Shadows and Dust [+16]

[ringingBells]

A/N: Mersi mult Amelia_Angel_Devil >:D<

Chapter twelve: Left behind

I never thought I'd walk away from you.
I did.
But it's a false sense of accomplishment.
Every time I quit
(Jimmy Eat World-Pain)

L-am trezit imediat pe Darius si amandoi am inceput sa trezim toata casa din somn. Unii ne injurau, altii pareau total dezorientati, in orice caz am reusit sa-i adunam pe totii in cateva minute. El sau ea, ne astepta acolo jos in sufragerie, as fi vrut sa-i vad expresie fetei, ma saturasem de masca rece si imperativa. Cine era cu adevarat aceasta persoana, sub aceea masca oare ce se ascundea?
Totii o priveam, fascinati sau curiosi. Iar ea ne studia, simteam asta, probabil ne stia toate gandurile, trairile, amintirile. Acesta era Dumnezeul nostru si noi eram soricei din laborator, cu care te amuzii urmarindu-i. Am inceput sa imi trec mana prin par, usor nervoasa, m-am oprit si mi-am privit pentru o secunda mana, era alba si palida, micuta cu degetele lungi si subtiri. Ma simteam ciudat, intr-un fel trista , fara niciun motiv anume. Am oftat, ii simteam lipsa mamei mele, aveam nevoie de sfaturile si de imbratisarile ei. Imi era dor de casa, de liceu: de prietena mea cea mai buna, Amber; de profesorul de mate , de certurile interminabile dintre elevii si chiar si de teme si teste. Oare cat timp trecuse mai exact de cand eram in casa asta? Nu am mai numarat? Ore trecuse vara? Nu cred. Pierdusem total notiunea timpului.
”Cautati pe harta si veti gasi , camera unde trecutul va muri!” vocea era aceasi, lipsita de personalitate , se auzea ca un ecou, acaparand toata casa cu undele sonore, persoana disparu imediat dupa ce a rostit cuvintele lasandu-ne intr-o liniste ciudata.
Fiecare incerca sa dezlege acest mister, chiar au cautat pe harta un indiciu, dar nimic. Nimeni nu parea sa aiba vreo banuila despre ce era vorba. Poate asta era ghicitoarea care urma sa ne puna capac! Ne uitam unii la altii, deja stateam de o ora si ne gandeam, discutam diferitele posibilitatii, dar nimic.
”Numai pot, eu zic sa o lasam moarta!” zise deodata Noelene , foarte suparata, cascand.
”Mda, oricum e foarte tarziu, ar trebui sa ne culcam.” aproba Daisuke.
***
Durere ingrozitoare de cap. Ma gandeam mult prea mult la ghicitoarea aia. Aveam nevoie de o pauza si stiam si ce o sa ma ajute : CAFEA! Minunile cafelei, daca beam cafea scapam mereu de durerile ingrozitoare de cap, era mica mea pastila.
M-am ridicat usor din pat si m-am oprit mirata in fata oglinzii, nu ma mai uitasem in oglida de foarte mult timp. Parul saten inchis si usor ondulat imi contura fata, facand-o sa para si mai alba decat era. Nu eram machiata aproape deloc , decat nemuritorul gloss, pe care il foloseam doar pentru ca aveam buzele foarte uscate. Tricoul alb si simplu pe care scria mare cu negru glam , mi-se potrivea destul de bine. Am bufnit usor in ras gandindu-ma la cuvantul frumoasa, pana la urma nu asta era important.
'Las-o balta, Amee, nu are rost' astea au fost ultimele mele ganduri , inainte sa ies din camera. Am dat buzna peste Steph si Alex, speram ca Alex sa nu fie acolo , ma simteam foarte ciudat in preajma lui, dupa jocul ala stupid. De ce dracu acceptasem sa ma joc?
Baiatul parea sa deseneze, insa a ascuns repede ce facea cand a vazut ca intru in camera, nu puteam sa-l privesc in ochii, mi-ai intors rapid privirea catre Steph, care statea in fata dulapului ei cu haine . S-a intors spre mine, doua cute subtire au aparut pe fruntea ei, parea nehotarata. I-am zambit. Fata a cotrobait putin prin dulap si a scos de acolo o bluza neagra din bumbac , destul de eleganta si de decoltata.
”Ce zici ? E prrrea decoltata?”
Am chicotit putin, nu-i statea in fire lui Steph. Nu era genul care sa o intereseze ce cred ceilalti, nici macar ce credeam eu. Era schimbatoare privind hainele, putea intr-o zi sa se imbrace elegant si finut si in urmatoarea zi sa fie imbracata lejer si chiar baietesc. Insa se pare ca sarutul mirific cu Chad, o facuse sa fie mult mai interesata de parerea altor oamenii. Ce nu faceau fetele pentru baiatul pe care-l plac?
”Nu, e foarte frumoasa...”
A zambit larg si a intrat in baie, sa se schimbe. In camera era o liniste apasatoare, secundele pareau sa treaca mai greu decat de obicei, cu cat incercam mai mult sa nu ma gandesc la Alex, cu atat mai rau era.
L-am auzit cum s-a ridicat zgomotos din pat si pasii lui se apropiau din ce in ce mai mult spre mine, eram emotionata , incercam sa respir. I-am simtit mana rece pe pielea mea, cu o simpla miscare gentila mi-a intors privea spre a lui, ochii lui ,de un albastru atat de inchis, ma fascinau ca deobicei, insa era ceva diferit. Sclipirea disparuse, parea trist.
”Chiar asa de mult te deranjeaza idea ca eu te plac?”
”Nu...doar ca, nu stiu cum sa ma comport acum in preajma ta...”
”La fel ca deobicei”mi-a raspuns lundu-ma usor de mana si continua sa-mi vorbeasca cu aceasi voce calma ”Nu trebuie sa te simti obligata cu ceva fata de mine.”
Usa de la baie s-a deschis si o Steph foarte zambitoare si-a facut aparia. Era frumoasa, avea o pereche de blugi stramti de un turcoaz superb, bluza neagra ,iar machiajul era mult mai pronuntat decat deobicei. Parul lung era aranjat in niste bucle absolut perfecte.
”Cum arrat?”
”Wow, foarte bine , chiar! Acum putem sa mergem sa facem o cafea? Imi plesneste capul!”
I-am facut usor cu mana lui Alex si am plecat din camera.

Mireasma puternica si imbatatoare de cafea a invadat bucataria, am turnat cafea in doua cesti albe si le-am asezat pe masa de lemn . Steph se juca cu lingurita, o invartea usor in cafea, parea pierduta , absenta. Am luat o gura din cafea, gustul mi-a invadat papilele gustative, ma simteam mult mai bine acuma.
”Hai sa merrgem in sufrragerrie..” Steph s-a ridicat in picioare , si-a luat ceasca de cafea in mana si a pornit spre sufragerie, m-am grabit sa o ajung din urma. Am intrat in camera, mai bine nu intram, daca nu as fi fost pe faza, Steph ar fi scapat ceasca pe jos, am prinso in ultima secunda.
Stateam asa cu cestile in mana si ma uitam la scena din fata mea ca la un film fara subtitrare. Nu puteam sa percep imaginile din fata mea. Pe canapea stateau Chad si cu Noelene care se tineau foarte romantic de mana, eram confuza...Noelene nu era cu Daren? Radeau zgomotos si Chad ii mangaia usor chipul, parea destul de fascinat de fata din fata lui, nici macar nu ne-au observat. Steph a plecat ca o furtuna iar eu am urmat-o, era ranita, stiam cum se simte. In scurt timp am ajuns in camera mea, care era goala. Roscata s-a trantit zgomotos pe pat si privea tavanul, nu plangea, parea furioasa, dezamagita. M-am asezat langa ea si am luato in brate, si-a pus capul pe umarul meu si am simtit cum lacrimile au inceput sa-i curga usor, din cand in cand mai ofta , nu stiam ce sa-i zic.
Dupa cateva minute a scos din buzunar un pachet de servetele si si-a sters usor lacrimile.
”Nu arrre rrrost sa plang pentru un idiot!” am aprobat usor din cap.
”Amee, eu crrred ca e timpul pentrru un pact. Eu rrenunt la Chad si tu la Darrren! Suferrim degeaba pentru ei, poate sa-i ia Noelene pe amandoi!”era revoltata si suparata, aproape ca tipa la mine. Insa, avea dreptate. Daren nu ma vroia si trebuia sa inteleg odata chestia asta.
Am zambit larg si am luato pe Steph de mana .
”Ai dreptate! ”