Iata ca am venit si cu capitolul urmator. Sper sa va placa, nu e cine stie ce dar totul trebuie sa aiba un mic inceput, no? :]] anyhow, lectura placuta !
Capitolul 24 :
Cat de repede trec lunile racoroase de toamna si ce repede vin cele de iarna . Imi amintesc ca luna noiembrie a trecut foarte repede. Deja suntem in decembrie cu o zi inainte de Craciun. Am facut toate cumparaturile , sper ca nu am uitat pe cineva. Craciunul are ca scop sa ne faca mai.. buni? Oare... Nu stiu, nu sunt un impatimit al acestei sarbatori ; imi placea pe vremea cand petreceam aceasta zi cu Angelique, dar de atunci nu starnesc niciun interes. Imi amintesc cât de mult îi plăcea ziua de Crăciun , sau poate doar se prefăcea însă zâmbetul ei era tot la fel de ameţitor.
Revenisem iar la statutul de singur localnic în apartament, îi găsisem surorii mele un nou apartament chiar de ziua ei. Nu am putut să nu fiu fericit de entuziasmul pe care l-a arătat. Se pare că şi Jack se ataşase mai mult de ea ; din păcate o vedea doar ca pe sora mea mai mică. Nu puteam totuşi, în sinea mea , să nu fiu oarecum fericit. Nu vroiam ca Beatriz să aibă de – a face cu el ; ştiam că nu se poate comporta frumos cu o femeie. Preferam să o vadă ca un copil, o fetiţă... Orice nu îl tenta să o rănească. Asta nu aş fi putut ierta, însă am încercat să îmi reprim gândurile.
Telefonul meu suna de câteva minute, însă eram prea adâncit în gânduri ca să realizez. M-am ridicat de pe canapea şi am răspuns . Atunci am realizat că stăteam pe întuneric în cameră.
- Salut !
- Salut Eric ! Te-ai întors deja din Italia?
Am răspuns pe un ton plictisit. La fel mi s-a părut şi cel al prietenului meu.
- Mda, ieri. Doar e Crăciunul, nu putea să treacă peste mine aşa. Cât despre asta, nu vrei să vii să petreci Noul An cu noi? Nu o să fie o petrecere prea mare , Elisse nu are chef de prea mult fus anul ăsta. Doar câţiva prieteni.
Am chicotit răspunzând.
- Desigur că voi fi acolo. Dar nu ştiu ce înseamnă o petrecere restrânsă pentru Elisse, ea mereu face totul extravagant. Sau poate că s-a mai schimbat, de când e cu tine. Am accentuat un ton ironic. Ne vedem atunci. Ah, unde se ţine?
- La mine . Ok, ne vedem atunci . Sunt ocupat cu prea multe Crăciunul ăsta ; ştii cum sunt părinţii lui Elisse. Ne mai auzim. Salut.
A închis înainte să mai pot răspunde ceva iar eu am aruncat telefonul pe masă. Am aprins lumina pentru câteva secunde după care am stins-o. Cred că era timpul să mă adâncesc în vise.
Următoarele zile până la Revelion au trecut foarte repede. De Crăciun am mers acasă la mama mea împreună cu Bibi. A fost o atmosferă tăcută şi liniştită . Tata era întotdeauna acasă de Crăciun şi o cam deprimau pe mama astfel de momente. Am respectat decizia ei de a nu face prea mult zgomot.
Seara am trecut puţin pe la Vanessa şi mi-a făcut o scenă pentru care am decis să nu o iau cu mine la petrecerea din Noul An. Am trimis-o acasă la părinţii ei ; nu ştiam dacă a luat-o drept glumă sau nu. Nu mă interesa.
Astfel mă aflam acum în faţa oglinzii privindu-mă plictisit. Am luat pe mine o pereche de pantaloni negri eleganţi şi o bluză asemenea. Nu vroiam să ies prea mult în evidenţă. Am pus pe mine una din gecile aflate în cuierul din holul principal şi am decis să ies. Atunci mi-a sunat telefonul. Numărul Vanessei a fost afişat pe ecranul principal. Am apăsat pe butonul roşu şi am aruncat telefonul la întâmplare după ce l-am stins. Nu aveam chef de ea în seara asta.
Când am intrat în casa unde urma să fie ţinută petrecerea am ştiut că Elisse avea un foarte bun gust; se pricepea la organizările petrecerilor. Nu am analizat atât de tare atmosfera, nu eram un împătimit al detaliilor. Am realizat că nu se întrecuse pe sine de data aceasa, nu erau atât de multe persoane invitate. Aveam parte de o atmosferă de pace. Am luat un pahar de wisky şi m-am plimbat prin jur, salutând anumite persoane.
- Şi tu Bibi ? Am zis chicotind. M-a privit entuziasmată . Era lângă Jack şi nu aş fi vrut să ştiu despre ce discutau. M-a salutat iar eu am vrut să par indiferent. Nu îmi plăcea că se agăţa atât de soră-mea, dar pentru fericirea ei făceam orice.
L-am luat mai aproape de mine, lăsând-o pe Beatriz afară din discuţie.
- Ăh, ce faci tu cu soră-mea?
- Calm prietene, calm. Doar vorbeam . Ştii că nu o să îi fac nimic lu’ Bibi , e doar un copil, o iubesc . Doar ne ştim de când s-a născut, nu o să stric acum prietenia asta. Ea e singura fată pentru care nu aş încerca nimic, calmează-te. Chiar nu am chef de nici-o stricată în seara asta aşa că prefer să stau cu dovlecelul ăla . A arătat spre Bibi. Am râs şi am plecat de lângă el.
Era recomfortant să ştiu că nu atesta nimic faţă de ea, dar mă durea să ştiu că nu o putea vedea ca pe o femeie. Mă gândeam şi la sentimentele surorii mele. În fond şi eu fusesem respins. Am oftat nerealizând că lângă mine stătea o altă persoană. M-a salutat entuziast.
- Salut şi ţie Eric. Bună Elisse. Reuşită petrecere.
Blonda părea foarte entuziasmată. Am zâmbit amical şi la fel a făcut şi ea. Ochii ei străluceau ca întoteauna. Eram invidios pe relaţia celor doi. Am ascuns asta.
- Ok , mulţumesc Takumi. Sper să te simţi bine. Merg să văd dacă mai e nevoie de ceva.
A plecat de lângă noi. Recunoşteam că cei doi erau o gazdă minunată. Cuplul perfect ! Nu ştiu cum reuşiseră însă se potriveau de minune. Asta mă enerva şi mai tare. Am încercat să scot acest sentiment egoist, nu prea am reuşit.
- Şi.. Cum a fost în Franţa?
- Deci ai auzit? M-a întrebat oarecum surprins. Am încercat să par indiferent.
- Mda, am auzit.
- Păi în principal mai nimic. Am vizitat-o pe Angelique şi am mers la aniversarea ei. A fost Ok . Am văzut că a primit şi nişte trandafiri , foarte drăguţi. A trecut prin multe în ultimii ani, oamenii se mai schimbă şi cred că suferinţa e de vină.
Mi se părea straniu ca Eric să vorbească aşa despre Angelique. De obicei, după acel incident din trecut o vorbea urât de fiecare dată, sau evita să aducă în discuţie numele ei. Am încercat să nu iau asta în considerare ci să mă concentrez pe ceea ce îmi spunea. Mi-ar fi plăcut să fi fost acolo.
- Hmm, înţeleg. Mă bucur , înseamnă că a devenit o persoană mai bună.
După asta am terminat discuţia. Ştiam că dacă aş fi discutat mai mult aş fi înnebunit de dorul ei şi l-aş fi întrebat şi ce haine ar fi purtat în fiecare zi cât au stat acolo.
Noaptea a trecut repede, nimic memorabil nu s-a întâmplat. Am văzut-o doar pe Bibi lângă Jack tot timpul. Dacă mă uitam cu mai multă atenţie erau o pereche potrivită. Îmi era totuşi greu să îl las să se apropie de ea, cu reputaţia şi gândurile lui.
Lunile au trecut atât de repede încât mă întrebam când s-a întâmplat cu adevărat. Ne aflam deja în luna mai când am revenit în totalitate pe Pământ. În ultima perioadă mă simţisem beat din cauza muncii excesive. Muncisem în câteva luni cât pentru câţiva ani. Dar urma să merit, presupuneam.
Vremea de afară era atât de primitoare, nu aş mai fi intrat în casă. Aşa mă aflam în parc, lucru pe care îl fac foarte rar, într-un leagăn. Telefonul meu suna de câteva minute în continuare dar nu vroiam să răspund. Enervat totuşi de sunetul enervant l-am scos din buzunar.
- Ce vrei Vanessa?
- Takumi! Nu te-am mai văzut de o săptămână. Pe unde umbli? Vreau să te văd! Nu treci pe la mine?
Am lăsat-o să vorbească, fiind absent. Am înţeles totuşi ce zisese , am răspuns sec.
- Nu
- De ce? Tonul ei era uşor supărat, copilăros. Nu o prindea prea tare. Nervos, am răspuns.
- Uite ce e, n-am chef de tine. Te sun când am nevoie. Ce dracu’ eşti aşa, am avut de muncă. Eu nu mă învârt pe tocuri toată ziua în rochiţe roz. Unii dintre noi chiar muncesc.
Tonul meu aspru a speriat- o pentru câteva clipe. Când şi-a revenit şi-a cerut iertare. I-am închis. Nu vroiam ca nimic să îmi strice după amiaza.
Pentru că era totuşi destul de devreme, am decis să mă întorc la birou. Mă simţeam monoton, plictisit şi total lovit de un sentiment din trecut. La naiba, nu cam pe vremea asta se întâmplase să fiu părăsit în ultimul hal, în urmă cu câţiva ani? Mă întrebam de ce oare nu mi-o puteam scoate din minte...
Capitolul 24 :
Cat de repede trec lunile racoroase de toamna si ce repede vin cele de iarna . Imi amintesc ca luna noiembrie a trecut foarte repede. Deja suntem in decembrie cu o zi inainte de Craciun. Am facut toate cumparaturile , sper ca nu am uitat pe cineva. Craciunul are ca scop sa ne faca mai.. buni? Oare... Nu stiu, nu sunt un impatimit al acestei sarbatori ; imi placea pe vremea cand petreceam aceasta zi cu Angelique, dar de atunci nu starnesc niciun interes. Imi amintesc cât de mult îi plăcea ziua de Crăciun , sau poate doar se prefăcea însă zâmbetul ei era tot la fel de ameţitor.
Revenisem iar la statutul de singur localnic în apartament, îi găsisem surorii mele un nou apartament chiar de ziua ei. Nu am putut să nu fiu fericit de entuziasmul pe care l-a arătat. Se pare că şi Jack se ataşase mai mult de ea ; din păcate o vedea doar ca pe sora mea mai mică. Nu puteam totuşi, în sinea mea , să nu fiu oarecum fericit. Nu vroiam ca Beatriz să aibă de – a face cu el ; ştiam că nu se poate comporta frumos cu o femeie. Preferam să o vadă ca un copil, o fetiţă... Orice nu îl tenta să o rănească. Asta nu aş fi putut ierta, însă am încercat să îmi reprim gândurile.
Telefonul meu suna de câteva minute, însă eram prea adâncit în gânduri ca să realizez. M-am ridicat de pe canapea şi am răspuns . Atunci am realizat că stăteam pe întuneric în cameră.
- Salut !
- Salut Eric ! Te-ai întors deja din Italia?
Am răspuns pe un ton plictisit. La fel mi s-a părut şi cel al prietenului meu.
- Mda, ieri. Doar e Crăciunul, nu putea să treacă peste mine aşa. Cât despre asta, nu vrei să vii să petreci Noul An cu noi? Nu o să fie o petrecere prea mare , Elisse nu are chef de prea mult fus anul ăsta. Doar câţiva prieteni.
Am chicotit răspunzând.
- Desigur că voi fi acolo. Dar nu ştiu ce înseamnă o petrecere restrânsă pentru Elisse, ea mereu face totul extravagant. Sau poate că s-a mai schimbat, de când e cu tine. Am accentuat un ton ironic. Ne vedem atunci. Ah, unde se ţine?
- La mine . Ok, ne vedem atunci . Sunt ocupat cu prea multe Crăciunul ăsta ; ştii cum sunt părinţii lui Elisse. Ne mai auzim. Salut.
A închis înainte să mai pot răspunde ceva iar eu am aruncat telefonul pe masă. Am aprins lumina pentru câteva secunde după care am stins-o. Cred că era timpul să mă adâncesc în vise.
Următoarele zile până la Revelion au trecut foarte repede. De Crăciun am mers acasă la mama mea împreună cu Bibi. A fost o atmosferă tăcută şi liniştită . Tata era întotdeauna acasă de Crăciun şi o cam deprimau pe mama astfel de momente. Am respectat decizia ei de a nu face prea mult zgomot.
Seara am trecut puţin pe la Vanessa şi mi-a făcut o scenă pentru care am decis să nu o iau cu mine la petrecerea din Noul An. Am trimis-o acasă la părinţii ei ; nu ştiam dacă a luat-o drept glumă sau nu. Nu mă interesa.
Astfel mă aflam acum în faţa oglinzii privindu-mă plictisit. Am luat pe mine o pereche de pantaloni negri eleganţi şi o bluză asemenea. Nu vroiam să ies prea mult în evidenţă. Am pus pe mine una din gecile aflate în cuierul din holul principal şi am decis să ies. Atunci mi-a sunat telefonul. Numărul Vanessei a fost afişat pe ecranul principal. Am apăsat pe butonul roşu şi am aruncat telefonul la întâmplare după ce l-am stins. Nu aveam chef de ea în seara asta.
Când am intrat în casa unde urma să fie ţinută petrecerea am ştiut că Elisse avea un foarte bun gust; se pricepea la organizările petrecerilor. Nu am analizat atât de tare atmosfera, nu eram un împătimit al detaliilor. Am realizat că nu se întrecuse pe sine de data aceasa, nu erau atât de multe persoane invitate. Aveam parte de o atmosferă de pace. Am luat un pahar de wisky şi m-am plimbat prin jur, salutând anumite persoane.
- Şi tu Bibi ? Am zis chicotind. M-a privit entuziasmată . Era lângă Jack şi nu aş fi vrut să ştiu despre ce discutau. M-a salutat iar eu am vrut să par indiferent. Nu îmi plăcea că se agăţa atât de soră-mea, dar pentru fericirea ei făceam orice.
L-am luat mai aproape de mine, lăsând-o pe Beatriz afară din discuţie.
- Ăh, ce faci tu cu soră-mea?
- Calm prietene, calm. Doar vorbeam . Ştii că nu o să îi fac nimic lu’ Bibi , e doar un copil, o iubesc . Doar ne ştim de când s-a născut, nu o să stric acum prietenia asta. Ea e singura fată pentru care nu aş încerca nimic, calmează-te. Chiar nu am chef de nici-o stricată în seara asta aşa că prefer să stau cu dovlecelul ăla . A arătat spre Bibi. Am râs şi am plecat de lângă el.
Era recomfortant să ştiu că nu atesta nimic faţă de ea, dar mă durea să ştiu că nu o putea vedea ca pe o femeie. Mă gândeam şi la sentimentele surorii mele. În fond şi eu fusesem respins. Am oftat nerealizând că lângă mine stătea o altă persoană. M-a salutat entuziast.
- Salut şi ţie Eric. Bună Elisse. Reuşită petrecere.
Blonda părea foarte entuziasmată. Am zâmbit amical şi la fel a făcut şi ea. Ochii ei străluceau ca întoteauna. Eram invidios pe relaţia celor doi. Am ascuns asta.
- Ok , mulţumesc Takumi. Sper să te simţi bine. Merg să văd dacă mai e nevoie de ceva.
A plecat de lângă noi. Recunoşteam că cei doi erau o gazdă minunată. Cuplul perfect ! Nu ştiu cum reuşiseră însă se potriveau de minune. Asta mă enerva şi mai tare. Am încercat să scot acest sentiment egoist, nu prea am reuşit.
- Şi.. Cum a fost în Franţa?
- Deci ai auzit? M-a întrebat oarecum surprins. Am încercat să par indiferent.
- Mda, am auzit.
- Păi în principal mai nimic. Am vizitat-o pe Angelique şi am mers la aniversarea ei. A fost Ok . Am văzut că a primit şi nişte trandafiri , foarte drăguţi. A trecut prin multe în ultimii ani, oamenii se mai schimbă şi cred că suferinţa e de vină.
Mi se părea straniu ca Eric să vorbească aşa despre Angelique. De obicei, după acel incident din trecut o vorbea urât de fiecare dată, sau evita să aducă în discuţie numele ei. Am încercat să nu iau asta în considerare ci să mă concentrez pe ceea ce îmi spunea. Mi-ar fi plăcut să fi fost acolo.
- Hmm, înţeleg. Mă bucur , înseamnă că a devenit o persoană mai bună.
După asta am terminat discuţia. Ştiam că dacă aş fi discutat mai mult aş fi înnebunit de dorul ei şi l-aş fi întrebat şi ce haine ar fi purtat în fiecare zi cât au stat acolo.
Noaptea a trecut repede, nimic memorabil nu s-a întâmplat. Am văzut-o doar pe Bibi lângă Jack tot timpul. Dacă mă uitam cu mai multă atenţie erau o pereche potrivită. Îmi era totuşi greu să îl las să se apropie de ea, cu reputaţia şi gândurile lui.
Lunile au trecut atât de repede încât mă întrebam când s-a întâmplat cu adevărat. Ne aflam deja în luna mai când am revenit în totalitate pe Pământ. În ultima perioadă mă simţisem beat din cauza muncii excesive. Muncisem în câteva luni cât pentru câţiva ani. Dar urma să merit, presupuneam.
Vremea de afară era atât de primitoare, nu aş mai fi intrat în casă. Aşa mă aflam în parc, lucru pe care îl fac foarte rar, într-un leagăn. Telefonul meu suna de câteva minute în continuare dar nu vroiam să răspund. Enervat totuşi de sunetul enervant l-am scos din buzunar.
- Ce vrei Vanessa?
- Takumi! Nu te-am mai văzut de o săptămână. Pe unde umbli? Vreau să te văd! Nu treci pe la mine?
Am lăsat-o să vorbească, fiind absent. Am înţeles totuşi ce zisese , am răspuns sec.
- Nu
- De ce? Tonul ei era uşor supărat, copilăros. Nu o prindea prea tare. Nervos, am răspuns.
- Uite ce e, n-am chef de tine. Te sun când am nevoie. Ce dracu’ eşti aşa, am avut de muncă. Eu nu mă învârt pe tocuri toată ziua în rochiţe roz. Unii dintre noi chiar muncesc.
Tonul meu aspru a speriat- o pentru câteva clipe. Când şi-a revenit şi-a cerut iertare. I-am închis. Nu vroiam ca nimic să îmi strice după amiaza.
Pentru că era totuşi destul de devreme, am decis să mă întorc la birou. Mă simţeam monoton, plictisit şi total lovit de un sentiment din trecut. La naiba, nu cam pe vremea asta se întâmplase să fiu părăsit în ultimul hal, în urmă cu câţiva ani? Mă întrebam de ce oare nu mi-o puteam scoate din minte...