... Cred ca s-a uitat la stirile meteo, pentru ca el avea si hanoracul pe el. Si l-a dat jos, vrand sa mi-l dea mie, insa am refuzat.
-Nu! Ti-ar fi tie frig si nu ar fi drept lucrul asta. Te rog, tine-l pe tine. Pe mine ma poti lua in brate. Am spus zambind dulce. S-a imbracat la loc si am cautat un loc unde sa ne ascundem de ploaie. Am ajuns undeva pe la jumatatea parcului, unde era un loc amenajat frumos cu niste bancute si acoperit de o cupola destul de mare incat sa incapa acolo o clasa intreaga. Ne-am adapostit sub acel acoperis din lemn. Eram uzi, tremuram. M-a luat in brate, si a inceput sa-mi mangaie spatele in incercarea de a ma incalzi. Am zambit si mi-am pus usor capul pe pieptul lui. Insa un tusit fortat, ragusit, a spart acea aura in care eram prinsi, dandu-ne de inteles ca nu suntem singuri. Mi-am indreptat privirea catre locul de unde venise sunetul. O fata bruneta, imbracata intr-o pereche de blugi lungi si un tricou gri cu mici modele ciudate, statea rezemata de umarul unui baiat blond cu ochii albastri. De ce nu scapam de el si acum?
-Salut, Hina. mi-a spus el incruntandu-si privirea cand s-a uitat la Hiro. Si tie, amice.
-Salut frate!
-E Naruto. Ti-am spus despre el. mi-am lamurit prietenul apoi am privit in alta parte. Eram trista. De ce? Pentru ca-l vazusem cu alta? Mai bine spus cu acea Mia din seara aia, in curtea discotecii? Dar de ce il invinovateam. Si eu eram cu altul acum.
-Aaa.. s-a auzit sunetul lin al vocii satenului. Acel Naruto, deci? El e tipul pe care l-ai placut atata timp?
Am ramas blocata. Ochii mi s-au marit iar inima imi batea cu putere. Am simtit cum blondul ma privea insistent. Hiro facuse o mare greseala. Nu am mai spus nimic. M-am ridicat de pe banca, plecand. Paseam nervoasa prin ploaia, nepasandu-mi ca ma ud, ca ma pot imbolnavi, nimic! Vroiam sa-l uit! Vroiam sa raman cu Hiro. Poate asa il uitam definitiv si sentimentele mele pentru saten puteau inflorii usor usor. Insa nu! El a stricat tot. L-am auzit cum m-a strigat de trei ori inainte de a incepe sa vina fugind in ploaie dupa mine. Am inceput si eu sa fug insa m-am impiedicat. M-a prins de mana, tragandu-ma repede la el in brate. Doamne! Daca nu ma prindea cadeam si riscam sa incaesz o lovitura extraordinara. In ciuda faptului ca m-a salvat, eu, incapatanata lumii, l-am impins si am plecat mai departe. A venit din nou dupa mine, tot incercand sa-mi vorbeasca insa eu nu-i raspundeam.
-Hina, iubito! Ti-am facut ceva? Am facut ceva care sa te supere? Daca da iarta-ma! Hinata, vorbeste-mi te rog! m-am intors brusc privindul nervoasa. I-am dat o palma. Atat de tare... imi simteam eu mana cum svacneste si ii priveam obrazul rosu. Si-a dus mana la locul lovit apoi mi-a zambit stins spunand:
-O merit.
Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Cum puteam sa nu-i vorbesc? Cum puteam sa nu-l iert? El era asa de dragut cu mine. L-am luat in brate apoi am depus un sarut pe obrazul inca pictat de palma mea. Mi-am cerut scuze, spunand-ui ca nu stiu ce m-a apucat.
-Hai, mai bine te duc acasa. Poate ai nevoie sa te odihnesti putin.
Am aprobat, cerandu-mi inca odata scuze care el mi le-a acceptat. Pe drum, niciunul nu a scos niciun sunet. Am mers la o distanta de treizeci de centimetrii unul de celalalt. Eu imi retineam lacrimile care din nefericire cadeau pe obrajii mei, insa din cauza ploii nu se cunostea acest lucru. Cand am ajuns in fata usii de lemn ce dadea in holul din casa, mi-a spus noapte buna si a vrut sa plece. L-am oprit. Suspinele mele deveneau din ce in ce mai adanci, iar acum ploaia nu-mi mai cadea pe fata si lacrimile mari erau vizibile.
-Imi pare rau, Hiro! Am spus eu apoi dand intr-un hohot puternic de plans. Imi pare atat de rau... am repetat printre micile sunete guturale ce le scoteam. M-a imbratisat, mangaindu-mi parul ud. Am tot repetat acel "iarta-ma" pana am simtit ca nu mai pot. Nu reuseam sa-mi opesc lacrimile si parca ramasesem blocata nereusind sa spun alt ceva. Simteam ca daca imi va da drumul o sa cad jos. Ma simteam lipsita de orice putere. Mi-a luat cheile din buzunarul pantalonilor deschizand usa. Inauntru era o linista de mormant. Neji trebuia sa se fi culcat de mult. Ma abtineam sa nu plang pentru a nu face zgomot si a-l trezi. Am pasit in casa tinandu-ma de pereti. A inchis usa in urma noastra si a venit in spatele meu, luandu-ma in brate pe sus. M-a dus la mine in camera si m-a pus pe pat. Mi-a aruncat din sifonier prima pijama care ia venit la mana si a iesit din dormitor spunandu-mi sa ma schimb. S-a intors dupa zece minute cu o cana fierbinte de ceai.
-Bea asta. O sa te ajute sa te mai calmezi. mi-a spus intinzandu-mi cana.
-Nu beau nimic! am tipat eu.Tot ce vreau e sa ma iei in brate si sa ma saruti. Sa-mi spui ca ma ierti si ca totul va fi bine! Fa asta daca ma iubesti! am inceput sa tip nepasandu-mi ca-mi pot trezi varul.
-Dar tu, Hina? Tu ma iubesti macar pe jumatate din cat te iubesc eu? il priveam uimita. Avea dreptate. Am inceput sa plang din nou. Mi-a sters lacrimile si m-a luat in brate.
-Nu suport sa te vad plangand. apoi m-a sarutat. Poate ca pana la urma o sa ajung sa-l iubesc asa cum si el ma iubeste pe mine. Aveam scuza perfecta sa nu mai fiu interesata de blond. Ba chiar doua. Mia si Hiro! Am adormit iar el a plecat dupa ce m-a invelit si m-a sarutat pe frunte.
Desteptarea mi-a fost data de fratele meu, care a intrat in camera tipand in gura mare ca Hanabi vine acasa. Nu am reactionat pe moment. Eram inca adormita. L-am vazut cum a iesit din camera vorbind la telefon.
Se parea ca surioara mea mai mica ne facea o vizita. Imi era asa dor de ea. A ajuns in jur de ora patru dupa masa.
-Hanabi! am tipat eu luand-o in brate. Doamne ce mare te-ai facut!
-Hina! Te-ai facut baba! a spus ea incercand, ca deobicei, sa faca misto de mine pentru ca eram mult mai mare decat ea. Sincera sa fiu cinti ani nu era o diferenta chiar atat de mare. Dar ea mereu facea glume pe chestia asta, glume care am invatat sa le accept.
-Sti ca exista o specie de pesti care ar putea omori o armata in mai putin de un minut? De asta imi aduci tu aminte! i-am spus sarutand-o pe frunte. Semana atat de mult cu mine. Parul ii era lung ca al meu, de aceasi culoare, iar doua suvite ii stateau rebele pe chip. Aceasi ochi, aceasi privire. Era putin mai scunda decat mine. Imi aducea aminte de mine la vastra ei, singura diferenta fiind bretonul la care eu n-am vrut sa renunt din copilarie. Sanii ei erau mari, avea picioare lungi si svelte. Unghiile mari si drepte aveau nuanta sangelui. Genele erau frumos date cu rimel, iar buzele carnoase erau acoperite de un gloss transparent ce o prindea foarte bine. Purta o rochita violet, cu mici modele galbene, ce-i venea pana la genunchi. In picioare avea o pereche de sandale cu toc nu foarte inalt, ce o facea sa aiva aceasi inaltime ca a mea.
-Sti ceva, sormeo? Tot nu ma intreci la marime. Am spus eu aratand cu degetul spre sanii ei. M-a privit scotand limba.
-Si ce? Asa ii aveai si tu la 19 ani, da? Asa ca nu mai comenta! a spus ea, si una din suvite i-a alunecat usor pe nas.
In seara aia gatisem mancara ei preferata iar ca desert faimoasa prajitura cu ciocolata. Specialitatea magazinului.
Am observat inelul dragut ce statea pe degetul de la mana stranga. Un diamant micut si foarte frumos zacea pe acel cerc din aur. Am privit-o in ochi intreband-o:
-De unde ai inelul? E foarte frumos.
-Asta? a spus ea ridicand mana. Mi l-a dat prietenul meu. Sau logidnic, depinde cum vrei s-o iei.
Am auzit sunetul provocat de Neji, cand o bucata de prajitura i-a ramas in gat la auzul acelor cuvinte. A baut repede apa, apoi si-a sters gura cu servetelul de hartie de pe masa.
-Nu crezi ca esti prea tanara sa te gandesti deja la logodna? a intrebat el privindu-mi surioara.
-Nejiii... Parca ai fi tata! Sunt majora! Si tipul asta mi-a dat un inel, iar eu am spus da! Nu mai ai ce face! a spus ea chicotind.
-Sa sti ca are dreptate. In plus, nu se marita maine. Lucrurile se fac in timp.
Am terminat de mancat si Neji s-a retras in biroul lui. Eu am spalat vasele, iar sora mea mai mica statea pe scaun, band dintr-un pahar de suc.
-V-ati intalnit? am intrebat-o la ce se referea. Naruto. V-ati vazut de cand ai venit inapoi?
Am scapat buretele din mana. M-am asezat langa ea, aranjandu-i acele suvite rebele ce-i alunecau pe chip, dandu-i un aspect angelic.
-Da ne-am vazut. i-am povestit tot. Avea dreptul sa stie. De mica ma bazam pe ea. Secretele noastre eru bine pazite. Orice-mi spunea, ramanea inchis pe vecie si invers.
-Stai calma. Poate o sa ramai cu Hiro. Pare dragut. Si Naruto isi va da el seama singur ce a pierdut. Apropo, eu unde dorm?
-Avand in vedere ca singurul loc liber in care ai putea dormi e sufrageria, insa e foarte incomod, daca nu te deranjeaza, sus in camera la mine.
-Si tu?
-Cu tine. Ca atunci cand eram mici! Am spus eu imbratisand-o strans.

Ok, am adus continuarea. Sper sa va placa. Scuzati greselile, daca actiunea este grabita sau daca am repetitii blah blah blah Sper sa va placa si acest capitol. Astept cometarii. Si sper sa apara :...: Si acum capitolul 5. Aleluia! :=)




5 : Pentru ca exista dragoste.

Stateam in pat si priveam forma ciudata a suportului pentru bec de pe tavanul meu. Gandurile imi zburau aiurea, foarte aiurea. Nici eu nu stiam sigur la ce ma duceau acea infinitate de imagini ce se derulau in mintea mea ca un film prost regizat. O voce blanda m-a trezit la realitate facandu-ma sa ma intreb de cat timp sora mea vorbea degeaba.
-Scuza-ma, nu eram atenta, Hanabi... Ce spuneai? am intrebat-o privind-o in ochi. Statea pe o parte, rezemandu-si obrazul in una din pamele ei. Parul ii era desfacut, iar acele doua suvite rebele se jucau pe fata ei alba. Purta un maieu gri, uzat, cu bretelute foarte subtiri si pantaloni scurti, comozi. Sanii ei mari si rotunzi ieseau in evidenta prin acel material subtire. Era atat de frumoasa.
-Te-am intrebat ceva. a spus ea privindu-ma amuzata.
-Imi cer scuze... Dar... ce? am intrebat la randul meu.
Mai bine nu intrebam. La randul ei, raspunsul a fost tot o intrebare. Enervant de enervanta, ca sa spun asa.
-Ma gandeam oare cum e Hiro la pat? poftim? Ce fel de intrebare era asta? Adica, hello, e iubitul meu si eu sunt sora ei!
-De ce iti pasa? am intrebat incercand sa par indiferenta, insa ce a spus ea m-a cam deranja. Ce i-a venit sa ma intrebe asta avand in vedere ca ea are si un logodnic misterios?
-Intrebam. Adica daca e la fel de bun la pat cum si saruta... a spus ea visatoare.
-Eu de unde sa sti... Ce?! m-am ridicat in sezut si o priveam uimita si furioasa in acelasi timp. Cum adica saruta bine? Doar nu se sarutasera. Nu aveau cand. Trecusera doar cateva zile de cand sora mea venise acasa si in acest timp cu Hiro eu n-am vorbit.
Ma privea simtindu-se vinovata. A scos printre buze un "Vroiam sa-ti spun..." Avea lacrimi in ochi. Nu, nu si nu!
-Cand doamne iarta-ma v-ati sarutat? am spus eu furioasa la culme.
-Acum doua zile... A sunat la usa si...

Flashback

Soneria s-a auzit in toata casa. Era enervanta si cum singura persoana din casa era doar mezina familiei a fost nevoita sa deschida. Parul il avea dat pe spate si tinut de o bentita galbena. Semana cu sora ei cand isi prindea parul in acel fel. Daca le puneai una langa alta le deosebeai doar prin acei cativa centimetrii de inaltime in plus la Hinata si faptul ca sanii Hanei erau cu o idee mai mici. Ochii ei de un lila deschis si pielea alba ca cea a zanelor de zapada erau minunate. A deschis usa fiind intampinata de o imbratisare enorma si un sarut pasional. Ochii ei se marisera iar obrajii au devenit ca doua petale de trandafir. A simtit cum o caldura ciudata ii invada trupul in timp ce acele brate o tineau strans. Din instinct a raspuns la sarut.
-Hiro! a spus ea intr-un final, desprinzandu-se din sarut cand a simtit mana baiatului bagandu-se usor sub bluza ei.
-Hinata, iubito! Mi-a fost dor de tine. acei ochi priveau buzele satenului, inca rosi in urma sarutului.
-Nu, nu! Hiro. Eu sunt sora ei. Adica Hanabi. Hin e la cumparaturi cu Neji... Scuze, eu...
Ochii baiatului o priveau suspicios. Si-a indreptat mana usor spre bentita galbena tragand-o pe spate, eliberand-ui parul, si acele doua suvite jucause care nu au intarziat sa isi prezinte gratia pe pielea ei alba.
-Mi-a spus ca semanati insa nu am crezut ca asa de mult... Imi pare rau, Hanabi. a spus el intizand mana. Accepta-mi scuzele. s-au prezentat apoi el a parasit resedinta familiei Hyuga, insa nu inainte de a-i spune fetei " Te rog, ceea ce s-a intamplat aici, acum, sa ramana intre noi. " Ea a promis asta insa... Ca deobicei a luat-o gura pe dinainte.

EndFlashback


Ascultam uimita ceea ce imi povestea si priveam cum ochii ei erau rosi. Probabil se abtinea sa nu dea frau liber lacrimilor. De ce as invinovati-o, pe ea sau pe Hiro? Cu ce scop? Ne-a confundat, atata tot. Am luat-o in brate sarutandu-i fruntea. In momentul ala am simtit ca inima mi se sfarama in bucatele. Tipasem la ea fara motiv. Adica cel putin acum stiam ca nu am motiv. O tineam in brate iar ea isi rezemase fruntea de pieptul meu dand frau liber lacrimilor care alergau spre barbia ei ca niste prizonieri evadati din inchisoare spre un loc sigur pentru ei.
-Surioara... Te rog sa ma ierti! a spus ea stangand camasa lunga pana sub fund, care Neji a spus ca nu-i mai e de folos si i-am confiscat-o si o purtam in acest moment. Continua sa-si ceara scuze, iar eu ma detestam.
-Stai calma... am spus eu stergandu-i lacrimile. Nu a fost vina ta, nici a lui. A fost o greseala. I-am zambit sarutandu-i unul din obrajii uzi. Insa printre suspinele ei puternice s-a auzit ceva ce preferam sa nu-mi spuna.
-Nu! Iarta-ma pentru ca nu ti-am spus, pentru ca am raspuns la acel sarut si pentru ca mi-a placut acel sarut! Mi-a placut! Il plac! Surioara... n-a mai spus nimic. S-a ridicat din pat iesind din camera. M-am dus dupa ea. Iesise din casa si se indrepa spre masina. Am prins-o de mana inainte sa ajunga la vehicul.
-Proasto! am spus eu plesnind-o peste obrajii deja rozalii din cauza lacrimilor. Am strans-o in brate si am ramas asa o buna bucata de timp. Ne-am reintors in casa, unde am discutat putin despre ce se intamplase. Mi-a spus ca defapt il place pe iubitul meu.
-Cum ramane cu logodnicul tau? am intrebat-o eu insa raspunsul a fost un oftat adanc.
Am lasat subiectul balta, nu avea rost sa mai continuam. Sora mea il placea pe iubitul meu, insa ea avea prieten, care era defapt logodnicul ei! Eu iubeam o persoana care nu-mi dadea atentie si ma foloseam de Hiro pentru a reusi sa ies la suprafata din acel oceam imens plin de rechini. El era colacul meu de salvare cand ma aflam intre acele specii cu dinti ascutiti care asteptau sa ma devoreze in timp ce afara era o furtuna mai mare ca sunetul scos de mine in dimineata urmatoare cand am pasit in bucatarie.
-Ce dracu!!! Am tipat eu uimita, vazandu-mi sora intinsa pe jos. Era alba la fata, iar buzele ii devenisera violet. Parca era moarta... Defapt ce zic! Zacea in acea balta de cerneala rosie care emana un miros ciudat. Am pus mana pe telefon, sunand la salvare. In cateva minute sirenele asurzitoare se auzira in fata casei mele, iar trei oameni, insotiti de o targa si o cutie de prim ajutor au dat buzna in casa. Eu imi tineam sora in brate si plangeam. Cand am dat acel telefon mi s-a spus sa opresc cat se poate de repede sangerarea. Incheietura surori mele era legata cu o esarfa de-a mea. Stiu ca era una din cele mai scumpe, insa nu mai conta asta. Mi-a fost mai la indemana si am folosit-o. Niciun pret nu acoperea viata surorii mele.
Plangeam.
Au luat-o cu ei. Neji intre timp se trezise si el, ducandu-se cu ea la spital. Eu am ramas acasa plangand. Ma gandeam ce a avut sora mea. De ce alesese sa taie, cu un cutit de bucatarie, la incheietura maini o linie care ducea pana la jumatatea antebratului. De ce nu am auzit-o? Nu a tipat? Cum a rezistat unei asemenea dureri, numai Dumnezeu stie.
Dupa ce m-am calmat cat de cat, m-am dus sa curat pata de sange ce zacea pe gresia crem, asa cum si sora mea zacea pe un pat de spital si in ea se dadea marea batalie intre viata si moarte. Sper ca viata, asa cruda cum e ea cu noi, sa invinga. Am sters pata colorata, apoi am, pus cutitul in chiuveta. M-am sprijinit de masa si o senzatie de ameteala mi-a inundat capul. Mi-am facut un ceai si m-am dus sa-l beau in sufragerie. Am luat si ziarul care zacea pe masa. Cred ca era cel din ziua precedenta. L-am deschis citind primele titluri: "Hotul evadat din..." Plictisitor... am spus eu citind mai departe. Ochii mei au vazut data. Era ziua de azi. Hanabi adusese ziarul in casa inainte sa faca acea mare greseala. Am continuat sa dau paginile mari, scrise in rosu, negru si inca alte culori. Scria mare cu negru "Ca oricare alt barbat!" am continuat sa citesc acea pagina. "Dupa ce a anutat logodna lui cu Hanabi Hyuga, studenta care vedeta noastra pop a intalnit-o la unul dintre concertele lui, se pare ca Peter, alias Luky, si-a gasit o alta domnisoara. Chiar ca e norocos avand o asa fata langa el! Au fost surprinsi pe plaja sarutandu-se si plimbandu-se, ca doi indragostiti. Declara ca.... " N-am mai citit nimic! Era clar. Acest Peter, Peter Borden, era cauza incercarii de a se sinucide a surori mele. Si daca nu va fi o incercare? Daca se va numi sinucidere? Daca nu-si va reveni?
-Hinata!
Am tresatir brusc. Tenten, urmata de Sakura si Naruto se aflau la mine in sufragerie. Ma priveau ingrijorati. Plangeam si strangeam bucata de hartie in mana. Sakura a venit la mine, luandu-ma in brate. Se pare ca Tenten avea chei de la casa, de aceea a reusit sa intre.
-Mi-a spus Neji ce s-a intamplat, Hin... a soptit blondul privindu-ma in ochi. Imi pare rau... Sper sa se faca bine.
-Ce cauti aici? Adica... Mia unde e? Nu cred ca ii convine s-o lasi singura... am spus cu rautate.
Vorbele mele l-au enervat. A plecat.

***
Trecusera doua luni de la accident. Hanabi iesise din spital cu mult inainte. Era bine. Ii multumesc cerului. Se pare ca ea si Hiro se apropiasera mai mult decat trebuie, daca intelegeti ce spun. Iubitul... Mai bine spus fostul meu iubit, a stat cu ea in fiecare zi, ajutand-o sa treaca peste acea stare de depresie. Nu, nu, nu este psiholog sau mai stiu eu ce, doar saruta bine si da, e bun la pat. Cel putin din spusele nebunei de sora-mea asta stiam... Imi priveam sora mai mica la fel ca pe propriul meu copil. O iubeam. Si faptul ca era cu Hiro nu ma deranja. Adica, el se vedea ca o place, iar eu oricum iubeam pe altcineva. Ea se indragostise de el deci intr-un fel era o chestie ok. Eram fericita pentru ei. Ieseam impreuna sa luam cina, la plimbare, la film si altele. Sakura tocmai reusise sa ia postul de profesoara de japoneza la cel mai mare liceu din Japonia, si cu cateva saptamani inainte castigase un premiu ce consta in cateva teancuri maricele de bani, la un joc idiot la tv. A dat o petrecere la care si-a invitat toti prietenii.
-Salut! ne-a intampinat ea imbratisandu-ne. L-am vazut pe Naruto stand pe canapea si parand plictisit de bruneta care il tachina si se tot freca de el ca o pisica in calduri. "Oare de cate ori o fac astia doi?" intrebarea mi-a strapuns creierul fara sa vreau. M-am cutremurat la acest gand. Am felicitat-o pe rozalie. Il priveam pe saten cum dansa cu sora mea, pe o melodie lenta. Sakura se pare ca se certase iar cu brunetul ei iubit, iar fratele meu si Tenten discutau ceva amuzant deoarece zambeau si chicoteau. Naruto isi privea iubita cu dezinteres iar aceasca, cum am mai spus, facea pe pisica inflacarata. Era macheata foarte strident. Exces de fard de ploape argintiu, un contur fara forma al ochiului alplicat de creionul negru, buzele erau date cu un roz tipator la fel si unghiile ei. Ce vedea Naruto la ea? Adica vedea multe. Sanii foarte mari, care bine inteles erau succesul unui implant cu silicoane... Buze subtiri si senzuale, ochi caprui. Purta o fusta alba si o bluza exagerat de galbena. In picioare o pereche de pantofi cu toc de vreo cinci centimetri, asortati, insa la fel de tipatori si cretini. Nu spun ca era imracata aiurea, insa iesea foarte mult in evidenta. Eu optasem pentru ceva simplu, gen pantaloni subtiri, stransi pe picior in partea de jos ce aveau culoarea violet, o bluza alba, putin decoltata iar in picioare tenesi. Lejeri si practici ce aveau o nuanta de visiniu combinat cu niste dungi albe si cativa fluturasi mai deschisi la culoare. Parul il aveam prins intr-un fel de coc la spate, insa nu unul elegant. Unul prins cu un elastic negru, din care ieseau fire din toate partile. Bretonul meu si acele doua suvite in parti erau libere. Incepusem sa port bratari. Multe si ciudate. Ate colorate in toate foarmele si cu fel si fel de decoruri. Nu aveam niciun lant si niciun inel, pe cand degetul Miei era acoperit de un inel din aur cu un diamant mai mare decat camera mea... Am dansat cu Sai cat timp Ino s-a odihnit putin, cu prietena mea din copilarie si cu inca alti invitati. Ba chiar si Hiro m-a invitat la dans. Am petrecut frumos iar Sakura ne spunea acum cat de fericita era ca avea ocazia de a se afla intre atatia copii. Rozalia iubea copiii, insa se parea ca o problema de sanatate o impiedica sa faca, asa ca a ales sa devina o simpla profesoara de Japoneza.
Cat ea povestea, m-am ridicat ducandu-ma in bucatarie sa-mi iau o cola din frigider. Cand m-am intors, nefiind atenta deoare ce eram prea insetata, nu am observat de prima data ca Naruto statea la masa. Mia plecase in urma uneia din certurile lor cretine! Imi parea bine intr-un fel. Il priveam si el facea acelasi lucru. Mi-a zambit si mi-a spus sa stau jos. Am inceput o conversatie care a ajuns la...
-E adevarat ce a spus Hiro in seara aia, in parc? Ma placi?
-Bine inteles ca nu! am spus eu pierzandu-mi calmul. El stia despre alt cineva... Nu esti singurul blond cu ochi albastrii din lume, domnule Uzumaki!
-Minti. mi-a spus el luandu-ma de mana. Nu ai de ce sa faci asta. Si imi p...
-Nu te plac! Ce nu intelegi? am spus asta in acelasi timp in care si el spunea ceva. Nu s-a mai inteles nimic. M-a rugat sa repet, si eu la randul meu il intrebasem ce a spus.
-Am spus ca imi pare rau ca am incercat sa te fac geloasa, folosindu-ma de Mia. Adica nu am incercat asta de la inceput. Gelos am fost si eu cand te vedeam cu Hiro! Si na...
-Ai incercat sa ma faci geloasa? Adica ma placi?
-Tu ma placi, recunoaste! a spus el hotarat.
-Recunoaste tu! am zis cu mult mai multa incredere in mine.
M-a sarutat.
Cred ca acela a fost cel mai dulce sarut din viata mea. Din instinct mi-am trecut degetele prin parul lui. Nici unul nu vroia sa inceteze. In timpul discutiei, ajunsesem sa ne ridicam in picioare si sa fim unul in fata celuilalt. M-a luat in brate si m-a pus pe masa, reusind sa verse cutia rosie de cola. Eram prinsa in acea vraja cand am auzit-o pe Temari tipand in gura mare "Sakura, esti tare!" Am facut ochii mari. Simteam cum mana lui alunecase sub bluza mea incet. L-am impins, dandu-ma jos de pe suprafata din lemn si curatand pata maronie de pe jos si de pe masa. M-a luat de mana, privindu-ma in ochi. Inima imi batea cu putere iar parul mi se desprinsese cazand acum liber pe umeri. M-a luat in brate sarutandu-ma iar, insa de data asta un simplu sarut pe buze, apoi mi-a dat drumul.
Am plecat din bucatarie. M-am alaturat celorlalti invitati. Dupa putin timp a venit si el, asezandu-se pe unul din scaune si ma privea. Am plecat si noi, intr-un final. Cand a trecut pe langa mine mi-a zambit iar eu am devenit toata rosie. Hanabi ramasese la Hiro in seara aia, deci aveam patul doar pentru mine.
In seara aia nu am putut dormi, gandidu-ma la faptul ca el ma sarutase. Si ce era mai rau, chiar imi placuse. Dar defapt, era asta cu adevarat rau?

Am adus continuarea. Sper sa va placa. Astept comm-uri in care sa ma criticati pentru ca stiu ca ficul meu nu e o reusita. Scuzati daca mi-au scapat greseli... Si... Cabom, iata capitolul 6 :=)
Spor la citit

6 : Un pat ciudat si rotund.

Dupa seara aia, dupa acel sarut se schimbase parca tot in viata mea. In fiecare seara il visam, in fiecare minut parca toata lumea imi vorbea de el! Deja imi dadea dureri de cap chestia asta. Aveam nevoie de o pauza! Si inca una mare! Am zis sa-mi gasesc ceva de lucru. Dupa multe cautari am decis sa ma angajez la o firma de designe interior. Seful de acolo a fost multumit de mine si a spus ca ma va suna, chiar a facut-o. Urma sa ma duc din nou in acea cladire ciudata, frumos decorata si plina de zambete. Chiar imi placea locul ala, poate chiar la fel de mult cum imi placea munca pe care incepusem s-o fac. Ma axasem pe designe insa niciodata n-am fost sigura ca voi fi angajata la o asa mare firma ca aceasta. Primul meu client a fost atat de multumit de munca mea incat si-a permis sa recomande multor prieteni felul meu de a lucra. Pot spune ca mi-am inceput cariera cu dreptul! Tot facand schite, tot desenand si proiectand, munca mea imi ocupa timpul si mintea, reusind astfel sa nu ma mai gandesc la blond. Ba chiar nici nu-l mai visasem in ultima perioada. Ma simteam usurata si libera... ca sa spun asa. Totul a fost perfect pana intr-o zi. Tocmai pasisem in imensa cladire si tineam in mana niste foi. Un creion imi tinea parul prins intr-un coc iar bluza cu maneca lunga imi era ca turnata. Purtam o pereche de blugi comozi si niste tenesi de un verde ciudat. Neji imi repeta mereu cand ii purtam "Poate o sa arunce vre-un extraterestru o vaca din cer si iti va manca tenesii aia!" si apoi radea cu pofta. Nu inteleg de ce se plangea... chiar el ma ajutase sa-i aleg. In orice caz. Am salutat pe toata lumea ce se afla pe holurile cladirii. Zambete peste tot ca deobicei.
O lovitura puternica m-a facut sa scap foile din mana, iar creionul a alunecat usor printre firele mele de par care nu au intarziat sa cada libere pe umeri. Mi-am cerut scuze fara sa privesc in ochi persoana de care tocmai ma lovisem. Aplecandu-ma sa adun foile, de parca nu era de ajuns ca intrasem in cineva, am reusit sa ma si dezechilibrez si am venit pe spate cazand in sezut. L-am observat cum s-a lasat usor in jos si a inceput sa-mi adune foile apoi m-a ajutat sa ma ridic. Ma priveau doi ochi albastrii, minunati. Un par blond si stralucitor, un contur al buzelor perfect. Era el!
-Naruto... am spus eu inghitind in sec. Adevarul e ca nu-l mai vazusem de ceva timp si parca era ceva neobisnuit... Am luat fisele din mana lui apoi m-am aplecat dupa creion.
-Deci tu esti acea "minune" a firmei, nu? M-a intrebat el, dandu-mi o suvita dupa ureche.
-Minune? cred ca e nebun... Ce minune?
-Uite cum sta treaba! a spus luandu-ma de dupa gat. Am nevoie de o schibare in dormitorul meu. Si cum aici se gasesc cei mai buni designeri, iata-ma! Am vorbit cu seful tau. Mi-a zis sa astept ca trebuie sa apari. Deci, ai de gand sa ma ajuti?
-Domnule Uzumaki, am spus eu incercand sa par politicoasa. Chit ca eram prieteni de foarte mult timp si chit ca am impartit cu el unul din cele mai intime saruturi ale mele, aici era vorba de cariera nu de prietenie. Va ajut cu mare placere.
Ma privea ciudat. Poate din cauza ca vorbeam asa cu el. Ii zambeam si el facea acelasi lucru. L-am chemat in biroul meu unde am discutat cam ce ar vrea in acest nou dormitor.
-Hina, poti sa incetezi cu "domnule" si "va rog" ? a spus el ridicand o spranceana.
-Aici va privesc ca pe unul din clientii mei si trebuie sa va tratez cu respect.
-Termina, Hinata! Sti ceva? Hai sa lasam asta de-oparte. De ce nu ai iesit zilele astea? m-a intrebat luandu-ma de mana. Preferam sa nu fi facut asta. Mi-am retras mana luand intre degete un creion si am inceput sa mazgalesc pe o foaie.
-Am fost ocupata cu munca. am raspuns incercand sa-mi ascund roseata din obraji.
Am observat ca ma fixa. Am simtit cum mana lui apuca capatul creionului si-l pune la loc intr-o cutiuta. Imi cuprinde din nou mana intr-a lui si-mi zambeste dulce. Acelasi zambet!
-Zici ca poti face minuni cu dormitorul meu? a schimbat subiectul de parca si-a dat seama ca nu eram in stare sa vorbesc despre altceva acum.
-As putea incerca. Uite, iti recomand astea.
I-am aratat cateva reviste cu cele mai noi tipuri de mobila, i-am desenat o schita a camerei unde am aranjat totul incercand sa fac pe placul lui. In timp ce eu rasfoiam reviste si umblam printre foi ii simteam privirea calda. A mea era fixata in acele hartii. Am ajuns la o decizie si imi luase mai putin decat am crezut. Il rugasem pe unul din colegii mei sa-l insoteasca pe barbatul ce se afla in fata mea, la unul din magazinele cu mobila de calitate, insa se pare ca era ocupat. Nimeni nu mi-a fost de ajutor in ziua aia si se pare ca Naruto vroia sa-si faca acel dormitor cat mai repede.
-Imi pare rau domn...
-Naruto. m-a corectat el.
-Imi pare rau Naruto, am spus eu, insa nu am pentru ziua de maine, defapt pentru urmatoarele catvea zile pe nimeni disponibil. Puteti astepta, va rog, inca patru sau cinci zile?
A oftat usor apoi m-a intrebat ezitand putin.
-Nu poti veni tu cu mine?
"Nu! Nu pot! Nu vreau!" Mi-am spus in gand. Am incercat sa ma scuz spunand ca agenda mea e foarte incarcata insa cand i-am vazut acea tristete din ochi i-am spus oftand si punand niste foi la locul lor apoi ridicandu-ma de pe scaun venind in fata lui.
-O sa vad ce pot sa fac.
A sarit de pe scaun de parca l-ar fi ars si m-a luat in brate unindu-si buzele cu ale mele. Mi-am pus palmele pe pieptul lui impingandu-l usor. S-a desprins din sarut si si-a cerut scuze.
Am ajuns de comun acord ca mai bine ne vedem in jur de unsprezece dimineata. Era clientul meu si trebuia sa-i fac pe plac. A parasit incaperea iar eu m-am pus in fata laptopului lucrand la noul meu proiect. Mi-am trecut limba usor peste buze apoi le-am atins cu doua degete, zambind.
-Daca ma mai saruti o singura data, Naruto, o sa ma omori... am gandit eu cu voce tare, fara sa-mi dau seama ca unul din colegii mei intrase in birou. Cica batuse la usa insa nu i-am raspuns. Asa pierduta in ganduri eram? M-am cam rusinat. Penibilul e inevitabil!
Cand m-am intors acasa, fratele meu era intr-o repriza de sarutiri cu iubita lui pe canapeaua din sufragerie. Frate! Sa-si ia o camera! Am urcat in dormitor unde Hanabi dormea bustean cu celularul in mana. I l-am luat incet si am invelit-o cu un cearceaf. Mi-am facut un dus ca sa-mi revin. Eram cam obosita, sincera sa fiu. M-am pus in pat si am inchis ochii. In minte imi revenea scena de azi. "M-a sarutat.... m-a sarutat" asta imi repetam intr-una. Am adormit cu zambetul pe buze.
-Hinata, trezeste-te!
M-am intors pe-o parte punandu-mi perna pe cap.
-Lasa-ma Neji! Mi-e somn! am bolborosit eu apoi mi-am tras si cearceaful cu care fusesem invelita peste mine, ghemuindu-ma ca o pisicuta de-abea nascuta langa mama ei.
-E 11 si Naruto a zis k trebuia sa va intalniti.
Am sarit imediat din pat urland in gura mare un "Ce?!" apoi am inceput sa alerg prin camera cautand ceva sa ma imbrac.
-Spune-i ca vin imediat!
Raspunsul a fost un "Ok" apoi am auzit pasii fratelui meu cum s-au indepartat. Am intrat in baie si mi-am clatit fata cu apa rece si mi-am spalat dintii. Nu vroiam ca acel alb berfect care reusisem sa-l pastrez din copilarie sa se strice. Si plus, indiferent ca intarziasem, igiena orala era importanta. Mi-am prins parul intr-un coc ciufulit, mi-am luat pe mine aceiasi blugi care-i purtasem cu o zi inainte, un tricou galben cu diferite modele si un hanorac negru. Mi-am luat una din multele mele perechi de tenesi si am iesit din camera aruncand sticla de parfum pe pat, dupa ce am pulverizat lichidul lila pe pielea mea alba.
-Imi pare rau! Am tipat eu indreptandu-ma catre sufragerie. M-am dus in bucatarie de unde am luat un biscuite din dulap, l-am prins intre dinti apoi am revenit. Am muscat din el si ma uitam intr-un fel speriata la cei doi barbati ce stateau pe canapea. Neji a chicotit iar blondul a zambit usor.
-Cred ca mai pot astepta pana mananci, Hin. a spus el bland. Am refuzat.
-Haide, niciun mic dejun! Trebuie sa mergem in multe locuri azi! Am iesit vijelios din casa. In fata mea am vazut o masina neagra, sport, foarte cool!
-Nu stiam ca ai o masina! am spus eu inca privind vehicolul negru.
-Pentru ca nu obisnuiesc sa ies cu masina. Dar na, azi nu puteam sa mergem pe jos. a spus asta in timp ce a deschis portiera si m-a ajutat sa intru. S-a urcat si el pe locul soferului si am pornit spre primul magazin de mobila care ni l-am propus. Toata ziua am hoinarit prin toate magazinele si nimic nu-l prea incantase pe blond. Asta ma facea sa-mi pierd propria incredere... Zabetul care-l luasem cu mine de dimineata se pare ca plecase inapoi, deoarece incetasem sa mai zambesc cand el a spus "Nu!" la toate magazinele.
-Ma dau batu... Stai! Opreste! am spus eu repede. Dupa ce a pus acea frana brusca, am coborat imediat jos din masina. M-am indreptat catre o cladire nu foarte mare, cu geamuri imense insa prin care se vedeau diferite obiecte de mobilier. Atentia mi-a fost captata de un pat rotund... Arata chiar foarte marfa! Si din cate stiam, camera blondului era foarte spatioasa. Ce-ar fi fost acel pat rotund plasat pe mijlocul incaperii, iar pe peretele din spate un dulap care sa vina dintr-un cap in atul cu oglinzi. Undeva intr-un colt o masuta ca decor si...
-Hinata. m-a trezit din visare cu glasul lui dulce. Mana lui se odihnea pe umarul meu si un zambet fermecator ii scotea la iveala dintii perfecti. De cand il stiu avea acei dinti drepti, fara pic de defect. Eu am fost in claseme mai mici "fata cu aparat dentar" din cauza ca unul din dintii mei nu a cazut la timp. Slava domnului ca nu a trebuit sa tin porcaria aia atasata de dintii mei prea mult!
-Scuza-ma, Naruto... Am vazut patul asta si mi s-a parut interesant. Oricum, nu mai are rost sa ne uitam la ceva pe aici. Am vazut deja tone de magazine si nu ti-a placut nimic. Si sincer... Mi s-a parut ca nu prea ai fost incantat nici de schita facuta de mine...
-Patul asta e chiar rece! a exclamat el plin de entuziasm. Il vreau! Adica... De mic am vrut un pat ciudat!
-Nu e ciudat, e doar rotund...
-Fata de celelalte, este ciudat. Multumesc, Hin! Esti ce-a mai tare! m-a luat in brate si am simtit cum picioarele mele incaltate in tenesi nu mai atingeau asfaltul prafuit. A inceput sa se invarta pana cand a ametit si s-a impiedicat. Am cazut pe o masina. Din fericire maisna era a lui, deci eram asigurati ca nu-i platim nimanui orice zgarietura. Mai bine spus, eu am aterizat pe masina si el peste mine. Se sprijinise repede in palme pentru a nu-si lasa corpul peste al meu si ami cauza vre-o durere. Eram foarte apropiati. Lumea trecea pe langa noi si ne privea. M-am simtit penibil, avand in vedere ca ne uitam unul in ochii celuilalt. O masina sport de un gri inchis a oprit langa noi, in mijlocul strazii oprind circulatia, si lasand pe asfalt un semn din cauza rotilor ce au scartait groaznic.
-Salut, frate! i se adresa persoana din interiorul masinii blondului ce inca se afla deasupra mea. Am auzit ca te-ai certat cu Mia. Bai le schimbi repede. Oricum asta e mai frumoasa decat cretina aia. Vezi ca poimaine isi serbeaza Frol ziua. Sper ca vi! baiatul a spus toate astea intr-o viteza, apoi a tras aer adanc in piept. Nu-l puteam vedea deoarece inca eram incatusata de corpul baiatului cu ochii albastri.
-Voi fi acolo. Saluta-l pe frate-tu din partea mea. a spus el distrat. Masina a pornit la drum, in urma injuraturilor si a sunetelor facute de masini.
-Scuza-ma... eu... te poti ridica? am intrebat simtitnd cum pometii mei devin rosii ca tomatele.
-Scuze... s-a ridicat de pe mine, ajutandu-ma sa revin si eu in picioare. Deci cumparam patul?
Am aprobat din cap. Am intrat in magazin. Urma sa primim patul, adica el sa-l primeasca, in cateva zile. Parea multumit, fericit. Ma bucuram din cauza asta!
Umerii mei erau incordati, stateam acolo, cu centura pusa, pe acel scaun din piele crem. Priveam inainte si oftam intr-una.
-Te simti bine? Pari cam abatuta... a intrebat ingrijorat.
-Nu, nu. Sunt bine.
-Hai, Hinata. Ce te macina?
-Eu... adica tu... sti... stiu ca nu e treaba mea... dar... de ce te-ai despartit de Mia? am lasat privirea in jos. A franat brusc. Semaforul arata culoarea rosu, iar eu inca priveam mainile ce mi se odihneau in poala.
-De ce intrebi?
A pornit din nou. Nu am raspuns o buna bucata de timp apoi am scos aerul afara din plamani, tragand altul curat in mine.
-Nu stiu... Poate pentr... Ce dracu e coada asta? am schimbat eu sibiectul vazand ce aglomerat era.
-Nu stiu... Vre-un accident ceva cred... Termian ce spuneai.
-Eram curioasa... cred ca de-asta....
Mi-a zambit. Unul din oamenii legii s-a oprit langa geamul lui. L-a deschis. Avea dreptate. Era un accident in fata si nu se putea inainta deloc o mica perioada, care a fost defapt o mare perioada, de o ora si ceva. Am oftat si m-am lasat in scaunul comod eliberandu-ma de acea banda facuta pentru a ma tine acolo, in acel scaun, in cazul unui accident.
-Se pare ca vom sta aici ceva timp. Hina, simt ca te framanta ceva. Daca vrei poti vorbi cu mine. Promit ca nu spun nimic nimanui. parea destul de ingrijorat de starea mea... Chiar ii pasa. Am tras aer in piept si i-am spus ca nu conteaza. M-a luat de mana lasand privirea in jos si a spus pe un ton cam trist.
-Imi pare rau ca te-am sarutat, daca asta e problema. Am reactionat ca un idiot. Te-am sarutat asa, ca un bou... Scuza-ma... Nu vroiam sa te superi pe mine...
Ascultam cum isi cere scuze, scuze peste scuze. De ce dracu isi cerea scuze? Mie oricum imi placuse!
-Nu e nimic... mana lui a alunecat de pe palma mea pe coapsa, ceva mai sus de genunchi. Am simtit un fior placut ce mi-a strapuns corpul. Inca se uita in jos. Mi-am pus mana peste a lui, ridicandu-io usor la nivelul gurii mele. I-am atins degetele cu buzele mele, apoi i-am pus palma pe obrazul meu. S-a uitat la mine, iar eu ii zambeam.
-Hina... si-a desfacut centura apoi s-a intins peste acea portiune ce despartea scaunele si s-a sprijinit cu mana de geamul masinii, iar cu una se tinea de scaunul in care eu stateam. Isi ridicase un picior, strand cu genunchiul pe scaunul soferului, iar celalalt il lasase jos. Era la cativa centimetrii de fata mea. Ne priveam in ochi apoi m-a sarutat. Saruta de parca din astra traise toata viata lui! Ma simteam asa mica si neajutorata in acel scaun din piele crem, in acea masina sport si cu el aproape la mine in brate... I-am raspuns la sarut, mainile mele au trecut usor in parul lui blond si des, apoi au coborat incet in jos, pe pieptul lui acoperit de acel tricou albastru. Doamne il iubeam... Si el... ma saruta, acum, aici, in masina in timp ce eram blocati in trafic. La un moment dat s-a desprins din sarut.
-Scuze eu... am ramas fara aer... si m-a sarutat iar.
Am tinut-o asa ceva timp. La un moment dat s-a asezat din nou in scaunul lui. Mana ii amortise si o misca intr-una, masand-o usor. Eu eram atat de emotionata incat nu mai eram atenta la nimic. Zambeam rusinata si priveam in jos in timp ce-mi muscam buzele usor. S-a uitat la mine si am simtit cum radia un zambet lejer. Poate isi batea joc de mine... Poate vroia sa vada daca pe bune il plac. Daca era asta motivul acelui sarut, cred ca m-as fi urat pentru tot deauna din acel moment.
-Doamne, Hin... Tu chiar saruti bine! apoi m-a tras usor spre el si si-a lipit buzele de ale mele, apoi m-a sarutat pe frunte. Sti... Chiar te plac...
Doamne! Ce a zis? Ma place?
-Pune-ti centura, vad ca in sfarsit o luam din loc.
Ma uitam pe geam, gandindu-ma la ceea ce tocmai se intamplase. Fiind prinsa in ganduri nu am observat ca el nu m-a dus acasa. A parcat masina, a coborat si a venit sa-mi deschida mie portiera cu un zambet si zice mandru:
-Miss Hyuga, am ajuns!
-Dar aici e la tine acasa... am spus eu ridicand intrebator din spranceana.
-Pai, doar nu te gandeai ca las o domnisoara asa ca tine sa-mi scape, nu?
-Sa-ti scape? am intrebat eu privindu-l speriata, in momentul in care m-a luat de mana si m-a tras din scaunul din piele. Na... mi-am inghitit cuvintele in momentul in care m-a sarutat. A inchis masina in timp ce inca ma saruta, iar mana lui se odihnea pe soldul meu.
-Stai calma, a spus el desprinzandu-se din sarut. Nu o sa te violez. am rasuflat usurata, dar el a spus ceva ce m-a socat: pentru ca tu vei fi de acord. apoi m-a privit victorios. Am facut ochii mari, iar rasul lui puternic m-a facut sa ma enervez. L-am impins usor, despartindu-ma din imbratisare dar m-a tras inapoi intre bratele lui puternice.
-Glumeam! Hai sa mergem.
-De ce vrei sa vin la tine?
-Vorbesti cam mult.
Am intrat in casa urmata de blond. M-am descaltat apoi m-am dus in sufragerie, adica el m-a tras in sufragerie, mai bine zis, si m-a trantit pe canapea.
-Vrei o cafea, un suc?
-Un pahar de apa, daca se poate.
-Doar atat?
-Da...
Dupa ce mi-a adus mie paharul cu apa, si el si-a desfacut doza de bere care si-a luat-o din frigider, s-a asezat langa mine, pe canapea si m-a luat de dupa umeri sarutandu-ma pe obraz.
-Am incredere in tine. Am incredere ca o sa faci din camera mea ceva foarte cool! Si am incredere ca tu vei accepta sa dormi cu mine in patul ala, rotund si ciudat!
-Naruto... il priveam mirata.
-Da! m-a sarutat iar.
Doamne ce copil! Cum sa dorm cu el? Defapt, oficial nu eram impreuna, nu-mi ceruse asta... Doar ma sarutase si-mi spusese ca ma place, atata tot...
Doar un joc... cel putin asa credeam eu.

Am adus continuarea. Sper sa va placa. Scuzati daca e actiunea grabita, scuzati greselile, etc etc. Astept critici
Spor la citit

Am incredere in tine


Inca stateam acolo, imbratisati, pe canapeaua din sufrageria lui frumos mobilata. Paharul meu cu apa zacea neatins langa cutia lui de bere pe a carei suprafata se prelingeau picaturi de apa. Simteam sarutul ala in tot corpul. Limba lui mangaia lenes, gusta din plin si savura gura mea. Ma facea sa ma simt atat de ciudat, stand acolo. Fara sa-mi elibereze gura, mainile lui au alunecat pe umerii mei, pe spate, pe solduri... M-a tras mai aproape de el. Simteam cum imi pierd constiinta, cum nu mai pot sta dreapta. M-am sprijinit de el punandu-mi mainile pe pieptul lui. Am simtit cum inima ii pulsa. Acele batai nu le intreceau nici pe departe pe ale mele. Inima mea parca statea sa-mi strapunga pieptul si sa sara de acolo, atat de tare batea. Sanii se ridicau si se lasau in jos in acelasi ritm cu respiratia mea. Mana lui si-a facut usor drum din parul meu, spre gat apoi mai jos. Simteam ca aerul nu imi mai putea intra in plamani in acel moment. Stateam acolo, tremurand, iar geamatul care as fi vrut sa-l scot a fost inabusit de propriile noastre saruturi. M-am departat usor de el si mi-am impreunat mainile in poala, privindu-le. Obrajii imi ardeau, un sentiment ciudat imi invadase tot corpul... Mi-a atins umarut privindu-ma ingrijorat.
-Ti-am facut vre-un rau? Te-a....
-Taci! am spus slab intrerupandu-l. Ar fi urmat sa intrebe "Te-a deranjat ca mana mea s-a oprit pe pieptul tau?" si daca intreba asta eu ar fi trebuit sa mor. Pentru ca daca spuneam "Da" as fi mintit. Si cu siguranta un "nu" cred ca nu aveam curajul sa-l pronunt.
-Hina...
-Uite ce e. am spus eu privindu-l. Ai apelat la mine ca sa-ti fac nenorocitul ala de dormitor! Daca nu-ti trebuia tie un pat rotund si ciudat eu as fi fost bine mersi in biroul meu, sau acasa, sau oriunde alt undeva numai cu tine nu! M-ai sarutat in seara aia la petrecerea Sakurei. Acel sarut m-a facut sa pierd controlul asupra propriei mele persoane. Da, recunosc, mi-a placut! Insa tot eu am rupt acel sarut. Si acum ce, cauti cumva sa continui ceea ce ai incercat in seara aia? Vrei sa ma distrugi definitiv? Spune! incepusem deja sa tip la el iar lacrimile se adunasera in ochii mei. Nu-mi pasa.
Ma privea uimit, nervos. Ochii lui trimeteau fulgere catre ai mei.
-Spune, Naruto! De ce iti bati joc de mine? De ce spui ca ma placi? De ce ma saruti?
Incepusem sa plang grav. A vrut sa ma ia in brate insa l-am impins. M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat spre hol, cu gandul de a ma incalta si a pleca de acolo. A venit dupa mine. In timp ce imi luam tenesii in picioare, m-a prins de mana si m-a trantit de perete. La contactul cu suprafata rece am scos un sunet slab. Ma duruse...
-Poti sa termini?
Ma privea nervos.
-Stiu prea bine ca ma placi, Hinata. Oricine si-ar da seama de asta. Si oricine si-ar da seama ca si eu te plac. Zilele astea nu ai iesit deloc pe afara. Eram ingrijorat. Norocul a facut sa dau de tine la acea firma. Vreau sa vorbim, sa petrecem timp impreuna... De ce nu ma crezi ca te plac?
-Ar trebui sa te faci actor! i-am spus eu in scarba. Niciodata nu m-ai placut! Mereu ai fost atras de Sakura! Nici nu vorbeai cu mine. Eram o oarecare pentru tine. Stiu ca asa voi fi mereu. Acum daca nu te superi, lasa-ma sa plec.
Nu am termminat bine de spus ca buzele lui le atinsesera deja pe ale mele. Genunghii mi s-au inmuiat, oasele din corpul meu parca nu mai existau si muschii nu mai faceau fata greutatii mele. Si-a prins mainile pe sub fundul meu si m-a ridicat in brate si i-am inconjurat soldurile cu picioarele. Dupa ce ne-am despartit din sarut pentru a respira am oftat usor. Genele negre si dese imi erau grele. Mi-am pus fruntea pe umarul lui.
-Acum ma crezi?
-Ihm...
Mi-a dat drumul usor facand un pas in spate si m-a privit in ochi. Acea privire senina, dulce ma facea sa-l iubesc din ce in ce mai mult. Si-a pus un deget pe varful nasului meu si imi zambea inocent. Eu zambeam rusinata si priveam in alta parte.

***

-Vrei sa spui ca te-a sarutat? Si la mine acasa si azi?
-Da... Si saruta chiar bine... Adica...
Stateam pe balcon cu o cana de ceai fierbinte in mana in timp ce discutam la telefon cu rozalia. Ii povesteam ceea ce patisem. Ma adusese acasa si inainte sa cobor din masina mi-a spus zambind "De acum iti pot spune iubito, da? Adica, suntem impreuna, nu?" M-am intons spre el si l-am sarutat lung si apasat. Cred ca luase asta ca pe un "Da". Dupa ce am ajuns acasa am mancat, am facut baie si mi-am telefonat prietena.
-Deci in sfarsit sunteti imreuna! Domne, Hin, sunt asa fericita pentru tine! Deci gata o punem de nunta! Sunt nasa sa sti. am inceput sa radem amandoua de spusele fetei de la celalalt capat al firului.
-Sunt acasa! s-a auzit o voce de barbat urmata de una feminina.
-Saku, vorbim maine, ok? S-au intors sormea si Neji.
Am terminat convorbirea si am coborat jos. Hanabi statea intinsa pe canapea vaicarinduse ca o dor picioarele din cauza tocurilor care le purtase. M-am asezat langa ea si i-am spus zambind:
-Se pare ca sandalele alea ti-au dat dureri de cap.
-Dureri de picioare vrei sa spui. M-am intalnit cu Kiba azi. zambetul mi-a disparut de pe buze. Mi-a zis ca vrea sa vorbeasca cu tine. Zicea ca e ceva important.
-Nu-mi pasa! Baiatul ala e un nenorocit.
Mi-a intins un plic alb. Mi-a spus ca e din partea lui si l-am deschis oftand.
"Stiu ca ma urasti. Imi pare rau pentru ce s-a intamplat in ziua aia. Stiu e cam tarziu sa-mi cer scuze insa nu am avut curajul pana acum. Te-as ruga sa vi maine la 3 in parcul central. As vrea sa discutam. Kiba."
-Baiatul asta nu se da batut?
-Ce-a scris?
-Nimic important. am rupt biletelul in mii de bucatele si l-am strans in pumn.
-Ma duc sa ma culc. Vi sus cand ti se face somn. a aprobat din cap apoi si-a indreptat privirea catre televizor.
M-am trantit in patul acoperit cu cearceaful verde. Am adormit imediat.
***
-Ce vrei?
Am deschis usa si satenul cu ochii negri statea in fata mea. Latratul dulce al cainelui alb de langa el nu m-a facut sa reactionez in nici un fel. Parul ii era ravasit de vantul rece de afara.
-Am venit sa vorbim. a facut un pas si a intrat in casa fara permisiunea mea. Ma uitam nervoasa la el cum se aseza foarte calm pe canapeaua mea.
-Ce vrei, Kiba? Mi-am impreunat bratele in san si il ptiveam hotarata. Dadeam nervoasa din picior.
-Sa-mi cer scuze pentru ziua aia, Hin.
-Nu crezi ca a trecut prea mult? Oricum, te rog sa pleci, astept pe cineva.
-Of, of... Chiar nu vrei sa ma asculti, Hinata? a spus el plecandu-si privirea. Hin... Eram beat, nu stiam ce fac. Si sti si tu mai bine decat mine cat de mult te-am vrut! a spus asta ridicand putin tonul. Incerca sa ma impresioneze sau ce?
-Uite ce e, Kiba, faptul ca am fost cu tine in ziua aia, pentru ca tin sa-ti amintesc a fost doar o zi, nu ne face sa avem vre-o mare legatura.... Da te-am sarutat. Si ce? Pot sa-ti sarut si cainele dar asta nu inseamna nimic. Am iubit la care tin. Te rog intelege... Lasa-ma in pace...
-Cine? Uzumaki? Tu nu intelegi ca isi bate joc de tine? Esti singura de pe lista lui care nu i-a trecut prin pat. Hinata! De ce esti oarba? parea destul de ingrijorat. Juca teatru, mi-am spus si am incercat sa nu-l iau in seama. M-am uitat la el cu dezgust apoi i-am luat apararea blondului.
-Nu e adevarat! Naruto stie sa iubeasca daca vrea....
-Corect, daca vrea, dar nu vrea! m-a intrerupt el. Furioasa la culme am tipat, iar spusele mele au rasunat in toata casa.
-Nu ma mai intrerupe! Il iubesc si as face orice pentru el, iar daca indraznesti sa te bagi in relatia asta jur Kiba, jur ca te omor cu mana mea chit ca fac puscarie, ai inteles?
Se uita cu dispret la mine. Poate ca in ochii lui eram o proasta. Nu-mi pasa. Naruto ma placea asa cum eram, cel putin asa mi-a spus...
-Mi-e mila deja de tine.
-Du-te dracu! tipam. Ajunsesem sa tipam unul la altul. El incerca sa ma faca sa inteleg ca Naruto era un idiot iar eu ii adresam vorbe neadecvate unei domnisoare. Cand nervii mei nu mai stateau bine batuti in cuie m-am dus si am deschis usa larg facand o plecaciune dandu-i de inteles ca ar fi cazul sa plece. Varandu-si mainile in buzunar a facut pasi lenesi, parca tarandu-se spre iesire. Am trantit usa in urma lui.
-Pleaca! am tipat eu dupa usa alba din lemn.
M-am reantors in camera mea unde m-am imbracat. Eram nervoasa si ma gandeam la cele spuse de Kiba.... Daca era adevarat? Nu, nu avea cum!
Colantii negrii si pulovarul alb, ce-mi ajungea cam pana la jumatatea coapselor imi veneau destul de bine. Cizmele de aceasi culoare ca si obiectul vestimentar ce-mi acoperea bustul aveau niste tocuri destul de maricele.
Soneria usii s-a auzit in toata casa. Mi-am luat un palton lejer, violet, in timp ce mi-am aruncat margelele finute de aceasi culoare pe gatul meu subtire.
Am deschis usa.
-Zi-mi tot!
-Ho. am spus eu razand la iesirea rozalie. Haide, sa mergem.
Mergeam usor pe strazile Tokyoului tinandu-mi prietena de brat. Vantul se juca in parul meu desfacut creandu-mi o senzatie placuta.
-... si mi-a cerut sa fim impreuna si l-am sarutat! povesteam emotionata patania mea din ziua precedenta.
-Hei uite, Hin! Aia nu e masina lui? a spus amica mea aratand spre o masina foarte cunoscuta mie. Si uite, e cu Sasuke! Sti ca ne-am certat iar nu? A inceput sa-mi trancane despre cum..... nu o mai auzeam. Parcase masina si a coborat din ea foarte bine dispus. Purta niste blugi si un hanorac albastru.
Am vazut cum i-a spus ceva lui Sasuke in timp ce se uita spre noi. A inceput sa alerge, apropiinduse de mine din ce in ce mai mult. Parca m-a izbit in momentul in care m-a luat pe sus si a inceput sa se invarta cu mine in brate. Nici nu am reactionat, la cat de uimita eram de gestul lui, atunci cand m-a sarutat. Din nou spusele satenului imi invadasera gandurile...
-Hinata! Ce inseamna asta?
-Hmm?
-Nu m-ai sarutat...
Si-a frecat usor nasul de gatul meu.
-Mirosi a ciocolata...
-Noul parfum... am spus eu rosind putin.
-Imi place. V-a fi un motiv in plus sa te mananc de vie! Si-a pus buzele peste ale mele depunand un sarut simplu, apoi lipindu-si fruntea de a mea si privindu-ma in ochi mi-a soptit usor.
-Saruta-ma asa cum te-am invatat...
L-am sarutat. Nu-mi pasa ca Sakura si Sasuke ne priveau, ca lumea de pe strada facea asta sau ca noi stateam in mijlocul trotuarului deranjand. Inca eram in bratele lui, cu mainile incolacite in jurul gatului sau. M-a lasat usor jos si si-a trecut mainile prin parul meu. Am rupt sarutul dupa putin timp si am privit in alta parte.
-Ce e? a intrebat prinzandu-mi barbia intre degete si facandu-ma sa-l privesc in ochi. Ce ochi frumosi avea.
-Respiram doar... "si ma gandeam ca tu poate ma saruti doar ca ai incercat deja toate fetele din cartier..." gandeam aiurea, asta era clar. Insa domnul perfectiune imi criticase iubitul in cele mai urate feluri... Iar eu il crezusem? Pe dracu!
-Hai porumbeii! Hai odata, nu va mai pupati atat.
-Sakura, spuse blondul privind-o, te bat pana-ti suna apa in cap, si stiu ca nu-ti place asta! am inceput sa radem cu totii
-Parca in liceu ma placeai, a spus ea facand ochi dulci, acum ma bati? Oh, scuza-ma, esti prea nebun dupa domnisoara aici de fata ca sa te mai intereseze ochii mei. incepand sa dea din gene, parea pusa pe flirt. Era amuzanta.
-Inceram sa-l fac gelos pe Sasuke... Stiam ca te place... a incercat el sa se apere.
Am pornit in hohote de ras cu masina blondului spre mall. Am zis sa mergem sa vedem un film sau sa mancam ceva pe acolo. Din iesirea mea cu Sakura, am ajuns sa avem o intalnire in patru, si cu baietii. Nu ma deranja sincera sa fiu.
Ajunsi la locul stabilit am urcat in graba pe scarile rulante sa vedem ce filme se rulau la ora aia.
-Animatie, comedie... da... hmm... uite un horror. Sasuke isi misca sprancenele in sus si in jos. Mergem?
-Suna ok. spuse rozalia. Hin?
-Hmm.. nu stiu...
-Suntem trei contra una! Pierzi teren mucoaso! Ti-e frica de un film? m-a intrebat blondul amuzandu-se de mica mea "fobie".
Am cedat.
Blondul isi tinea o mana dupa umarul meu, tinand cutia de pop-corn in poala. Cu mana libera lua floricelele albe cu gust de unt din recpientul ciudat colorat si le arunca in gura, mestecandule. Eu il priveam pe el inloc sa privesc ecranul urias. Sakura privea fara frica scenele inspaimantatoare. Eu tremuram numai la auzul acelor tipete, urlete si scartaituri. Am zis sa-mi iau inima in dinti si sa privesc si eu. Momentan nu era nimic inspaimantator. M-am calmat sub sarutul depus pe fruntea mea de catre buzele lui carnoase, fierbinti. Mi-a strecurat printre buze cateva floricele. I-am zambit, insa cand pe ecranul urias, dupa ce tipa care era personajul principal cred, a deschis o usa dubioasa si si-a facut aparitie o monstruozitate, tipatul meu strident s-a auzit groaznic in incapere. Blondul, speriandu-se de mine, a scapat cutia cu floricele si m-a luat in brate soptindu-mi sa ma calmez. Urasem din tot de-auna filmele de groaza... Si acum ma facusem de ras in fata lui... Ma simteam penibil. M-am desprins din imbratisare si am parasit sala fugind. M-am dus la baie unde mi-am dat cu apa pe fata.
-Sunt o idioata! am spus cu voce tare privindu-ma in oglinda.
Cand am iesit din baie l-am vazut stand pe hol, cu paltonul meu violet in mana. Cand m-a vazut a alergat spre mine luandu-ma strans in brate.
-De ce ai plecat asa?
-Scuza-ma... Ma speriasem...
-Putem sa nu mai mergem daca...
-Nu! Ai platit biletele alea! Nu vreau sa pierzi filmul din cauza mea.
-Nu fi prostuta. mi-a zambit dulce. Lasa filmul ala. Esti mai importanta.
Ne-am asezat la o masa unde ne-am comandat cate un suc. Ma simteam nemaipomenit cu el alaturi. Toata ziua am umblat prin oras, ne-am plimbat, am ras.
S-a oferit sa ma aduca acasa.
-Mersi pentru ziua asta minunata... am spus eu. Stateam imbratisati in fata usii.
-Eu iti multumesc. M-am simtit excelent azi. Maine ai treaba?
-Ma duc la birou... Si... Vezi ca zilele astea trebuie sa ajunga ultimul obiect decorativ din camera ta, si totul va fi terminat! am exclamat eu fericita.
-Faza cu dormitul in patul ala ciudat e inca valabila. a spus el dand din gene.
-Domnule Uzumaki! Sa va fie rusine! Sunteti clientul meu! am spus eu in gluma incepand sa rad.
-Si iubitul tau, Miss Hyuga. Nu uita asta. mi-a facut cu ochiul.
Am continuat sa-l tachinez spunand ca daca mai zice vre-o data ceva de patul ala nu o sa mai vada de la mine nimic!
-Dar de ce te deranjeaza gandul de a o face cu mine?
OK... Din nou acele vorbe mi-au invadat gandul cum valurile puternice au navalit in Titanic prin crapaturile provocate de acel icebearg. Insa in cazul meu, icebeagrul era Kiba!
-De-abea avem doua zile impreuna! am spus eu intr-o suflare si speriata intr-un fel.
-Hina, nu te oblig. Si nu am spus ca acum vi cu mine! a spus el ridicand o spranceana. Chiar asa ma crezi? Nu gandi prostii... a spus cand a vazut ca las capul in jos. M-a luat in brate si m-a sarutat.
Dupa cateva sarutari si imbratisari am intrat in casa sub privirea lui senina. Mai vreau o zi ca asta!

Well pisule....am ramas cam in urma...dar nu-i nimic recuperez eu :Dhihi
cum am mai spus: modurile de expunere se imbina foarte frumos creend astfel o cromatica perfecta, actiunea nu mi se pare deloc grabita, iar marimea capitolelor sunt mai mult decat multumitoare :X; imi place felul tau de a scrie atat de degajat si nu foarte incarcat din care pot intelege cu usurinta tot ce se intampla :3: BRAVO!

Era la cativa centimetrii de fata mea. Ne priveam in ochi apoi m-a sarutat. Saruta de parca din astra traise toata viata lui! Ma simteam asa mica si neajutorata in acel scaun din piele crem, in acea masina sport si cu el aproape la mine in brate... I-am raspuns la sarut, mainile mele au trecut usor in parul lui blond si des, apoi au coborat incet in jos, pe pieptul lui acoperit de acel tricou albastru. Doamne il iubeam... Si el... ma saruta, acum, aici, in masina in timp ce eram blocati in trafic. La un moment dat s-a desprins din sarut.
-Scuze eu... am ramas fara aer... si m-a sarutat iar.

deci, dmnn, e una din partile mele preferate

keep up the good work!ast nextu!
:bye:

Aloha! Am adus continuarea. Hope u like si astept comm-uri. Spor la citit.


M-ai salvat din nou.


Seara asta era "a noastra". Eu si surioara mea ne-o rezervasem pentru o iesire, singure, in oras. Eram cu Naruto de aproape o saptamana si lucrurile decurgeau foarte bine. Mai bine decat ma asteptam, chiar. Din seara ai nu mai pomenise nimic de patul rotund si ciudat si chestia asta ma linistise in legatura cu spusele satenului. Stateam in leaganul de langa cel in care se afla Hanabi.
-Si cum e cu Naruto, sormeo? Ca nu am apucat sa te intreb pana acum. dadea din genele ei lungi si dese.
-E foarte frumos... Ma distrez cu el, ma simt foarte bine!
Mi-a zambit. Se vedea ca era fericita pentru faptul ca eu sunt fericita. Am continuat sa vorbim despre zilele petrecute cu el. Cum mi-a adus buchetul ala de flori si mi-a spus ca daca mai comentez mi-l baga pe gat, floare cu floare. Cum am varsat cafea pe el cand era in biroul meu intr-o dimineata. Si era cafea fierbinte...
Imi amintesc si acum spusele lui: "-Hinata! Ai varsat cafea pe mine si, drace, frige de te innebuneste!"
Radeam... si el injura de zori. Hanabi se amuza pe cinste de povestirile mele. Mi-a reamintit de Kiba. De ce strica mereu partile misto ale zilelor mele? I-am povestit cum a indraznit sa vina la noi acasa, cum mi-a jignit prietenul si cat de serios si ingrijorat spunea acele "minciuni".
-De unde sti ca nu are dreptate? Adica Naruto a fost de mic asa...
-Nu accept asta si din partea ta!
-Ti-a zis ca vrea sa dormi cu el in patul cel nou!
-A spus sa dorm, nu sa ma culc cu el!
Era o cearta prosteasca si ma deranja. Am ridicat o mana, tinand degetele departate. Era un fel de "Stop, gata cu cearta"
-Mai bine ne intoarcem acasa... e destul de tarziu si Neji se poate ingrijora...
-Cum vrei, Hin. Eu ma duc la Hiro... Mi-a spus sa trec pe la el pentru... ca sa-mi dea... ceva... obrajii ii luara foc. Am zambit usor si am luat-o in brate soptindu-i: "Esti o mica rautate obsedata de nebunii"
-As spune ca seman cu cine ma lauda... Dar... Tu esti sfanta! a spus asta dand ochii peste cap apoi am inceput sa radem impreuna. Am continuat sa mergem pe acelasi drum pana intr-o intersectie unde ea o lua inainte si eu la stanga. Ziua aia o petrecusem stand in casa si lucrand la noul meu proiect. O doamna destul de in varsta avea nevoie de o intreaga vila, cu 3 etaje, mobilata cu gust. Si pe langa asta mai lucram la apartamentul unuia din Anglia care venise cu familia aici. Seful imi spusese sa iau o pauza insa refuzasem asta. Pot spune ca a fost greseala mea aici dar asta e. Apartamentul ala era aproape terminat iar pentru vila cucoanei mai aveam mult de lucru.
Cu Naruto vorbeam zilnic, asta daca nu aveam timp sa ne vedem. Cine a inventat mobilul a fost un geniu! In orice caz, ma aflam singura pe strada, se intunecase, avand in vedere ca ceasul indica vre-o noua... Mereu imi era frica sa umblu de nebuna. Nu aveam telefonul cu mine, deci Neji nu putea sa stie daca traiesc sau nu. Dar nu mai am 5 ani! Speram ca sora mea sa ajunga cu bine. Norocul era ca nu statea chiar asa departe amorezul ei. Am zambit la gandul ca ei se inteleg atat de bine. Vantul era destul de rece, iar cerul se intunecase treptat din cauza norilor ce acoperisera atat acele puncte de lumina cat si mingia alba de pe cer. Era luna plina... Auzisem de la cineva, ca daca gandesti negativ cand e luna plina acele lucruri se intampla. Da si ca daca tu si iubirea vietii tale priviti luna in acelasi timp o sa fiti fericit. Blah blah blah! In orice caz, eu nu gandeam negativ. Ca sa ajung mai repede acasa, lucrul care il faceam din copilarie, o luam printre niste stradute incurcate rau de tot, cu niste nume la fel de ciudate. Am simtit ceva rece cazandumi usor pe frunte si prelingandu-se pana spre varful nasului, apoi obrazul a fost lovit de picatura rece, apoi toata strada. Incepuse o ploaie groaznica! Am luat-o la fuga printre acele mici lacrimi varsate de nori. Ploaia era din ce in ce mai puternica, si cum nu avea rost sa fug ca o dobitoaca m-am adapostit sub un acoperis improvizat sub care era si o bancuta. In timpul zilei, intre anumite ore, pe acolo circula ceva. Cel putin asa arata pe o foaie lipita pe unul din stalpii ce sustineau ciudatenia aia numita acoperis. Intr-un colt al bancii, unde lumina nu patrundea chiar atat de bine, se auzeau niste gemete ciudate, oribile, care m-au facut sa trasar. O tuse fortata, infioratoare si apoi o voce ragusita care vorbea ori alta limba, ori prea aiurea. Mi-am dat seama ca trebuia sa fie un betiv cand o sticla de vodka i-a alunecat dintre degete si s-a rostogolit pana la picioarele mele. M-am dat la o parte ca sticla sa alunece mai departe, pana a ajuns in strada. Priveam cerul si ma rugam ca ploaia sa se opreasca odata. Stand asa, rezemata de stalpul cu acea foaie lipita, am simtit un miros groaznic de alcool, apoi o mana puternica acoperindu-mi gura, in timp ce o alta la fel de puternica ma prinsese in brate. Inca auzeam tusete si gemete ingrozitoare, deci in nici un caz betitvul ala nu ma atacase. M-am speriat, am intrat in panica. Am inceput sa ma zbat si sa plang. M-a intors cu fata spre el dandu-mi drumul gurii dupa ce mi-a zis: "Daca tipi esti moarta". Am vrut sa tip in momentul in care degetele lui scarboase mi-au eliberat gura, insa tineam la viata mea. Dar nici violata nu vroiam sa fiu! Plangeam.
-Te implor, nu-mi face rau! Iti dau orice, banii, tot, insa te rog... vocea imi era o soapta ragusita. Singurul caruia ii puteam cere ajutor era omul din coltul bancii. Dar ce putea sa faca? Sa se roage pentru mine? Cred ca nu era constient de propriul nume, dar de viata mea... Am fost izbita, brutal, pe banca, apoi mi-a smuls la propriu camasa care o purtam, nasturii zburand si cazand peste tot. Am tipat, insa o palma a facut contact cu obrazul meu. Am vrut sa ma ridic, sa plec, reusind sa-mi rup tocul sandalutei in momentul ala si spre ghinionul meu am cazut inapoi pe banca din lemn, murdara.
-Daca mai scoti un sunet, jur ca te omor! vocea ii era nervoasa. Nu l-am luat in seama si am tipat din nou cand m-a tras de pe banca si a inceput sa zmulga brutal hainele depe mine. La fiecare tipat primeam cate o palma. Eram ingrozita la propriu. Ma zbateam, incercam sa fug, sa tip, insa totul era in zadar. Am spus ca acolo imi era sfarsitul. Ma va viola si apoi ma va omora. Sau ma va viola si era de ajuns ca sa ma omoare pe interior. Am inchis ochii rugandu-ma sa fie un vis urat, un cosmar. L-am auzit cum radea si imi lauda formele. Imi provoca greata. Mana lui a atins slitul pantalonilor negrii, mulati, care ii purtam. Am tresarit de scarba, frica... Apoi am auzit un scartait groaznic venind dispre strada. Am intors capul incercand sa privesc printre lacrimile ce-mi incetosau privirea. Nu stiu ce s-a intamplat dupa ce salvatorul meu l-a snopit in bataie pe acel individ...
Lesinasem.
M-am trezit pe un pat moale, foarte confortabil si spatios... si rotund... Am incercat sa ma ridic in sezut insa eram prea ametita, obosita. Camera mi se parea foarte cunoscuta...
-Frumoasa adormita s-a trezit? Tot ai dormit cu mine in patul asta pana la urma. vocea venea de undeva din stanga mea. Am vazut o persoana cu umeri lati, inalt... Era el. M-a salvat din nou. Lacrimile mi-au inundat obrajii si suspinele au rasunat in incapere. S-a asezat langa mine stergandu-mi broboanele ce mi se rostogoleau pe obraji. Ma vazuse in cea mai groaznica ipostaza... Stand acolo, fara bluza, cu un nenorocit betiv deasupra mea...
Mi-a dat parul de pe frunte si a depus acolo un sarut.
-Iubito, calmeaza-te, te rog. O sa fie bine. Tipul sigur regreta ceea ce a facut.
-Na.. Naruto... atat am reusit sa spun. Cu un efort in plus am reusi sa ma ridic, sprijinindu-mi capul de pieptul lui in imbratisarea care mi-a oferit-o. Dupa ce m-am calmat i-am povestit ceea ce se intamplase apoi el mi-a zis cum s-a intalnit cu Hanabi si a intrebat-o de mine. A dus-o pe ea la Hiro si a venit in cautarea mea, asa cum si Hana stia ca o voi lua printre stradute, l-a pus cu asta la curent. Cand a auzit tipetele scoase de mine si amenintarile acelui betiv a oprit sa vada ce se intampla. Dupa ce l-a snopit in bataie si-a dat seama ca victima unui viitor viol eram eu. M-a dus acasa unde mi-a dat alt ceva pe mine in timpul in care inca mai eram constienta, asa a spus el, apoi am cazut jos fara vlaga...
-Stai stai... Adica m-ai dezbracat si m-ai imbracat tu la loc? Ce? am facut ochii mari si roseata din obraji pe tenul meu alb se vedea foarte bine.
-Nu m-am atins de lenjeria ta intima, jur Hinata. Si daca as fi facut-o, crede-ma, nu cred ca in acele momente de ingrijorare imi statea gandul la vre-o prostie. a spus asta intr-un fel jignit de reactia mea. I-am sarit in brate strangandul foarte tare. I-am simtit inima cum bate asa de tare... apoi am privit uimita spre el cand a spus zambind:
-Te iubesc Hinata...

***
-Cum adica era sa fi violata?
Vocea nervoasa dar foarte ingrijorata a lui Neji rasuna tare si raspicat in sufrageria blondului. Hiro si sora mea stateau pe canapea privindu-ma si ei foarte ingrijorati. Neji se plimba stanga dreapta prin incaperea spatioasa punand intrebari. Cum? Unde? De ce?...
-Te rog, Neji,calmeaza-te. Hinata e bine. A avut noroc cu Naruto.
Dupa ce varul meu s-a calmat am putut discuta normal. Naruto si-l amintea foarte bine pe atacatorul meu si atat el cat si cei lalti trei din camera optau pentru denuntarea lui. Eu, cum iertam deobicei orice greseala am zis ca nu are rost si sa spunem mersi ca eram bine.
-Iti putea lua tot ce aveai mai scump! a tipat Neji revoltat la spusele mele. Esti mica, Hin. Scarbosenia aia de om iti putea lua toata inocenta.
-Stiu Neji! Am simtit asta pe pielea mea! Zi mersi ca nu s-a intamplat nenorocirea aia...
Ma intristasem din nou la gandul ca fusesem bruscata, atinsa... Lacrimile mi se stransesera in ochi dar tebuia sa fiu tare.
Am continuat sa vorbim in dupa amiaza aia. Eu reusisem sa nu fac o criza, o depresie in urma intamplari si Neji dadea rezultate in incercarile proprii de a se calma. Am ajuns la subiecte comice. In jur de sase si ceva indragostita mea sora si fostul meu prieten au parasit casa cu scuza ca iau cina in oras. Neji a mai ramas pana mai tarziu, in jur de zece.
-Eu zic sa mergem, Hin. Am stat destul...
-Ea... eu.... Chiar trebuie sa plecati? vocea blondului era o soapta placuta pentru urechile mele.
-Bine ti-o las si in seara asta. Dar ai grija ca esti mort daca ii faci ceva. a spus asta razand dar glasul a fost asa serios. Ciudat mai esti, Neji.
-Am ramas singuri. Spuse blondul dupa ce apartamentul a scapat de oaspeti.
-Si mie mi-e foame... Sa comandam o pizza!
***
Muscam din acea felie tringhiulara pe pizza cu mare pofta. Blondul, ce statea langa mine pe canapeaua din piele isi pusese jumatate din sticla rosie cu ketchup pe felia lui. Cand a dus-o la gura i-a venit sa stranute si cand a facut acest lucru a venit cu nasul fix in pasta rosie de tomate. Am inceput sa rad, in timp ce el isi lua cu degetele ketchup-ul de pe fata. Radeam cu atata pofta iar el fiind intr-un fel enervat de asta a luat pe doua degete sosul iute si mi l-a imprastiat pe chip. Am inceput sa scot tipete, sa ma zbat usor cand m-a luat in brate in momentul in care vroiam sa ma duc in baie sa ma curat. I-am simtit buzele mangaindu-mi pielea acum rosie nu din cauza sosului. Incet, incet buzele lui au inceput sa curete petele rosii, insa obrajii tot aceasi nuanta purtau.
-Te... mi-am inghitit cuvintele in momentul in care m-a sarutat. M-a intins usor pe suprafata moale din piele si s-a urcat deasupra mea sprijinindu-se in maini. Evita sa-si lase greutatea pe intreg corpul meu cu frica de a nu ma strivi. Buzele lui muscau, savurau si mangaiau in timp ce o mana si-o ridica trecand-o prin parul meu. Cand buzele noastre au pierdut lupta dragostei si fiecare s-a indepartat de celelalte, ale mele erau rosii si unflate, ale lui erau curbate intr-un zambet dulce.
-De ce ai facut asta? am intrebat incercand sa par suparata.
-Hai mai taci, stiu prea bine ca ti-a placut si vrei s-o fac din nou. mana lui imi atingea abdomenul.
-Ba nu e adevarat! era cea mai mare minciuna care o spuneam vreodata. Sincera sa fiu il doream, chiar prea mult. Ma simteam jenata de propriile mele ganduri.
Mana ii urcase. Ajunsese sub curbura sanilor.
Respiratia mi se taia, inima imi batea foarte tare.
-Recunoaste... mi-a soptit asta la ureche. Doamne ce senzatie...
-Esti turc, sau ce?
Si-a pus mana dreapta pe pieptul meu, in partea stanga. Am gemut usor insa fara sa vreau. Tremuram...
-Doamne... Cum iti bate inima.... Parca as fi primul baiat care te atinge. a spus asta razand. Acum facea misto de mine sau ce?
-Da-te de pe mine. vazand ca nu ma asculta am tipat mai tare. Da-te de pe mine! lacrimile imi inundau ochii deja. Mana lui a disparut de pe corpul meu, insa a reaparut pe brat cand m-a tras in bratele lui.
-Daca am spus ceva gresit, iarta-ma...
-Iti bati joc de mine cu fraze gen "parca as fi primul care te atinge" ? tipam.
-Pai asa ai reactionat... Stai stai... Vrei sa spui ca tu...
-Vreau sa spun ca nu am fost atinsa de ni... nimeni in prima saptamana dintr-o relatie...
M-am ridicat de pe suprafata moale si am parasit camera. M-am dus in baie unde am dat drumul chiuvetei si m-am rezemat de cada mare, spatioasa. Imi priveam expresia in oglinda. Micuta virgina si domnul Frange inimi... Ce copie... Si daca ma culcam cu el? Macar scapam de aceast "stres". Si daca ne desparteam dupa o singura seara? De depresie cum mai scapam? Mi-am dat cu apa rece pe ochi, mi-am tamponat fata alba cu un prosop si mi-am sters dara neagra de sub ochi. Am asifat in zambet fals si am parasit baia. Blondul statea cu fata in palme rezemandu-si coatele de genunchi. Avea ochii incisi si se pare ca nu ma auzise cand am intrat.
-Nu pot sa cred....
-Ce nu poti sa crezi? am intrebat eu.
-Oh... Nimic... Ma gandeam.
-La ce?
-La faptul ca... mana lui s-a intins dupa mine cand m-am apropiat de el, nu pot sa cred ca am inceput sa tin la tine...
Am cazut in poala lui cand m-a tras spre el. Si-a inecat degetele puternice dar foarte delicate in acelasi timp in parul meu. M-a sarutat cu atata pasiune... Nu stiu cum a reusit, insa m-a ridicat in sus, usor, facandu-ma sa-i stau in brate cu picioarele de o parte si de alta a coapselor lui.
Soneria telefonului meu ne-a deranjat. Am vrut sa raspund insa nu ma lasa. Am fost atat de absorbita de sarut incat de-abea acum am observat ca mana lui se afla sub bluza mea... Am luat telefonul si pe ecran era afisat "Numar privat". Am raspuns.
-Alo? Oh... Stai cuminte! blondul isi infipsese dintii in pielea de pe gatul meu.
-Buna... Sunt eu, Kiba...
-Kiba... Aah! Termina Naruto!
-Scuze! Dar imi place sa te musc. vocea blondului s-a auzit pana la persoana de la celalalt capat al firului.
-Nu am vrut sa te deranjez, Hin... Te sun mai tarziu... Ai grija! apoi a inchis.
Blondul ma privea. Credeam ca ma ia la intrebari insa nu. Mana lui inca se afla sub bluza mea si se misca incet in sus si in jos pe abdomen. Stand acolo, in pozitia aia mi-am dat seama ca era destul de... excitat. Respiram destul de greu si obrajii aveau culoarea macului. Degetele lui au apucat usor breteaua de la sutienul meu tragandu-ma mai aproape de el si m-a sarutat iar.
Simteam cum o iau razna...


P.S.: Sry daca mi-au scapat greselutze

ooo domne ce frumos ... imi dau lacrimile dai ai grija sa o sune pna la urma pe hinata kiba snt tare curioasa ce vroia ....[posturi unite]
apropo....ai putea sa imi spui cam la cat timp dai nextu ca eu mor aici de nerbadare ...ai idee ca am citit acest capitol de 12 ori(nu glumesc ) chiar daca a venit ieri seara,am avut timp sa savurez fiecare propzitie si imi place .....plss vino cu nextu mai repede ca mor de nerbadare ...e cel mai reusit fic pe care lam citit vreodata ..crdema ca am citi foarte multe[posturi unite]
auzi .....

Fara id-uri de mess in posturi. Exista PM ^^.

Aloha! Am adus capitolul 9. Hope u like

Un telefon misterios.

Sunetul enervant al telefonului intr-o zi asa incarcata devenea deja stresant. Terminasem cu aprtamentul iar cucoana incapatanata se hotarase ca nu mai are nevoie de mine sa-i termin acea vila. Ma certasem cu seful si eram epuizata...
-Nu esti buna de nimic!
-Daca nu sunt buna de ce ma mai ti in locul asta de rahat?
-Taci si termina-ti treaba!
Am zis sa uit scena aia si sa raspund. Nu m-am mai uitat cine ma suna. O voce ciudata, groasa, intr-un fel amenintatoare s-a auzit de la celalalt capat. Vocea era una masculina, care la un moment dat a inceput sa spuna obscenitati care mai de care. Am inchis si am privit sa vad de la cine era apelul. Cum ma asteptam, domnul "gura rea" sunase cu numar privat. N-am luat asta in seama. Cu cateva zile inainte, in fata mea isi facuse aparitia un tip mai mic decat mine cu cativa centimetrii, cu un par lung prins in coada si o barba deasa. Avea ochii caprui si parul saten inchis. Ma rugase sa-i dau cateva sfaturi marunte pentru un living si o camera de mese. Capul imi bubuia. Lucram mult. Ore peste ore stand cu un creion in mana si o foaie alba in fata pe care nu puteam schita nimic. Eram stresata... Incidentul care-l patisem cu doua saptamani inainte ma afectase destul de rau. Puteam fi victima unui viol. Ma certasem cu Neji si evitam sa dau pe acasa prea mult. Veneam seara tarziu cand stiam ca sigur doarme si inainte sa se trezeasca el eu eram deja plecata. Ma intalneam cu Naruto dupa ce plecam de la firma si stateam cu el majoritatea timpului ce-mi mai ramasese. Dormisem si la Sakura de cateva ori. Era destul de ocupata si ea deoarece acum avea un intreg liceu in palme. Telefonul suna iar.
-Cine dracu esti?
-Hinata... Hanabi sunt!
-Scuza-ma, surioara... Ce este?
Eram linistita ca nu era din nou acel idiot cu vocabularul lui vulgar..
-Vreau sa vi acasa azi cand termini. Neji e ingrijorat... A sunat si tata si s-au certat de se auzeau de la usa de la intra...
-Nu-mi pasa. vocea imi era serioasa. Tu esti bine? Hiro ce face?
-Ce-ti pasa de Hiro acum? Tata a facut urat! A zis ca daca tu nu mai dai pe acasa ma ia la el! parea disperata. Adevarul era ca tata dispera pe oricine.
-Dar dau pe acasa in fiecare seara doar ca voi dormiti la ora aia. Si ma intorc la birou inainte ca voi sa deschideti ochisorii. Spune-i tatei sa se calmeze si lui Neji sa inceteze cu sarcasmul, glumele de taran prost si atitudinea de sef fata de mine ca, pe buna dreptate, nu ma impresioneaza. eram destul de nervoasa. Am treaba, trebuie sa inchid. Vorbim mai tarziu. Am inchis telefonul definitiv si m-am reapucat de lucru.
Usa s-a deschis larg si o silueta inalta, cu umeri lati si-a facut aparitia in ea. S-a asezat pe scaunul din fata biroului si mi-a pus pe masa o bancnota cu o suna destul de mare. M-am uitat la el cascand gura.
-Vreau sa abandonezi orice proiect si sa ma ajuti!
-Domnule...
-Harrison.
-Domnule Harrison, ma scuzati, am multe persoane ale caror case trebuiesc terminate intr-o anumita perioada. Nu pot abandona asa totul pocnind din degete. din buzunarul sacoului inchis la culoare mai scoase o bancnota. L-am refuzat iar el a marit suma. M-am ridicat din scaunul moale si am inconjurat biroul, ajungand langa un perete plin cu poze. De la gradinita pana la liceu, facultate si zilele de azi. Admiram o poza, cu mine si blondul, facuta de sus cu telefonul lui. Eu priveam timida spre camera mobilului iar el avea un zambet enorm pe chip.
-Nu ma intereseaza banii. Eu lucrez din placere mai mult decat pentru bani. m-am intors spre el. Va rog, ori asteptati ori cautati pe altcineva care poate face asta mai repede.
-Naruto m-a trimis.
Am incremenit. De ce l-ar fi trimis? Stia ca sunt foarte ocupata. Un lucru era clar. Naruto isi va lua bataie!

***
Am intrat in casa varului meu, mi-am dat geaca jos si am agatat-o in cuier si m-am dus in sufragerie. Sora mea citea o revista si mesteca guma iar Neji ma privea. In secunda urmatoare mi-am simtit corpul cuprins de doua brate puternice.
-Meriti batuta! M-am certat cu tatal tau din vina ta, Hanabi mi-a dat o palma si tu nu dai niciun semn de viata?
-M-ai enervat, Neji! Sti prea bine ca am destule pe cap! Azi a venit unu' trimis de Naruto care mi-a trantit in fata sa abandonez orice pentru el si tot scotea bani din buzunarul sacoului.
I-am povestit de programul incarcat si tot ceea ce facusem zilele alea. Am pregatit eu cina in seara aia. Am facut pui la cuptor cu o salata de cartofi. Sora mea a pregatit o salata de fructe pentru desert si a pus tacamurile. Cand masa era gata, celularul meu suna. Vocea aceea incepuse iar sa scoata vulgaritati. Printre care un "Stiu ca te exciti." Am inchis telefonul dezgustata. Un nebun care se excita singur spunand unei fete care nici nu stia cum arata lucruri vulgare. Cand mancarea incepuse sa dispara, usor-usor, din farfuriile noastre, Neji ne-a parasit, el terminand primul. Dupa ce am terminat si eu cu Hanabi de mancat, impreuna, am strans masa, am spalat vasele si am pus totul la locul lui. Discutiile noaste intre surori nu incetau niciodata. Ca de fiecare data, ea m-a intrebat daca am facut-o sau nu. O dezamagea raspunsul meu negativ.
-O sa ajungi o fata batrana! apoi radea.
Dupa ce bucataria a fost readusa la normal ca sa spun asa, ne-am alaturat lui Neji pe canapeaua din sufragerie. Telefonul il aveam dat pe silent si de-abea seara inainte sa ma culc am observat ca aveam trei apeluri nepreluate. Din nou, numar necunoscut. Trebuia sa-mi schimb numarul de telefon,asta era clar. Se facuse tarziu, iar dupa cateva sms-uri prin care i-am comunicat prietenului meu unde sunt si ca sunt perfect sanatoasa si el m-a linistit la randul lui, m-am dus in camera mea. Hanabi statea intinsa pe pat cu o revista de moda in mana. Pe geamul mic din camera mea s-au asezat cateva picaturi urmate de altele... O lumina a taiat cerul si un sunet puternic s-a auzit.
M-am sezat langa sora mea luandu-mi o carte in mana.
-Am vazut o casa draguta... Nu costa mult. Pe undeva pe la marginea orasului.
-Asa. Si ce-mi spui mie?
-Pai ma gandeam ca ar fi cazul sa-mi cumpar una.
Revista i-a picat dintre degete si m-a privit cu ochi mari, curiosi si mirati. Incerca sa spuna ceva apoi si-a retras propriile vorbe. M-am invelit punandu-mi capul pe perna moale si am inchis ochii.
-Cum adica sa te muti? Niciodata nu ti-a placut sa stai singura! Surioara...
-Hanabi, am 24 de ani! Trebuie sa ma mut. Nu mai are rost sa stau in aceasi casa cu Neji. Ne certam mereu. El e baiat, eu fata...
-Si eu sunt fata.
-Tu dormi aici doar in weekend! In rest stai numai la Hiro.
-Si ai de gand sa te muti?
-Da. Si nimeni nu ma va opri sa fac asta. Noapte buna, Hanabi.
M-am intors pe-o parte si am inchis ochii. In minte imi veneau imagini cu casa ce o vazusem cu cateva zile inainte.
A doua zi am fost trezita de razele soarelui ce imi mangaiau chipul. Toamna isi pusese amprenta intr-un stil nemaipomenit pe oras, colorandu-l in nuantele ei calde. Ca in fiecare dimineata, am deschis larg fereastra din camera, am facut patul si m-am dus in baie de unde am iesit dupa jumatate de ora imbracata cu o pereche de blugi gri si o bluza cu maneci lungi, verde. Din camera lui Neji auzeam o voce suava, feminina ce purta o conversatie cu el. Am privit ceasul ai am exclamat:
-Trei! Doamne cat dormisem. M-am trantit din nou pe pat si am scos din geanta o foaie rupta dintr-un ziar. Am format numarul care era scris acolo si am asteptat.
-Alo?
-Buna ziua. Va sun in legatura cu acea casa de la marginea orasului... Da... Hinata Hyuga.
Dupa ce am terminat de vorbit usa s-a trantit de perete si o silueta feminina, cu un par lung si violet si doua suvite ce-i alunecau pe chip a intrat tipang in gura mare:
-Nu te muti nicaieri!
-Nu vechea poveste...
S-a aruncat in pat langa mine luandu-ma in brate. Strangea bluza care o purtam cu toata forta care o avea.
-Daca pleci, tata ma va lua cu el! M-a lasat sa vin aici doar pentru ca si tu te-ai intors aici. Nu vreau sa mai stau departe de voi. Chiar daca stau si cu Hiro asta nu inseamna ca nu va iubesc! Vreau sa stai cu mine, surioara...
Avea lacrimi in ochi.
-Hana, scumpo... Te rog, nu te purta ca un copil... Sti ca si eu te iubesc insa am stat aici de mica. Casa asta ii apartine lui Neji, nu mie. Am nevoie de propria mea casa si aia e foarte buna.
-Stiu casa aia. Cum poti sa te muti acolo? E atat de inspaimantatoare....
-Ba e foarte frumoasa. Livingul are un perete din sticla ce da spre curte unde se afla un lac si atatea flori colorate. Si de unde sti tu, ma rog, casa aia?
-Dar...
-Uite ce e. Daca vrei te poti muta cu mine. Oricum, cu cine sa impart acele doua camere de sus?
Am ajuns la o intelegere. Daca ma mut, vine si ea. Vorbisem ca in ziua urmatoare, la trei dupa masa sa facem o vizita casei. Pana atunci aveam o dupa amiaza si o seara inainte pe care aveam de gand sa mi le petrec in stil mare. Am fost la o tura de cumparaturi cu sora mea in mall, am vazut un film de comedie si am mancat la un fast food. Mai pe seara, cum si banuiam, Hiro mi-a luat sora la o alta serata.
Eram in camera mea unde imi probam noile haine. Stateam cu Tenten si ii ceream sfaturi despre cum imi sta cu noile articole vestimentare. Am ajuns la concluzia ca o bluza imi statea prea mulata si daca ma miscam se ridica.
-Scuza-ma, Hina. Am nevoie de un pahar cu apa.
I-am zambit si ea a parasit camera. Era cu Neji de mult timp. Fericirea de pe chipul lor cand erau impreuna se citea de la metrii distanta. Mi-i si imaginez peste doi ani casatoriti si cu o fetita satena cu ochi caprui, sa semene exact cu mama ei. Tocmai imi dadeam jos sutienul pentru a-mi lua pe mine un tricou larg, foarte lejer in care dormeam. Am auzit un ciocanit usor in usa.
-Intra. am spus eu crezand ca e Tenten. Usa s-a deschis. Eu tocmai ma intindeam dupa tricoul ce se afla pe pat cand sunetul scos din gatul persoanei ce intrase mi-a captat atentia. Am intors capul observand ca eram privita de doi ochi albastrii. Obrajii lui, cat si ai mei erau atat de colorati... Sanii mei erau liberi iar el ma privea. Am apucat repede tricoul si m-am intors cu spatele punandu-l pe mine.
-Scuza-ma... Nu stiam ca... Te schimbai...
-Nici eu nu stiam... Ca esti tu... stateam cu spatele la el si priveam pe fereastra. Ma simteam jenata. S-a apropiat de mine atingandu-mi umarul apoi m-a luat in brate. Si-a cufuntat fata in parul meu desfacut si a inspirat parfumul meu dulce. M-a muscat usor de gat apoi sarutandu-l. Mi-a apucat lobul urechii cu buzele apoi usor cu dintii. In timp ce mainile lui se strecurau sub tricoul meu mi-a soptit:
-Chiar ai sani frumosi. a avut bunul simt sa-si opreasca mainile pe abdomenul meu.
-De ce ai venit? vocea imi era joasa si buzele imi tremurau din cauza senzatiei placute ce o aveau mainile lui reci pe pielea mea calda.
-Vroiam sa te scot in oras.
M-am intors cu fata spre el. Mainile lui acum au inceput sa se plimbe in sus i in jos pe spatele meu. Am gemut usor...
-Lasa-ma... Uhm.. Sa ma imbrac...
Am lasat privirea in jos iar el a depus un sarut pe fruntea mea. Si-a scos mainile de sub tricoul meu si a parasit camera. Mi-am luat aceasi blugi gri care ii purtasem si de dimineata si un tricou albastru foarte palid. Parul l-am prins intr-o coada la spate. Am coborat jos si mi-am anuntat varul ca o sa fiu plecata si nu stiu cand ma intorc, in timp ce trageam fermuarul hanoracului.
-Unde mergem? am intrebat eu in timp ce masina mergea pe strazile acum libere, canta muzica iar blondul fredone melodia respectiva. Avea voce. Mereu spunea in liceu ca vrea sa-si faca o trupa. Din pacate n-a reusit.
-In parc.
-La ora asta? Esti nebun sau ce?
-Ce are?
-Apropo... Cine e Harrison? era si timpul sa-l omor ca mi-a ingreunat munca mai rau.
-Un vechi prieten de familie. I-a placut dormitoru meu... si... vazandu-mi expresia intr-un fel nervoasa dar si obosita pe alta parte s-a oprit brusc. Aveam un sentiment de oboseala imbinat cu furie. Vroiam timp liber, mult timp liber. Te-a deranjat?
-Nu, nu. Stai calm. Fac fata.
Mi-am sprijinit capul de geam. Dupa cateva minute de mers am ajuns in fata unui parc. Am coborat dupa ce blondul a parcat masina.
-E asa de intuneric... am soptit eu incercand sa observ ceva. Mi-am infasurat mainile in jurul corpului incercand sa-mi alung teama ce ma cuprindea. Blondul a luato inainte asezandu-se pe o banca. Mi-a facut semn sa ma asez langa el. Paseam speriata si orice zgomot ma facea sa trasar. Drumul pana la banca mi s-a parut o vesnicie. Cand m-am asezat pe suprafata rece din lemn, bratele lui Naruto s-au prins in jurul meu, si-a dat un picior peste ale mele si imi statea acum in brate. Buzele lui facusera contact cu ale mele si m-au tinut stransa in acel sarut pana cand greutatea lui nu mai putea fi sustinuta de picioarele mele. S-a dat de pe mine tragandu-ma in bratele lui si soptindu-mi la ureche cat de bine sarut.
Telefonul a inceput sa sune, iar.
-Alo?
-Sa sti ca inca te vreau sub mine.
-Cine dracu esti si ce vrei de la mine?
-Pe tine te vreau.
Am inchis ai am pus telefonul din nou in buzunar. Mi-am lasat capul pe umarul lui si cum presimteam ca se va intampla, interogatoriul a inceput. Cine? Ce? Cum? De ce?
Am fost nevoita sa-i explic faptul ca in ultimele cateva zile primisem niste telefoane ciudate. A parut destul de furios.
-M-am gandit ca o sa se potoleasca, de-aia nu ti-am spus...
-Trebuie sa-ti schimbi numarul de telefon si atunci se va rezolva. Hai sa nu ne stricam seara.
I-am zambit apoi m-am ghemuit in bratele lui. Ma simteam asa protejata.
Si-a apasat buzele pe ale mele si m-a sarutat iar.

P.S. Scuzati greselile daca mi-au scapat. Ms

heya, pisule!

felicitari pentru capitol: modurile de expunere se imbina, ca de fiecare data, armonios si sunt folosite in mod egal, greseli de tastare nu cred ca am vazut, sincera sa fiu nici nu m-au interesat (:blushing:); imi place faptul ca faci capitole lungi, iar actiunea iti captiveaza atentia! great
si uuh..ce dragutzi sunt Naruto si Hinata , iar el e atat de atent cu ea, romantic ....bine si cam nebunatic ...
si hmm ....ce cretin si obsedat o supara pe Hinata?! sper sa afle cat mai curand cine este si sa-l crape, muhaha :die:

altceva...spor la scris in continuare si multa inspiratie!
kiss&byeeee

Ms pt comm-uri si ma bucur ca v-a placut . Si acum capitolul 10. Hope u like Spor la citit!

Ca la gradinita.

Eram la una dintre cele mai cunoscute cafenele din Tokyo. Eu si prietenele mele cele mai bune. Ele radeau, povesteau. Eu eram absenta.
-Ati auzit ca Mino s-a casatorit cu tipul ala de la banca pe care il placea?
-Da! Ma bucur pentru ea...
-Hina...
Vocea blondei m-a trezit din visare.
-Da Temari...
Mi-a mangaiat usor umarul apoi am vazut-o cum incepuse sa cotrobaie prin geanta. A luat un pachet dreptungiular de unde a scos o tigara. Prinsese obiceiul de a fuma din liceu. Mereu spunea "O sa ma las" dar ca in tot deauna, doar vorbe. Si-a aprins tigara tragand fumul in piept apoi dandu-l afara.
-Da chiar, Hina, tu mai fumezi? m-a intrebat Tenten dupa care a luat o gura din sucul pe care si-l comandase.
-M-am lasat de mult. Aruncam banii aiurea...
-Temari zice ca si sa-i dai in cap nu se mai poate lasa. a continuat rozalia privind-o pe blonda.
Le-am lasat sa-si continue conversatiile despre nunta lui X cu Y, despre faptul ca tocilara din liceu a ajuns nu stiu ce si multe alte lucruri. Eram prezenta doar cu trupul, mintea fiindu-mi departe. Telefoanele acelea misterioasa continuau si eu deja imi schimbasem numarul de telefon de doua ori. Oricine ar fi fost ma cunostea foarte bine. Stia cine sunt, unde lucrez, imi stia prietenii si familia... Ma simteam urmarita la fiecare pas. Cand stiam ca Neji nu e acasa ma duceam la Naruto. El insistase sa anuntam politia insa am zis s-o lase balta. Putea fi oricine... Un vechi coleg, o veche cunostinta. Cineva pus pe glume, asta era clar. Gluma asta nu mi s-a mai parut amuzanta cand au inceput amenintarile. Cumparasem casa aia insa imi era frica sa stau in ea.
-Stiu ca te-ai mutat si stiu si unde. Ce-ai zice de o mica vizita, asa sa ne distram?
-Poti sa incetezi? Nu esti deloc amuzant si glumele tale lipsite de un contur ma fac sa vomit!
-Ai sa vezi tu...
Apoi mi-a inchis.
-Hinata... Hinata. Mana Sakurei ma zguduia usor.
-Da... Scuze ma gandeam...
Le raspunsesem absenta. Sa le spun de acele telefoane? Nu. Le-as fi ingrijorat si nu vroiam asta. Fiind seara vantul era mai rece. Zilele treceau atat de repede... Ma gandeam ca peste cateva luni va fi craciunul apoi anul v-a trece. Priveam frunzele cum se desprind usor, una cate una, de ramurile copacilor si danseaza lin pana la cotactul cu asfaltul.
-Trebuie sa plec. Vorbim maine, ok?
-Vin cu tine, Ino. La revedere. vocea celor doua blonde mi-au atras atentia.
-A... La revedere.
Le-am privit cum se indepartau vorbind. Ino si Temari nu au fost niciodata mai unite ca acum. In liceu se ciondaneau destul de mult.
Ma gandeam ca trebuia sa ma reintorc acasa. La mine acasa. Acolo unde putea veni oricine pentru ca eram singura. Hanabi renuntase sa se mute cu mine spunand ca e prea departe de Hiro si de scoala insa promisese ca ma va vizita cand voi fi prea ocupata sa ies in oras.
-Fetelor, eu trebuie sa plec. Maine ma trezesc la cinci. spuse Sakura ridicandu-se de pe scaun si aranjandusi hainele.
-Sakura, ma poti lasa si pe mine pe straduta de langa casa mea? Ca stiu ca e in drumul tau. s-a auzit vocea satenei.
-Bine inteles. Hinata? Te descurci sa ajungi singura?
-Da, da... Nu va faceti griji pentru mine. le-am zambit fals. Sper sa creada in acel zambet.
Am mai ramas mult la cafenea dupa ce ele au plecat. Stateam si ma gandeam la ultimele zile. M-am ridicat intr-un sfarsit si am parasit cafeneaua, luandu-mi ramas bun de la chelnerita.
Paseam incet pe asfalt. Daca luam un taxi in douazeci de minute trebuia sa fiu acasa. Daca mergeam pe jos mi-ar fi luat ceva. Si totusi, aveam nevoie de o plimbare sa-mi pun gandurile cap coada. Deodata m-am trezit singura pe strada. O silueta inalta, imbracata intr-un palton negru pana in pamanat si cu o palarie de aceasi culoare ce-i acoperea fata a trecut pe langa mine, lovindu-ma cu umarul. Am privit inspaimantata in spate cum intunericul strazii il inghitea treptat.
Telefonul a inceput sa sune iar.
Genunchii mi s-au inmuiat iar ochii mi s-au deschis larg umplandu-se de lacrimi. Buza de jos imi tremura. Ce spun, tremuram toata. Am scos telefonul apasand butonul verde si l-am dus la ureche. Cu o ultima farama de viata am soptit:
-Alo...
-Sa sti ca bluza asta verde iti vine foarte bine.
Am privit in spate cu frica. Nu era nimeni. Am inghitit cu greu saliva ce mi se stransese in gura. Am inceput sa ma rog. Am auzit rasul lui vicleam si apoi acel piuit cum ca apelul se sfarsise. Am luat-o la fuga. Fugeam cat ma tineau picioarele. Trebuia sa fie cineva pe strada. Nu se putea sa fiu singura! Nu acum!
-Oh nu!
O masina neagra trecea usor pe strada. Se pare ca incetinea din ce in ce mai mult. S-a oprit undeva mai in fata. Si eu m-am oprit brusc. Sa ma intorc inapoi? Usa s-a deschis din ea iesind o silueta masculina.
-Lasa ca vezi tu! a tipat persoana respectiva.
Am scos un tipat de groaza si am cazut jos in genunchi plangand. I-am auzit pasii grabiti venind spre mine. M-a atins.
-Lasa-ma! Te rog, nu-mi face rau...
-Hinata! Revino-ti! mainile lui ma zguduiau usor. Am privit in sus spre chipul pe care cadea lumina unui stalp ce inlumina strada. Lacrimile nu-mi permiteau o vedere prea buna insa de un lucru eram sigura, el nu-mi va face rau. M-a imbratisat usor soptindu-mi cuvinte de imbarbatare. Vocea lui imi era destul de cunoscuta. Am auzit un latrat de caine.
-Kiba! am spus eu.
-Da, pustoaico, da. Calmeaza-te...
Dupa ce m-am calmat i-am povestit de telefoane. S-a oferit sa ma duca acasa, asta dupa ce-si schimba roata de la masina. Cat timp el a reparat "boacana" masinii eu am stat langa Akamaru, cainele lui, mangainu-l si jucandu-ma cu el. Cand totul a fost gata m-am urcat in masina, pe bacheta din spate. I-am spus unde stau si a parut surprins de faptul ca ma mutasem singura. Eram asa speriata, trista, obosita. Eram fericita ca cineva ma ducea acasa in siguranta. Kiba m-a placut inca din prima zi de gradinita. Cel putin asta stiam de la el. Cand am ajuns acasa l-am invitat inauntru.
-Vrei o cafea? Un ceai?
-Un ceai, daca nu e deranjul prea mare.
Cat timp am pus apa pe foc, am pregatit o tava cu cativa biscuiti si cele doua cesti, apoi am pus apa peste pliculetele de ceai si m-am reintors in livingul mare, spatios, el era jos pe covorul alb cu modele negre, in fata caminului si punea un lemn pe foc.
-Ai facut focul? am intrebat eu surprinsa.
-Da... Afara e destul de frig...
-Mersi. Uite ceaiul. am pus tava pe covor si m-am asezat si eu in fata semineului privind flacarile ce se jucau printre lemne. Eram parca hipnotizata de caldura, mirosul si frumusetea lor. Mana lui a atins-o pe a mea. Mi-a soptit ingrijorat:
-De ce erai in starea aia, Hin? Vrei sa spui ca din cauza unor telefoane obscene plangi in mijlocul strazii?
Deci vroia sa afle tot...
-Da... Adica partial. Vezi tu.. Cand m-am vazut singura pe strada aia m-am inspaimantat...
I-am relatat intamplarea. Parea uimit de ceea ce ii spuneam. Am terminat cu un oftat. Am luat cana fierbinte de ceai in mana sorbind o gura.
-Iac... Am uitat sa pun zahar.
Am inceput sa radem de fata pe care o facusem. M-a luat usor in brate facandu-ma sa inteleg ca nu eram singura si ca era cazul sa ma linistesc. Mi-am sprijinit capul de umarul lui inchizand ochii.
-Mi-a placut de tine din prima zi. Atunci la grainita. Mereu iti dadeam toate jucariile. a chicotit usor. Ii spuneam mamei acasa ca esti o printesa si eu voi fi printul care te va cere in casatorie si vom trai fericiti pana la adanci batraneti si vom avea multi copii. rasul lui sec m-a intristat.
-Kiba... Imi pare rau daca te-am facut sa suferi insa... Tot ce imi placea la tine era faptul ca aveai mereu creionul de culoare violet neatins... Eu il terminam imediat... Si imi placea culoarea aia...
A chicotit tragand de o suvita din bretonul meu. Obisnuia sa faca asta mereu. Kiba a fost si va fi mereu genul de baiat obsedat de caini, cu prieteni ciudati si cu o pofta nebuna dupa sandwichurile facute de mine pe care i le dadeam in liceu. Obisnuia sa ma strige pe coridoarele liceului "Pustoaico", si daca nu raspundeam ma ameninta ca imi taie bretonul. Era bun prieten cu Naruto pana a aflat ca il plac. A rupt orice legatura cu blondul. Spunea mereu ca a fost gelos pe el si ca ii parea rau ca nu-mi dadea atentie niciodata. Fusese in echipa de backet a liceului cat timp a fost prieten cu Naru. Castigasera toti anii locul I. In al doilea an din liceu, cand Sasuke s-a transferat in clasa noastra si i se pusese pata pe ea, stiu ca el si Naruto s-au certat atat de rau incat daca nu intervenea Shikamaru ar fi iesit cu o bataie grava. Sakura nu le dadea importanta. Ii facea imaturi si fraieri.
-Se pare ca m-am inselat in privinta lui Naruto. Scuza-ma daca te-au enervat spusele mele.. Dar... Din cate stiu s-a folosit de toate fetele din liceu si...
-Taci, Kiba. am spus eu zambindu-i. Nu are rost sa dezbatem un asa subiect. Stiu ca imi vrei binele insa nu-l mai acuza pe el pe nedrept. Pun pariu ca s-a schimbat de atunci. Si tu ai venit beat la mine in casa, ai uitat?
A privit in alta parte.
-Nu mi-o voi ierta niciodata, Hin.
-Uite. Eu zic sa revenim la prietenia de dinainte, ok?
-Bine! a scuipat in palma si a intins-o spre mine. am inceput sa rad.
-Kiba au trecut mai mult de 10 ani de cand faceam asta.
-Este un nou angajament care trebuie respectat. Haide!
I-am urmat exemplul, apoi am dat mana.
-Ca la gradinita! am spus eu zambind.
-Ca la gradinita.
Am inceput sa radem si sa povestim lucruri din anii precedenti pana cand telefonul meu a inceput sa sune iar. Pe moment am inghetat. L-am lasat sa sune de vreo trei ori inainte ca Kiba sa il ia si sa mi-l puna in mana. M-am calmat cand am vazut ca apelul era din partea iubitului meu si cand i-am auzit vocea. Am incercat sa-l calmez spunandu-i ca sunt bine, sunt acasa si ca satenul era cu mine. Vocea lui avea un ton de nervozitate auzind numele lui Kiba. A spus ca vrea sa ma vada si ca va veni la mine apoi a inchis.
In mai putin de zece minute masina lui se afla in fata casei mele. A batut nervos la usa, iar cand i-am deschis m-a intampinat o palma. M-am dat un pas in spate ducandu-mi mana la obrazul rosu si fierbinte.
-Poti sa-mi spui si mie ce cauta Kiba la tine, la ora asta? tipa atat de tare incat cuvintele lui parca ma izbeau ca niste pumni in stomac. Tremuram.
-Hei,hei. Sa nu facem din asta o partida de box. Am adus-o acasa.
-Tu sa taci! a tipat blondul catre Kiba apoi si-a indreptat privirea furiasa catre mine. Mi-a apucat barbia cu doua degete facandu-ma sa-l privesc. Nu mai aveam puterea de a vorbi, de a mai reactiona. Lacrimile imi inundasera ochii si clipeam des pentru a le retine. El continua sa tipe la mine, sa ma priveasca urat, sa ma zguduie cu rautate. Cand nu am mai rezistat, am dat drumul lacrimilor si suspinelor care le retinusem atata timp. Kiba ma privea ingrijorat insa nu indraznea sa se bage. Am simtit cum doua brate puternice m-au incolacit chiar inainte de a pica jos. Buzele pline, moi ale blondului erau lipite de urechea mea si-si cereau scuze. Mana lui arata spre usa si ochii erau tintiti asupra satenului. Intelegand mesajul, Kiba a parasit casa, luandu-si la revedere. Am fost luata pe sus si asezata pe canapeaua alba, din piele. S-a asezat in genuchi, jos, si mi-a luat mainile intre ale lui. Ma privea insa nu-i puteam sustine privirea. Ochii imi erau atintiti asupra barului plin cu fel si fel de bauturi. Am reinceput sa plang, de data aceasta hohotele fiind puternice si lacrimile grele. Ii repetam intr-una "De ce?" si mi-am ingropat fata in palmele albe, reci.
-Imi pare rau, scumpo. Eram....
-Esti un prost! am tipat eu la el. Ai dat in mine! Pleaca! Nu vreau sa te m...
Buzele lui s-au lipit, s-au frecat usor de ale mele apoi s-au deschis. Mi-a apucat cu dintii buza inferioasa care inca tremura din cauza plansului si a tras usor de ea. Si-a trecut limba peste ele apoi le-a sarutat lung si apasat. Limba lui si-a croit drum prin gura mea. Ma sarutase de atatea ori incat stia fiecare particica, fiecare dinte, fiecare miscare a limbii mele....
-Am reactionat asa din cauza geloziei, Hin... a soptit el printre saruturile scurte care mi le aplica pe buze. Pentru ca te iubesc...
***
Era zi de curatenie. Casa mea avea nevoie de aer proaspat, un aspirator, un mop, apa calda cu detergent si o carpa pentru praf. Am intrat in camerea de oaspeti unde tot ce trebuia sa fac era sa deschid geamurile, sa sterg praful si apoi parchetul. Patul de doua persoane avea de-oparte si de alta parti ale dulapului, cera se continuau deasupra lui, pe perete. Pe zidul paralel cu cel al patului era o masuta pe care se afla o vaza in care tocmai pusesem niste flori din cele cumparate in dimineata aia de la piata. Pe unul din pereti era un tablou pictat de mine, pe A2, ce avea ca tema un peisaj de vara dintr-un parc.
Camera mea avea nevoie de cele mai mari implicari. Am sters pe jos, am schimbat lenjeria de un galben pal cu una alba, imaculata, ce avea miros de lavanda. Dupa ce patul de mijloc, de doua ori mai mare decat unul de doua persoane a fost refacut, am sters praful si am reasezat pozele pe rafturile de pe peretele de deasupra biroului. Am rearanjat cartile in ordine alfabetica in biblioteca apoi am parasit camera. Livingul fusese curatat inainte si cele doua bai la fel. Mai ramasese bucataria. Dupa ce totul a fost rearanjat si casa stralucea, m-am putut aseza linistita pe canapeaua nemaipomenit de comoda.
Bataile puternice in usa m-au facut sa trasar. M-am indreptat spre usa si am apasat pe clanta. Nu-mi mai pasa ca blugii vechi care ii purtam erau decolorati si ca tricoul avea pete de diferite culori, din cauza vopselelor, care nu mai iesisera la spalare. Ochii imi erau atintiti pe persoana din fata mea.
-Buna ziua, domnisoara Hyuga.


P.S. : Sry pt greseli

Hei, am adus continuarea. Hope u like si pls, lasati si voi comm

Accidentul

Am facut un pas in spate privind silueta din fata mea. Era cu mult mai inalt decat mine. Umerii lati erau acoperiti de materialul costumului negru care il purta. Parul castaniu cu reflexii blonde, tuns scurt era aranjat, iar ochii de un maroniu galbui ma priveau cu mila.
-Domnule Harrison...
-V-am deranjat?
Ma privea fix in ochi iar buzele ii formau un zambet stins, trist. Mi-a luat mainile intr-ale lui si continua sa ma priveasca. Imi priveam degetele albe. Albe din cauza socului provocat de vizita lui. De unde stia unde stau? De ce dracu venise? Sa fie el in spatele acelor telefoane? Nu! Nu avea cum. A deschis gura, vrand sa vorbeasca dar a reanchiso inghitindusi cuvintele. Apoi a vorbit... Preferam sa taca.
Ochii mi se umplusera de lacrimi, mainile imi tremurau si erau reci dar totusi imi transpirasera. Am fugit sus pe scari intrand in camera mea. Lacrimile imi siroiau pe obrajii palizi, mainile imi tremurau. Am scos din dulap ce mi-a venit mai repede la mana si m-am imbracat. Am coborat in fuga scarile si am iesit din casa. Am scapat cheile cand incercam sa inchid usa. Am injurat si mi-am indreptat privirea catre barbatul ce ma astepta langa masina fumandu-si linistit tigara. Luand cheile de jos, le-am bagat in broasca si le-am rasucit de doua ori apoi m-am indreptat catre masina. Tocmai apucase cu buzele una din tigarile din pachet si si-o aprinsese cand am ajuns in fata lui. Degetele mele au apucat tigara si am puse pe buze, tragand un fum. Dandu-mi seama ce am facut am aruncat tigara jos, calcand-o si facand-o bucatele. Nu mai fumasem de doi ani si ceva spunand ca e cea mai mare porcarie.
-Sa sti ca tigara nu e o sursa de calmare a nervilor...
Am intrat in masina si mi-am pus centura. Cate se puteau intampla intr-o singura seara...
Ajunsi in fata unei cladiri mari am iesit din vehicul si am alergat catre usa mare din sticla. Parca am trecut prin ea cand am impins-o s-o deschid.
-Domnisoara! Vocea asistentei care alerga impreuna cu Harrison dupa mine m-a facut sa ma opresc. Mi-am dus mainile la gura innabusind un suspin apoi am cazut jos in genunchi. Lacrimile parca se luau la intrecere pe fata mea palida. Obrajii isi pierdusera si cea mai mica urma de culoarea, buzele imi erau vinete. Si daca murise deja...
-Domnisoara Hyuga. Va rog sa va calmati. stateam pe un scuan si tremuram. In mana tineam un pahar din plastic in care zacea lichidul negru, neatins, care se racise deja, luat de la unul din aparatele din spital. Am ridicat privirea cand am zarit doctorul iesind dintr-o sala. M-am ridicat in picioare scapand cafeaua. Il priveam cu ochi stinsi, tristi ce exprimau o simpla intrebare. Zambindu-mi a spus cu multa fericire in glas.
-E incapatanat de fel?
Aceleasi perle incolore, aceleasi suspine stinse. Insa de fericire. Am cuprins cu bratele mele corpul doctorului.
-Daca vrei sa-l vezi...
Nu am mai stat pe ganduri. Am intrat ca un uragan pe usa alba din lemn strigandu-i numele cand l-am vazut stand intins pe acel pat din fier. M-a privit mirat.
-Hin? Cand ai venit? parea destul de mirat de prezenta mea si ma studia din cap pana-n picioare parca vazandu-ma atunci dupa multi ani... Nu...
-Hei, se pare ca ai stat mai putin decat credeam. Cum a fost in Franta?
-Naruto...
Am cazut in genunchi si am ramas asa mult timp. Macar nu murise...
***
-Lovitura la cap i-a sters o parte din memorie. Ce i-a venit sa conduca cu viteza aia? Trebuie sa ne gandim la consecinte sa stiti. vocea ferma a doctorului parca trecea pe langa mine. Nu eram atenta deloc, in cap imi rasuna acea intrebare "Cum a fost in Franta?"
-In cat timp credeti ca isi va reveni? a intrebat Harrison.
-Depinde. Are si cateva rani fizice destul de grave. A avut noroc cu centura de siguranta, altfel bat la pariu ca zbura prin parbriz...
-Gata! am tipat cat de tare am putut. Vreau sa stiu un singur lucru! Unul! Isi va aminti vre-odata de mine? De faptul ca il iubesc? De mine! De noi...
Bratele domnului Harrison m-au cuprins la pieptul lui, aparandu-ma. Eram distrusa. Daca ma uitase definitiv? Daca uitase primul nostru sarut, la petrecerea Sakurei, cand cutia de suc a cazut de pe masa atunci cand m-a asezat pe ea? Daca uitase seara cand m-a gasit pe strada dupa ce bausem pana am cedat? Daca uitase patul rotund si ciudat? Serile cand mancam pizza si beam ciocolata calda sau suc de fructe? Era eroul meu, insa acum uitase asta... M-a salvat de mine si de restul lumii. Uitase acel "Te iubesc" pe care mi-l spusese cu atata dragoste...
-Domnisoara, asta nu depinde de mine... Normal ar trebui sa-si revina in cateva zile, saptamani...
-Ani! am tipat din nou.
-Eu zic sa fiti mai optimista, domnisoara Hyuga. spunand asta s-a scuzat si a plecat.
Cuvintele spuse de Harrison cand a venit la mine imi rasunau clar si raspicat in minte: "Naruto e la spital. A fost victima unui accident de masina. Imbracati-va si hai sa mergem."
Fiind "stresata" de amicul prietenului meu am acceptat sa fiu dusa acasa la Neji. Am sunat la usa iar varul meu si-a facut aparitia dupa vre-o cinci minte. Era doar intr-o pereche de pantaloni de pijama, casca si isi trecea lenes o mana prin parul lung si maroniu. Era clar ca il trezisem. M-a invitat inauntru unde i-am povestit ce tocmai aflasem. Mi-a luat mainile intr-ale lui si mi-a zambit cu o caldura si o dragoste vizibil foarte mare. Ma simteam atat de vinovata. Daca as fi acceptat cu o seara inainte sa dorm la el poate ca asta nu se intampla. Oare in cat timp isi va reveni? Poate acest accident sa ne fi schimbat viata atat de grav? Un lucru era clar. Nu ma voi da batuta indiferent de cosecinte. Era datoria mea sa-i reamintesc de noi.
Pocanitul provocat de niste tocuri groase mi-au atras atentia. Pe usa bucatariei si-a facut aparitia o fata inalta ce purta blugi simpli si o geaca albastru inchis. Cizmele cu toc patrat, de un maroniu deschis ii veneau peste blugii stramti pe picioarele ei zvelte. Parul saten ii era ciufulit iar ochii caprui si mari emanau fericire.
-Neji! Am gasit capsuni!
Mi-a sarutat varul scurt pe buze apoi a pus pungile pe masa incepand sa despacheteze. Punand fiecare lucru la locul lui, facea miscari usoare insa sigure. Inchidea sertarele cu soldurile in timp ce deschidea alte dulapioare. In mai putin de zece minute totul era pus la locul lui iar Tenten se asezase pe unul din scaune oftand usor.
-Doamna de la casa se misca atat de inceeet incat am zis ca turbez. Am asteptat o gramada. Apoi traficul a fost infernal. O cucoana motata incepuse sa tipe la mine ca e verde si ca sa pornesc odata, dar nu era vina mea ca mosul din fata nu accelera odata!
Ca de fiecare data satenei nu-i mai tacea gura. Neji invatase s-o suporte inca din copilarie, parintii nostrii fiind buni prieteni. Ma miram cum de nu s-au casatorit deja. Adica statea mereu la noi, rare ori pleca acasa. Mainile ei micute s-au asezat usor pe suprafata din lemn a mesei iar ochii ei isi tinteau propriile unghii.
-N-am avut nici timp sa-mi dau cu lac pe unghii.
Privindui unghiile nu foarte lungi, pietricica alba ce sclipea usor mi-a atras atentia. Pe unul din degetele ei zacea un inel din aur, foarte frumos. Diamantul alb nu era imens dar nici de neobservat. Stiam eu ca ceva chiar se intampla! Oare de ce Neji nu mi-a spus inca? Sau s-a gandit ca macar atata gram de minte sa am incat sa-mi dau seama? Ce mai conta acum. Important era faptul ca ei doi erau fericiti si se iubeau unul pe altul mai mult decat orice alt ceva.
-Dragut inel. am spus eu zambindu-i.
-Stiu! Este minunat, nu-i asa? Si mai ales, e minunat pentru ca l-am primit de la Neji. Putea sa fie si o sarma indoita ca pentru mine tot perfect era.
Se vedea de la o posta ca vorbea cat de serios posibil si se mai vedea satisfactia de pe chipul lui Neji, insa si dragostea din ochii lor era vizibila de la kilometrii.
-Eu ma apuc de gatit.
-Te pot ajuta daca vrei...
-Stai linistita, Hinata. Ma descurc. Oricum, pari cam abatuta... Neji, i-ai dat biletul de la Hanabi?
Varul meu s-a ridicat in picioare si a parasit bucataria. S-a intors dupa putin timp tinand in mana o foaie alba. Am luat-o si am inceput sa citesc randurile scrise cu grija si cu cerneala albastra. Terminand multimea de litere si semne de punctuatie am pus foaia jos privindu-mi varul.
-Se pare ca toti aveti parte de dragoste si cereri in casatorie, plecari pe insuli si mai stiu eu ce...
Am parasit camera incercand sa-mi stapanesc lacrimile care se stransesera in ochii mei. Luandu-mi paltonul pe mine am iesit din casa trantind usa. Nici nu-mi luasem la revedere insa supararea ce se dezlantuia in sufletul meu era prea mare. Telefonul a inceput sa-mi sune. Am raspuns.
-Alo?
-Vai, vai, vai... Biata de tine. Iubitelul tau e acum in spital si culmea, nu-si mai aminteste de tine.
Rasul acela imi dadea fiori pe sira spinarii. Am inchis telefonul si l-am bagat in buzunar. Imi era frica sa ma reintoc acasa insa imi era rusine sa ma duc din nou la Neji dupa scena facuta...
Am luat o hotarare si am pornit spre locul propus.
Usa s-a deschis iar eu stateam in prag cu privirea in jos.
-Hinata?
-Deranjez?
Am facut cativa pasi intrand in casa. M-am rezemat de perete privind persoana ce avea o expresie de uimire pe chip. Ochii negrii ma priveau ciudat iar buzele ii erau intredeschise.
-S-a intamplat ceva, Hin?
-Crezi ca pot ramane putin aici? am intrebat incercand sa fiu calma. Privirea lui o urmarea pe a mea. Era un dans lejer dintre lilaul din ochii mei si negrul intens din ai lui. Printr-un zambet am inteles ca raspunsul era afirmativ. M-a invitat in sufragerie politicos ca in totdeauna, intrebandu-ma daca vreau ceva. Refuzand politicos mi-am lasat capul pe spate inchizand ochii. I-am simtit corpul asezandu-se langa al meu iar privirea lui parca ma ardea, deoarece am simtit-o intens pe chipul meu. Am deschis un ochii privind-ul apoi am inceput sa radem.
-Kiba, imi cer mii de scuze pentru aceasta vizita neanuntata, insa aveam nevoie sa vorbesc cu cineva si erai singura persoana la care am putut apela...
-Pustioaico, eu te ascult cu cea mai mare placere, insa am la dispozitie cateva ore. Trebuie sa ajung la banca...
-Deci te-am deranjat... Nu, nu... Scuze. Mai bine plec. am spus asta ridicandu-ma de pe canapea.
Mana lui a apucat bratul meu tragandu-ma inapoi. Linistindu-ma ca avea destul de mult timp la dispozitie am inceput sa-i povestesc tot ce ma durea. Acele telefoane neobisnuite care nu incetau si accidentul blondului. Ma asculta cuvant cu cuvant. Ma bucuram ca aveam cu cine vorbi. Hanabi plecase cu Hiro si parintii lui in nu stiu ce insula pompoasa cu nume ciudat, Sakura era la scoala pana seara iar pe cei lalti prieteni sincer, nu-mi permiteam sa-i deranjez. Cand am terminat "romanul", deja masuta era plina de servetele albe, dovada ale lacrimilor mele. A incercat sa ma calmeze cat a putut de mult spunand ca cel mai bine e sa ma reintorc acasa.
-Dar mi-e frica! Omul ala stie unde stau, stie tot despre mine, tot!
-Hinata, nu fi paranoica! Ai alarma la casa aia. Orice miscare in plus si incepe sa-ti sune piuitoarea aia de o sa aud si eu. De ce sa te ingrijorezi?
-Si daca are o copie a cheii mele?
-Aici exagerezi. Du-te la Neji.
-Ti-am zis ca m-am cam enervat si am plecat asa ca idioata...
Propozitia a fost incheiata cu un oftat lung, trist, stins. Poate ca Naruto a avut dreptate in legatura cu chematul politiei. Avand in vedere ca telefoanele incepusem sa le primesc si pe numarul de acasa, politia putea, sper, sa descopere de unde dracu veneau acele telefoane. Era clar ca urmatorul pas pe care trebuia sa-l fac e sa ma duc la politie. Dar nu ma puteam duce singura. Nu puteam merge singura nicaieri. Eram speriata... Cel mai bine era sa ma reintorc la varul meu. Acolo eram in siguranta. Satenul s-a oferit sa ma lase in fata casei, lucrul pentru care i-am multumit de mii de ori. Am stat de vorba cu Neji, cerandu-mi scuza fata de el si iubita lui pentru comportamentul meu. A spus ca politia trebuia anuntata cu mult inainte si ca am gresit ca n-am ascultat de Naruto. Naruto... Oare ce face in momentul asta? Oare si-a mai revenit vre-un pic? Da... In cateva ore? Vezi sa nu! Viata mea luase o intorsatura ciudata si nu mai stiam ce piese din acest puzzle se vor da pe fata mai repede. Vroiam ca totul sa se termine mai repede, sa revina la normal. Aveam in cap atatea planuri pentru sarbatori si acum ele puteau fi date peste cap cu o mare usurinta.
Stateam in bucatarie cu o cana de ceai fierbinte in mana. Neji vorbea la telefon cu unul din clientii lui si Tenten spala vasele. O ajutasem sa stranga masa dupa ce am mancat si mi-a refuzat oferta de a o ajuta si la spalatul vaselor. Telefonul pe de masa a inceput sa vibreze si sa sune. Am ridicat privirea din cana cu ceai si am intalnit-o pe cea a lui Neji. Inchizand telefonul lui a intins mana dupa al meu si a apasat tasta verde, apoi dand telefonul pe speaker si punandu-l pe masa. Cand alte obscenitati s-au auzit din difuzorul telefonului, Tenten scapase deja buretele in chiuveta si s-a spirjinit de ea, Neji ma privea socat iar mainile mele strangeau cana de ceai. Cand n-am mai suportat am scos un tipat de groaza si scarba si am aruncat cu telefonul in perete.
-Asta aud de cateva saptamani incoace! Aceeasi persoana ma suna pe numarul de acasa! Imi e frica sa mai ies pe strada, Neji...
-Gata Hin, scumpo. Iti promit ca se va rezolva totul. Hai, mergem acum la politie. Iubito, a spus el catre Tenten, lasa vasele asa si hai sa mergem.
Ajunsi la sectia de politie Neji a intrat cu mine in biroul unui prieten de-al lui ce lucra acolo. Fiind om de afaceri, ducand pe spate o parte din afacerile familiei, cunostea destula luma incat sa scoata pe oricine din belele. M-am asezat pe un scaun din fata biroului si am stat acolo pana cand un barbat inalt, slab si imbracat intr-o uniforma, cu un par negru si niste ochi albastri si-a facut aparitia in incapere. A inconjurat biroul asezandu-se pe scaun si l-a salutat pe saten cu o strangere de mana puternica.
-Ce vant te aduce pe aici?
-In legaruta cu Hinata, o sti, ti-am povestit de ea... Tot primeste telefoane obscene in care au inceput sa apara amenintari. Se pare ca domnul gura rea stie mai multe despre ea decat iti poti imagina.
Conversatia a continuat mult timp. In timp ce iubita varului meu se uita la diplomele ce erau asezate pe pereti iar eu ii relatam domnului Karon despre cuvintele ce mi se adresau mereu, Neji parea sa fie destul de nervos. Speram ca totul sa se termine cat mai repede. Dupa ce am terminat la sectie ne-am reintors acasa. Telefonul de acasa urma sa-mi fie pus sub urmarire iar pe telefonul mobil mi se spusese sa nu mai raspund numerelor necunoscute. M-am intins pe pat si am oftat adanc. Urma sa am o zi grea si aveam nevoie de odihna. Am adormit.
Dimineata urmatoare m-am trezit inainte cu o ora ca ceasul meu sa sune. Era 5 jumatate. Am pasit in baie unde mi-am inlaturat hainele si m-am bagat in cada. Apa calda imi mangaia usor pielea alba. Imi placea acea senzatie si as fi vrut sa o simt mereu. Ma relaxa si ma facea sa ma simt libera, curata, in siguranta. Cand am iesit de sub apa calda mi-am infasurat trupul intrun halat de baie si m-am reintors in camera. Cum singurele haine erau blugii si puloverul orange ce le avusesem si ieri am ales ceva din garderoba surorii mele. O pereche de pantaloni negri si un pulover gri. Mi-am prins parul si am renuntat la macheaj. Ceasul indica deja ora sase. Am coborat in bucatarie unde am gasit-o pe Tenten pregatind masa.
-'Neata. am spus eu asezandu-ma pe scaun.
-Buna dimineata. Cum de te-ai trezit asa devreme?
-Nu stiu... Dar tu? am intrebat eu in timp ce luam cana de cafea din mana ei.
-Neji azi pleaca devreme si m-am trezit sa-i pregatesc masa.
S-a reintors la masa de gatit si si-a continuat treaba. Era o fata foarte buna. In liceu era topita dupa Neji si mereu ma intreba diferite lucruri despre el. Era genul de fata grijulie cu cei la care tinea, si pe zi ce trece isi lua rolul de viitoare sotie in serios. Neji trebuia sa fie mai mult decat multumit de ea. Era frumoasa, sufletista si atenta. Iubea copiii, la fel ca si Neji. Formau amandoi un cuplu minunat. Cand varul meu s-a trezit si era deja gata de plecare, a intrat in bucatarie si si-a imbratisat prietena depunand un saut scurt pe fruntea ei.
-Ce face sotia mea iubita? a spus el fara sa-i dea drumul.
-Inca nu sunt sotia ta, Neji... a spus ea rosind.
-Da, da, logidnica. Si ce daca? Intr-o zi tot sotia mea vei fi. Asa ca mai bine mai devreme decat mai tarziu, sotioara draga.
A inceput sa chicoteasca iar obrajii satenei se colorau din ce in ce mai mult. Cand masa a fost pusa si am terminat de mancat cu totii, Neji si-a luat cheile de la masina luandu-si la revedere si se indrepta spre usa.
-Neji! am spus eu repede. Te rog, du-ma si pe mine la birou...
A zambit si mi-a facut cu ochiul.
Ziua parca se desfasura cu incetinitorul. Priveam ceasul din minut in minut si parca treceau ore in loc de secunde. Vroiam sa termin mai repede si sa ma duc sa-i fac o vizita blondului, lucru care l-am si facut imediat ce am ieist din cladirea enorma. Ii faceam vizite zilnic si eram mai fericita pe zi ce trece pentru faptul ca-si revenea. Telfoanele erau din ce in ce mai rare si le primeam doar pe telefonul mobil, pe care, cum mi s-a si spus, nu raspundeam. Hanabi se reintorsese acasa si era fericita ca m-am mutat inapoi pentru catvea zile.
Dupa aproximativ o luna blondul era ca nou. Doar mici scapari de memorie care trebuia sa dispara in cateva zile. Spunea ca isi aduce aminte lucrurile vag si ca va face in asa fel incat totul sa revina ca inainte. Nu-i pomenisem nimic de relatia noastra iar el vedea in mine ca deobicei, o buna prietena.

P.S. : Sry pt greseli, mai scapa si ele

uuu:X "capitolescus nous"
n-am mai trecut de ceva vreme pe aici ...eh oricum..ca de fiecare data descrii si narezi superb la persoana 1, iar actiunea decurge usor si au loc intamplari interesante si captivante^^
ce bine ca Naruto nu a patit ceva mai grav in acel accident, dar totusi...sa isi piarda memoria..sper sa revina totul la normal ...aa si idiotul ala care o sacaie pe Hinata, veniar rau ca-l crap ...vede el daca da de mine ..
altceva...spor la scris:*
bescus>:d<

:stress:VREAU NEXTU....ca intotdeauna scrii impecabil....greseli de tastare nu am vazut ,iar de narat si descriere nici nu se mai pun in discutie......m-am speriat putin cand am aflat ca a facut accident...ce tare a fost citatu "Cum a fost in Franta?'' :?: am ras de nu am mai putut :??dar ce mai intrebare.....biata fata cred ca e disperata... acum sa speram ca o sa fie bine Naruto:pls:......da pai astept nextu...si sa nu mai stai asa de mult ca altefel :dead:mor toti cititorii de batranete:)) da...=))spor la scris:bye:sper sa aduci cat mai repede urmatorul capitol:=)eu astept alaturi de ceilalti :bye: bye!

Mersi mutl pentru commuri! Ma bucur ca va place si sper ca si acest capitol sa fie la fel de frumos apreciat ca si celelalte!
Scuzati greselile, daca mi-au scapat, se intampla sa mai scape si cand recitesti Si v-as ruga sa comentati tot ce nu va convine pentru ca, cu siguranta, ceva care deranjeaza exista.
Lectura placuta!


Simpla dovada de iubire

Lucrurile pareau sa revina la normal incet incet. Incepusem sa ies din nou cu Sakura in unele seri cand avea timp sau ii faceam vizite regulate. Redevenisem buna prietena cu Kiba si munca mea era din ce in ce mai usor de facut. Scapasem de probleme. Craciunul se apropia foarte repede.
Acum Naruto iesise din spital, ranile fizice disparandui definitiv si memoria ii revenise. Eu continuam sa-mi fac sperante ca o vom lua de unde am ramas. Asta era tot ce doream. Stiam ca si-a amintit de noi insa nu aveam curajul sa pomenesc despre asta si nici el nu aducea vorba. L-as fi asteptat mult si bine.
Ino, petrecareata noastra, vroia neaparat ca de craciun sa dam o mare petrecere cu totii insa nu stiam unde.
-O putem da la mine. s-a oferit blondul in timp ce un zambet enorm ii colora chipul.
Ino si Sai alegeau muzica, eu ma ocupam de decor iar restul isi gasisera cate ceva de facut. Tenten si Temari s-au oferit sa faca mancarurile, Kiba m-a ajutat la decorat iar Neji a adus un brad enorm, de un verde nemaipomenit si un miros proaspat.
Mai erau cateva zile pana la craciun. Aveam de gand sa dam cea mai mare petrecere din istorie insa asta cerea mult timp si multa munca. Bradul fusese frumos decorat si mai ramasesera de pus diferite obiecte decorative prin sufrageria spatioasa si cateva prin celelalte camere. Era tarziu iar eu eram cocotata pe un scaun incercand sa prind un ingeras intr-un colt al camerei. Nu ajungeam asa ca m-am ridicat pe varfuri. M-am dezechilibrat insa am fost prinsa de bratele puternice ale blondului.
Il priveam in ochi si respiram greu. Bratele lui imi inconjurau soldurile, avea ochii atintiti asupra buzelor mele si fluturasii din stomac nu-mi dadeau pace. Acelasi val ciudat de senzatii imi strabatu corpul cand mana lui a alunecat usor in jos, pe fundul meu.
-Multumesc... am spus rusinata. Ma puteam lovi se...
Buzele mele nu mai erau capabile sa se miste. Erau prinse de o placere nemaipomenita. Buzele lui pline si moi le apasau pe ale mele. A patruns usor cu limba in gura mea si a inceput sa o miste cu gratie. Totul se intamplase atat de repede incat uitasem sa inchid ochii. Si-a trecut mana prin parul meu adancind sarutul iar eu nu am opus rezistenta. Imi placea. Si inca cum. S-a departat de mine si a luat obiectul ce-l tineam in mana. S-a urcat pe scaun si l-a prins el in coltul incaperii apoi s-a intors spre mine zabind.
-Cred ca ai terminat aici. Eu zic sa te duci acasa, s-a facut tarziu.
-Da... O sa chem un taxi si plec imediat.
Mi-am scuturat pantalonii rosii de un praf inexistent apoi mi-am scos telefonul din geanta. Eram uimita si tremuram toata. Privind ecranul am observat ca primisem un mesaj de la Hanabi. "Suna-ma cand poti."
Blondul a venit in urma mea, si-a luat geaca din piele neagra pe el, s-a incaltat si a apucat cheile de pe masa.
-Nu mai cheltui banii pe taxiuri. Te duc eu.
I-am zambit spunandu-i ca nu era nevoie insa el a insistat. Am acceptat, dandu-mi seama ca degeaba ma contraziceam cu el. Cand eram in masina in drum spre casa mi-am telefonat sora. Ma ruga sa ma duc sa dorm cu ea in seara aia deoarece Neji era plecat cu Tenten. Multumindu-i blondului ca m-a adus, am pasit pe aleea din fata casei, cand el a deschis geamul masinii spunandu-mi:
-Saruti la fel de bine cum imi aminteam.
A plecat inainte ca eu sa am puterea sa ma intorc spre el. Vedeam farurile masinii lui pierzanduse in intunericul strazii printre florile albe ce cadeau incet din cer. Am intrat in casa zambind.
-Surioaraaa! corpul mi-a fost incatusat de niste brate subtiri, albe si gratioase. Am imbratisat-o la randul meu pe sora mea si am depus un sarut pe fruntea ei.
-Iar ai ramas mult la Naruto ca sa "ajuti cu pregatirile". a spus ea facand cu degetele semnele ghilimelelor. Pun pariu ca patul ala trebuie schimbat.
-Nu fi nesimtita, Hanabi. Eu si Naruto suntem din nou doar buni prieteni. Poate ca accidentul ala ne-a schimbat viata mai mult decat credeam insa asta e.
-Sa sti ca eram la geam si am auzit ce a zis. a spus ea aratand spre geamul deschis si ridicandu-si sprancenele apoi coborandu-le.
Am zambit usor stanjenita si i-am prins nasul intre doua degete.
-Unde sunt Neji si Tenten? am intrebat-o in timp ce-mi inlaturam paltonul negru si imi scoteam cizmele lungi din piele, fara toc. Afara era o ninsoare placut relaxanta insa un frig la fel de greoi si un vant aspru. Aveam la gat o esarfa rosie ce-mi tinea de cald si ma proteja de o eventuala raceala iar mainile imi erau acoperite de manusi pufoase si calduroase. Cand am ramas doar in pantalonii rosii raiati si in bluza verde cu maneci lungi m-am dus in bucatarie unde sora mea punea cate o cana de ciocolata calda pe masa.
-Tenten s-a simtit rau si au fost la doctor pentru control si...
-Ce a patit? am intrebat eu alarmata intrerupand-o.
-Nea, nimic grav, doar ca vei fi matusa, asa si acum au iesit sa sarbatoreasca. Spunea ca o va duce la cel mai scump restaorant. Cred ca tipa asta e foarte buna cu Neji de ii face el toate poftele.
Eram uimita de ceea ce auzisem. Barza isi facuse planuri ca peste aproximativ noua luni sa aduca in casa noastra un copilas micut. Sau chiar mai multi.Varul meu trebuia sa fie nespus de fericit, la fel si logodnica lui. Poate ca planurile de nunta vor incepe mai devreme decat ne asteptam noi toti. Eram atenta la palavragelile surorii mele insa eram cu gandul si la alte chestii. Ma gandeam ca poate totul incepe sa fie "roz", sa nu vom mai avea chiar atatea probleme si ca poate viata noastra va fi una mai buna in anii urmatori. Cu sau fara Naruto stiam ca voi supravietui insa mai stiam ca el ma sarutase azi.
Imi aminteam cum in una din zilele cand era internat in spital iar eu ii faceam o vizita, el isi revenise destul de mult si isi reamintise tot insa in ceata. Stiu ca am purtat prima si ultima oara dupa accident, o conversatie despre noi doi.

Flashback

-Sa fim seriosi, Hinata, cum as putea uita de noi doi?
-Credeam ca... Eh, las-o balta. am spus eu afisand un zambet.
-Sti... Imi pare rau pentru asta. Adica...
Si asistenta a intrat in camera cu un zambet al naibii de enervant pe chip tipand in gura mare:
-Vizita s-a terminat domnisoara Hyuga!
-Oh, timpul parca a zburat... La revedere, Uzumaki. am spus eu salutandu-l militareste.
-La revedere Miss Hyuga! a raspuns el facandu-mi cu ochiul.

End Flashback

Si de atunci nu am mai vobit despre relatia noastra...
-Si zici ca o sa avem oaspeti. am spus eu intr-un final catre sora mea.
-Daaa! Are deja o luna jumatate, iti vine sa crezi?
O ascultam cum palavrageste si ma gandeam de ce nu-i mai tace gura aia odata? Ma gandeam si la sarutul pe care blondul mi-l aplicase cu mai putin de o ora inainte. Ma bucuram ca ramasesem prieteni si ma gandeam ca poate vom ramane asa pe veci, insa acel sarut m-a derutat din nou. Il doream, vroiam sa fie doar al meu iar eu doar a lui, insa era un vis si nu toate visele devin realitate. Ca tot vorbim de vise, il visam mai mereu si nu pot spune ca erau vise foarte decente insa cand ma trezeam uitam tot. Tot ce stiam era ca ma trezeam cu un sentiment ciudat ce-mi trecea prin fiecare nerv al corpului si gafaielile rasunau in camera.
Dupa ce mi-am facut dusul de seara si m-am imbracata intr-un tricou ce-mi trecea de fund, larg si de nuanta sangelui, m-am asezat pe scaun in fata masutei de toaleta si am inceput sa-mi pieptan parul lung si drept. Crescuse si acum imi ajungea la fund. M-am pus pe pat si m-am invelit cu patura alba cu mici modele negre si am inchis ochii. Capul imi era cufundat in perna moale iar buzele imi erau arcuite intr-un zambet. Inca doua zile si marea petrecere de Craciun va avea loc. Terminasem decoratiunile si totul era pus la punct. Stiam ca urmatoarele doua zile vor fi ocupate cu cumparaturile si impachetatul cadourile, insa stiam si ca seara de Craciun va fi una foarte grea, avandu-l pe blond in apropriere.
A doua zi de dimineata, am iesit in oras cu Hanabi, mergand prin magazine si cautand cate un cadou pentru fiecare dintre prietenii nostrii. Am facut multe cumparaturi, luand tot ce aveam nevoie.
-Surioara, uite ce chestii dragute aici. a spus Hana uitandu-se intr-o vitrina mare plina cu fel si fel de chestii dragute.
Cand ea a intrat in magazin, un manechin imbracat frumos mi-a atras atentia din vitrina altei incaperi. Am intrat si am cerut acele haine apoi am iesit cu zambetul pe buze.
Acasa, ajutata de Hanabi, bine inteles, am inceput sa impachetam cadourile si sa scriem pe fiecare cate un nume. Le impachetasem frumos, in hartie colorata cu modele dragute. Totul era pregatit pentru seara de craciun.
Neavand timp sa-mi felicit varul deoarece el a ajuns tarziu iar cand am plecat inca dormea, in timp ce Tenten bea o cana de ceai linistita si eu o ajutam pe Hanabi la gatit, am spus pe un ton prietenos:
-Ma bucur pentru voi, dragilor. Si cum ii puneti numele?
-Hinata, ce repede afli tu tot. a spus Neji privindu-mi sora, care avea o expresie de copil nevinovat.
-Daca e fata, vreau s-o numesc Izumi. a spus Tenten punandu-si mana pe abdomen.
-Ce? Parca daca era fata ii spuneam Misa. a sarit Neji ca ars. Am inceput sa radem , noi fetele, iar Neji ne privea suparat.
-Ce ziceti de Ai? s-a auzit vocea baiatului ce se afla in pragul bucatariei. Puloverul negru cu modele gri ii venea perfect, blugii il avantajau iar parul ud ii statea ravasit, dandu-i un aspect minunat. Cand i-am auzit vocea groasa, masculina, cutitul a facut contact cu degetul meu aratator. O linie subtire, rosie, imi colora acum pielea alba. Nu simtisem nimic, doar priveam inainte, pierduta.
Flashback

-Vreau sa avem multi copii! s-a auzit acea voce blanda, plina de dragoste.
-Eu ma multumesc cu unul, sa sti. Si as vrea sa fie o fetita...
-Blonda? Si s-o cheme Ai.
-E un nume minunat, insa, de ce Ai? am intrebat privind persoana din fata mea.
-Sa fie dovada iubirii pe care ti-o port, de-aia...

End Flashback
Hanabi ma privea speriata, iar barbatul a pasit inauntru.
-Usa era deschisa, asa ca am intrat...
Era deschisa? Cred ca uitasem s-o inchid. Ce mai conta acum? El era aici si imi amintise de unul din cele mai frumoase momente. Am continuat sa tai ce aveam pe tocatorul din lemn, dupa ce miam sters degetul de sange. Eram prezenta cu trupul nu si cu mintea, iar cuvintele ce se auzeau in camera parca treceau pe langa mine. Parca as fi fost drogata. O ameteal ciudata imi invadase capul, mintea.Traversam bucataria, cu farfuriile in brate cand doi ochi albastri m-au tintit si au spus parca intentionat sa aud eu.
-Ai e un nume minunat, Tenten, draga. Si e frumos ca acest copil sa poarte un nume ce indica iubirea dintre voi.
Farfuriile mi-au scapat dintre degetele albe, ca ale unui mort. Fata imi era palida si privirea imi era incetosata. Inima imi batea cu putere iar rasuflara imi era grea. La concactul cu gresia crem farfuriile albe s-au facut bucatele. Ramasesem in picioare, privindu-l trista, iar el ma privea fix in ochi. Varul si sora mea ma priveau socati, iar Tenten a pus repede cana pe masa, fixandu-ma ingrijorata.
Mi-am dus mana la gura, incepand sa fac pasi mici, dar hotarati spre usa. Am urcat scarile tinandu-ma de balustrada. Cand am ajuns in camera mea m-am sprijinit de usa si am dat frau liber lacrimilor. De ce ma ranea asa mult? De ce nu puteam sa fiu si eu fericita macar odata in viata, de ce?
Bataile din usa m-au facut sa ma ridic brusc in picioare si sa-mi sterg lacrimile.
-Intra, am soptit intorcandu-ma cu spatele.
Am auzit usa inchizanduse si cativa pasi facuti in spatele meu. Am tresarit usor cand am fost cuprinsa de doua brate puternice, care m-au intors, apoi buzele mi-au fost incatusate de buzele lui, calde si moi. De ce ma saruta? Il vazusem cu multe fete in ultimul timp si stiam ca sansele de a ne impaca erau mici. Tot ce vroiam era ca totul sa se termine. Ori eu, ori ele? Nu imi suradea gandul ca se folosea de mine, sarutandu-ma cand avea el chef doar pentru a ma necaji. Dar eu ce faceam acum? Degetele se jucau prin parul lui blond, ma apropiasem mai mult de el facandu-l sa geama usor. Mi-am lasat o mana usor pe pieptul lui, simtindu-i inima cum bate. Batea normal pe cand a mea dadea sa-mi sara din piept. M-a sprijinit usor de dulap impingandu-se in mine.
Usa s-a deschis, facandu-si aparitia Neji. Ne-am desprins imediat din sarut si din imbratisare, tusind usor si aranjandu-mi hainele.
-Deranjez? a intrebat el.
-Nu, nu... Eu tocmai plecam. Nu uitati, vineri la 7 sunteti la mine, da? si apoi a parasit camera. Am auzit usa de la intrate trantindu-se si masina plecand. I-am zambit varului meu intorcandu-ma in bucatarie. Farfuriile sparte fusesera stranse si pe masa erau puse altele, de un galben pal, cu modele violet pe margini. Dupa ce am terminat cina, care s-a desfasurat intr-un ritm normal , am strans masa si ne-am adunat in sufragerie la o cana de ceai si o prajitura. Cum faceam deobicei, odata pe saptamana, stateam la cate o mica barfa. Neji si prietena lui au reinceput discutiile despre numele copilului.
-Dar mai e atata timp si oricum nu stiti daca e fata sau baiat. a spus Hanabi amuzata.
-Am putea dar mamicuta vrea sa afle cand o sa inasca daca e fata sau baiat. a spus Neji strambandu-se la iubita lui.
Aceasca se freca usor cu fata de umarul lui, iar Neji scoase un sunet gutural, ce il dadu de gol in legatura cu multe.
-Lasa baiatul, Tenten, sau o sa moara la cat de tare il exciti. a spus Hanabi razand cu pofta.
-Daca e baiat il numim Yuki, asta e clar. a zis Neji incercand sa schimbe subiectul.
-Numele spus de Naruto era interesant... Daca fac fata cred ca o voi numi asa.
Satenul era si el de acord iar inima mea sa facea bucatele mici. Cum m-as fi simtit sa aud mereu numele asta, stiind ce amintiri imi trezea... Cred ca ma voi ruga la dumnezeu zi si noapte ca acel copil sa fie baiat.
-Dar de ce Yuki? am intrebat eu curioasa.
-Eu si Neji am spus mereu ca daca voi ramane vre-odata insarcinata cu el si vom afla asta cand afara ninge, asta ar fi un nume potrivit. a spus satena sarutandu-si iubitul.
Il priveam pe varul meu cum isi plimba mana pe abdomenul fetei. Cred ca era unul din cei mai fericiti oameni de pe planeta. Eram fericita pentru el insa nu si pentru propria mea viata. Cand voi avea si eu o familie? Un sot, un copil, o fetita, s-o cheme Ai. Sa fie blonda... Si tatal ei sa fie... El...
M-am scuzat si am plecat in camera mea unde m-am schimbat in nite haine mai comode. Am iesit pe balcon unde am stat ceva timp pentru a ma calma. Am sunat-o pe Sakura sa ne vedem maine seara la ea acasa. A spus ca ma va astepta si am inchis. Mintea imi zbura la acele buze moi si pline, carnoase. La acele maini puternice. La parul lui des si moale, la ochii lui de un albastru nemaipomenit.
Un lucru era sigur, o luasem razna. Pe blond ori trebuia sa-l uit ori sa stau de vorba cu el in legatura cu saruturile. Vroiam ca saruturile sa inceteze pentru a stapanii valul de caldura ce mi-l transmitea in tot corpul dar era o senzatie placuta si vroiam sa continue. Nici eu nu stiam ce vreau...
M-am intors in camera unde m-am asezat pe pat. Trebuia s-o scot
la capat cu asta si cat mai repede posibil. Tot ce aveam de facut era sa stau de vorba cu el...

E super capitolul!!!Am vazut doar 2 greseli:

craciun-Craciun(ca doar e o sarbatoare internationala!)
Hyuga-Hyuuga

Si ai mai repetat:

"-Surioara,uite ce chestii dragute aici.a spus Hana uitandu-se intr-o vitrina mare cu fel si fel de chestii dragute."
Astea m-au deranjat putin,dar nu foarte mult.

Incep sa-l urasc pe Naruto!!!!Cum a putut sa-i faca asta Hinatei?Daca ei doi au hotarat inainte de accident ca daca ar avea o fetita sa o cheme Ai,de ce i-a spus lui Tenten ca ar fii un nume perfect pentru copilita ei daca ar avea fata?Vroia sa-i faca ciuda Hinatei,sau sa vada daca-si mai aminteste de ei doi?hmmm???

Sa pui repede continuarea.Bye,bye!

poi...ca de fiecare data, un capitol extraordinar, actiunea ia tot felul de intorsaturi interesante si neasteptate ^^, nu este grabita, iar greseli de tastare nu am ochit , bine poate si din cauza ca atentia imi era acaparata de desfasurarea intamplarilor O.O"..
hmm..Naruto asta trebuie batut zdravan, nu gluma! cred ca nici el nu stie ce vrea mai exact de la Hinata, o iubeste dar isi ascunde sentimentele, si-a recapatat memoria si totusi nu sunt impreuna:| ALO! Baiatu' ,trezeste-te!
oricum...mi s-a parut foarte sweet numele ales pentru fetita lor "AI" si motivul pentru care l-a preferat pe acela;)), chiar daca i l-a propus lui Tenten, sper ca ea si Neji sa aibe baiat sa nu foloseasca numele dat de Naru:))

altceva...spor la scris scumpi!:*

Am adus nextu Sper sa va placa. Lasati si voi comm va rog. Scuzati greselile sau ce e naspa... Si daca ceva nu va convine spuneti-mi
Si app., capitolul e hentai
Spor la citit

13. Fa-ma a ta


Stateam cu picioarele pe presul crem pe care scria "Indraznesti sa intri?" si zambeam usor gandindu-ma ca il avea din liceu. Usa s-a deschis si am fost intampinata de niste brate subtiri.
-Ai intarziat! a spus privindu-ma si zambindu-mi dulce. Avea parul prins intr-un coc la spate, acum ca ii crescuse il putea prinde iar in cele mai frumoase feluri stiute doar de ea, iar doua suvite carliontate ii alunecau in parti, incadrandu-i fata cu o nuanta rozalie ca intr-o rama. Ochii verzi si mari emanau fericire, genele ii erau intoarse si date cu rimel, buzele erau date cu un gloss transparent si unghiile nu foarte mari, cu forma patratoasa erau date cu lac si aveau ca model o floare de cires. M-a invitat inauntru, mi-a facut semn sa stau jos si m-a servit cu o cana de cafea.
-Ce vrei sa vorbim asa important? a intrebat ea aranjandu-si rochia larga, alba, ce-i venea pana la genunchi.
-Aveam nevoie sa stau cu cineva de vorba? am spus privindu-mi mainile ce erau impreunate in poala.
-Despre ce?
-Naruto... am ridicat privirea spre ea.
S-a asezat in celalalt capat al mesei si mi-a luat mainile intr-ale ei, fixandu-ma cu privirea. Ochii ei verzi ca iarba proaspata puneau intrebari la care nici eu nu aveam raspunsuri.
Am inceput sa-i spun totul. Cum ma sarutase in ziua cand am ramas la el pentru a termina decoratiile de craciun, cum a venit la noi acasa amintindu-mi de acel nume, apoi sarutandu-ma in camera mea... Si cum eu am raspuns acelui sarut.
-E claaar! a spus ea alungind cuvantul. Va vreti unul pe altul mai mult ca oricand, dragilor. El regreta ca te-a pierdut prin acel accident, tu regreti ca el nu te-a vrut inapoi de cand si-a revenit, iar acum ca el incearca sa te recupereze tu vrei sa-i spui sa inceteze? Nu te inteleg. a spus ea dandu-si o suvita dupa ureche.
Priveam lichidul negru din cana si ochii mi s-au inundat usor in lacrimi. Deci tot ce aveam de facut era sa-l accept. Sa-l las din nou sa intre in viata mea asa cum il lasasem si inainte. O lacrime s-a prelins usor de pe obrazul meu si a cazut in lichidul dulce din cana. Am clipit de cateva ori apoi mi-am sters ochii cu incheietura maini. Rimelul mi se imprastiase pe fata iar rujul rosu ce-mi acoperise buzele nu mai stralucea acum. M-am ridicat de pe scaun, mi-am apucat paltonul si mi-am incaltat cizmele. Am iesit afara din casa rozaliei fara sa-mi iau ramas bun. Am simtit zambetul cald al acesteia si dragostea din ochii ei pentru mine.
Inaintam pe strazile luminate de stalpii ce erau pusi la distante egale unul de altul. Am trecut strada printr-un loc nepermis, riscand sa fiu luata pe sus de o masina. Aceasta a oprit la timp iar eu am pus mainile pe capota. Gafaiam si lacrimile imi siroiau din ochi. Soferul a zambit trist facandu-mi semn sa trec. Am reinceput sa fug. Ajunsa in fata unei vile mari, frumoase, am inceput sa bat cu pumnii in usa din lemn masiv si n-am incetat nici cand am auzit pasi din partea cealalta a usii.
Usa s-a deschis iar barbatul ce-a aparut in prag ma privea socat. L-am apucat de camasa alba care o purta descheiata la toti nasturii, l-am tras spre mine si mi-am apasat buzele pe ale lui. Intr-un fel ma simteam mai usurata. Am facut un pas mic spre el, inlaturand si cea mai mica distanta dintre noi. Bratele lui s-au incolacit usor in jurul taliei mele si m-au imbratisat strans. Cand m-am desprins din sarut pentru a respira mi-am pus capul pe pieptul lui. Acum si inima lui batea cu putere.
A inchis usa si m-a luat usor de mana, tragandu-ma in casa. Eram pe holul ce ducea spre camera de zi. Culmea a facut ca becul sa se arda si singura sursa de lumina era aceea ce provenea de la focul din semineu. Luminile se jucau usor si armonios in parul lui blond si ravasit, ce-i dadeau un aspect minunat. Ochii albastrii parca ma sufocau, ma inecau ca valurile marii. M-am desprins usor de el privindu-l in ochi si am spus lasandumi mainile sa-mi cada pe langa corp.
-Fa-ma a ta!...
Un sunet gutural i-a iesit din gat apoi a inghitit in sec. M-a apucat de mana si m-a strans din nou la pieptul lui. Lacrimile inca mi se scurgeau pe obrajii palizi. M-a apucat de umeri si s-a uitat la mine. Mi-a sters usor perlele transparelnte de pe fata si si-a trecut degetul aratator peste buzele mele. L-am apucat cu dintii iar el a gemut usor.
Telefonul lui a scos sunete cum ca primea un apel. A continuat sa ma priveasca in ochi, inca uimit. Am dat drumul degetului dintre dintii mei si am intins mana spre telefonul de pe masuta, spunandu-i sa raspunda. Cand soneria a incetat a ridicat receptorul din furca punandu-l pe suprafata din lemn. Am zambit si mi-am dat cizmele din piele jos. Am inaintat pe hol ducandu-ma spre sufragerie. Mi-am dat paltonul jos si l-am pus pe un scaun apoi m-am asezat pe covorul pufos din fata semineului si am privit focul ce ardea cu gratie. S-a asezat langa mine, incordat si socat. Statea cu un picior intins si unul ridicat, sprijinindu-si barbia de genunchi. L-am privit. Ochii lui priveau in gol. M-am intins usor si mi-am pus capul pe piciorul lui inchizand ochii.
-La ce te gandesti? am spus eu frecandu-mi fata de coapsa lui. De unde aveam tot acest tupeu? Eu fata timida am facut primul pas in asa ceva...
Am deschis ochii si i-am intalnit privirea calda, plina de dragoste... Mana lui a inceput sa se plimbe in parul meu lung. Am scos aerul din plamani incet, iar buzele mi s-au curbat intr-un zambet plin de satisfactie.
-La tine. a spus el intr-un tarziu.
-La mine? Dar sunt aici...
-Dar ai venit cu un scop anume... si-a indreptat privirea catre bradul frumos impodobit din coltul camerei. In spatele acestuia, pe fereastra mare ce avea date draperiile la oparte, prin perdeaua transparenta se vedeau fulgii de nea cum cadeau usor.
-Daca prezenta mea aici te deranjeaza, am spus ridicandu-ma in sezut, voi pleca.
M-am ridicat in picioare, mi-am luat paltonul si am pasit pe hol. A venit in spatele meu apucand acea mare de cerneala neagra cu reflexii violet ce flutura in spatele meu. M-a tras usor de par, facandu-ma sa ma dau cativa pasi inapoi pana am ajuns sa ma ciocnesc de corpul lui bine facut. Si-a adancit degetele in parul meu, strangandu-l usor in pumn si mi-a dat capul pe spate. Si-a apasat buzele pe urechea mea soptindu-mi:
-Hai in dormitor.
Rasuflarea lui pe pielea mea m-a facut sa tresar. Cand m-a intors spre el ochii mei erau incetosati. Mi-a dat paltonul jos si m-a luat pe sus. Ajunsi in camera lui, a inchis usa cu piciorul, m-a pus pe pat si s-a asezat langa mine, in sezut. Priveam tavanul si ma gandeam oare ce fac, oare e bine? M-a tras in bratele lui incepand sa ma sarute cu pasiune. La inceput si-a apasat buzele usor pe ale mele. Limba lui a trecut cu usurinta in gura mea si a inceput sa faca miscari circulare. In timp ce ma saruta si-a indepartat camasa, aruncand-o undeva prin camera, apoi si-a trecut degetele prin parul meu adancind sarutul. S-a desprins de mine doar cand mi-a inlaturat puloverul portocaliu si bluza ce o aveam pe dedesubt, cu maneci lungi, ce avea ca nuanta un albastru intens. A stat putin privindu-ma apoi m-a sarutat iar. Mainile lui bajbaiau in partea din spate a sutienului, cautand inchizatoarea. Nereusind m-a apucat de umeri privindu-ma in ochi si a spus pe un ton usor amuzat.
-Vi sa-mi propui sa te fac a mea purtand un sutien care nu se deschide? Cred ca faci misto de mine.
Am inceput sa rad usor ducandu-mi degetele la partea dintre cupele sutienului. Ma privea cu atentie cum am desfacut sutienul insa mainile imi ramasesera inclestate. Obrajii imi devenisera rosii apoi cu o simpla miscare am prins din nou acele doua capse. Ma privea uimit.
-Nu pot... am reusit sa soptesc printre buzele unflate si inca umede in urma saruturilor aplicate de el. Fa-o tu... am zis si mi-am lasat mainile pe langa corp inchizand ochii.
Ezitand, a desfacut capsele inlaturand sutienul, Sanii mari si moi mi s-au revarsat din cele doua cupe. Din instinct mi-am dus mainile la piept, incercand sa ma acopar.
-Cate implanturi ti-ai facut? a intrebat el ridicand o spranceana suspicios si inlaturandu-mi mainile. Ochii mi s-au marit privindu-l socata.
-Poftim?
-Cate implanturi ti-ai facut? a repetat el intrebarea.
-Niciunul! am tipat eu intr-un fel jignita.
-Serios? mana lui a alunecat usor pe unul din sanii mei, masandu-l intr-un fel in care te innebunea, facandu-ma sa nu mai respir pentru cateva secunde bune. Apoi s-a apropiat cu buzele de sfarc, ce era deja intarit din cauza fiorilor si a inceput sa-l dezmierde cu limba, apoi cu buzele. Am dat drumul aerului din piept si am soptit un "Da...".
-Impresionant. a spus el zambind.
M-a intins usor pe suprafata moale a patului, invelita cu cearceaf din satin alb. A continuat sa ma sarute, plimbandusi o mana pe abdomenul meu si coborand-o in jos. A tras usor de fermoarul pantalonilor negri, apoi a desfacut nasturele acestora, tragand usor in jos de ei. Dandu-i jos, i-a aruncat langa celelalte haine apoi a inceput sa ma priveasca. Din nou mi-am dus mainile la piept insa miau fost indepartate de bratele lui. A inceput sa depune saruturi usoare, umede, pe intreg corpul meu. Pe fiecare san in parte, muscandu-i usor, pe abdomen, pe gat, pe brate.
A zambit apoi si-a inlaturat si el blugii, ramanand in boxeri.
"De ce fac asta? De ce?" imi repetam in gand. "Pentru ca-l iubesc, pentru ca vreau sa revina totul la normal, pentru ca.... O doamne." Mi-am intrerupt singura gandurile cand i-am vazut expresia de multumire de pe fata dupa ce a inlaturat si ultimul articol vestimentar de pe mine. Am inceput sa privesc panicata in jur, cautand ceva sa ma acopar. Am apucat de cearceaf si l-am tras peste mine. Obrajii imi erau atat de calzi si colorati, ochii mari si uimiti, buzele intredeschise si umede.
Mi-a zambit amuzat apoi si-a inlaturat boxerii. Am inchis ochii strans si am intors capul. Inima imi batea foarte repede iar aerul de-abea se strecura printre buzele mele. A inlaturat cearceaful alungindu-se deaspupra mea. Vazand cat de incordata eram a oftat usor.
-Hina, mai bine o lasam pe alta data.
L-am apucat de mana impiedicandu-l sa se ridice. A zambit pervers apoi si-a strecurat o mana intre coapsele mele, facand miscari calculate, minunate si pline de experienta. Am facut ochii mari de uimire apoi am scos un geamat printre buze. Am inceput sa ma misc usor sub atingerile lui. S-a oprit insa ochii mei il implorau sa continue. A aprobat din cap, potrivindu-se intre picioarele mele si adancindu-se in mine.
Am tipat...
S-a oprit.
Am strans din dinti spunandu-i sa continue, lucru care l-a si facut. Imi infipsesem unghiile in spatele lui lasand niste forme de semiluna si-mi muscam buza de jos. Intr-un final, placerea luase locul durerii si am inceput sa scot gemete stinse.
Deja pierdusem legatura cu lumea reala...

***
-De ce nu mi-ai spus ca esti virgina? se plimba prin bucatarie, nervos, in timp ce tipa la mine.
-Naruto... eu...
-Tu ce? M-am simtit aiurea! Daca imi spuneai eram de o mie de ori mai atent, nu in...
-Gata! l-am intrerupt eu. Nu puteam sa il mai ascult cum imi spune acelasi lucru de o suta de ori "Puteam sa fiu mai atent si nu intram in tine ca un dobitoc". Am fost virgina, obisnuieste-te cu asta! Eu de unde sa stiu ca nu-ti plac virginele? deja ma enervasem la culme.
S-a asezat pe scaun, mai bine spus s-a aruncat, dand un pumn in masa. Cana de cafea s-a varsat, s-a rostogolit si a cazut de pe masa, spargandu-se la contactul cu gresia rece.
-Ma simt aiurea, intelege-ma! a spus printre dintii inclestati.
-Aseara te simteai destul de bine. am sarit eu in aparare.
Expresia nervoasa de pe chip i-a disparut, aparandu-i una de ingrijorare. M-a privit si a spus parca doar pentru el:
-Nu ne-am protejat...
-Da stiu. am spus eu privind lichidul negru ce se scurgea pe gresie.
-Iti dai seama ce inseamna asta, Hinata?
-Nu inseamna nimic.
-Ba da! Daca ramai gravida? a inceput sa tipe panicat.
-Nu va fi niciun copil. Si in caz ca va fi unul, sa sti ca avorturile sunt permise. am spus eu parand indiferenta. Inima insa imi plangea. De ce era asa panicat in legatura cu un copil... O fetita... Ai...
-Adica vei omori o viata? N-ai inima! a spus el dand cu pumnul in masa.
-Tu esti cel care face atata caz, domnule Uzumaki.
-Da, miss Hyuga. Ai vre-o problema?
-Problema o ai tu! Si stai calm, domnule Uzumaki, exista si pilula de a doua zi. Asa ca nu-ti face griji. Nu va fi niciun copil. Nici-o Ai...
-Poftim? a intrebat el privindu-ma uimit.
-Nimic.
M-am ridicat de la masa si zambindu-i trist ia-m spus:
-Mersi pentru asa o noapte. Mi-a placut. Si... Craciun fericit.
Am parasit incaperea. M-am dus pe hol unde m-am incaltat si mi-am luat paltonul. Am iesit din casa, trantind usa. Nici nu se obosise sa se miste cand am plecat...
In drum spre casa mea, m-am oprit la o farmacie. Am cerut nenorocita aia de pastila apoi am plecat. Am intrat in casa si m-am sprijinit de usa. Totul se intamplase asa repede incat nu am avut timp sa ma mai razgandesc. Nici nu vroiam sa ma razgandesc, sincera sa fiue. L-am dorit la fel de mult cum si el m-a dorit pe bine. Stiam ca facusem o alegere buna.
M-am schimbat in haine lejere si am coborat in sufragerie. Pe masa aveam un pahar cu apa si o pastila mica. Am luat pastila intre degete si o priveam atenta. Am luat paharul in mana cea lalta si am baut o gura din apa rece. Am pus obiectul transparent la loc si am aruncat pastila in lichidul incolor. Am ranjit apoi am dat cu palma in pahar, care s-a rasturnat si s-a facut bucatele...

uuuh...si un capitol hentai .
poi sa vedem...in primul rand ai descris foarte bine totul, in special aceea scena mai fierbinte;;), dialogul a continut replici bine alese si pe deoparte comice, iar actiunea a decurs lin ^^, iar greseli de tastare nu am vazut ...
m-a uimit cat curaj a avut Hinata si a facut primul pas in asta mai ales ca ea era foarte timida, dar hei! dragostea schimba oamenii:X; totusi nu mi-a placut reactia lui Naruto de a doua zi, adica nu stiu mi s-a parut cam rece o.O...

Enfin...stii doar ca ador felul ta de a scrie!
astept urmatorul capitol!
kissu&byeeeeee

Ok deci stiu ca n-am mai postat de anul trecut O.O Ia ca va zic si eu La multi ani! ( Intarziata si eu dar nah, gestu conteaza) si imi cer scuze k n-am mai postat zilele astea Tre sa va anunt ca ficul e pe sfarsite sau e prea devreme? :]] (ma refer la anunt daca e prea devreme ca ficu se sfarseste oricum =]] ) Sper sa va placa si acest capitol si... Astept comm-uri, critici etc A da, sorry pt greseli (mai scapa XD)
Spor la citit!

14. Merry X-mas!

Stateam rezemata de masa din bucatarie cu un pahar de suc in mana si discutam cu prietenele mele. In sfarsit acea petrecere mult asteptata de Craciun avea loc. Toate pregatirile nu fusesera in zadar. Totul era minunat. In sufragerie se dansa si se discuta, in bucatarie se fuma, cei care fumau bine inteles, sau se statea la o barfa in liniste departe de zgomotul provocat de muzica si chicote, rasete si vorbe peste vorbe. Mi-am auzit numele usor si am intors capul. In usa se afla Kiba, cu un pahar spart in mana.
-Am scapat asta pe jos... mi-a spus aratand spre obiectul transparent din mana lui.
-O sa ramanem fara pahare in ritmul asta, baieti! Arunca-l, ce mai astepi? am spus zambindu-i.
-Hinata, te cauta Naruto! am auzit eu vocea surorii mele insa n-am vazut-o.
Am pus paharul pe masa, m-am scuzat si am iesit din bucatarie. Hanabi mi-a facut semn spre dormitor. Am inaintat usor iar cand am ajuns in fata usii m-am oprit. In camera aia, cu o seara inainte, eu am avut o experienta de neuitat. Am apasat usor clanta si l-am vazut cum incerca sa-si desfaca nodul de la cravata. Toti eram imbracati elegant insa nu inteleg motivul. Era o seara oarecare, parerea mea.
-M-ai chemat? am spus eu venind spre el.
-Da... Nu am mai apucat sa vorbim azi... Acolo e o nebunie totala, a aratat cu degetul spre usa. Aveam nevoie de o pauza.
M-a luat de mana si m-a tras langa el pe pat. Si-a plimbat usor buzele pe gatul meu apoi si-a rezemat capul pe umarul meu.
-Rochia asta iti vine minunat...
Purtam o rochie ce-mi venea deasupra genunchilor, neagra cu rosu. Partea care-mi acoperea sanii era neagra, cu mici volanase, de sub sani pana la sorduri era rosie, iar in jos cobora cu un satin negru de sub care se iveau alte volanase de culoarea sangelui.
Am simtit cum sunt impinsa usor pe spate, iar capul lui s-a asezat usor pe abdomenul meu. Mi-am dus o mana in parul lui trecandu-mi degetele prin el.
-N-ai luat nicio pastila nu-i asa? a intrebat el sarutandu-mi burta prin rochie.
-Nu... De ce as face asta? am intrebat privind pierduta tavanul.
-Pentru ca... poate fi un copil, Hina...
-Te-ar deranja asta?
-Nu, din contra, doar ca... s-a ridicat si ma privea in ochi. Mi-a mangaiat obrazul apoi m-a apucat usor de nas, zambindu-mi trist.
-Vrei sa ma parasesti, nu? De-aia ti-e frica de un copil... O fetita... Ai... aveam lacrimi in ochi insa nu-mi dadusem seama. S-a urcat peste mine si m-a sarutat. Am ramas surprinsa pe moment insa mi-am revenit repede si i-am raspuns la sarut. Imi ridicase usor rochia, strecurandu-si mana usor pe sub ea. Si-a lipit palma de abdomenul meu, miscand-o usor. S-a desprins intr-un final din sarut si s-a dat la oparte, asezandu-se pe spate langa mine. Mi-a luat mana intr-a lui si a oftat trist.
-De ce ai venit la mine aseara cu acel gand? a spus sarutandu-mi fiecare deget al mainii.
-Te-a deranjat?
-Hinata, inceteaza. Sti ca niciodata nu ma va deranja ceva facut de tine, mai ales ca aici vorbim de... In orice caz... Se pare ca trebuie sa-ti spun acum...
M-am ridicat in sezut privindu-l speriata. Vroia sa-mi spuna ca nu-l mai interesa de mine? Ca ma paraseste? Ca daca fac acest copil n-o sa-i pese?
-Trebuie sa plec la New York saptamana viitoare...
-Poftim? am spus eu, lacrimile incepand sa-mi inunde obrajii. Si te intorci repede nu?
-Asta e ideea, Hin... Nu cred ca ma mai... intorc.
-Nu... Nu poate fi adevarat! am inceput sa tip si sa plang. Am luat-o la fuga spre usa vrand sa plec insa m-a apucat de mana. M-am smucit si am scapat apoi m-am indreptat spre iesirea din casa, nepasandu-mi ca intram in oameni. Pe scari am reusit sa-mi rup tocul de la pantofiorii negrii cu un trandafiras rosu ca model. Deacie, erau preferatii mei. L-am auzit strigandu-ma insa nu-mi pasa. Fugeam in continuare. Fulgii albi de nea cadeau pe parul meu apoi se topeau. Din cauza lacrimilor nu vedeam pe unde merg si am reusit sa cad. Stateam in genunchi, in zapada si dadeam cu pumnii in asfalt. Imi blestemam zilele si soarta. I-am auzit pasii grabiti in spatele meu apoi am simtit cum sunt trasa in sus. Picioarele mele nu mai atingeau asfaltul acoperit de un strat alb de puf rece. Eram incatusata intr-un sarut umed, bland si plin de dragoste. Ma tinea in brate la fel cum un ginere isi tinea mireasa pentru a trece pragul usii.Mainile mele erau incolacite in jurul gatului lui iar capul mi se odihnea in scobitura dintre umar si gat, asta dupa ce am rupt sarutul. Isi simteam parfumul, caldura corpului si-i auzeam bataile inimii. M-a dus asa pana in dormitor, sub privirile curioase ale invitatilor. M-a intins pe pat, mi-a dat pantofii jos apoi s-a pus langa mine. Imi masa usor ingheietura mainii si ma privea in ochi. Cu calm a inceput sa-mi spuna lucruri pe care nu vroiam sa le accept.
-Sunt nevoit sa plec impreuna cu un prieten de-al meu. De-aia dupa accident nu prea te-am mai bagat in seama ca si o iubita. Nu vroiam sa te dezamagesc, lucru care-l fac acum. Poate tu crezi ca m-am folosit de tine insa nu. Promit ca pana plec o sa avem o relatie normala, apoi, dupa plecarea mea, vom pastra legatura la telefon. O sa vin cand pot sa te vizitez. Si, Hin, promite-mi ca daca va fi un copil ma vei anunta...
Ascultam uimita ceea ce-mi spunea. Am pus mana in fata, facandu-i semn sa taca. Mi-am masat tamplele usor si am rostit stins.
-Nu are rost, Naruto. Nu va fi niciun copil, te asigur! Iar tu, poti pleca unde vrei. Nu are rost sa avem o relatie de la chilometrii. Nu mai suntnem adolescenti.
Am parasit camera si m-am alaturat celorlalti inviati. El avea sa plece peste o saptamana iar eu voi ramane singura, fara el, fara nimic sa-mi aminteasca de privirea lui. Cel putin, asa credeam in acel moment.
Petrecerea a continuat iar eu am incercat sa-l evit cat de mult posibil. La doisprezece noaptea ne-am impartit cadouri unul altuia si ne-am distrat despachetandu-le. Tenten primise multe articole vestimentare pentru viitorul bebe, Neji primise o pipa din partea lui Sasuke, cu scuza ca de acum va avea nevoie de relaxare deoarece copilul si sotia ii vor da dureri de cap. Cu totii am primit lucruri haioase. De la semne de carti cu inscriptii comice la obiecte decorative sau vestimentare. Ii cumparasem lui Naruto o bratara din argint. Cand a desfacut cutiuta a ramas usor miscat si m-a luat in brate. A vrut sa ma sarute dar s-a razgandit. El imi luase o carte, scrisa de o scriitoare celebra. O carte de dragoste in care era relatata viata unei tinere care-si reantalneste prietenul dupa zece ani. Mi-o luase cu scuza ca era asesanatoare cu viata noastra. I-am multumit apoi ne-am adunat cu totii pe covorul din fata semineului si am inceput sa povestim amintiri din anii de liceu, din gradinite si din vacantele de vara. Spre dimineata, cand s-a spart gasca, m-a rugat sa raman si sa vorbim ca doi oameni normali. Am refuzat la inceput insa m-am lasat convinsa dandu-mi seama ca degeaba ma contraziceam cu el. A incercat sa-mi explice ca nu era vina lui si ca-i parea rau insa nu ma mai interesa asta acum. Am plecat la un moment dat fara sa-i spun nimic. Nici el n-a incercat sa ma opreasca. In momentul ala as fi vrut sa mor, sa dispar, orice. Ma daruisem lui iar acum ma parasea. Daca va fi un copil voi avorta si asa va fi sigur ca nu-l tine nimic legat de mine. Am oprit un taxi si i-am spus sa ma duca acasa. Trebuia sa fi luat nenorocita aia de pastila de dimineata. Cand am ajuns acasa eram prea obosita si nu am observat ca portita fusese deschisa. Am intrat in casa si am aprins lumina. Am tipat lasand sa-mi cada pungile cu cadouri jos. Pe perete era scris mare cu negru.
"Of, of, of... Iubitelul te paraseste!"
Am inceput sa plang si am pus mana pe telefon. Din instinct am format numarul blondului. Cand i-am auzit vocea am inceput sa plang de fericire.
-Te rog, vino! Vino!
-Hinata esti bine?
-Vino acasa la mine acum! am tipat eu si am fugit in bucatarie. Am apucat unul din cutitele ascutite din sertar si am stat rezemata de perete. Brusc curentul s-a stins in toata casa. Am inceput sa plang si sa urlu cand am auzit pasi venind spre camera unde ma aflam. M-am lasat jos, ghemuindu-ma si am inceput sa ma rog. Am simtit o mana pe umarul meu si am tipat tare, scapand cutitul din mana. Singura arma ce o aveam. Am inceput sa ma zbat si sa-l lovesc insa am fost luata in brate si tinuta strans.
-Hina, sunt eu... am auzit vocea cunoscuta, blanda.
M-am agatat de el si am inceput sa-l sarut pe obraz. Plangeam de fericire ca venise. Venise sa ma salveze. Venise pentru ca il chemasem. Ma iubea...
-Naruto... A intrat in casa! Credeam ca a incetat insa nu! Cand s-a intrerupt curentul am crezut ca este el. M-am speriat. Credeam ca o sa mor. Nu vreau sa mor! spuneam asta in soapta agatandu-ma de el mult mai mult.
-Curentul s-a oprit pe toata strada, asa ca stai calma. De unde sti ca a fost aici?
Am bajbait dupa o lanterna prin sertare si l-am luat de mana. Tremuram de frica si el a observat asta asa ca m-a luat de dupa gat. L-am dus in sufragerie si i-am aratat peretele. L-am simtit cum s-a incordat. A scos o injuratura apoi m-a imbratisat si mai strans.
-Iti promit ca totul va fi bine.

heya, I'm here again!^^

well.. un alt capitol minunat, plin de actine, modurile de expunere s-au imbinat armonios; ai descris foarte bine reactia si trairile Hinatei in momentul cand a aflat ca, din pacate:(, Naruto pleaca la New York, iar dialogul nu a fost sec :3:; am vazut si cateva greselute de tastare, vad ca au fost enumerate deja mai sus... anyway, fii mai atenta cand recitesti capitolele:*
aaa... si imi pare rau sa aud ca ficul tau e pe sfarsite, stii doar ca ador felul tau de a scrie si faptul ca te descurci minunat sa narezi la persoana 1, as putea spune ca ai talent ( si NU! ma contrazice:P)

cu toate astea, aiurea ca Naruto trebuie sa plece si o lasa pe Hina singura, de ce nu ii zice sa vina cu el?! iar acele mesaje.. nenorocitul ala o sa plateasca ca ii face zile negre bietei fete, dar dmnn ce sweet a fost Naru cand a venit la ea cand l-a chemat

M-am agatat de el si am inceput sa-l sarut pe obraz. Plangeam de fericire ca venise. Venise sa ma salveze. Venise pentru ca il chemasem. Ma iubea...

- eu nu vreau sa se desparta ca se iubesc, dar si Hin' e incapatanata rau ^^"..

anyway... astept nextu'
spor la scrisus!
kissuuuu&byeeee

Off,vad ca nu prea se obsesc sa iti lase comentarii asa ca m-am decis sa o fac eu pentru ca iti ador ficul.
Pai greseli de tastare,nu am ce sa iti reprosez,pentru ca nu exista.
Dialog,naratiune,bla bla bla..Exista si se observa.Felicitari.Esti o scriitoare buna!
Pai original este foarte original,pentru ca nu prea exista multe fic-uri NaruHina asa ca ..
Titlul..Il ador chiar ai avut inspiratie,aici.Nu ca nu ai avea si in rest!
Ah imi place cum descri sentimentele persoanajelor si restu..
Hentaiul din capitolul 13 a fost chiar picant,debea astept inca un capitol hentai.Te descurci la asa ceva.Mai ales la picanterii.
Capitolele tale sunt lungi,asta inseamna ca am ce citi,mai ales ca este frumos.
Fic-ul e pe sfarsite.Prea devreme?Poate,dar la cat de mult ai scris,poate ca este potrivit.
Si ma astept la un final frumos.
Of..pai..Asept next-ul ca mor aici nu ai mai postat de mult:(
Succes!