06-10-2009, 04:42 PM
Kaname?Gackt , cred ca trebuia sa specific de la inceput, dar n-am crezut ca o sa mai fie cineva din Sibiu pe aici. Greseala mea... Baietii sunt rockeri , iar intalnirea are loc intr-un bar de rockeri (nu vreau sa-i fac reclama, dar cred ca o sa-ti dai seama despre ce e vorba).
Casper a fost un nume luat la intamplare, nicidecum numele unui baiat sau ceva de genu. Sincer, nu cunosc niciun Casper. Toata chestia e pura fictiune. Iar faptul ca am ales Sibiul ca oras de desfasurare se datoreaza numai faptului ca eu cunosc Sibiul si mi-ar fi mult mai usor de descris decat orice alt oras.
Nu e vorba de R&B (din cate am inteles, e pe undeva pe langa Balea, nicidecum in gara), iar Nadine e prea de fite pentru mine.
Cred ca asta aveam de lamurit.
Merci pentru incurajari!
ashya_love, iti multumesc mult pentru cuvintele de bine. Sper sa nu te dezamagesc in continuare
Ar trebui sa pun poze cu baietii, dar inca nu am gasit ceea ce cautam (prea emo pozele) si nici nu am foarte mult timp. Dar am sa pun si ceva poze in curanda.
Iar acum, continuarea...
2. Inger
Realitatea e doar o iluzie, insa una foarte persistenta. - Einstein
Prin obscuritate, reusi sa-l distinga pe David coborand scarile alaturi de un necunoscut. Il privi atent pe baiatul ce nu parea sa aiba mai mult de cinspe' ani, reusind sa zareasca cu greu hainele nu foarte mulate in nuante triste ce ii tradau trupul slab. Ramasese usor uimit , zarind pielea alba ce lucea intr-un fel ciudat, reflectand lumina palida provenita de la becul slab. Il astepta sa se apropie cat mai mult pentru a reusi sa catalogheze trasaturile frumoase ale fetei ca fiind aproape feminine, vag cunoscute, ar fi putut spune, chiar. Parul castaniu ce capata reflexe blonde ii parea extrem de moale si se vedea ca e spalat cu multa grija. Ochii ii captasera imediat atentia ; mari si ciocolatii. Pareau doua pete de culoare aruncate cu o precizie uimitoare pe tenul alb si mat. Cu concentrare maxima, incerca sa gaseasca diferenta dintre tenul sau extrem de palid, ca sculptat, si cel al necunoscutului, intr-o nuanta de alb viu. Pentru prima oara in viata si-ar fi dorit sa nu mai fie atat de sters, cu toate ca-si iubea paloarea. Gandi ca arata ca un mort pe langa noul venit, ce parea mai viu si mai frumos decat orice alta persoana cunoscuta, cu toate ca era , poate, la fel de palid ca si el.
Inca de cand il vazuse pasind calm pe scari trasese concluzia ca era un baiat ingrijit, dar , vazandu-l cum se misca cu o gratie de care baietii erau nedemni, cum privea fara sfiala si isi mentinea ritmul fara sa tradeze nicio emotie, intelesese ca nu era numai ingrijit, ci si greu de intimidat.
Isi trecu, nervos, mana prin parul negru, dorind ca acesta sa fie mai lung pentru a-i lungi si drumul parcurs de degete, ce-i ocupa mintea. Se simtea incomod , iar gandurile sale nu pareau dornice in a-l desprinde de realitate. I se parea ciudat sa admire frumusetea unui baiat, cand el era cu mult prea complex pentru a-si pierde vremea cu fleacuri. Recunoscu ca poate se grabise catalogandu-l ca fiind 'un fleac', dar era cu mult prea frustrat vazand ca frumusetea lui macabra palea in preajma adolescentului... iar el nu il putea uri, ci doar admira.
Avea noroc pentru ca isi stapanea atat de ine emotiile, fiind sigur ca ceilalti nu reusisera sa observe mica lui scapare. Reusise sa se trezeasca la timp din starea de hipnoza care-l cuprinsese. Un deja-vu dis la extrema, reinviat de unul dintre nenumaratele vise neintelese.
Privise uimit cum ceilalti il salutau pe strain deoarece, oricat ar fi cautat in minte, nu mai gasise nicio imagine sau vreun moment in care sa ii distinga trasaturile. Pana si Franky se apropiase de el si ii stransese mana in felul in care le-o strangea numai celor pe care-i cunostea bine si ii respecta... iar asta insemna ca tanarul era un tip inteligent. Probabil ca mai venise pe-acolo cand fusese el la mare, dar nu statuse dacat o saptamana, iar Frank nu-si face prieteni atat de repede.
Isi privi amicul apropiindu-se cu baiatul . Incerca din rasputeri sa se concentreze, dar nu isi putea muta privirea ce-l cerceta flamanda pe copil, incercand sa desluseasca chipul atat de familiar, dar cu mult prea necunoscut. Privirea aceea, tenul alb, fata frumoasa... Aerul pe care-l emana il ducea cu gandul la perioada nu de mult apusa a adolescentei sale in care visa , tinand-o de mana. Uneori regreta ca daduse cu piciorul la tot ceea ce era frumos, sufocat de prea multa iubire si fericire. Nicicand nu trecuse prin atatea emotii puternice , iar totul il lovise din plin, facandu-l sa realizeze ca nu merita sa tina pe loc un inger ce avea aripile gata de zbor. Stia ca ea il iubea si ca ar fi ramas alaturi de el indiferent de situatie, dar lui totul ii era strain. Fusese singura ce-l intelesese si-l indragise fara sa astepte nimic in schimb, iar sentimentele ce-l legau de ea il innebunisera. Era un copil, desigur, ce nu avea decat idealuri marete si timp pe care dorea sa-l piarda... Deseori regreta ca formase acea prapastie si ca renuntase la a o mai asculta si gandea ca nu i-ar fi mai spus sa plece daca totul s-ar fi repetrecut. Dar astea erau numai pareri, iar Alex devenise constient ca o dorea doar ca pe o salvare, nu ca pe o consoarta pe care s-o iubeasca.
Prins in ganduri, nu realiza cand intinse mana si stranse falangele lungi, fine si mate, ca de pictor, ale tanarului. Era uimitor cat de mult aducea a ea .
Il privi in ochi, usor intimidat, si rosti un simplu : 'Alex'.
- Paul ...
Reusi sa distinga pe buzele ca de ceara.
- Paul Barbulescu...
Rosti si Frank, reusind sa-l cutremure. Gandi nervos ca era doar o coincidenta de nume, dar fuse brusc dezamagit de amicul sau.
- Da, acel Barbulescu. Fratele Helenei.
Daca ar fi putut fi posibil, in acel moment Alex ar fi devenit palid . Isi simtea trupul greu, gandind ca, printr-o ironia a sortii, cea pe care refuzase s-o iubeasca asa cum trebuia , ii reaparea in cale, fara ca el s-o caute. De prea multe ori o visase si ii dusese dorul , dar nici macar acum nu dorea s-o revata.
- Ai cunoscut-o pe sora mea?
- Da, am fost prieteni buni.
Minti, nestiind cum sa ii explice lui Paul ca relatia dintre el si sora sa nu putea fi catalogata ca fiind una de amicitie, trecand cu mult pragul. Tanara a fost prima si singura fata la care tinuse cu adevarat, cea de care era nedespartit in vacanta dinaintea inceperii liceului si pana pe la jumatatea clasei a noua. Ea ii fura saruturi si ii marturisea sub clar de luna cat de mult il iubeste. Poate ca si el o iubea, dar se simtea cu mult prea sufocat pentru a ii ramane alaturi. Era frumoasa, cu tenul asemeni fratelui sau si parul moale, ce-i cadea pe spate in valuri. O considera o persoana interesanta, plina de personalitate si fara vreo jena. Cu ochii vesnic machiati in negru si buzele usor rozalii, nu era deloc comuna celorlalte fete, iar hainele negre , gotice, o deosebeau clar. Inca de la cinspe' ani avea o sumedenie de tatuaje si pierce-uri , iar toate acestea nu faceau decat sa-l atraga. Personalitatea ei il imbolnavea, incepand sa devina dependent de ea. Stia ca, ramanand alaturi, chiar putea ajunge s-o iubeasca, dar a refuzat categoric aceasta solutie. Tanara era cu mult prea sufocanta, iar iubirea ei nu ii mai deschidea orizonturi, iar asta l-a determinat s-o paraseasca fara sa-i dea vreun motiv anume. Trecusera doi ani de atunci, iar uneori se intreba ce mai facea tanara, daca-si gasise pe altcineva sau se refugiase in pictura... ca de obicei.
- Ce mai face?
Adauga, fara un real interes. Recunoscu in sinea lui ca mai mult dorea sa intretina schimbul de replici dintre el si tanar, si nu sa afle detalii deloc interesante din viata tinerei. Regreta, insa, intrebarea imediat ce il auzi pe baiat vorbind resemnat.
- Helena e moarta. S-a sinucis anul trecut.
_______________________________________________________________________________________________
Casper a fost un nume luat la intamplare, nicidecum numele unui baiat sau ceva de genu. Sincer, nu cunosc niciun Casper. Toata chestia e pura fictiune. Iar faptul ca am ales Sibiul ca oras de desfasurare se datoreaza numai faptului ca eu cunosc Sibiul si mi-ar fi mult mai usor de descris decat orice alt oras.
Nu e vorba de R&B (din cate am inteles, e pe undeva pe langa Balea, nicidecum in gara), iar Nadine e prea de fite pentru mine.
Cred ca asta aveam de lamurit.
Merci pentru incurajari!
ashya_love, iti multumesc mult pentru cuvintele de bine. Sper sa nu te dezamagesc in continuare
Ar trebui sa pun poze cu baietii, dar inca nu am gasit ceea ce cautam (prea emo pozele) si nici nu am foarte mult timp. Dar am sa pun si ceva poze in curanda.
Iar acum, continuarea...
2. Inger
Realitatea e doar o iluzie, insa una foarte persistenta. - Einstein
Prin obscuritate, reusi sa-l distinga pe David coborand scarile alaturi de un necunoscut. Il privi atent pe baiatul ce nu parea sa aiba mai mult de cinspe' ani, reusind sa zareasca cu greu hainele nu foarte mulate in nuante triste ce ii tradau trupul slab. Ramasese usor uimit , zarind pielea alba ce lucea intr-un fel ciudat, reflectand lumina palida provenita de la becul slab. Il astepta sa se apropie cat mai mult pentru a reusi sa catalogheze trasaturile frumoase ale fetei ca fiind aproape feminine, vag cunoscute, ar fi putut spune, chiar. Parul castaniu ce capata reflexe blonde ii parea extrem de moale si se vedea ca e spalat cu multa grija. Ochii ii captasera imediat atentia ; mari si ciocolatii. Pareau doua pete de culoare aruncate cu o precizie uimitoare pe tenul alb si mat. Cu concentrare maxima, incerca sa gaseasca diferenta dintre tenul sau extrem de palid, ca sculptat, si cel al necunoscutului, intr-o nuanta de alb viu. Pentru prima oara in viata si-ar fi dorit sa nu mai fie atat de sters, cu toate ca-si iubea paloarea. Gandi ca arata ca un mort pe langa noul venit, ce parea mai viu si mai frumos decat orice alta persoana cunoscuta, cu toate ca era , poate, la fel de palid ca si el.
Inca de cand il vazuse pasind calm pe scari trasese concluzia ca era un baiat ingrijit, dar , vazandu-l cum se misca cu o gratie de care baietii erau nedemni, cum privea fara sfiala si isi mentinea ritmul fara sa tradeze nicio emotie, intelesese ca nu era numai ingrijit, ci si greu de intimidat.
Isi trecu, nervos, mana prin parul negru, dorind ca acesta sa fie mai lung pentru a-i lungi si drumul parcurs de degete, ce-i ocupa mintea. Se simtea incomod , iar gandurile sale nu pareau dornice in a-l desprinde de realitate. I se parea ciudat sa admire frumusetea unui baiat, cand el era cu mult prea complex pentru a-si pierde vremea cu fleacuri. Recunoscu ca poate se grabise catalogandu-l ca fiind 'un fleac', dar era cu mult prea frustrat vazand ca frumusetea lui macabra palea in preajma adolescentului... iar el nu il putea uri, ci doar admira.
Avea noroc pentru ca isi stapanea atat de ine emotiile, fiind sigur ca ceilalti nu reusisera sa observe mica lui scapare. Reusise sa se trezeasca la timp din starea de hipnoza care-l cuprinsese. Un deja-vu dis la extrema, reinviat de unul dintre nenumaratele vise neintelese.
Privise uimit cum ceilalti il salutau pe strain deoarece, oricat ar fi cautat in minte, nu mai gasise nicio imagine sau vreun moment in care sa ii distinga trasaturile. Pana si Franky se apropiase de el si ii stransese mana in felul in care le-o strangea numai celor pe care-i cunostea bine si ii respecta... iar asta insemna ca tanarul era un tip inteligent. Probabil ca mai venise pe-acolo cand fusese el la mare, dar nu statuse dacat o saptamana, iar Frank nu-si face prieteni atat de repede.
Isi privi amicul apropiindu-se cu baiatul . Incerca din rasputeri sa se concentreze, dar nu isi putea muta privirea ce-l cerceta flamanda pe copil, incercand sa desluseasca chipul atat de familiar, dar cu mult prea necunoscut. Privirea aceea, tenul alb, fata frumoasa... Aerul pe care-l emana il ducea cu gandul la perioada nu de mult apusa a adolescentei sale in care visa , tinand-o de mana. Uneori regreta ca daduse cu piciorul la tot ceea ce era frumos, sufocat de prea multa iubire si fericire. Nicicand nu trecuse prin atatea emotii puternice , iar totul il lovise din plin, facandu-l sa realizeze ca nu merita sa tina pe loc un inger ce avea aripile gata de zbor. Stia ca ea il iubea si ca ar fi ramas alaturi de el indiferent de situatie, dar lui totul ii era strain. Fusese singura ce-l intelesese si-l indragise fara sa astepte nimic in schimb, iar sentimentele ce-l legau de ea il innebunisera. Era un copil, desigur, ce nu avea decat idealuri marete si timp pe care dorea sa-l piarda... Deseori regreta ca formase acea prapastie si ca renuntase la a o mai asculta si gandea ca nu i-ar fi mai spus sa plece daca totul s-ar fi repetrecut. Dar astea erau numai pareri, iar Alex devenise constient ca o dorea doar ca pe o salvare, nu ca pe o consoarta pe care s-o iubeasca.
Prins in ganduri, nu realiza cand intinse mana si stranse falangele lungi, fine si mate, ca de pictor, ale tanarului. Era uimitor cat de mult aducea a ea .
Il privi in ochi, usor intimidat, si rosti un simplu : 'Alex'.
- Paul ...
Reusi sa distinga pe buzele ca de ceara.
- Paul Barbulescu...
Rosti si Frank, reusind sa-l cutremure. Gandi nervos ca era doar o coincidenta de nume, dar fuse brusc dezamagit de amicul sau.
- Da, acel Barbulescu. Fratele Helenei.
Daca ar fi putut fi posibil, in acel moment Alex ar fi devenit palid . Isi simtea trupul greu, gandind ca, printr-o ironia a sortii, cea pe care refuzase s-o iubeasca asa cum trebuia , ii reaparea in cale, fara ca el s-o caute. De prea multe ori o visase si ii dusese dorul , dar nici macar acum nu dorea s-o revata.
- Ai cunoscut-o pe sora mea?
- Da, am fost prieteni buni.
Minti, nestiind cum sa ii explice lui Paul ca relatia dintre el si sora sa nu putea fi catalogata ca fiind una de amicitie, trecand cu mult pragul. Tanara a fost prima si singura fata la care tinuse cu adevarat, cea de care era nedespartit in vacanta dinaintea inceperii liceului si pana pe la jumatatea clasei a noua. Ea ii fura saruturi si ii marturisea sub clar de luna cat de mult il iubeste. Poate ca si el o iubea, dar se simtea cu mult prea sufocat pentru a ii ramane alaturi. Era frumoasa, cu tenul asemeni fratelui sau si parul moale, ce-i cadea pe spate in valuri. O considera o persoana interesanta, plina de personalitate si fara vreo jena. Cu ochii vesnic machiati in negru si buzele usor rozalii, nu era deloc comuna celorlalte fete, iar hainele negre , gotice, o deosebeau clar. Inca de la cinspe' ani avea o sumedenie de tatuaje si pierce-uri , iar toate acestea nu faceau decat sa-l atraga. Personalitatea ei il imbolnavea, incepand sa devina dependent de ea. Stia ca, ramanand alaturi, chiar putea ajunge s-o iubeasca, dar a refuzat categoric aceasta solutie. Tanara era cu mult prea sufocanta, iar iubirea ei nu ii mai deschidea orizonturi, iar asta l-a determinat s-o paraseasca fara sa-i dea vreun motiv anume. Trecusera doi ani de atunci, iar uneori se intreba ce mai facea tanara, daca-si gasise pe altcineva sau se refugiase in pictura... ca de obicei.
- Ce mai face?
Adauga, fara un real interes. Recunoscu in sinea lui ca mai mult dorea sa intretina schimbul de replici dintre el si tanar, si nu sa afle detalii deloc interesante din viata tinerei. Regreta, insa, intrebarea imediat ce il auzi pe baiat vorbind resemnat.
- Helena e moarta. S-a sinucis anul trecut.
_______________________________________________________________________________________________