04-10-2009, 12:12 PM
Bună :] deci, am venit cu următorul capitol, chiar dacă nu au fost anycoments, sper că citiţi în continuare and so ;;].
Lectură plăcută !
[center] Capitolul 22[/center]
- Neaţa Taku!
- Neaţa , neaţa.
Bucătăria nu mai era la fel de goală ca întotdeauna. Pe masă era aşezat un mic dejun apetisant şi am putut simţi căldura aceea nostalgică ; mirosul mâncării pregătite de mama mea... Sentimente atât de nostalgice. Mi-am oprit gândurile pentru o secundă şi m-aş aşezat pe unul din scaune. La fel a făcut şi Beatriz. Trecuseră trei zile de când se mutase la mine, la fel şi de când fusese ziua lui Angelique. Oare ce făcea? Primise trandafirii mei? Ce reacţie avusese oare? Mă întrebam...
- A sunat Eric. A fost tare surprins că am răspuns eu la telefon, zicea că ai mobilul închis. Mi-a transmis să îl suni şi că s-a întors. Ah şi a sunat şi Vanessa, am încercat să fiu politicoasă.
Am râs.
- Nu contează, poţi să te comporţi cum vrei. Vanessa e doar... Eh, nu contează. Şi tu nu ai cursuri azi?
Părul ei era legat într-o coadă strânsă şi ridicată, purta o pereche de blugi de casă şi un tricou lung şi negru. Simplu. Dedusesem că nu avea de gând să meargă la cursuri. A zâmbit ştrengar.
- Azi nu am ore.
Eu încă eram îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de pijama şi un maieu. În casă era destul de bine şi cald; în comparaţie cu vremea uşor răcoare de afară.
După ce am mâncat , nu mai mâncasem de mult un mic dejun acasă şi preparat de cineva, am decis să mă îmbrac să merg la birou.
- Beatriz, fără petreceri la mine în apartament, fără fetiţe curioase şi aşa mai departe. Ştii că nu îmi place, când o să ai locul tău o să poţi face ce vrei. O să trec mai târziu pe la mama să văd dacă e bine. Eu am plecat.
- Bine , bine. Oricum azi nu am de gând să plec nicăieri. O să fac curat pe aici...
Am crezut că a mai spus ceva însă nu am reuÅŸit să aud pentru că am închis uÅŸa. Purtam un costum negru cu o cravată roÅŸie. CămaÅŸa era albă. Când am urcat în automobil am auzit telefonul sunând. „ Oare de ce mi l-am deschis? â€
- Bună Taku! Ce faci? Nu ştiam că sora ta s-a mutat cu tine, dacă te simţeai singur mă puteai chema, veneam eu la tine..
- Ce vrei Vanessa?
Am oftat, nu aveam chef de mofturile ei aşa de dimineaţă.
- Ei bine azi am ajuns şi eu din Germania şi mă gândeam că ar fi super dacă te-aş vedea. Deci când scapi de la birou? Sau ar fi mai bine să trec eu pe acolo? A chicotit.
- O să trec eu mai târziu , după amiază, pe la tine prin apartament. Acum am treabă.
Am apăsat butonul roşu şi am accelerat. Ajuns la birou a trebuit să mă ocup de unele afaceri şi contracte. Avusesem câteva încercări grele de a convinge un acţionar să îmi vândă nişte acţiuni de la o firmă vecină dar reuşisem. În fine, când venea vorba de afaceri reuşeam orice , sau cel puţin până acum aşa fusese.
Nu mi-am dat seama când ziua trecuse atât de repede, dar când m-am uitat la ceas era deja ora patru. Mă aflam în biroul meu semnând un contract mai puţin favorabil. Existau şi anumite riscuri din când în când. Am aruncat stiloul undeva pe birou şi m-am ridicat de pe scaun. Mi-am mai desfăcut iar puţin nodul de la cravată şi l-am văzut pe Jack uitându-se pe fereastră. Era cam tăcut .
- Ce ai păţit ?
- N-am nimic, sunt plictisit. Ai ceva de băut la tine acasă?
- Mă duc la Vanessa acu’, da’ e Beatriz acas’ la mine. Stă o perioadă până îi găsesc un apartament în care să o mut. E cam deprimant să stea cu mama. Ah, mai întâi trebuie să trec şi p’ la vilă să văd cum se descurcă.
A oftat.
- Chiar aveam poftă să beau ceva. Crezi că se supără Bibi dacă trec pe acolo? Te aştept , o să fiu cuminte, nu o să sparg nimic...
Am chicotit. Acum înţelegeam de ce era atât de tăcut.
- Ce dracu’ s-a întâmplat cu apartamentu’ tău?
A încercat să se ferească de privirea mea. Eram cei mai buni prieteni dar eu eram şi cel care îi ţinea morală întotdeauna. Ca un frate mai mare deşi aveam aproximativ aceaşi vârstă, cu una sau două luni diferenţă.
- Ok Ok, deci... Nu a fost vina mea ... Dar... Şi.. Uite ce e, o să mă las de jocurile de noroc. Jur . Doar că eram stresat.
L-am apucat de braţ, pentru a-l întoarce spre mine şi i-am aruncat un pumn uşor în faţă. A vrut să riposteze însă l-am prins, întorcându-i mâinile la spate. Îl ţineam strâns.
- Uite ce e, rezolv eu problema asta dar e ultima dată când aud că pierzi ceva la jocurile de noroc. I-aţi o femeie când eşti stresat.
A încercat să pară amuzat. Ştiam care era viciul lui şi ştiam şi cauza stresului său. Familia lui făcea întotdeauna presiuni asupra lui, acum că nu se mai aflau în faliment aveau multe pretenţii de la el; ca de exemplu căsătoria cu o altă bogătaşă ; lui îi plăcea să lucreze la firma mea şi în fond el fusese cel ce îi scosese din faliment. Nimeni nu vroia să recunoască, sau să îi acorde sprijin. Era frustrat că nu avea o adevărată familie.
- Dă-le dracu’ de femei că toate vor acelaşi lucru; n-am văzut una care să ţină cu adevărat la unu’ ca mine. Ele sunt aşa, şi eu mă port aşa cu ele. Uneori chiar mi-e scârbă.
- Mda , desigur. Du-te la mine în apartament că o sun eu pe Bibi să aibă grijă de tine. Da’ fără prea multă băutură, că nu vreau ca sor’mea să asiste la aşa ceva.
- Da, sigur. Bibi e cea mai drăguţă fată pe care o cunosc. Pardon, singura fată drăguţă. O să ne jucăm cu păpuşile. A început să râdă însă nu am observat sarcasm în tonul lui. Am luat servieta şi mă pregăteam să ies din birou dar m-am oprit să îi zic ceva.
- Ştii Jack , Beatriz nu mai e de mult o fetiţă.
Nu ştiu ce expresie a avut sau cum a reacţioant pentru că am ieşit. Mi se părea ciudat să vorbesc cu cineva despre sor’mea, în aşa fel. Vroiam doar ca ea să fie bine, dacă urma totuşi să se „ dea †la ea, urma să aibă condiţii. Poate era el cel mai bun prieten al meu, dar ea era sora mea.
Am încercat să îmi umplu mintea cu tot felul de detalii ca să nu îmi mai zboare la Angelique.
Am trecut pe la mama mea care era puţin mai bine de când mătuşa Olivia stătea cu ea. M-am bucurat.
Când am ajuns la Vanessa eram uşor deprimat. Gândul la Angelique m-a atacat cu mult prea agresiv. Te rog, ieşi din mintea mea. Aş fi vrut să zic, dar nu puteam. Nu vroiam pentru că dacă ieşea din mintea mea, dacă nu o mai „ ştiam †aş fi murit, fără ea mi se părea că lumea este goală. Acum că nu o aveam lângă mine, ştiam că am nevoie de ceva să îmi distragă atenţia.
Când uşa mi s-a deschis am prins trupul înalt şi cu forme apteisante în braţe. Am sărutat-o şi am început să o dezbrac, fără să îi vorbesc. Îmi spunea diferite chestii însă mintea mea era prea ocupată pentru a o asculta.
Ştiam doar că scoteam un singur nume printre buze, nu ştiam însă dacă eram auzit. Am aruncat-o pe o canapea aflată în sufragerie şi am început să o pipăi, masându-i sânii agresiv. I-am muşcat sfârcurile întărite şi încercam să îmi controlez actele sălbatice. Corpurile noastre s-au apropiat şi mai tare unul de celălalt până când am pătruns-o. Am auzit un geamăt destul de ascuţit dar am continuat cu mişcările monotone pentru a o pătrunde. Continuam să îmi trec limba peste trupul ei muşcând fiecare parte posibilă. Părul meu era ţinut între degetele sale subţiri, trăgându-l uşor. Sau aşa aveam eu impresia.
- Takumi, te iubesc atât de mult... Chiar dacă strigi numele altei femei. Ştiu că te voi face să o uiţi. Te iubesc... te rog să rămâi mereu lângă mine. Şi-a înconjurat braţele în jurul gâtului meu dar eu m-am desprins. Mi-am lăsat privirea în jos, fără a da ochii cu ea şi am luat pantalonii pe mine. M-am aşezat jos, lângă canapea şi am scos o ţigară. Am început să trag şi să eliberez fumul provocat de ţigară. Nu mi-o mai puteam scoate din minte. Mă întrebam cum oare aş putea să suport asta întreaga mea viaţă. Vanessa era pentru mine doar un obiect sexual cu care îmi satisfăceam nevoile. Aş fi putut să merg la câte o femeie diferită în fiecare seară, dar preferam să ştiu că sunt iubit atunci când mă culc cu cineva, chiar dacă eu nu iubeam. Aşa mi se părea că este răscumpărată greşeala făcută de ea în trecut.
După ce s-a terminat prima ţigară am mai scos o alta din pachet dar gândurile mele nu se limpezeau. Curând nu am mai observat dacă sunt sau nu singur în încăpere, sau dacă zgomotul provocat de Vanessa era plâns sau nu ...
__
Mulţumim celor ce au citit = )
Lectură plăcută !
[center] Capitolul 22[/center]
- Neaţa Taku!
- Neaţa , neaţa.
Bucătăria nu mai era la fel de goală ca întotdeauna. Pe masă era aşezat un mic dejun apetisant şi am putut simţi căldura aceea nostalgică ; mirosul mâncării pregătite de mama mea... Sentimente atât de nostalgice. Mi-am oprit gândurile pentru o secundă şi m-aş aşezat pe unul din scaune. La fel a făcut şi Beatriz. Trecuseră trei zile de când se mutase la mine, la fel şi de când fusese ziua lui Angelique. Oare ce făcea? Primise trandafirii mei? Ce reacţie avusese oare? Mă întrebam...
- A sunat Eric. A fost tare surprins că am răspuns eu la telefon, zicea că ai mobilul închis. Mi-a transmis să îl suni şi că s-a întors. Ah şi a sunat şi Vanessa, am încercat să fiu politicoasă.
Am râs.
- Nu contează, poţi să te comporţi cum vrei. Vanessa e doar... Eh, nu contează. Şi tu nu ai cursuri azi?
Părul ei era legat într-o coadă strânsă şi ridicată, purta o pereche de blugi de casă şi un tricou lung şi negru. Simplu. Dedusesem că nu avea de gând să meargă la cursuri. A zâmbit ştrengar.
- Azi nu am ore.
Eu încă eram îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de pijama şi un maieu. În casă era destul de bine şi cald; în comparaţie cu vremea uşor răcoare de afară.
După ce am mâncat , nu mai mâncasem de mult un mic dejun acasă şi preparat de cineva, am decis să mă îmbrac să merg la birou.
- Beatriz, fără petreceri la mine în apartament, fără fetiţe curioase şi aşa mai departe. Ştii că nu îmi place, când o să ai locul tău o să poţi face ce vrei. O să trec mai târziu pe la mama să văd dacă e bine. Eu am plecat.
- Bine , bine. Oricum azi nu am de gând să plec nicăieri. O să fac curat pe aici...
Am crezut că a mai spus ceva însă nu am reuÅŸit să aud pentru că am închis uÅŸa. Purtam un costum negru cu o cravată roÅŸie. CămaÅŸa era albă. Când am urcat în automobil am auzit telefonul sunând. „ Oare de ce mi l-am deschis? â€
- Bună Taku! Ce faci? Nu ştiam că sora ta s-a mutat cu tine, dacă te simţeai singur mă puteai chema, veneam eu la tine..
- Ce vrei Vanessa?
Am oftat, nu aveam chef de mofturile ei aşa de dimineaţă.
- Ei bine azi am ajuns şi eu din Germania şi mă gândeam că ar fi super dacă te-aş vedea. Deci când scapi de la birou? Sau ar fi mai bine să trec eu pe acolo? A chicotit.
- O să trec eu mai târziu , după amiază, pe la tine prin apartament. Acum am treabă.
Am apăsat butonul roşu şi am accelerat. Ajuns la birou a trebuit să mă ocup de unele afaceri şi contracte. Avusesem câteva încercări grele de a convinge un acţionar să îmi vândă nişte acţiuni de la o firmă vecină dar reuşisem. În fine, când venea vorba de afaceri reuşeam orice , sau cel puţin până acum aşa fusese.
Nu mi-am dat seama când ziua trecuse atât de repede, dar când m-am uitat la ceas era deja ora patru. Mă aflam în biroul meu semnând un contract mai puţin favorabil. Existau şi anumite riscuri din când în când. Am aruncat stiloul undeva pe birou şi m-am ridicat de pe scaun. Mi-am mai desfăcut iar puţin nodul de la cravată şi l-am văzut pe Jack uitându-se pe fereastră. Era cam tăcut .
- Ce ai păţit ?
- N-am nimic, sunt plictisit. Ai ceva de băut la tine acasă?
- Mă duc la Vanessa acu’, da’ e Beatriz acas’ la mine. Stă o perioadă până îi găsesc un apartament în care să o mut. E cam deprimant să stea cu mama. Ah, mai întâi trebuie să trec şi p’ la vilă să văd cum se descurcă.
A oftat.
- Chiar aveam poftă să beau ceva. Crezi că se supără Bibi dacă trec pe acolo? Te aştept , o să fiu cuminte, nu o să sparg nimic...
Am chicotit. Acum înţelegeam de ce era atât de tăcut.
- Ce dracu’ s-a întâmplat cu apartamentu’ tău?
A încercat să se ferească de privirea mea. Eram cei mai buni prieteni dar eu eram şi cel care îi ţinea morală întotdeauna. Ca un frate mai mare deşi aveam aproximativ aceaşi vârstă, cu una sau două luni diferenţă.
- Ok Ok, deci... Nu a fost vina mea ... Dar... Şi.. Uite ce e, o să mă las de jocurile de noroc. Jur . Doar că eram stresat.
L-am apucat de braţ, pentru a-l întoarce spre mine şi i-am aruncat un pumn uşor în faţă. A vrut să riposteze însă l-am prins, întorcându-i mâinile la spate. Îl ţineam strâns.
- Uite ce e, rezolv eu problema asta dar e ultima dată când aud că pierzi ceva la jocurile de noroc. I-aţi o femeie când eşti stresat.
A încercat să pară amuzat. Ştiam care era viciul lui şi ştiam şi cauza stresului său. Familia lui făcea întotdeauna presiuni asupra lui, acum că nu se mai aflau în faliment aveau multe pretenţii de la el; ca de exemplu căsătoria cu o altă bogătaşă ; lui îi plăcea să lucreze la firma mea şi în fond el fusese cel ce îi scosese din faliment. Nimeni nu vroia să recunoască, sau să îi acorde sprijin. Era frustrat că nu avea o adevărată familie.
- Dă-le dracu’ de femei că toate vor acelaşi lucru; n-am văzut una care să ţină cu adevărat la unu’ ca mine. Ele sunt aşa, şi eu mă port aşa cu ele. Uneori chiar mi-e scârbă.
- Mda , desigur. Du-te la mine în apartament că o sun eu pe Bibi să aibă grijă de tine. Da’ fără prea multă băutură, că nu vreau ca sor’mea să asiste la aşa ceva.
- Da, sigur. Bibi e cea mai drăguţă fată pe care o cunosc. Pardon, singura fată drăguţă. O să ne jucăm cu păpuşile. A început să râdă însă nu am observat sarcasm în tonul lui. Am luat servieta şi mă pregăteam să ies din birou dar m-am oprit să îi zic ceva.
- Ştii Jack , Beatriz nu mai e de mult o fetiţă.
Nu ştiu ce expresie a avut sau cum a reacţioant pentru că am ieşit. Mi se părea ciudat să vorbesc cu cineva despre sor’mea, în aşa fel. Vroiam doar ca ea să fie bine, dacă urma totuşi să se „ dea †la ea, urma să aibă condiţii. Poate era el cel mai bun prieten al meu, dar ea era sora mea.
Am încercat să îmi umplu mintea cu tot felul de detalii ca să nu îmi mai zboare la Angelique.
Am trecut pe la mama mea care era puţin mai bine de când mătuşa Olivia stătea cu ea. M-am bucurat.
Când am ajuns la Vanessa eram uşor deprimat. Gândul la Angelique m-a atacat cu mult prea agresiv. Te rog, ieşi din mintea mea. Aş fi vrut să zic, dar nu puteam. Nu vroiam pentru că dacă ieşea din mintea mea, dacă nu o mai „ ştiam †aş fi murit, fără ea mi se părea că lumea este goală. Acum că nu o aveam lângă mine, ştiam că am nevoie de ceva să îmi distragă atenţia.
Când uşa mi s-a deschis am prins trupul înalt şi cu forme apteisante în braţe. Am sărutat-o şi am început să o dezbrac, fără să îi vorbesc. Îmi spunea diferite chestii însă mintea mea era prea ocupată pentru a o asculta.
Ştiam doar că scoteam un singur nume printre buze, nu ştiam însă dacă eram auzit. Am aruncat-o pe o canapea aflată în sufragerie şi am început să o pipăi, masându-i sânii agresiv. I-am muşcat sfârcurile întărite şi încercam să îmi controlez actele sălbatice. Corpurile noastre s-au apropiat şi mai tare unul de celălalt până când am pătruns-o. Am auzit un geamăt destul de ascuţit dar am continuat cu mişcările monotone pentru a o pătrunde. Continuam să îmi trec limba peste trupul ei muşcând fiecare parte posibilă. Părul meu era ţinut între degetele sale subţiri, trăgându-l uşor. Sau aşa aveam eu impresia.
- Takumi, te iubesc atât de mult... Chiar dacă strigi numele altei femei. Ştiu că te voi face să o uiţi. Te iubesc... te rog să rămâi mereu lângă mine. Şi-a înconjurat braţele în jurul gâtului meu dar eu m-am desprins. Mi-am lăsat privirea în jos, fără a da ochii cu ea şi am luat pantalonii pe mine. M-am aşezat jos, lângă canapea şi am scos o ţigară. Am început să trag şi să eliberez fumul provocat de ţigară. Nu mi-o mai puteam scoate din minte. Mă întrebam cum oare aş putea să suport asta întreaga mea viaţă. Vanessa era pentru mine doar un obiect sexual cu care îmi satisfăceam nevoile. Aş fi putut să merg la câte o femeie diferită în fiecare seară, dar preferam să ştiu că sunt iubit atunci când mă culc cu cineva, chiar dacă eu nu iubeam. Aşa mi se părea că este răscumpărată greşeala făcută de ea în trecut.
După ce s-a terminat prima ţigară am mai scos o alta din pachet dar gândurile mele nu se limpezeau. Curând nu am mai observat dacă sunt sau nu singur în încăpere, sau dacă zgomotul provocat de Vanessa era plâns sau nu ...
__
Mulţumim celor ce au citit = )