Heeeellaaaau ! Multam de comm Yumina ^^, ma bucur ca-ti place.
Nau za new chapter :>. Enjoy ^^.
Capitolul 23
In urmatoarele zile am stat cu Liss si Eric. Imi parea foarte rau ca trebuiau sa plece. M-am atasat de Eric destul de tare fapt ce ma mira. Cu Liss era alta problema, pe ea nu am vrut sa o las sa plece, pe ea o iubeam, o iubeam nebuneste, ca si cand ea mi-ar fi sora. La plecarea lor am plang cel putin o ora. Nu credeam ca ma va durea atat. Dar totusi i-am promis ca ma voi intoarce in Boston in cel mai scrut timp posibil. Totusi, nu am vrut sa-i spun despre planul meu. Sa vin la 'sarbatoarea' a cei cinci ani in care am fost plecata. Vroiam sa fie o surpirza, pentru toti, in clusiv pentru Takumi. Acum eram mai decisa ca oricand, sa-l recunceresc, si sa stau cu el acolo, pentru totdeauna, indiferent de pret.
In ultimele doua luni am stat tot cu Alex ba cu Anne. Sau chiar odata plicitiseala m-a facut sa ma duc la tata la firma, sa invat si eu ceva. Acum ca Craciunul a venit, Jean a inceput sa ma sune deoarece avea nevoie de mine pentru niste sedinte foto. Unele chiar le-am anulat ca sa fiu acasa de Craciun si Anul Nou.
Eram in sufragerie si decoram pomul cu Alex si Anne. Radeam mai mult decat sa punem globuri. Intr-un sfarsit am terminat bradul, restul casei fiind aranjat cu cateva ore in urma de catre servitoare. Am mai stat sa degustam ciocolata calda cu scortisoara pregatita de noi insine dupa o reteta veche a mamei mele. Dupa vreo ora de stat si povestit ne-am dat seama ca era timpul sa ne schimbam pentru cine in familie plus cativa asociati ai tatei. Am urcat sus in camera mea, si am facut un dus iar mai apoi mi-am luat rochie neagra pe mine, mai sus de genunchi si fara bretele. Mi-am lasat parul liber si mi-am pus niste cercei in urechi. M-am incaltat cu niste platforme tot negre si am mers spre camera lui Anne. Cand am intrat am observat ca era gata, purta o rochie verde superba care ii punea in evidenta pigmentul parului, si ea ca si mine si-a lasat parul liber. I-am zambit si am mers amandoua spre sufragerie. Nici nu mi-am dat seama ca asociatii tatei erau aici, sau ca ar fi ajuns. Le zambeam fiecaruia dintre ei, ii salutam, dar parca aceste actiuni ma scarbeau. Erau doar bosorogi libidinosi care se uitau la picioarele si fundurile noastre. Scarbos. Atat aveam in minte, doar acest cuvant. Spre fericirea mea si a suriorii mele seara a trecut destul de repede. Am cinat in liniste iar mai apoi eu si cu Anne plus Alex, am mers la mine in camera ca sa ne dam cadourile. Lui Anne, i-am cumparat un sireag de perle alb ca si lumina lunii, iar lui Alex a fost mai greu, dar i-am ales o bratara din aur cu numele lui Anne pe ea, era foarte fina. In schimb eu am primit de la Anne un lantisor care la pandantiv avea imprimata poza mamei mele, iar de la alex o pereche de cercei din argint cu rubine pe ele. I-am imbratisat pe amadoi si dupa aceea mi-a venit sa plang. Ciudat. Nu am mai avut un Craciun real pana acum. As fi vrut ca Takumi sa fie langa mine.
Anul Nou a trecut destul de repede, am fost cu Anne si cu Alexander la o petrecere pe care Jean a organizat-o. Erau multe fete cunoscute din lumea mondena, dar toti erau la fel de plictisitori, nu aveau simtul umorului prea mare. Am plecat destul de repede preferand sa dorm.
Lunile au zbuart repede si a venit si luna Mai. Mai aveam cinci zile pana cand plecam inapoi in Boston, iar eu impachetam toate lucrurile. Puneam obiecte, peste obiecte in cutii si le sigilam. Mai apoi cand am terminat cu ele i-am chemat pe servitori sa le duca sa le trimita la vechea mea casa din Boston. Indata ce au dus toate cutiile am inceput sa pun hainele in valize. Care desigur urmau sa fie trimise, deaorece imi duceam in avion doar vreo doua. Puneam la haine fara sa ma gandesc la nimic, exact ca un robot. Sau poate ca mintea imi era ocupata cu ceea ce aveam sa fac cand ajung acolo. Sa le spun tuturor, sau doar lui Liss ? Facandu-mi tot felul de planuri timpul a trecut repede, poate prea repede. Dupa ce m-am decis sa las afara ca sa port urmatoarele trei zile am organizat valizele care le voi duce si care le voi trimite acum. Am iesit cu doua valize din camera si le-am dus jos in sufragerie, am venit dupa inca doua. Indata ce Anne ma vazuse lacrimile au inceput sa ii apara pe fata, ii parea prea rau ca trebuia sa plec. Dar totusi aveam o idee care sigur nu avea sa ii displaca. Am fugit pana la camera ei dupa care am dat buzna inauntru.
- Anne am o idee geniala ! Ce ar fi sa vi si tu cu mine si cu Alex in Boston ? i-am spus plina de entuziasm.
- Pai ... nu .... nu stiu. a reusit sa-mi spuna printre lacrimi si sughituri.
- Nu ca nu stii ! Vi cu noi si punct ! Ahh, ma duc sa-i spun tatei. am zis si am iesit afara din camera.
Am fugit in biroul tatalui meu si am intrat fara sa bat la usa. M-am oprit in fata biroului si am inceput sa strig ca vroiam ca Anne sa vina cu noi. Nu a zis nimic ci doar a aprobat din cap, vroia oricum sa o trimita sa invete in America si ce loc mai bun decat Boston ? A sunat la agentie ca sa rezerveze inca un bilet pentru ea. Am inceput sa sar in sus de bucurie ca si un copil care tocmai a primit o acadea. Nu imi venea sa cred ! Am iesit din birou dar nu inainte sa ii multumesc tatalui meu. Am mers incapoi la Anne in camera si i-am zis sa-si faca bagajele deoarece venea cu mine in Boston. Lacrimile nu ii mai spalau fata, s-au oprit, acum avea o expresie de uimire. Am mers spre ea si am obligat-o sa se ridice, mai apoi am tras-o dupa mine ca sa ii iau trollerele din dulap si sa ii punem hainele in ele. Dupa o ora de aranajat totul le-am pus inapoi in dulap si am iest pe usa fugind ca sa ii spunem vestea lui Alex. Imediat cum am ajuns amandoua am strigat in cor vestea cea mare. Nu s-a putut rabda si a luat-o pe Anne in brata sarutand-o pe buze apasat. Am scos un sunet de dezgust in gluma iar mai apoi am iesit din camera lasandu-i singuri.
Urmatoarele trei zile au trecut destul de greu, ma trezeam, mancam si apoi iar dormeam. Nu am facut decat sa astept ziua de azi. Stateam in pe holul din fata camerei lui Anne cu cele doua trollere dupa mine. Bateam din picior nerabdatoare ce aceasta sa iasa din camera. Dupa cinci minute aceasta a iesit cu o gentuta, valizele ei fiind jos deja. Am mers amandoua cu cate un troller pana in holul mare unde ne astepta papa cu Alex. Ne-am luat la revedere de la tata si apoi am plecat catre limuzina. Am pus trollerele in porbagaj si am urcat. In drumul spre aeroport a fost destul de liniste, doar in momentele cand mai punea soferul o frana brusca si ne panicam. Odata ajunsi am intrat in cladire si am mers spre terminala care trebuia, noroc ca am ajuns la timp astfel pierdeam zborul. In avion am stat cu Anne desigur iar Alex in fata noastra. Tata a vrut sa ne trimita cu avionul privat dar am zis ca cel mai bine e ca sa mergem ca niste oameni normali. Un singur gand am avut in mintea mea pe tot parcursul calatoriei : ca il voi recupera pe brunetul meu indiferent de piedici.
Nau za new chapter :>. Enjoy ^^.
Capitolul 23
In urmatoarele zile am stat cu Liss si Eric. Imi parea foarte rau ca trebuiau sa plece. M-am atasat de Eric destul de tare fapt ce ma mira. Cu Liss era alta problema, pe ea nu am vrut sa o las sa plece, pe ea o iubeam, o iubeam nebuneste, ca si cand ea mi-ar fi sora. La plecarea lor am plang cel putin o ora. Nu credeam ca ma va durea atat. Dar totusi i-am promis ca ma voi intoarce in Boston in cel mai scrut timp posibil. Totusi, nu am vrut sa-i spun despre planul meu. Sa vin la 'sarbatoarea' a cei cinci ani in care am fost plecata. Vroiam sa fie o surpirza, pentru toti, in clusiv pentru Takumi. Acum eram mai decisa ca oricand, sa-l recunceresc, si sa stau cu el acolo, pentru totdeauna, indiferent de pret.
In ultimele doua luni am stat tot cu Alex ba cu Anne. Sau chiar odata plicitiseala m-a facut sa ma duc la tata la firma, sa invat si eu ceva. Acum ca Craciunul a venit, Jean a inceput sa ma sune deoarece avea nevoie de mine pentru niste sedinte foto. Unele chiar le-am anulat ca sa fiu acasa de Craciun si Anul Nou.
Eram in sufragerie si decoram pomul cu Alex si Anne. Radeam mai mult decat sa punem globuri. Intr-un sfarsit am terminat bradul, restul casei fiind aranjat cu cateva ore in urma de catre servitoare. Am mai stat sa degustam ciocolata calda cu scortisoara pregatita de noi insine dupa o reteta veche a mamei mele. Dupa vreo ora de stat si povestit ne-am dat seama ca era timpul sa ne schimbam pentru cine in familie plus cativa asociati ai tatei. Am urcat sus in camera mea, si am facut un dus iar mai apoi mi-am luat rochie neagra pe mine, mai sus de genunchi si fara bretele. Mi-am lasat parul liber si mi-am pus niste cercei in urechi. M-am incaltat cu niste platforme tot negre si am mers spre camera lui Anne. Cand am intrat am observat ca era gata, purta o rochie verde superba care ii punea in evidenta pigmentul parului, si ea ca si mine si-a lasat parul liber. I-am zambit si am mers amandoua spre sufragerie. Nici nu mi-am dat seama ca asociatii tatei erau aici, sau ca ar fi ajuns. Le zambeam fiecaruia dintre ei, ii salutam, dar parca aceste actiuni ma scarbeau. Erau doar bosorogi libidinosi care se uitau la picioarele si fundurile noastre. Scarbos. Atat aveam in minte, doar acest cuvant. Spre fericirea mea si a suriorii mele seara a trecut destul de repede. Am cinat in liniste iar mai apoi eu si cu Anne plus Alex, am mers la mine in camera ca sa ne dam cadourile. Lui Anne, i-am cumparat un sireag de perle alb ca si lumina lunii, iar lui Alex a fost mai greu, dar i-am ales o bratara din aur cu numele lui Anne pe ea, era foarte fina. In schimb eu am primit de la Anne un lantisor care la pandantiv avea imprimata poza mamei mele, iar de la alex o pereche de cercei din argint cu rubine pe ele. I-am imbratisat pe amadoi si dupa aceea mi-a venit sa plang. Ciudat. Nu am mai avut un Craciun real pana acum. As fi vrut ca Takumi sa fie langa mine.
Anul Nou a trecut destul de repede, am fost cu Anne si cu Alexander la o petrecere pe care Jean a organizat-o. Erau multe fete cunoscute din lumea mondena, dar toti erau la fel de plictisitori, nu aveau simtul umorului prea mare. Am plecat destul de repede preferand sa dorm.
Lunile au zbuart repede si a venit si luna Mai. Mai aveam cinci zile pana cand plecam inapoi in Boston, iar eu impachetam toate lucrurile. Puneam obiecte, peste obiecte in cutii si le sigilam. Mai apoi cand am terminat cu ele i-am chemat pe servitori sa le duca sa le trimita la vechea mea casa din Boston. Indata ce au dus toate cutiile am inceput sa pun hainele in valize. Care desigur urmau sa fie trimise, deaorece imi duceam in avion doar vreo doua. Puneam la haine fara sa ma gandesc la nimic, exact ca un robot. Sau poate ca mintea imi era ocupata cu ceea ce aveam sa fac cand ajung acolo. Sa le spun tuturor, sau doar lui Liss ? Facandu-mi tot felul de planuri timpul a trecut repede, poate prea repede. Dupa ce m-am decis sa las afara ca sa port urmatoarele trei zile am organizat valizele care le voi duce si care le voi trimite acum. Am iesit cu doua valize din camera si le-am dus jos in sufragerie, am venit dupa inca doua. Indata ce Anne ma vazuse lacrimile au inceput sa ii apara pe fata, ii parea prea rau ca trebuia sa plec. Dar totusi aveam o idee care sigur nu avea sa ii displaca. Am fugit pana la camera ei dupa care am dat buzna inauntru.
- Anne am o idee geniala ! Ce ar fi sa vi si tu cu mine si cu Alex in Boston ? i-am spus plina de entuziasm.
- Pai ... nu .... nu stiu. a reusit sa-mi spuna printre lacrimi si sughituri.
- Nu ca nu stii ! Vi cu noi si punct ! Ahh, ma duc sa-i spun tatei. am zis si am iesit afara din camera.
Am fugit in biroul tatalui meu si am intrat fara sa bat la usa. M-am oprit in fata biroului si am inceput sa strig ca vroiam ca Anne sa vina cu noi. Nu a zis nimic ci doar a aprobat din cap, vroia oricum sa o trimita sa invete in America si ce loc mai bun decat Boston ? A sunat la agentie ca sa rezerveze inca un bilet pentru ea. Am inceput sa sar in sus de bucurie ca si un copil care tocmai a primit o acadea. Nu imi venea sa cred ! Am iesit din birou dar nu inainte sa ii multumesc tatalui meu. Am mers incapoi la Anne in camera si i-am zis sa-si faca bagajele deoarece venea cu mine in Boston. Lacrimile nu ii mai spalau fata, s-au oprit, acum avea o expresie de uimire. Am mers spre ea si am obligat-o sa se ridice, mai apoi am tras-o dupa mine ca sa ii iau trollerele din dulap si sa ii punem hainele in ele. Dupa o ora de aranajat totul le-am pus inapoi in dulap si am iest pe usa fugind ca sa ii spunem vestea lui Alex. Imediat cum am ajuns amandoua am strigat in cor vestea cea mare. Nu s-a putut rabda si a luat-o pe Anne in brata sarutand-o pe buze apasat. Am scos un sunet de dezgust in gluma iar mai apoi am iesit din camera lasandu-i singuri.
Urmatoarele trei zile au trecut destul de greu, ma trezeam, mancam si apoi iar dormeam. Nu am facut decat sa astept ziua de azi. Stateam in pe holul din fata camerei lui Anne cu cele doua trollere dupa mine. Bateam din picior nerabdatoare ce aceasta sa iasa din camera. Dupa cinci minute aceasta a iesit cu o gentuta, valizele ei fiind jos deja. Am mers amandoua cu cate un troller pana in holul mare unde ne astepta papa cu Alex. Ne-am luat la revedere de la tata si apoi am plecat catre limuzina. Am pus trollerele in porbagaj si am urcat. In drumul spre aeroport a fost destul de liniste, doar in momentele cand mai punea soferul o frana brusca si ne panicam. Odata ajunsi am intrat in cladire si am mers spre terminala care trebuia, noroc ca am ajuns la timp astfel pierdeam zborul. In avion am stat cu Anne desigur iar Alex in fata noastra. Tata a vrut sa ne trimita cu avionul privat dar am zis ca cel mai bine e ca sa mergem ca niste oameni normali. Un singur gand am avut in mintea mea pe tot parcursul calatoriei : ca il voi recupera pe brunetul meu indiferent de piedici.
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End