10-10-2009, 12:09 PM
Am adus continuarea. V-as ruga daca cititi sa comentati si voi :) Sper sa va placa... Spor la citit :*
2. Simpla gelozie.
Sunetul asurzitor al unei melodii m-a trezit brusc. Am pus laptopul de-opare si m-am ridicat in sezut, pe marginea patului. Mi-am frecat ochii, cascand lenes. Am privit ceasul de pe perete. O nu! Intarziasem deja o ora? Nu pot sa cred! Mi-am luat repede pe mine rochia ce-mi venea mai sus de genunchi, cu bretele, ce avea ca si culoare un bleu foarte deschis. Mi-am trecut mana prin par aranjand-ul, mi-am dat repede cu un gloss pe buze si am iesit din camera. Mi-am luat geanta ce statea pe canapeaua din sufragerie si am iesit din casa. In picioare aveam niste cizmulite de vara, facute din panza, ce-mi veneau cam cu doua degete mai sus de glezne, de culoare maro, fara toc. Ma grabeam deoarece intarziuasem acum si mai mult! Poate cand o sa ajung acolo voi avea marea surpriza sa fiu singura.
Paseam grabita pe trotuar, cand langa mine si-a facut aparitia o masina sport, neagra, cu geamuri fumurii. Incepuse sa mearga in ritm cu mine. Nu am dat importanta, chiar daca inima imi devenise cat un purice. Geamul s-a lasat usor in jos, iar o voce cunoscuta mie m-a facut sa ma linistesc. Un baiat saten, tuns scurt, ce parea sa aiva in jur de 20 si ceva de ani, cu niste ochi negrii si imbracat intr-un tricou gri. Era Kiba.
-Pustioaico? Ce faci pe aici?
-Kiba, ti-am spus sa nu-mi mai spui asa, da? am spus eu putin iritata.
-Da, da, da! Incotro? m-a intrebat el privintu-ma de sus pana jos.
-Kiba, nu e treaba ta unde ma duc, da? Mai bine ma lasi in pace, du-te unde ai treaba... i-am spus zambind.
M-a privit ciudat. A accelerat, si am vazut ca a parcat masina undeva mai in fata... A coborat venind spre mine. Eu nu i-am dat importanta continuand sa merg. Am trecut pe langa el, insa inainte sa-mi dau seama, bratul lui puternic m-a prins de mana, strangandu-ma destul de tare, si m-a lipit de un stalp. Si-a lipit corpul de al meu, impingandu-ma mai mult in acel obiect din spatele meu. Era mult mai inalt decat mine, si mult mai puternic. Sanii imi erau presati de pieptul lui, iar o durere destul de mare am simtit in momentul ala. Am scos un sunet slab din cauza asta. Ma privea insistent. Durerea devenea din ce in ce mai enervanta!
-Kiba! Esti nebun? Am urlat eu la el. Lasa-ma sa plec! Si nu te mai impinge asa! Kiba!
Tipam degeaba. Imi racisem plamanii acolo, urland ca disperata! Si pentru ce? Pe trotuar nu trecea nimeni in momentul ala, doar masinile mergeau in viteza pe strada. El ma privea cu acei ochi negri ca smoala, fixandu-ma, si parca reusind sa ma tina captiva in culoarea lor. Si-a apropiat fata usor de a mea, soptindu-mi la ureche:
-Inca il mai placi, nu?
-Poftim? Kiba inceteaza, lasa-ma sa plec! deja nu mai reuseam sa respir de durere. E nebun sau ce? Nu sunt facuta din plastic!
-Inca il mai placi? Raspunde odata! a tipat la mine... De ce? Ce dracu avea?
-Pe cine sa plac? Ce tot spui acolo? Esti nebun, ce ai?
S-a departat de mine, si in momentul ala am rasuflat usurata. Eram total confuza. Am privit ceasul ce se afla la mana mea. Intarziasem atat de mult! Am vrut sa plec insa m-a prins din nou de mana, tragandu-ma in bratele lui si strangandu-ma cu putere la piept. Ma privea fix in ochi. A zambit smecher, apoi s-a aplecat suor spre mine. Si-a trecut buzele peste ale mele, apoi le-a apasat incet. Simteam scarba pentru ceea ce se intampla in momentul ala. Intr-un moment prost inspirat, am deschis gura incercand sa trag aer in piept, si asta a fost un avantaj in privinta lui, care si-a strecurat limba cu usurinta printre buzele mele. Simteam cum stomacul mi se intoarce pe dos. Limba lui se misca in voie in gura mea, provocandu-mi greata. Nu am reactionat in nici un fel pe moment. Eram mult prea socata! Apoi am ineput sa il imping, cel putin am incercat, insa in zadar, era mult mai puternic decat mine. Ce puteam sa fac sa scap? L-am muscat, destul de tare, de limba. A fost deajuns sa se desprinda de mine, si sa injure ducandu-si mana la gura. Am inceput sa alerg, sa fug cat mai departe de acel loc, de el. Cum indraznise sa ma sarute? Ma uitam in urma, imi era frica sa nu vina dupa mine, si sa primesc un acelasi tratament ca inainte.
-Ce ii ia atat? Au trecut deja 2 ore!
-Naruto, stai calm. O sa vina!
Am aparut si eu in sfarsit, gafaind si aratand de parca as fi vazut o fantoma. Sakura ma privea speriata, la fel si Naruto. Sasuke se uita indiferent in jur. M-am asezat pe banca, langa prietena mea, si am privit in jos.
-Ce ai patit? M-a intrebat ea.
-Nimic! Sunt bine...
Nu-mi pasa daca ma credeau sau nu. Nu vroiam sa le spun ce tocmai patisem. Nu avea rost! Intarziasem atata timp incat le dadusem planurile peste cap. Luasera bilete la un film. Of... Ma simteam aiurea. Mi-am cerut scuze de atatea ori, incat uitasem si eu numarul. Am propus sa mergem la o cafenea, sa mancam o prajitura si sa bem o cafea. M-am oferit sa platesc eu, drept revansa. Cei trei au parut multumiti de oferta mea. Am pornit spre ce-a mai apropiata cafenea, unde ne-am luat o masa afara. Am comandat fiecare cate ceva, apoi am inceput sa discutam despre diferite chestii. Le-am povestiit ca dupa ce am ajuns in Franta, mi-am continuat studiile, bazandu-ma, asa cum imi pusesem in cap, pe arta. Imi placea sa desenez. Pe o foaie alba sa te joci cu un creion ascutit, sa-ti pui gandurile acolo... Era un sentiment placut. Le-am povesit si niste lucruri amuzante care le-am patit, cum ar fi faptul ca varsasem cafea pe unul din profesorii mei de desen. Doamne, credeam ca ma va zbura din cladire direct.
-Si ziceati de mine ca sunt oaie neagra in clasa! Blondul radea pe cinste.
-Macar ea invata, boule. spusele lui Sasuke l-au cam deranjat pe blond. Se certau mereu.
Am scos telefonul si l-am pus pe masa. Mi-am privit ceasul anuntandu-mi prietenii ca in jumatate de ora o sa plec. Aveam nevoie de odihna, relaxare. Deja intamplarea cu Kiba ma doborase destul de urat. M-am ridicat, luandu-mi la revedere de la toti. Era deja destul de tarziu, si afara se intunecase. Imi era cam frica sincera sa fiu. Nu sti niciodata ce idiot iti apare in spate si-ti da cu ceva in cap. Din fericire am ajuns cu bine acasa. Am pasit inauntru, inchizand usa in urma mea. Era o liniste ca de mormant. Am vazut pe frigider, lipit cu un magnet dragutz, un biletel.
"Sunt in oras cu Tenten. Nu stiu cand ma intorc. Neji"
-Deci sunt singura acasa... am spus eu, deschizand frigiderul de unde mi-am luat un pahar de suc. Am pus in microunde o punga de floricele si le-am lasat acolo catvea minute. Apoi, le-am pus intr-un bol de sticla. M-am dus in sufragerie, unde am dat drumu la TV. Cum credeam, nimic interesant de vazut. Mancam pop-corn si priveam ecranul. Insa mintea imi era in alta parte.
Un sunet strident m-a trezit din visare. M-am ridicat sa vad cine suna la usa la ora aia. Nu m-am mai obosit sa ma uit pe vizor si am deschis direct. Am fost impinsa de perete. La contactul cu zidul am gemut usor din cauza durerii. Priveam persoana din fata mea. Eram speriata. Cine doamne iarta-ma era?
-Iesi din casa mea, sau tip! am spus eu disperata, vocea imi tremura, la fel ca intreg corpul.
-Nu zau! Pustioaico, ce primire calduroasa. s-a apropiat usor de mine.
-Kiba... Duhnesti a alcool! Si ce dracu faci la mine in casa? am tipat indepartandu-ma de el. Era beat! Iar eu eram foarte speriata. Nu vroiam sa ma gandesc la ce avea in cap! Dar nu inteleg, de ce facea chestiile astea? Mai intai ma saruta, apoi vine la mine acasa beat mort! Se apropia de mine din ce in ce mai mult. Am ajuns in sufragerie tot mergand in spate. Cu un gest brutal m-a impins pe canapea, el urcandu-se peste mine. Am inceput sa tip si sa ma zbat. De ce nu venea Neji acasa mai repede? De ce nu ma auzea nimeni, sa ma scape cineva de chestia asta! Gura mi-a fost acoperita de saruturile lui. Imi provoca atata scarba! Acum nu mai puteam nici sa tip. Plangeam. Mainile lui se jucau in voie pe corpul meu si era in incercarea de a indeparta hainele ce le aveam pe mine.
Am auzit pasi pe hol! Mi-am indreptat privirea spre persoana care intrase in camera unde eu eram "atacata" de o bestie! Eram priviti de o pereche de ochi albastri ca un ocean in mijlocul unei furtuni. Am vazut ca se incrunta, privindu-l pe Kiba cu ura.
-Da-te jos de pe ea, acum! a tipat catre barbatul ce statea deasupra mea.
-Si daca nu vreau, ce faci? a spus el desprinzandusi buzele de ale mele. Incepusem sa plang si mai tare. Cred ca deja plangeam de fericire pentru ca dumnezeu imi asculta-se rugamintile! Nu stiu cand s-a intamplat asta, insa intr-o fractiune de secunda Kiba era deja dat afara din casa mea, asta dupa ce isi primise cateva. Cred ca eu deja pierdusem notiunea timpului. S-a asezat in genunchi, in fata mea, prinzandu-mi mainile intr-ale lui. Ma privea ingrijorat, iar eu il priveam plangand. Ma salvase! Era eroul meu!
-Cum ai intrat? Si mai bine spus de ce ai venit? Am reusit sa-l intreb cand m-am calmat.
-Ti-ai uitat telefonul pe masa, la cafenea, si m-am oferit sa ti-l aduc. Si am intrat pentru ca usa era deschisa si te-am auzit tipand... Ai fi vrut sa raman afara? mi-a spus el inca privindu-ma plin de ingrijorare.
-Nu,nu... Multumesc... i-am spus lasand privirea in jos si oftand. Daca nu era el cine stie ce puteam pati. Puteam fi violata. M-am cutremurat la gandul asta.
-Ce avea Kiba de impartit cu tine? m-a intrebat, incercand sa para indiferent.
-Nu stiu...
M-a tras spre el, ajungand sa stau cu capul pe unu din picioarele lui. Mi-a zambit si a inceput sa se joace in parul meu, spunandu-mi usor;
-Odihneste-te. O sa stau cu tine pana se intoarce Neji.
Am zambit si simteam cum obrajii mei devin foarte rosi. Am inchis ochii si m-am lasat purtata undeva, intr-o lume unde eu sunt stapana a tot, intr-o lume in care tot ce vreau se intampla, o lume a viselor.
M-am trezit brusc, la contactul cu suprafata moale a patului. Am privit nedumerita in jur. Am auzit usa cum s-a inchis in urma acelui cineva care m-a adus la mine in camera. Se pare ca adormisem sub mangaierile calde din parul meu, care el mi le-a aplicat pentru a ma linisti. Nu stiu cat timp am dormit, insa dormisem foarte bine! M-am ridicat din pat, mi-am luat pijamaua pe mine apoi m-am intins din nou in acel loc moale si confortabil. Am adormit imediat.
***
-De ce dracu nu mi-ai pus mai din timp?! S-a auzit o voce de barbat din sufragerie. Insa raspunsul nu s-a mai facut auzit. Se pare ca Neji vorbea la telefon, si ca era foarte nervos. Tipetele lui m-au trezit din somn. Cat urasc sa fiu trezita de cineva, sau ceva! Am coborat jos, cascand, si intinzandu-mi trupul inca amortit. M-am dus in bucatarie, fara sa bag tipetele varului meu in seama. Mi-am facut o cafea, m-am trantit lenes pe scaun si am inceput sa privesc lichidul negru din cana. Deja se racise de cat timp tineam cana in mana si nu ma atinsesem deloc de ea. Eram pierduta in ganduri. Am auzit la un moment dat usa de la intrate trantindu-se. Cred ca Neji plecase. Eh.. Eram singura acasa, din nou. M-am dus sa ma asigur daca a inchis usa sau nu. Era inchisa. Am aruncat cana in chiuveta, spaland-o, apoi am puso pe uscatorul pentru vase. M-am dus in camera, unde am dat drumul la muzica, volumul fiind la maxim. Am inceput sa topai in stanga si in dreapta. Am pus mana pe telefon si am dat un sms, apoi m-am imbracat intr-o perehche de pantaloni albastri si un maieu orange. Mi-am dat cu putin rimel pe gene, dandu-le un plus de volum, putin gloss si mi-am prins parul intr-o coada la spate. Am stins muzica si am plecat afara. Sms-ul era pentru Sakura, i-am spus sa vina sa facem o mica plimbare. Ne-am intalnit in fata unui parc. Purta o fusta de blugi, si un maieu verde. Parul il avea dat pe spate, cu ajutorul unei panglici de aceasi culoare ca si ochii ei mari.
-Da, Hina! Am venit. S-a intamplat ceva?
-Nu! Vroiam sa ne plimbam putin. Si defapt da... am ceva sa-si spun.
Am inceput sa ne plimbam, incepand sa vorbim despre diverse chestii. La un moment dat ea a intrerupt conversatia plictisitoare si fara sens, intrebandu-ma intr-un fel ingrijorata.
-Ce vroiai sa-mi spui?
-Sti... Kiba s-a comportat ciudat ieri... Adica m-am intalnit cu el cand veneam spre parc. Asta m-a facut sa intarzii atat de mult... M-a sarutat.... Mi se face scarba numai cand ma gandesc. Si seara, cand m-am intors acasa, a venit la mine, beat mort!
-Si tu i-ai deschis! M-a intrebat ea, intr-un tipat plin de uimire.
-Da. Nu stiam cine e pentru ca nu m-am uitat pe vizor inainte! Credeam ca e Neji... Si am deschis. A dat buzna peste mine si... am continuat sa-i povestesc ceea ce patisem. De cand sunase la usa, pana am adormit si am fost dusa in camera mea.
-Baiatul ala nu e sanatos, sau ce? Hinata! Daca iti facea ceva? Ai avut noroc cu Naruto.
Am continuat sa dezbatem acest subiect. Apoi lasand totul balta, si spunand " Mersi Doamne!" ca eram bine, am vorbit din nou chstii neintersante.
Telefonul Sakurei a inceput sa sune. Cat timp ea a vorbit, eu m-am indepartat putin, lasand-o sa palavrageasca in liniste, deoarece stiam ca nu-i place sa i se asculte conversatiile la telefon. Apoi a venit spre mine, toata un zambet, si m-a imbratisat strans.
-Ce zici de o seara plina de muzica si dans? Disco, ceva?
-Mai intrebi? Am spus eu incepand sa rad. Aveam un ras colorat, plin de copilarie. Sakura mereu imi spunea ca oricine m-ar auzi razand asa ar crede ca am doar 12 ani.
Deci in seara aia mergeam la disco. Din cate am inteles mai veneau Ino, Sai si Sasuke. Aveam o curiozitate stranie de a intreba de ce Naruto nu vine, insa m-am abtinut.
-Ok, deci ne vedem diseara la 10 in fata casei tale. Venim noi sa te luam, ok?
-Bine. Mersi de invitatie! Am spus eu in timp ce ma indepartam. Doamne, trecuse atata timp de cand nu am mai iesit seara printr-o discoteca cu ei, incat ma simteam ca un copil in prima zi de gradinita.
Am ajuns acasa, unde am lenevit destul de mult. Nu aveam ce face, asa ca m-am apucat sa fac niste desene, din lipsa de ocupatie. Erau doar cateva schite ciudate, care poate vor avea o forma mai normala cand le voi desene cu atentie pe o foaie mai mare. M-am uitat la ceas si am observat ca ora la care eu trebuia sa fiu gata se apropia din ce in ce mai repede. Am facut un dus rapid, apoi mi-am infasurat corpul intr-un capot de baie. Dupa ce mi-am aplicat un make-up simplu, ce avea la baza o linie neagra a creionului, rimelul care nu lipsea niciodata de pe genele mele, si obisnuitul gloss, am deschis dulapul de unde mi-am scos cateva haine. Oare ce sa port? Am optat pentru panataloni scurti, si am dat fustele si rochiile de-oprte. Nu prea eram asa moarta dupa acele haine, insa le purtam ocazional. Preferam pantalonii, erau mult mai comozi si stiam ca nu mi-i zboara vantul niciodata. Pantalonii nergii, foarte scurti, imi veneau foarte bine. Si tricoul violet deschis se mula perfect pe formele corpului meu, scotandu-le in evidenta. M-am dat cu parfumul meu preferat, care avea un miros ciudat, cum il numeau unii. Mirosea a zahar ars. Mie una imi placea. Apoi m-am incaltat cu o pereche te tenesi lejeri, negri. Parul imi cadea drept pe umeri. Eram gata. Am coborat jos si am asteptat sa vina prietenii mei, timp in care i-am lasat lui Neji un biletel anuntand-ul unde sunt, deoarece inca nu se intorsese acasa. Am auzit soneria usii. Inainte de a deschide, m-am uitat bine pe vizor. Am vazut o mare de par roz. Nu se punea la indoiala cine era. Am deschis usa, iar rozalia s-a intors spre mine, scotand un sunet de uimire urmat de un fluierat strident.
-Ce bine aratam. Mi-a spus ea privindu-ma de sus pana jos. Daca nu aveam prieten, jur ca ma dadeam la tine. A inceput sa-si zbata genele, cum un fluture isi zbate aripile in incercarea de a scapa dintr-o panza de paianjen in care a ramas intepenit.
-Lesbiano! Am tipat eu amuzata la ea. Am inceput sa radem amandoua. Am inchis usa si am urcat in masina ce se afla in fata casei. Rozalia purta o richie albastra, ce-i venea foarte bine. Si in picioare niste balerini draguti, albi. Ea era mult mai eleganta decat mine. Poate ca lucrul asta il atragea pe Naruto la ea. Se imbraca de o mie de ori mai frumos, iar acei ochi verzi emanau incredere, dragoste, amuzament si incredere de sine. In schimb ai mei... Erau mari si lipsiti de viata. Nu emanau decat timiditate si... prostie! Oricum, nu am fost niciodata geloasa pe fata care imi era prietena din copilarie. Faceam totul impreuna. Era ca si sora mea. Eu am stat in spate, langa Ino si Sai. Formau un cuplu atat de dragut! Ino purta o fusta scurta, violet si un maieu galben. Parul il avea prins intr-o coada ridicata la spate, iar cei doi baieti erau imbracati aproape la fel. Blugi si cate un tricou negru. Ce s-au potrivit! Tot drumul, cei doi de langa mine nu au facut alt ceva decat sa se sarute. Ma amuza chestia asta foarte tare. Priveam pe geam, admirand stelele se stateau fiecare la locul lor pe acea mare albastra. Cand am ajuns la locul stabilit muzica se chinuia sa iasa din acel loc imens si reusea, chiar daca nu in intregime. Afara, baieti si fete stateau si radeau. Am intrat in acel iad. Era acolo un fum de nu puteai respira! Am cautat o masa libera, si spre mirarea mea, am gasit una. Ne-am asezat si am comandat fiecare ceva de baut. Sai si Ino erau deja pe ringul de dans. Ino se misca provocator, dand lent din solduri in ritmul muzici. Nici Sai nu statea prea rau cu dansul. Ii priveam in timp ce trageam prin acel pai, sucul ce se afla in paharul meu.
-Hinata, vi sa dansezi? M-a intrebat fata cu acei ochi verzi pe care eu ii vedeam atat de frumosi fata de ai mei. Am acceptat, ducandu-ma si eu pe ringul de dans. Dansam, radeam, ne amuzam de miscarile altor omeni care nu o aveau chiar asa bine cu dansul. Dansasem destul de mult, iar fumul din acel loc si caldura care era nu-ti mai dadea puteri pentru o alta tura. M-am scuzat si am iesit afara. Statea sprijinita de unul din acei stalpi ce se aflau acolo ca decor, cand privirea mi-a fost captata de un cuplu din apropiere. O tipa cu un par negru ca ce-a mai adanca noapte, statea in bratele unui blond, care isi tinea mainile foarte comod pe fesele ei. Cand s-au desprins din sarutul care il impartaseau, am realizat ca acel baiat nu era altul decat Naruto. Am simtit cum ochii mei se inunda in lacrimi. De ce plangeam? Inca il mai iubeam? Asta nu era posibil! Gelozie... Nu! Am plecat din acel loc, ducandu-ma sa-mi iau la revedere de la prietenii mei inainte. Simteam cum inima nu-mi mai bate, cum aerul nu-mi mai intra in plamani. Ma mir cum de am reusit sa ajung acasa...
2. Simpla gelozie.
Sunetul asurzitor al unei melodii m-a trezit brusc. Am pus laptopul de-opare si m-am ridicat in sezut, pe marginea patului. Mi-am frecat ochii, cascand lenes. Am privit ceasul de pe perete. O nu! Intarziasem deja o ora? Nu pot sa cred! Mi-am luat repede pe mine rochia ce-mi venea mai sus de genunchi, cu bretele, ce avea ca si culoare un bleu foarte deschis. Mi-am trecut mana prin par aranjand-ul, mi-am dat repede cu un gloss pe buze si am iesit din camera. Mi-am luat geanta ce statea pe canapeaua din sufragerie si am iesit din casa. In picioare aveam niste cizmulite de vara, facute din panza, ce-mi veneau cam cu doua degete mai sus de glezne, de culoare maro, fara toc. Ma grabeam deoarece intarziuasem acum si mai mult! Poate cand o sa ajung acolo voi avea marea surpriza sa fiu singura.
Paseam grabita pe trotuar, cand langa mine si-a facut aparitia o masina sport, neagra, cu geamuri fumurii. Incepuse sa mearga in ritm cu mine. Nu am dat importanta, chiar daca inima imi devenise cat un purice. Geamul s-a lasat usor in jos, iar o voce cunoscuta mie m-a facut sa ma linistesc. Un baiat saten, tuns scurt, ce parea sa aiva in jur de 20 si ceva de ani, cu niste ochi negrii si imbracat intr-un tricou gri. Era Kiba.
-Pustioaico? Ce faci pe aici?
-Kiba, ti-am spus sa nu-mi mai spui asa, da? am spus eu putin iritata.
-Da, da, da! Incotro? m-a intrebat el privintu-ma de sus pana jos.
-Kiba, nu e treaba ta unde ma duc, da? Mai bine ma lasi in pace, du-te unde ai treaba... i-am spus zambind.
M-a privit ciudat. A accelerat, si am vazut ca a parcat masina undeva mai in fata... A coborat venind spre mine. Eu nu i-am dat importanta continuand sa merg. Am trecut pe langa el, insa inainte sa-mi dau seama, bratul lui puternic m-a prins de mana, strangandu-ma destul de tare, si m-a lipit de un stalp. Si-a lipit corpul de al meu, impingandu-ma mai mult in acel obiect din spatele meu. Era mult mai inalt decat mine, si mult mai puternic. Sanii imi erau presati de pieptul lui, iar o durere destul de mare am simtit in momentul ala. Am scos un sunet slab din cauza asta. Ma privea insistent. Durerea devenea din ce in ce mai enervanta!
-Kiba! Esti nebun? Am urlat eu la el. Lasa-ma sa plec! Si nu te mai impinge asa! Kiba!
Tipam degeaba. Imi racisem plamanii acolo, urland ca disperata! Si pentru ce? Pe trotuar nu trecea nimeni in momentul ala, doar masinile mergeau in viteza pe strada. El ma privea cu acei ochi negri ca smoala, fixandu-ma, si parca reusind sa ma tina captiva in culoarea lor. Si-a apropiat fata usor de a mea, soptindu-mi la ureche:
-Inca il mai placi, nu?
-Poftim? Kiba inceteaza, lasa-ma sa plec! deja nu mai reuseam sa respir de durere. E nebun sau ce? Nu sunt facuta din plastic!
-Inca il mai placi? Raspunde odata! a tipat la mine... De ce? Ce dracu avea?
-Pe cine sa plac? Ce tot spui acolo? Esti nebun, ce ai?
S-a departat de mine, si in momentul ala am rasuflat usurata. Eram total confuza. Am privit ceasul ce se afla la mana mea. Intarziasem atat de mult! Am vrut sa plec insa m-a prins din nou de mana, tragandu-ma in bratele lui si strangandu-ma cu putere la piept. Ma privea fix in ochi. A zambit smecher, apoi s-a aplecat suor spre mine. Si-a trecut buzele peste ale mele, apoi le-a apasat incet. Simteam scarba pentru ceea ce se intampla in momentul ala. Intr-un moment prost inspirat, am deschis gura incercand sa trag aer in piept, si asta a fost un avantaj in privinta lui, care si-a strecurat limba cu usurinta printre buzele mele. Simteam cum stomacul mi se intoarce pe dos. Limba lui se misca in voie in gura mea, provocandu-mi greata. Nu am reactionat in nici un fel pe moment. Eram mult prea socata! Apoi am ineput sa il imping, cel putin am incercat, insa in zadar, era mult mai puternic decat mine. Ce puteam sa fac sa scap? L-am muscat, destul de tare, de limba. A fost deajuns sa se desprinda de mine, si sa injure ducandu-si mana la gura. Am inceput sa alerg, sa fug cat mai departe de acel loc, de el. Cum indraznise sa ma sarute? Ma uitam in urma, imi era frica sa nu vina dupa mine, si sa primesc un acelasi tratament ca inainte.
-Ce ii ia atat? Au trecut deja 2 ore!
-Naruto, stai calm. O sa vina!
Am aparut si eu in sfarsit, gafaind si aratand de parca as fi vazut o fantoma. Sakura ma privea speriata, la fel si Naruto. Sasuke se uita indiferent in jur. M-am asezat pe banca, langa prietena mea, si am privit in jos.
-Ce ai patit? M-a intrebat ea.
-Nimic! Sunt bine...
Nu-mi pasa daca ma credeau sau nu. Nu vroiam sa le spun ce tocmai patisem. Nu avea rost! Intarziasem atata timp incat le dadusem planurile peste cap. Luasera bilete la un film. Of... Ma simteam aiurea. Mi-am cerut scuze de atatea ori, incat uitasem si eu numarul. Am propus sa mergem la o cafenea, sa mancam o prajitura si sa bem o cafea. M-am oferit sa platesc eu, drept revansa. Cei trei au parut multumiti de oferta mea. Am pornit spre ce-a mai apropiata cafenea, unde ne-am luat o masa afara. Am comandat fiecare cate ceva, apoi am inceput sa discutam despre diferite chestii. Le-am povestiit ca dupa ce am ajuns in Franta, mi-am continuat studiile, bazandu-ma, asa cum imi pusesem in cap, pe arta. Imi placea sa desenez. Pe o foaie alba sa te joci cu un creion ascutit, sa-ti pui gandurile acolo... Era un sentiment placut. Le-am povesit si niste lucruri amuzante care le-am patit, cum ar fi faptul ca varsasem cafea pe unul din profesorii mei de desen. Doamne, credeam ca ma va zbura din cladire direct.
-Si ziceati de mine ca sunt oaie neagra in clasa! Blondul radea pe cinste.
-Macar ea invata, boule. spusele lui Sasuke l-au cam deranjat pe blond. Se certau mereu.
Am scos telefonul si l-am pus pe masa. Mi-am privit ceasul anuntandu-mi prietenii ca in jumatate de ora o sa plec. Aveam nevoie de odihna, relaxare. Deja intamplarea cu Kiba ma doborase destul de urat. M-am ridicat, luandu-mi la revedere de la toti. Era deja destul de tarziu, si afara se intunecase. Imi era cam frica sincera sa fiu. Nu sti niciodata ce idiot iti apare in spate si-ti da cu ceva in cap. Din fericire am ajuns cu bine acasa. Am pasit inauntru, inchizand usa in urma mea. Era o liniste ca de mormant. Am vazut pe frigider, lipit cu un magnet dragutz, un biletel.
"Sunt in oras cu Tenten. Nu stiu cand ma intorc. Neji"
-Deci sunt singura acasa... am spus eu, deschizand frigiderul de unde mi-am luat un pahar de suc. Am pus in microunde o punga de floricele si le-am lasat acolo catvea minute. Apoi, le-am pus intr-un bol de sticla. M-am dus in sufragerie, unde am dat drumu la TV. Cum credeam, nimic interesant de vazut. Mancam pop-corn si priveam ecranul. Insa mintea imi era in alta parte.
Un sunet strident m-a trezit din visare. M-am ridicat sa vad cine suna la usa la ora aia. Nu m-am mai obosit sa ma uit pe vizor si am deschis direct. Am fost impinsa de perete. La contactul cu zidul am gemut usor din cauza durerii. Priveam persoana din fata mea. Eram speriata. Cine doamne iarta-ma era?
-Iesi din casa mea, sau tip! am spus eu disperata, vocea imi tremura, la fel ca intreg corpul.
-Nu zau! Pustioaico, ce primire calduroasa. s-a apropiat usor de mine.
-Kiba... Duhnesti a alcool! Si ce dracu faci la mine in casa? am tipat indepartandu-ma de el. Era beat! Iar eu eram foarte speriata. Nu vroiam sa ma gandesc la ce avea in cap! Dar nu inteleg, de ce facea chestiile astea? Mai intai ma saruta, apoi vine la mine acasa beat mort! Se apropia de mine din ce in ce mai mult. Am ajuns in sufragerie tot mergand in spate. Cu un gest brutal m-a impins pe canapea, el urcandu-se peste mine. Am inceput sa tip si sa ma zbat. De ce nu venea Neji acasa mai repede? De ce nu ma auzea nimeni, sa ma scape cineva de chestia asta! Gura mi-a fost acoperita de saruturile lui. Imi provoca atata scarba! Acum nu mai puteam nici sa tip. Plangeam. Mainile lui se jucau in voie pe corpul meu si era in incercarea de a indeparta hainele ce le aveam pe mine.
Am auzit pasi pe hol! Mi-am indreptat privirea spre persoana care intrase in camera unde eu eram "atacata" de o bestie! Eram priviti de o pereche de ochi albastri ca un ocean in mijlocul unei furtuni. Am vazut ca se incrunta, privindu-l pe Kiba cu ura.
-Da-te jos de pe ea, acum! a tipat catre barbatul ce statea deasupra mea.
-Si daca nu vreau, ce faci? a spus el desprinzandusi buzele de ale mele. Incepusem sa plang si mai tare. Cred ca deja plangeam de fericire pentru ca dumnezeu imi asculta-se rugamintile! Nu stiu cand s-a intamplat asta, insa intr-o fractiune de secunda Kiba era deja dat afara din casa mea, asta dupa ce isi primise cateva. Cred ca eu deja pierdusem notiunea timpului. S-a asezat in genunchi, in fata mea, prinzandu-mi mainile intr-ale lui. Ma privea ingrijorat, iar eu il priveam plangand. Ma salvase! Era eroul meu!
-Cum ai intrat? Si mai bine spus de ce ai venit? Am reusit sa-l intreb cand m-am calmat.
-Ti-ai uitat telefonul pe masa, la cafenea, si m-am oferit sa ti-l aduc. Si am intrat pentru ca usa era deschisa si te-am auzit tipand... Ai fi vrut sa raman afara? mi-a spus el inca privindu-ma plin de ingrijorare.
-Nu,nu... Multumesc... i-am spus lasand privirea in jos si oftand. Daca nu era el cine stie ce puteam pati. Puteam fi violata. M-am cutremurat la gandul asta.
-Ce avea Kiba de impartit cu tine? m-a intrebat, incercand sa para indiferent.
-Nu stiu...
M-a tras spre el, ajungand sa stau cu capul pe unu din picioarele lui. Mi-a zambit si a inceput sa se joace in parul meu, spunandu-mi usor;
-Odihneste-te. O sa stau cu tine pana se intoarce Neji.
Am zambit si simteam cum obrajii mei devin foarte rosi. Am inchis ochii si m-am lasat purtata undeva, intr-o lume unde eu sunt stapana a tot, intr-o lume in care tot ce vreau se intampla, o lume a viselor.
M-am trezit brusc, la contactul cu suprafata moale a patului. Am privit nedumerita in jur. Am auzit usa cum s-a inchis in urma acelui cineva care m-a adus la mine in camera. Se pare ca adormisem sub mangaierile calde din parul meu, care el mi le-a aplicat pentru a ma linisti. Nu stiu cat timp am dormit, insa dormisem foarte bine! M-am ridicat din pat, mi-am luat pijamaua pe mine apoi m-am intins din nou in acel loc moale si confortabil. Am adormit imediat.
***
-De ce dracu nu mi-ai pus mai din timp?! S-a auzit o voce de barbat din sufragerie. Insa raspunsul nu s-a mai facut auzit. Se pare ca Neji vorbea la telefon, si ca era foarte nervos. Tipetele lui m-au trezit din somn. Cat urasc sa fiu trezita de cineva, sau ceva! Am coborat jos, cascand, si intinzandu-mi trupul inca amortit. M-am dus in bucatarie, fara sa bag tipetele varului meu in seama. Mi-am facut o cafea, m-am trantit lenes pe scaun si am inceput sa privesc lichidul negru din cana. Deja se racise de cat timp tineam cana in mana si nu ma atinsesem deloc de ea. Eram pierduta in ganduri. Am auzit la un moment dat usa de la intrate trantindu-se. Cred ca Neji plecase. Eh.. Eram singura acasa, din nou. M-am dus sa ma asigur daca a inchis usa sau nu. Era inchisa. Am aruncat cana in chiuveta, spaland-o, apoi am puso pe uscatorul pentru vase. M-am dus in camera, unde am dat drumul la muzica, volumul fiind la maxim. Am inceput sa topai in stanga si in dreapta. Am pus mana pe telefon si am dat un sms, apoi m-am imbracat intr-o perehche de pantaloni albastri si un maieu orange. Mi-am dat cu putin rimel pe gene, dandu-le un plus de volum, putin gloss si mi-am prins parul intr-o coada la spate. Am stins muzica si am plecat afara. Sms-ul era pentru Sakura, i-am spus sa vina sa facem o mica plimbare. Ne-am intalnit in fata unui parc. Purta o fusta de blugi, si un maieu verde. Parul il avea dat pe spate, cu ajutorul unei panglici de aceasi culoare ca si ochii ei mari.
-Da, Hina! Am venit. S-a intamplat ceva?
-Nu! Vroiam sa ne plimbam putin. Si defapt da... am ceva sa-si spun.
Am inceput sa ne plimbam, incepand sa vorbim despre diverse chestii. La un moment dat ea a intrerupt conversatia plictisitoare si fara sens, intrebandu-ma intr-un fel ingrijorata.
-Ce vroiai sa-mi spui?
-Sti... Kiba s-a comportat ciudat ieri... Adica m-am intalnit cu el cand veneam spre parc. Asta m-a facut sa intarzii atat de mult... M-a sarutat.... Mi se face scarba numai cand ma gandesc. Si seara, cand m-am intors acasa, a venit la mine, beat mort!
-Si tu i-ai deschis! M-a intrebat ea, intr-un tipat plin de uimire.
-Da. Nu stiam cine e pentru ca nu m-am uitat pe vizor inainte! Credeam ca e Neji... Si am deschis. A dat buzna peste mine si... am continuat sa-i povestesc ceea ce patisem. De cand sunase la usa, pana am adormit si am fost dusa in camera mea.
-Baiatul ala nu e sanatos, sau ce? Hinata! Daca iti facea ceva? Ai avut noroc cu Naruto.
Am continuat sa dezbatem acest subiect. Apoi lasand totul balta, si spunand " Mersi Doamne!" ca eram bine, am vorbit din nou chstii neintersante.
Telefonul Sakurei a inceput sa sune. Cat timp ea a vorbit, eu m-am indepartat putin, lasand-o sa palavrageasca in liniste, deoarece stiam ca nu-i place sa i se asculte conversatiile la telefon. Apoi a venit spre mine, toata un zambet, si m-a imbratisat strans.
-Ce zici de o seara plina de muzica si dans? Disco, ceva?
-Mai intrebi? Am spus eu incepand sa rad. Aveam un ras colorat, plin de copilarie. Sakura mereu imi spunea ca oricine m-ar auzi razand asa ar crede ca am doar 12 ani.
Deci in seara aia mergeam la disco. Din cate am inteles mai veneau Ino, Sai si Sasuke. Aveam o curiozitate stranie de a intreba de ce Naruto nu vine, insa m-am abtinut.
-Ok, deci ne vedem diseara la 10 in fata casei tale. Venim noi sa te luam, ok?
-Bine. Mersi de invitatie! Am spus eu in timp ce ma indepartam. Doamne, trecuse atata timp de cand nu am mai iesit seara printr-o discoteca cu ei, incat ma simteam ca un copil in prima zi de gradinita.
Am ajuns acasa, unde am lenevit destul de mult. Nu aveam ce face, asa ca m-am apucat sa fac niste desene, din lipsa de ocupatie. Erau doar cateva schite ciudate, care poate vor avea o forma mai normala cand le voi desene cu atentie pe o foaie mai mare. M-am uitat la ceas si am observat ca ora la care eu trebuia sa fiu gata se apropia din ce in ce mai repede. Am facut un dus rapid, apoi mi-am infasurat corpul intr-un capot de baie. Dupa ce mi-am aplicat un make-up simplu, ce avea la baza o linie neagra a creionului, rimelul care nu lipsea niciodata de pe genele mele, si obisnuitul gloss, am deschis dulapul de unde mi-am scos cateva haine. Oare ce sa port? Am optat pentru panataloni scurti, si am dat fustele si rochiile de-oprte. Nu prea eram asa moarta dupa acele haine, insa le purtam ocazional. Preferam pantalonii, erau mult mai comozi si stiam ca nu mi-i zboara vantul niciodata. Pantalonii nergii, foarte scurti, imi veneau foarte bine. Si tricoul violet deschis se mula perfect pe formele corpului meu, scotandu-le in evidenta. M-am dat cu parfumul meu preferat, care avea un miros ciudat, cum il numeau unii. Mirosea a zahar ars. Mie una imi placea. Apoi m-am incaltat cu o pereche te tenesi lejeri, negri. Parul imi cadea drept pe umeri. Eram gata. Am coborat jos si am asteptat sa vina prietenii mei, timp in care i-am lasat lui Neji un biletel anuntand-ul unde sunt, deoarece inca nu se intorsese acasa. Am auzit soneria usii. Inainte de a deschide, m-am uitat bine pe vizor. Am vazut o mare de par roz. Nu se punea la indoiala cine era. Am deschis usa, iar rozalia s-a intors spre mine, scotand un sunet de uimire urmat de un fluierat strident.
-Ce bine aratam. Mi-a spus ea privindu-ma de sus pana jos. Daca nu aveam prieten, jur ca ma dadeam la tine. A inceput sa-si zbata genele, cum un fluture isi zbate aripile in incercarea de a scapa dintr-o panza de paianjen in care a ramas intepenit.
-Lesbiano! Am tipat eu amuzata la ea. Am inceput sa radem amandoua. Am inchis usa si am urcat in masina ce se afla in fata casei. Rozalia purta o richie albastra, ce-i venea foarte bine. Si in picioare niste balerini draguti, albi. Ea era mult mai eleganta decat mine. Poate ca lucrul asta il atragea pe Naruto la ea. Se imbraca de o mie de ori mai frumos, iar acei ochi verzi emanau incredere, dragoste, amuzament si incredere de sine. In schimb ai mei... Erau mari si lipsiti de viata. Nu emanau decat timiditate si... prostie! Oricum, nu am fost niciodata geloasa pe fata care imi era prietena din copilarie. Faceam totul impreuna. Era ca si sora mea. Eu am stat in spate, langa Ino si Sai. Formau un cuplu atat de dragut! Ino purta o fusta scurta, violet si un maieu galben. Parul il avea prins intr-o coada ridicata la spate, iar cei doi baieti erau imbracati aproape la fel. Blugi si cate un tricou negru. Ce s-au potrivit! Tot drumul, cei doi de langa mine nu au facut alt ceva decat sa se sarute. Ma amuza chestia asta foarte tare. Priveam pe geam, admirand stelele se stateau fiecare la locul lor pe acea mare albastra. Cand am ajuns la locul stabilit muzica se chinuia sa iasa din acel loc imens si reusea, chiar daca nu in intregime. Afara, baieti si fete stateau si radeau. Am intrat in acel iad. Era acolo un fum de nu puteai respira! Am cautat o masa libera, si spre mirarea mea, am gasit una. Ne-am asezat si am comandat fiecare ceva de baut. Sai si Ino erau deja pe ringul de dans. Ino se misca provocator, dand lent din solduri in ritmul muzici. Nici Sai nu statea prea rau cu dansul. Ii priveam in timp ce trageam prin acel pai, sucul ce se afla in paharul meu.
-Hinata, vi sa dansezi? M-a intrebat fata cu acei ochi verzi pe care eu ii vedeam atat de frumosi fata de ai mei. Am acceptat, ducandu-ma si eu pe ringul de dans. Dansam, radeam, ne amuzam de miscarile altor omeni care nu o aveau chiar asa bine cu dansul. Dansasem destul de mult, iar fumul din acel loc si caldura care era nu-ti mai dadea puteri pentru o alta tura. M-am scuzat si am iesit afara. Statea sprijinita de unul din acei stalpi ce se aflau acolo ca decor, cand privirea mi-a fost captata de un cuplu din apropiere. O tipa cu un par negru ca ce-a mai adanca noapte, statea in bratele unui blond, care isi tinea mainile foarte comod pe fesele ei. Cand s-au desprins din sarutul care il impartaseau, am realizat ca acel baiat nu era altul decat Naruto. Am simtit cum ochii mei se inunda in lacrimi. De ce plangeam? Inca il mai iubeam? Asta nu era posibil! Gelozie... Nu! Am plecat din acel loc, ducandu-ma sa-mi iau la revedere de la prietenii mei inainte. Simteam cum inima nu-mi mai bate, cum aerul nu-mi mai intra in plamani. Ma mir cum de am reusit sa ajung acasa...