08-10-2009, 03:14 PM
Multumesc, LoveNight. :] Apreciez sfaturile si faptul ca`mi citesti fic`ul. :]
Ma intorc impreuna cu Izzy spre camera de camin, intre timp uitandu-ma mai atent spre el. Un baiat brunet, bine facut, asta probabil datorandu-se sportului pe care il facea. Am fost total atrasa de ochii lui verzi, o nuanta atat de clara, pierzandu-ma cu firea. Fata lui era putin ascutita la varf, asta fiind foarte putin observabil, figura lui inspirand siguranta. Parul lui brunet era prins cu tot felul de elastice albe, formandu-i codite cat mai mici, punandu-i in evidenta chipul. Fara sa imi dau seama si fara sa spun nimic, asta fiind surprinzator pentru mine, am ajuns la usa camerei pe care o imparteam cu doua fitoase. Am intrat impreuna cu el, mergand spre patul meu, el urmandu-ma. S-a asezat intre pat si noptiera, parca asteptand sa-l abordez. Un zambet scurt mi-a aparut pe fata cand privirea lui s-a intalnit cu a mea.
-Ce?! a intrebat, ca un copil mic cand crede ca a gresit cu ceva.
-Nimic. Mi s-a parut comic. Ahh, scuza-ma! am spus, in timp ce telefonul meu a inceput sa sune cu o melodie de rapp. Ma` frieeeend! am spus, brusc. Da, azi la 3? Da, vin. Te superi daca mai vine cineva cu mine? Oke, see you there.
-Hmm?!
-O prietena, Biu. M-a intrebat daca pot iesi azi cu grupul. As vrea sa ma insotesti, azi la 3. Poti?
-Pai..e 2 jumatate.
-Atunci asteapta-ma.
Mi-am luat o pereche de blugi negri, larguti, o bluza albastra si un hanorac verde-alpin. Mi-am lasat parul desprins, tapandu-l usor, bretonul dandumi-l pe o parte, iar suvita albastra pe deasupra lui. M-am intors spre Izzy, care ma astepta langa usa camerei, aruncand spre mine un rucsac negru. Am plecat impreuna cu el spre mall-ul din centrul orasului. Aceeasi cladire, inalta, impunatoare, formata numai din sticla, cu lifturi pe exterior si interior. M-am indreptat spre niste trepte, unde stiam ca vor fi toti prietenii mei, tragandu-l pe Izzy dupa mine.
-Pe aici?
-Mda.
-Asta este locul catalogat ca pentru pokemoni?
-Pokemoni?!
-Intelegi tu ce vreau sa spun! mi-a spus clar, uitandu-se exact in ochii mei albastri.
Am ignorat ce a spus, indreptandu-ma spre ei. I-am analizat putin, desi nu a trecut mult timp de cand nu i-am mai vazut. Criss, aceeasi fata bruneta care purta un hanorac alb cu stele negre, o pereche de blugi albastri, mulati perfect si o pereche de skateri, ultimii aparuti pe piata. Biu, o roscata de-a dreptul infocata, care purta un hanorac lung, in dungi, si o pereche de pantaloni negri raiati. Coso, prietenul meu, avand o expresie de-a dreptul nesatisfacuta cand l-a vazut pe Izzy. Purta o pereche de blugi foarte largi, taiati pe la genunchi si un tricou albastru, lung si lalau.
-El e baiatul care m-a salvat de fitosii care erau la mine in camera. Izzy.
S-a dus spre fiecare, dand mana cu ei, desi pe majoritatea el ii cunostea. I-am lasat sa vorbeasca in timp ce eu il analizam, pierzandu-ma din ce in ce mai tare cu firea. Am observat, cam tarziu, cum Coso ma privea si parca astepta sa merg spre el, ceea ce faceam de-obicei. Degeaba, nu puteam, nu voiam, nu aveam chef, pur si simplu. Am ramas de-a dreptul impietrita cand am realizat ce NU faceam si am reusit sa-mi revin abia atunci cand am auzit o voce de-a dreptul cunoscuta mie.
-Boho, prinde! am auzit.
M-am intors, probabil prea tarziu. Trebuia sa prind niste role, care m-au lovit chiar la tampla. Nu mai realizam nimic, ramanand cel mult doua secunde pe picioarele mele, dupa care am picat, intampinand cimentul rece. Mi-am dat seama ca nu am patit nimic rau, cand m-am ridicat, observandu-i pe toti in jurul meu. Primul pe care l-am putut observa a fost Izzy, spre surprinderea mea. Pe chipul lui sublim a aparut o expresie de persoana ingrijorata, dupa care m-a ridicat si m-a dus spre primul taxi pe care l-a vazut. Am adormit usor, pe umarul lui, dar am fost trezita de el cand eram, presupun, la el in camera.
-Ridica-ti genunchii, intre timp eu iti aduc un pahar cu apa.
L-am ascultat, desi am ramas cu gandul la tot ceea ce mi-a spus. 'Locul catalogat pentru pokemoni.' Asta inseamna locul catalogat pentru persoanele care se dau ceea ce nu par a fi. Incepeam sa inteleg decizia mamei, desi eram confuza in continuare. Ma gandeam sa renunt la ei, desi ii cunosc de cand eram mici copii si stateam in parcare, vorbind despre tot ce ne venea in cap si razand la fiecare gluma, fie ea proasta sau spusa foarte bine. Simteam cum lacrimi fierbinti se prelingeau pe obraji, in timp ce ochii mei obositi abia mai puteau sta deschisi. Voiam sa adorm, sa fiu inconstienta macar pentru un timp si sa nu mai stiu nimic de nimeni, doar de Izzy, fiind singurul care ma calma.
-Heeei, heeei, ce-ai patit?
-Obosita, cu gandul la ceea ce mi-ai zis.
-Locul acela e foarte important pentru tine, la fel si anturajul?
-Da, desi prefer sa nu ma gandesc deloc la ei cat timp esti aici.
-Crezi ca ai reusi sa-ti schimbi anturajul? Nu stiu ce sa zic, imi pare foarte gresit pentru tine. Poti fi orice altceva, dar pari rockerita. Sincer, nu cred ca ti se potriveste.
-Fiecare cu firea si gusturile lui..
-Inteleg. Dar...esti sigura ca asta e firea ta?
Capitolul 2: Impresia de a pierde
Ma intorc impreuna cu Izzy spre camera de camin, intre timp uitandu-ma mai atent spre el. Un baiat brunet, bine facut, asta probabil datorandu-se sportului pe care il facea. Am fost total atrasa de ochii lui verzi, o nuanta atat de clara, pierzandu-ma cu firea. Fata lui era putin ascutita la varf, asta fiind foarte putin observabil, figura lui inspirand siguranta. Parul lui brunet era prins cu tot felul de elastice albe, formandu-i codite cat mai mici, punandu-i in evidenta chipul. Fara sa imi dau seama si fara sa spun nimic, asta fiind surprinzator pentru mine, am ajuns la usa camerei pe care o imparteam cu doua fitoase. Am intrat impreuna cu el, mergand spre patul meu, el urmandu-ma. S-a asezat intre pat si noptiera, parca asteptand sa-l abordez. Un zambet scurt mi-a aparut pe fata cand privirea lui s-a intalnit cu a mea.
-Ce?! a intrebat, ca un copil mic cand crede ca a gresit cu ceva.
-Nimic. Mi s-a parut comic. Ahh, scuza-ma! am spus, in timp ce telefonul meu a inceput sa sune cu o melodie de rapp. Ma` frieeeend! am spus, brusc. Da, azi la 3? Da, vin. Te superi daca mai vine cineva cu mine? Oke, see you there.
-Hmm?!
-O prietena, Biu. M-a intrebat daca pot iesi azi cu grupul. As vrea sa ma insotesti, azi la 3. Poti?
-Pai..e 2 jumatate.
-Atunci asteapta-ma.
Mi-am luat o pereche de blugi negri, larguti, o bluza albastra si un hanorac verde-alpin. Mi-am lasat parul desprins, tapandu-l usor, bretonul dandumi-l pe o parte, iar suvita albastra pe deasupra lui. M-am intors spre Izzy, care ma astepta langa usa camerei, aruncand spre mine un rucsac negru. Am plecat impreuna cu el spre mall-ul din centrul orasului. Aceeasi cladire, inalta, impunatoare, formata numai din sticla, cu lifturi pe exterior si interior. M-am indreptat spre niste trepte, unde stiam ca vor fi toti prietenii mei, tragandu-l pe Izzy dupa mine.
-Pe aici?
-Mda.
-Asta este locul catalogat ca pentru pokemoni?
-Pokemoni?!
-Intelegi tu ce vreau sa spun! mi-a spus clar, uitandu-se exact in ochii mei albastri.
Am ignorat ce a spus, indreptandu-ma spre ei. I-am analizat putin, desi nu a trecut mult timp de cand nu i-am mai vazut. Criss, aceeasi fata bruneta care purta un hanorac alb cu stele negre, o pereche de blugi albastri, mulati perfect si o pereche de skateri, ultimii aparuti pe piata. Biu, o roscata de-a dreptul infocata, care purta un hanorac lung, in dungi, si o pereche de pantaloni negri raiati. Coso, prietenul meu, avand o expresie de-a dreptul nesatisfacuta cand l-a vazut pe Izzy. Purta o pereche de blugi foarte largi, taiati pe la genunchi si un tricou albastru, lung si lalau.
-El e baiatul care m-a salvat de fitosii care erau la mine in camera. Izzy.
S-a dus spre fiecare, dand mana cu ei, desi pe majoritatea el ii cunostea. I-am lasat sa vorbeasca in timp ce eu il analizam, pierzandu-ma din ce in ce mai tare cu firea. Am observat, cam tarziu, cum Coso ma privea si parca astepta sa merg spre el, ceea ce faceam de-obicei. Degeaba, nu puteam, nu voiam, nu aveam chef, pur si simplu. Am ramas de-a dreptul impietrita cand am realizat ce NU faceam si am reusit sa-mi revin abia atunci cand am auzit o voce de-a dreptul cunoscuta mie.
-Boho, prinde! am auzit.
M-am intors, probabil prea tarziu. Trebuia sa prind niste role, care m-au lovit chiar la tampla. Nu mai realizam nimic, ramanand cel mult doua secunde pe picioarele mele, dupa care am picat, intampinand cimentul rece. Mi-am dat seama ca nu am patit nimic rau, cand m-am ridicat, observandu-i pe toti in jurul meu. Primul pe care l-am putut observa a fost Izzy, spre surprinderea mea. Pe chipul lui sublim a aparut o expresie de persoana ingrijorata, dupa care m-a ridicat si m-a dus spre primul taxi pe care l-a vazut. Am adormit usor, pe umarul lui, dar am fost trezita de el cand eram, presupun, la el in camera.
-Ridica-ti genunchii, intre timp eu iti aduc un pahar cu apa.
L-am ascultat, desi am ramas cu gandul la tot ceea ce mi-a spus. 'Locul catalogat pentru pokemoni.' Asta inseamna locul catalogat pentru persoanele care se dau ceea ce nu par a fi. Incepeam sa inteleg decizia mamei, desi eram confuza in continuare. Ma gandeam sa renunt la ei, desi ii cunosc de cand eram mici copii si stateam in parcare, vorbind despre tot ce ne venea in cap si razand la fiecare gluma, fie ea proasta sau spusa foarte bine. Simteam cum lacrimi fierbinti se prelingeau pe obraji, in timp ce ochii mei obositi abia mai puteau sta deschisi. Voiam sa adorm, sa fiu inconstienta macar pentru un timp si sa nu mai stiu nimic de nimeni, doar de Izzy, fiind singurul care ma calma.
-Heeei, heeei, ce-ai patit?
-Obosita, cu gandul la ceea ce mi-ai zis.
-Locul acela e foarte important pentru tine, la fel si anturajul?
-Da, desi prefer sa nu ma gandesc deloc la ei cat timp esti aici.
-Crezi ca ai reusi sa-ti schimbi anturajul? Nu stiu ce sa zic, imi pare foarte gresit pentru tine. Poti fi orice altceva, dar pari rockerita. Sincer, nu cred ca ti se potriveste.
-Fiecare cu firea si gusturile lui..
-Inteleg. Dar...esti sigura ca asta e firea ta?